● Inginereşte despre Roşia Montană
Umăresc neatent mişcările susţinătorilor proiectului de la Roşia Montană. Nu prea înţeleg nici toate argumentele oponenţilor, întrucît apelul la sanctitatea drobului de sare strămoşesc este prea agasant. Aş vrea să îmi formez o părere, chiar şi neîntrebat. Şi atunci, am hotărît să o iau inginereşte.
Autoprezentare
Sunt un utilitarist moderat, aşa cum sunt un ecologist moderat, e drept, uneori intolerant, mai ales atunci cînd văd albii de rîuri sufocate de PET-uri şi nesimţiţi fără tobă de eşapament. Aşadar, am toate datele pentru a fi detestat atît de ecologiştii ipocriţi, cît şi de utilitariştii habotnici.
Despre valoarea economică a zăcămîntului de la Roşia Montană
Bogăţia minereului de la Roşia Montană este prea mică pentru a putea fi valorificată altfel decît cu cianuri. Acesta este un dat obiectiv. Fiind un pic chimist, nu mă oripilez la auzul denumirilor de otrăvuri. În România sunt zeci de instalaţii de decapare/galvanizare, ce folosesc cianuri, şi nimeni nu se mai ecologeşte la poarta lor. Ba, puloverele de melana ale militanţilor ecologişti au internediari de sinteză cel puţin la fel de periculoşi ca cianurile. La urma urmei, acidul cianhidric nu este cea mai tare otravă de pe pămînt.
Aşadar, preţul va fi dictat de randamentul de extracţie, la care se adaugă cheltuielile auxiliare.
Acum, să vedem posibilele cheltuieli ce vor greva preţul de producţie.
Tehnologia în sine nu poate fi ieftinită, întrucît ea depinde doar de eficienţa utilajelor şi de costul forţei de muncă. Dacă tehnologia şi numai tehnologia arată că un 2g de aur şi un 6g de argint pe tonă este OK, atunci, tehnologia în sine, asumăm că e rentabilă.
Mai interesante sunt însă cheltuielile auxiliare. Iar aici avem de examinat costuri şi riscuri.
Ce riscuri reale şi teoretice ar fi?
Riscuri
Iazul
Accidentele cu deversare depind de:
-soliditatea şi fiabilitatea barajului. Aici nu am ce spune. Totul depinde de proiectant şi de organele de avizare.
-Amplasarea iazului şi captarea torenţilor de pe versanţi. Nu e greu să ne închipuim că, dacă iazul e într-o viroagă cu un bazin pluvial de, să zicem, 6 ori mai întins, la o ploaie torenţială de 120mm, nivelul din iazul cu cianuri poate creşte cu minimum 720mm. Din fericire, media multianuală de precipitaţii în zonă nu depăşeşte 1500mm (Vlădeasa). În România, foarte rar o ploaie depăşeşte 100mm în 24 de ore, însă aici discutăm şi despre riscuri teoretice. Teoretic, este posibil să înregistrăm o ploaie de pînă la 526mm (Sulina – 1.92zeci-şi-ceva). În aceste condiţii, drenajul pluvial artificial (devieri supra- şi sub-subterane) nu ar putea scoate din sistem mai mult de 50mm/oră, ceea ce se traduce prin 120mm/zi. Restul s-ar duce în iaz, crescîndu-i nivelul cu 2400mm ceea ce poate duce la deversare, dar, din fericire, şi la diluarea deversatului.
– Alunecări de teren şi avalanşe. De obicei, ploile abundente mai surpă şi pante, ceea ce limitează opţiunile la amplasarea iazului.
Aşadar, costurile auxiliare de consolidare şi drenaj vor scumpi gramul de aur. În anumite condiţii, e posibil ca însuşi barajul să iasă mai scump.
Accidente cu infiltrare
Volume mari de apă pot fi foarte greu ţinute pe loc. Dacă la un lac artificial de importanţă energetică sau agricolă nu prea are importanţă îmbibarea rocii de sub el, la un iaz de ape toxice, hidroizolarea este crucială. Hidroizolarea costă. Dar să vedem ce ar putea-o înrăutăţi.
