▲● Un adevăr strigător la cer despre Hiroshima şi Nagasaki, dar şi despre România
Sîmbătă, NHK a difuzat un documentar ce relevă dispreţul pe care autorităţile militare japoneze l-au avut faţă de popor. În prelungirea documentarului, am încercat să extrapolez consecinţele actualei Constituţii a României. Concluziile sunt înfricoşătoare. Dar, să o luăm încet.
Serviciul de interceptare radio al armatei de uscat japoneze monitoriza atent mişcarea la bazele americane aeriene din Pacific. Informaţiile nu erau chiar complete, întrucît americanii comunicau codificat, însă din tot cîrdul de semnale Morse, comandamentul militar japonez afla cu oarecare aproximaţie şi unde, şi cîte aparate B29, şi cînd aveau loc raidurile, şi care le era destinaţia. În iunie 1945, o nouă bază aeriană a apărut în Pacific. Pe insula Tenian. Spre desosebire de celelalte, cea de pe Tenian avea numai 12-13 bombardiere. Ordinul de mărime a atras atenţia transmisioniştilor, obişnuiţi să identifice 100-200 de aparate la o singură bază.
În linii mari se ştia că americanii pregătesc bomba nucleară. Însăşi Japonia a avut un program nuclear. Povestea unul din (la vremea aceea) elevii ce munceau la o carieră de minereu din Fukushima, ce le spunea supraveghetorul: „Din bolovanii ăştia pe care îi căraţi voi cu coşul, vom face o bombă cu care vom rade New-York-ul de pe faţa Pămîntului.” După 2 ani de tatonari, cînd s-a dovedit că minereul era prea sărac în material fisionabil, programul a fost abandonat. Însuşi comandantul Tojo scria în propriul jurnal că dacă japonezii nu au reuşit, nici americanii nu au bomba nucleară. Orbit de trufie, Tojo nu a ţinut seama de avertizările venite de la serviciul de supraveghere radio, deşi numărul redus de aparate de la Tenian, precum şi zborul premergător al aparatului de sondaj meteo pledau pentru iminenţa unei misiuni cît se poate de secrete*, dar devastatoare. Importanţa a fost întărită şi de interceptarea unui mesaj plecat de la Tenian, mesaj care, chiar dacă nu a fost decodificat, direcţia în care fusese transmis (Washington) spunea că ceva urît se pune la cale. Cei circa 2500 Km de la bază şi pînă la Hiroshima ar fi dat destul timp pentru ca comandamentul de protecţie civilă să alarmeze populaţia. Povestea o femeie ce la vremea respectivă lucra în buncărul comandamentului, că în dimineaţa de 6 august nu a fost primită nicio alarmă. Iar populaţia activă (înclusiv copiii) era la gimnastica în aer liber.
Legătura logică între manifestările radio şi iminenţa bombardamentului nuclear nu s-a concretizat în ordin de adăpostire nici pe 9 august la Nagasaki înainte de ora fatidică 11:02. Bilanţul este cunoscut.
Comandamentul militar nu dădea doi bani pe populaţie. Atitudinea sa era o prelungire firească a cinismului de a trimite la moarte sigură piloţii kamikaze şi oamenii torpilă. Comandanţii militari îşi pierduseră onoarea militară demult, odată cu simţul realităţii.
O mică discuţie
Militarismul japonez nu îşi are originea în iluzorii particularităţi culturale, ci în mult mai prozaica gaură de securitate din Constituţia Meiji. Conform ei, Executivul şi Legislativul aveau puteri reduse în temperarea tupeului armatei. Punctul slab al Constituţiei Meiji era chiar Împăratul. Luarea lui în captivitate a făcut posibilă colonizarea statului de către armată. Puterea necenzurată duce la catastrofe. E de notat că parazitarea şi alterarea metabolismului politic, social şi economic s-a făctut treptat, în decenii. Cam de pe la 1905, de cînd cu victoria de la Port Arthur, culminînd cu rutina cu care comandanţii militari îşi ucideau proprii subordonaţi prin ordinul: „îmbarcă-te şi mori!”. Cînd respiri prin graţia armatei, şi pentru armată, poate crede cineva că ai alternative la ordinul de sinucidere motorizată? Aşadar, o maşină de tocat perfectă. Restul este doar propagandă.
Vestea proastă este că Constituţia României are o gaură de securitate la fel de urîtă şi cu acelaşi potenţial criminal. Magistraţii nu sunt de nimic cenzuraţi. Dar de nimic! De nimic! Aţi înţeles? Nimic nu îi opreşte să facă orice nelegiuire vor.
Ei susţin sofistic că vezi, Doamne!, conştiinţa nu le dă voie să facă pocinoage. Hm! Care conştiinţă? Nu-i vedeţi că dau sentinţe după cum le sunt interesele? Nu-i vedeţi că vin cu argumente „logice” care nu conving niciun copil? Nu-i vedeţi că mai au nesimţirea să îşi afişeze impunitatea? Nu-i vedeţi că se acoperă unii pe alţii? Nu-i vedeţi că nu le pasă de dreptatea cu care oamenii mor în mînă? Nu-i vedeţi că îşi fac de cap, precum Danileţ, deîndată ce se văd cu sacii în car? Nu-i vedeţi că, precum Mona Pivniceru, înfruntă cu mare nesimţire un Preşedinte, pînă una, alta, ales? Nu vedeţi că însuşi Avocatul Poporului este complicele republicii magistraţilor? Nu-i vedeţi că pe magistraţi îi doare în cur de jurisprudenţa anterioară şi dau sentinţe contrare cu seninătatea peceristului? Nu îi vedeţi cum interferă brutal în politica guvernamentală? Nu-i vedeţi că, precum Tojo, ignoră toate semnalele venite din teren? Nu-i vedeţi că se aliază cu briganzii pentru a vă ţine în subdezvoltare?
Dacă mai cade cîte unul e doar pentru că s-a aliat cu brigandul nepotrivit la momentul nepotrivit.
Brigandul politic (la vedere reprezentat de TOATE formaţiunile politice, mass-media şi ONG-urile aferente) are naivitatea să creadă că poate scăpa nevătămat dacă manevrează Justiţia. Sfîntă naivitate! Va fi spulberat negreşit. Nu va mai controla politicul Justiţia, ci viceversa. Monstrul are toate instrumentele pentru a-şi ucide creatorul. Cu un complet de judecată aliat, orice crimă devine perfectă. Magistraţii sunt încă în faza de selecţie a propriei lor cohorte de briganzi. Pentru a vă parazita şi etanşa complet. Este numai o chestiune de timp pînă veţi deveni sclavii lor, parte a metabolismului lor. Asemeni generalului Tojo, a vă apăra vouă drepturile fundamentale reprezintă ultima preocupare a magistraţilor. Atunci, nici măcar dreptul la viaţă nu vă va mai fi garantat. Veţi deveni carne de tun într-un război interlop care nu este al vostru.
Puterea necenzurată duce la catastrofe. „Protestul” magistraţilor din toamna lui 2009 este numai unul** din incidentele prin care magistraţii încearcă să sufoce democraţia. Unul reuşit, din moment ce autorii principali (preşedinţii AMR şi UNJR) nu au fost pedepsiţi, ci promovaţi. Incidente similare vor mai avea loc. Nu are importanţă cine le va organiza, ci scopul: transformarea noastră în resursă. Colonizarea statului. Aşa se explică virajul comportamental al horaţilor şi cristilor deîndată ce le-a reuşit mişcarea de argentinizare a farselor politice. Vor urma şi lovituri de stat mai grele, deîndată ce dispozitivul magistrato-interlop se va perfecţiona. Ne îndreptăm spre o nouă Hiroşimă şi un nou Nagasaki. Deja numărul emigranţilor, sufocaţi de hidra magistrat-interlopă, numărul celor blazaţi, sau direct băgaţi în pămînt de Justiţia română a produs găuri demografice civile mai mari decît cele ale victimelor bombardamentelor nucleare şi convenţionale de pe mainland. Constituţia ucide. Ucide vise, apoi ucide oameni.
Soluţia? Schimbarea cu totul a Constituţiei. Desfiinţarea CSM şi a CCR, ale căror atribuţiuni vor fi preluate de ÎCCJ. Interzicerea AMR, dovedită ca jucînd politic. Pentru a menţine curăţenia morală în ÎCCJ, referendumuri populare de revocare a judecătorilor de la ÎCCJ, o dată la doi ani. Dacă toate astea nu le faceţi, nu vă rămîne decît nesupunerea civică, culminînd cu linşajul venit „de jos”, îndreptat împotriva persoanei magistraţilor. Nu este o figură de stil. Nimic nu este mai inflamator de mînie populară decît inechitatea şi nedreptatea, impuse sistematic, cu nemernicie, la adăpostul im(p)unităţii absolute cu putere absolută. Aşadar, cine se opune schimbării Constituţiei trebuie să se teamă. Armele se ascut. Şi zăgăne. Iar ceasul ticăie. Numărătoarea inversă pînă la lansarea bombei a început.