-Tehnologia. Apele cianurate nu sunt inerte chimic. Materialul hidroizolant trebuie să fie rezistent pe termen lung la acţiunea substanţelor dizolvate în apă. De regulă, înafara tradiţionalului pat de argile, se aplică şi folii organice (polietilenă, pînză cauciucată, carton asfaltat etc.) Hidroizolaţia trebuie nu numai multistratificată, dar şi atent supravegheată, mai ales cînd Dorel e executantul.
-Seismicitatea. Nu am harta sistemului de falii din zonă, dar aici morfologii sunt cei chemaţi să le identifice. Identificarea faliilor e mai mult artă decît ştiinţă. Ţine mai mult de feng shui (exagerez dar nu prea mult). Aşadar, doar o dublă expertiză morfologică poate decide ce e falie şi cît de lungă e ea. Ca regulă generală, dacă pe o rază de 30Km în jurul zăcămîntului se identifică o falie de minimum 20Km lungime, una singură, nimic nu poate garanta fiabilitatea hidroizolaţiei iazului în caz de cutremur. Dacă barajul poate fi dimensionat conform seismicităţii rezultate din anomaliile de relief, nu acelaşi lucru se poate spune despre fundul iazului.
Faliile de peste 20Km lungime sunt indicatorul morfologic al seismicităţii neocene de peste M7.
– Rozătoarele sunt un alt factor de slăbire, atît a hidroizolaţiei, cît şi a barajului (în cazul în care barajul este de argilă). Tot ce sper este ca puţine rozătoare să reziste la mediul acvatic toxic. 🙂
Accidente „biosferice” curente
Iazul trebuie să fie împrejmuit şi acoperit cu o plasă continuă, reînoită periodic, pentru a împiedica atît accesul animalelor terestre cît şi accesul păsărilor călătoare. Lipsa plasei este semn de dispreţ. Iar protestele, uşor de iscat, întrucît plasa e ceva vizibil.
În compensaţie, în apropierea iazului toxic vor trebui amenajate şi iazuri curate, deoarece iazul toxic va intra în GPS-ul călătoarelor, şi e bine să nu le întărîtăm, ci să le îndrumăm în locuri prielnice popasului.
Aşadar, numai la amenajare şi întreţinere avem costuri destule, dar riscurile pot fi în mare parte înlăturate pe baze raţionale.
Cheltuieli ulterioare
După încheierea exploatării, va mai dura vreo 10-15 ani operaţia de „terraformare”. Nu îi putem cere exploatatorului să transforme zona într-un Chamonix, dar îi putem impune consolidarea pantelor, consolidarea, nivelarea şi terasarea terenurilor, (re)amenajarea unui sistem de regularizare hidrologică (aici iazurile de preluare a păsărilor călătoare pot intra în schemă) precum şi împăduriri.
Este de preferat ca regimul de proprietate după „retragerea gabrieliană” să fie încă de pe acum stabilit. Terenurile să fie răscumpărate de către primăriile localităţilor/ plaselor de pe raza cărora au fost achiziţionate. Chiar şi preţul de răscumpărare poate fi stabilit înainte de începerea exploatării propriu-zise. Iazul va fi preluat de către localitatea pe raza căreia ar pica la restaurarea proprietăţii funciare. Eventual, responsabilitatea la întreţinerea şi extincţia sa va reveni contra unui preţ mai mic la răscumpărare, sau chiar iaz contra teren gratuit.
Sunt convins că pînă la încetarea exploatării se vor fi găsit şi tehnologiile de grăbire a recuperării terenului ocupat de iaz.
Alte cheltuieli
Cheltuielile cu memoria
În excavaţiile de pînă acum s-au găsit destule vestigii romane, cît să îi satisfacă şi pe utilitarişti şi pe protocronişti. La cîţi aventurieri se perindară în cei 1800 de ani, cred că s-a scotocit cam tot ce era de scotocit. Ca utilitarist moderat, pot spune că întreţinerea grotelor de azi ar costa mai mult decît s-ar putea încasa din turismul istoric, chiar dacă turiştii ar sta zilnic la coadă.
Mai raţională ar fi amenajarea a trei muzee. Unul etnografic-păşunist: „paradisul nămolos”, unul istoric general, de la romani la Gabriel şi unul care să trateze chiar munca de epuizare minieră, ecologizare a spaţiului şi reconstituire a comunităţii. Cu bune şi cu rele. Toate cele trei muzee ar avea acelaşi potenţial instructiv.