–––––-
* Unul din veteranii de la Tenian povestea cît de stricte erau condiţiile acolo. Deşi pe alte două insule vecine erau baze americane, cei de la Tenian nu aveau voie să ia în vreun fel legătura cu personalul lor.
** Nici regimul militarist japonez nu a expandat pe cale netedă. Au fost cîteva incidente ce s-au soldat cu asasinate politice. Reşedinţa guvernului poartă şi azi în ziduri găurile gloanţelor de la 26 februarie 1936 (Incidentul 226) ocolite cu grijă la fiecare reparaţie, întru aducere aminte. Asta, după un alt spasm intitulat 515 (din 15 mai 1932).
Alin Fumurescu
Fără buletin 
;Numărătoarea inversă pînă la lansarea bombei a început.
oare?
in tara asta pot sa faci dreptate in o mie de ani!
propuneri exista, si tu ai propus citeva, dar leguma nu se trezeste…
Nu se ştie de unde sare trotilele. 😀
fain text Marius.felicitarile mele. eu cred ca mai este si o cale decat nesupunerea civica: sa plecam toti in tari unde Justitia nu isi face de cap.sa ii lasam doar pe Pivniceru cu Alistar at co sa se judece singuri.
Eu am muncit 20 ani dand impozite si taxe la statul roman , implicit justitiei, dar sunt gata s arenunt la tot si sa o iau de la zero.
Fiat Justitia, pereat Mundus!
Mulţumesc, Cristi! 🙂 Am revizuit textul şi i-am adăugat un paragraf.
Bun text. Cu voia ta,l-am dat mai departe.
Si ai dreptate. Magistratii au format un stat in stat si stau cu arma la picior.Ultimul exemplu:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/mioara-roman-nu-va-fi-evacuata-in-urmatoarele-doua-luni-941158.html
daca era un „simplu cetatean” impricinatul, tot asa procedau?
Mulţumesc, Ela!
Nu numai Mioara, dar şi procurori siniştri, precum Tănase Joiţă îşi clamează şi obţin dreptul fundamental al magistratului la locuinţa de serviciu prin rapt.
Remarcabilă paralelă, Marius! L-am sharat , era musai 🙂
Mulţumesc, Nora! 🙂
excelent! dar, din păcate, paralelismul se opreşte la un punct.
la japonezi este istorie, la noi este o provocare contemporană. avem datoria s-o trecem cît mai curînd unde-i e locul. măcar atît le datorăm urmaşilor noştri.
Salut, Val_one! Mulţumesc.
E doar o chestiune de timp. Bălăriile constituţionale sunt de aceeaşi natură. Una şi-a încheiat ciclul de viaţă, seminţele fie au fost distruse, fie au putrezit, fie zac undeva în sol, în timp ce cealaltă este abia în faza de vegetaţie, dar promite să ne sufoce. Rămîne să vedem cum o eradicăm.
Voi lipsi aproape o săptămînă. Eventualelor comentarii le voi răspunde deîndată ce voi avea posibilitatea. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
Domnul marius,
cu ajutorul materialului dumneavoastra despre bunurile de utilitate publica (aerul, lumina, frumosul, memoria samd) am facut cateva interviuri cu primarul Clujului, viceprimarul maghiar, prefectul si presedintele Consiliului judetean. M-am folosit de ceea ce spuneti acolo pentru a structura interviurile ce au fost sustinute in direct pe Radio Cluj (ce bate pe 12 judete din Ardeal si se aude excelent ca audienta mai ales „la tara” – audienta este de 90 de mii 120.000 de obicei, de la ora 20 la 21 in fiecare marti; cand s-au prins despre ce vorbim, audienta a saltat la 220.000). Ideea este ca acum fac transcrieri ale interviurilor si le pun pe blog (si fiind vorba despre scripta manent, va cer permisiunea. precizez ca am anuntat in cadrul emisiunii ca scheletul discutiei se face pe baza ideilor furnizate de acest blog).
o saptamana placuta (cea in care lipsiti).
Mulţumesc, de acord. Am spus cu mai multe ocazii, orice material care serveşte binele public poate fi folosit fără acordul meu expres. Succes!
În altă ordine de idei, e bine să faceţi diferenţa între bun public şi bun de utilitate publică. Bunul public este cel în starea naturală. Bunul de utilitate publică este bunul public amenajat.