Ghid de restaurare a încrederii
OK, v-am împuiat capul. V-am descris ceea ce nu am văzut. Acum, permiteţi-mi să vă prezint micul îndrumar de identificare a pisicii în sac.
În textul de mai sus, nu mă îndoiesc, aţi identificat cîteva „checkpoints” la cîntărirea bunelor şi relelor. Presupunînd că niciuna din condiţii nu va fi de natură să ne scuture visul de îmbogăţire indirectă, vă pot spune ce alte indicii de bonitate a exploatatorului sunt.
Prima observaţie este că lipsa de transparenţă a contractului de concesiune, propaganda din mass-media, precum şi graba la expropriere sunt semne că pe exploatator îl costă mai puţin: şpaga, şpaga şi respectiv şpaga, decît asumarea cinstită a întregului parcurs descris de mine mai sus. E păcat.
Pentru (re)credibilizare, Gabriel Resources trebuie:
-să publice conţinutul contractului de concesiune
-prin acte adiţionale, să angajeze, şi să achite toate cheltuielile auxiliare descrise mai sus
-să publice contractul de asigurare pentru calamităţi, pe sectoare: excavare, prelucrare, gestionarea deşeurilor. Specialiştii în asigurări îşi pot da seama dintr-o ochire dacă condiţiile de siguranţă vor fi îndeplinite. Contractele de asigurare spun despre bonitatea exploatatorului mai mult decît o mie de experţi, decît toţi gazetarii şi ecologiştii de pe o rază de 1000Km.
-să se supună rezultatului unui referendum la care să fie invitată toată populaţia din aval, pînă la vărsarea în Tisa. Absenţa la referendum se va considera acord tacit.
Sunt sigur că evoluţia preţului aurului pe piaţa internaţională, cu promisiunea unei rentabilităţi mai mari, precum şi fermitatea noastră în scoaterea mîţei din sac vor contribui la dezintoxicarea, în primul rînd morală, atît a companiei aurifere, cît şi a noastră.
Cianura nu este cea mai rea otravă. Mai rea este promiscuitatea morală.
Cine este de acord cu abordarea mea, are toată libertatea să preia şi să răspîndească schiţa de program cadru.
Succes!
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Salut Marius
Pai ce vrei sa coste mai mult exploatarea decit aurul extras ? 🙂 Si profitul atunci de unde sa fie scos ? 🙂
Pina sa lamurim chestia cu cine ia banii si cine bea cianura 🙂 citeste ce scrie tanti Macovei aici :
http://www.monica-macovei.ro/blog/?p=933
PS . Dupa cum sti bine , toate contractele guvernamentale facute doar si exclusiv ” de dragul boborului” sint la secret in Romania . Ar fi grav sa aiba romanii probleme de inima citind aceste documente . Statul are grija de sanatatea oamenilor . 😆
Salut, Ştefan,
Tocmai pentru a veni în sprijinul Monicăi Macovei am scris. Dar nu pentru a le alimenta ecologiştilor utopia, ci pentru a căuta echilibrul.
Salut Marius.
Dupa parerea mea, totul este o problema de respectare a legislatiei si a standardelor. ONG-urile asta ar trebui sa ceara. Din propaganda RMGC am inteles ca tehnologiile folosite vor fi „ultimul racnet” iar standardele de siguranta vor fi respectate. Ba chiar mai mult…concentratiile de cianuri vor fi mult sub standarde. Acest lucru poate fi verificat tot timpul de catre ecologisti, incepand din faza de proiect pana dupa inchiderea exploatarii. Si chiar este recomandat sa faca asta.
In nicio tara din lume poluarea nu este interzisa. Exista anumite limite in care poti sa poluezi. Cerinta ONG-urilor ca romanii sa fie mai catolici decat Papa mi se pare absurda. Eu cred ca pana la urma se va ajunge la tribunal si nu prea vad cum Romania poate castiga, intrucat intreaga legislatie nationala, europeana si internationala e de partea RMGC.
Salut, Ribelale,
Da, poluarea este tolerabilă în anumite limite. Chiar şi riscurile pot fi tolerate între anumite limite, însă sunt şi riscuri obiective intolerabile. Am detaliat şi aici.
Pentru nivelul concentratiei de substante toxice in iaz nu exista limite prevazute in mod legal de UE, asta e problema. In schimb, 90% din tarile membre au votat in cadrul Parlamentului european interzicerea mineritului cu cianuri avand in vedere dezastrele din spania si de la baia mare. Comisia Europeana inca nu a stabilit parametri clari. Doar pentru ca nu exista o cifra data de comisie nu inseamna ca noi nu putem sa ne folosim capetele in limitele bunului simt si sa incercam sa ne imaginam ce ar putea insemna un iaz cu o suprafata comparabila cu cea a Sibiului (~1200 ha) plina de ape reziduale, toxice din cauza cianurii si a metalelor grele. intoxicarea inseamna cancer si moarte. Chiar daca nu locuiesti in Ardeal, esti responsabil!
Secretizarea in sine este cea mai mare problema. Degeaba facem calcule teoretice cand practic in anexele secrete datele sunt cu totul altele, nu? Noi speculam, ne dam cu parerea dar cred ca pierdem timpul. Daca insa te bazezi doar pe bun-simt, ceva iti spune ca nu e in regula cu acest proiect. Reclamele astea agresive din toata mass-media, dar si super-lobby-ul facut de mai marii tarii sunt semne ca e ceva putred la mijloc. Si nu pentru ei (RMGC, conducatori) ci pentru noi 🙂
Sigur, bunul simţ spune că însuşi comportamentul RMGC este unul care încearcă să minimizeze costurile, mărind riscurile, sau chiar făcînd iminentă o catastrofă.
Ceea ce am prezentat eu sunt condiţiile critice şi cele necritice la punerea în operă a proiectului, condiţii pe care oricine le poate identifica ochiometric.
Dacă, de pildă, se descoperă o falie de peste 20Km lungime în zona aceea, orice vis de îmbogăţire se spulberă. Este un viciu absolut, datorat seismicităţii, şi îi poate da statului dreptul să oprească toată mişcarea, fără să plătească daune. Ba, poate acţiona şi compania în judecată, pentru fals intelectual, din moment ce proiectul are şi studii morfologice la bază.
Marius, daca esti un pic chimist , am si eu o intrebare 🙂
din cate am inteles eu cianurile se descompun destul de repede din cauza ultravioletelor, deci in timp concentratia de cianuri in apa nu va creste ci va scadea … e ceva adevarat in asta ?
Da, acidul cianhidric e un acid slab. El poate rămîne în soluţie doar în medii alcaline la temperaturi scăzute. La cald şi în mediu acid e desorbit.
Acidul cianhidric este chimic metastabil, ca de altfel toţi compuşii ce conţin carbon hibridizat sp (acetilenă, monoxid de carbon etc.)
Sunt două metode mari şi late de inocuizare: oxidarea şi complexarea. Ultravioletele sunt numai unul din agenţii oxidanţi (direct sau via ozon). Ar putea fi folosită şi clorura de var, de-un parexamplu. Complexarea acidului cianhidric nu distruge anionul CN(-), ci îl leagă stabil de ioni metalici (în general tranziţionale). Fierul are mare afinitate pentru cianură. Teoretic se pot trata apele cianurate cu săruri de- sau cu hidroxizi de fier, însă asta nu scoate cianurile din sistem, ci le face neotrăvitoare. Însă fierul însuşi este un poluant. 🙂
În cazul unui iaz de ape cianurate, importante sunt: raportul de diluare (ce depinde de volumul iazului, debitul de alimentare, concentraţia iniţială) temperatura, pH-ul, insolaţia.
Sunt două procese concurente: rata de alimentare şi rata de extincţie (proces mai complex: fizic şi chimic totodată). Nu e greu să ne dăm seama că, dacă rata de alimentare poate fi constantă (presupunînd că nu se lucrează în şarje) rata de extincţie depinde mult de factorii enumeraţi mai sus. Şi putem avea teoretic trei situaţii: acumulare continuă (debitul de alimentare mai mare decît viteza crespunzătoare de extincţie), regim staţionar (rate egale) şi cazul cel mai puţin probabil atîta timp cît instalaţia merge, scădere continuă a concentraţiei.