De pildă, apa este un bun public. Apa de robinet este bun de utilitate publică. Soarele este bun public. Norma de urbanism prin care insolaţia (ce îi revine fiecărei clădiri) este raţionalizată este bunul de utilitate publică. Alegerile sunt bun public. Legea de organizare a alegerilor este bunul de utilitate publică.
corect. asa am procedat – incercam sa ne educam si cetatenii in acest sens (nu numai politicienii).
si multumesc.
[…] Serviciul de interceptare radio al armatei de uscat japoneze monitoriza atent mişcarea la bazele americane aeriene din Pacific. Informaţiile nu erau chiar complete, întrucît americanii comunicau codificat, însă din tot cîrdul de semnale Morse, comandamentul militar japonez afla cu oarecare aproximaţie şi unde, şi cîte aparate B29, şi cînd aveau loc raidurile, şi care le era destinaţia. În iunie 1945, o nouă bază aeriană a apărut în Pacific. Pe insula Tenian. Spre desosebire de celelalte, cea de pe Tenian avea numai 12-13 bombardiere. Ordinul de mărmime a atras atenţia transmisioniştilor, obişnuiţi să identifice 100-200 de aparate la o singură bază. Citeste mai departe… […]
excelent text.
Stimate Domnule Marius (de la epicentru),
Am citit cu interes textul DV. Este – asa cum au remarcat si ceilalti comentatori – excelent. Sesizati cu acuitate trista realitate pe care o traim si la care „justitia” romana a pus umarul din greu. De 20 de ani incoace sustin ca aceasta putere in stat reprezinta CANCERUL SOCIETATII ROMANESTI de dupa 1989. Foarte repede, ea a devenit prima putere in stat. Romanul este istet si descurcaret din fire, deci a inteles imediat ca cine „primeste dreptate” poate obtine orice: bani, putere, averi (mai ales ilicite) etc. etc. Aceasta si este si explicatia milioanelor de procese care sufoca, de doua decenii, sistemul judiciar al Romaniei. Iar cat despre calitatea profesionala si morala a magistratilor, nu putem generaliza exemplele negative dar nici nu le putem ignora. Fara complicitatea vinovata a (prea) multor magistrati nu ar fi fost posibile explozia fenomenului interlop, tupeul si nerusinarea „dezvoltatorilor” care au mutilat si mutileaza patrimoniul construit al Capitalei si al al altor mari orase, marea defrisare nationala, „mostenirile-minune”, evaziunea fiscala si contrabanda etc. Am citit recent titluri de articole privind dosarele beizadelelor care sunt „bagate la sertar”, sau un altul care sugera ca SALARIILE URIASE ALE MAGISTRATILOR (in comparatie cu ale muritorilor de rand) se explica prin grija acestora ca pe anumite (si multe) dosare sa se astearna praful … Criza românilor este una economica si sociala, dar ÎN PRIMUL RÂND UNA DE NATURA MORALA. Iar contributia „justitiei” la acest fenomen este una primordiala. Si „clasa politica” are o mare raspundere, dar o justitie adevarata, impartiala si nesantajabila ar fi putut limita si reduce considerabil abuzurile politicienilor. NUP-ul primit de Roberta Anastase este emblematic pentru o justitie controlata si influentata politic.
Cred ca ati sesizat foarte exact solidaritatea magistratilor care se acopera unii pe altii, inutilitatea CCR si a AMR. Au nevoie magistratii de o asociatiile care sa le apere drepturile, cat timp ei au drepturi nelimitate si nu sunt controlati de nimeni ?
Sper ca apelul dumneavoastra sa gaseasca sustinatori cat mai mukti. Cat timp vom avea o „justitie” ca cea actuala, România nu se va putea angaja pe drumul catre normalitate.
Conf.dr. Alexandru CARAUSU, Iasi
[…] https://delaepicentru.wordpress.com/2011/08/09/%E2%96%B2-un-adevar-strigator-la-cer-despre-hiroshima-… […]
[…] https://delaepicentru.wordpress.com/2011/08/09/%E2%96%B2-un-adevar-strigator-la-cer-despre-hiroshima-… […]
[…] https://delaepicentru.wordpress.com/2011/08/09/%E2%96%B2-un-adevar-strigator-la-cer-despre-hiroshima-… […]
„Aspră-i legea dar e lege”, aşa cum sună această maximă, tradusă din latină, nu se prea observă pe la noi!
– De ce???
Cred că trebuie ceva schimbat, îndeosebi prin părţile esenţiale. Aştept de ani buni oareşce semnale că, CUTARE, în sfârşit, şi-a primit ceea ce merita: PEDEAPSA. Numai că, doar dacă va dispare, peste noapte, această generaţie de CORUPŢI. Aştept, aştept, aştept… nu se întrevede nimic!!!