Pentru accelerarea extincţiei e nevoie de bani (pentru chimicale, vînturare şi control). Cel mai ieftin este regimul staţionar. Acumularea continuă este dăunătoare. Din proiect, volumul iazului trebuie să nu permită o concentraţie considerată maximă adminsibilă, ceea ce face ca, inevitabil volumul iazului să fie de la bun început mare.
Apoi, nimic nu ne garantează că exploatatorul nu va încerca să îşi mărească producţia, fără să îşi pregătească iazuri suplimentare, ceea ce ar mări şi toxicitatea generală a instalaţiei, şi riscul de deversare.
Sunt de acord cu exploatarea resurselor în general, altfel nu aș avea acum apă caldă și internet, dar nu sunt de acord cu RMGC. Și asta pentru că nu am încredere într-o companie care poate exploata ieftin un zăcământ mai bogat de prin Africa (nu neapărat aur), dar nu o face pentru că vrea să exploateze un zăcămând mai puțin valoros în România unde mai are și o grămadă de condiții de îndeplinit. În plus, faptul că își permite să dea șpagă de câțiva ani buni deja, ridică alte semne de întrebare.
Si pana in 89 au existat iazuri si nu a murit nimeni otravit,ca s-au rupt e cu totul altceva.Ceva trebuie facut
deoarece nu putem sa ne imprumutam la infinit si uriasele zacaminte sa stea neexploatate.In vechile iazuri
traiesc pesti si vin si rate deci nu pot fi otravitoare la modul exagerat.Trebuie creata o industrie producatoare de obiecte de lux cu japonezii care au perle si tehnologie si cu olandezii care au diamante si piate de desfacere,atunci vor putea fi rentabile aceste exploatari
Reblogged this on Blogul lui Dumitru lui Nae and commented:
O pozitie demna de luat in seama vis a vis de proiectul Rosia Montana.
Exista tehnologii mai bune decat cea pe care vrea sa o foloseasca RMGC la Rosia. Tehnologia inchisa (mai scumpa, e drept) se foloseste in Suedia, unde cianura nu intra deloc in contact cu mediul. Conform legislatiei Europene, pe care o tot invoca RMGC, daca exista o tehnologie mai buna decat cea propusa, exploatatorul este obligat sa o foloseasca.
Pe romaneste, RMGC ne minte, in timp ce guvernul ne tine mana la ochi si ne susura dulce in urechi povestea cu locurile de munca.
In Turcia, Ungaria si Austria, mineritul cu cianuri este interzis.
Nu se poate ca cianura să nu intre în contact cu mediul. Un 0,1% perderi trebuie să fie, deoarece tehnologia nu ţine de ideal, ci de posibil.
De altfel, un studiu care vrea să argumenteze împotriva proiectului RMGC avansează şi o cifră: 42 tone în 10 ani. Cirfa indică mai degrabă regenerarea cianurii în circuit închis. Aşadar, 42 de tone reprezintă pierderile tehnologice estimate. În realitate, volumul recirculat este cu cel puţin două ordine de mărime mai mare, dar strunit în instalaţia de concentrare.
Aurul acela nu va sterge noua datorie nationala, nici nu ne va face sa traim mai bine…, ei vor lua „partea leului”, iar romanii vor ramane cu iazurile, cu amintirea promisiunilor samd. Iata un alt punct de vedere socio-economic. Imbunatatirea conditiilor de viata a romanilor ar fi un deziderat cuvenit. Cei care ar exploata aceste zacaminte sunt doar niste prestatori. Asa trebuie privit, pe langa toate celelalte aspecte legate de tehnologie si mediu.
Imi place analiza ta Marius.RMGC ar trebui sa te plateasca pentru consultanta.
Statul roman nu va tine cont de opiniile tale de chimist independent, cata vreme e condus de un hotz, plagiator dr Ponta.
Mai este chestiunea redeventzei. Care ar fi un procent decent? Eu cred ca 6% din veniturile obtinute de RMCG nu este suficient.Eu as zice ca daca taxa unica in Romania este 16 %, atat sa fie si redeventza. Si astfel RMCG nu ar mai avea 10% o margine cu care sa spaguiasca…
Dupa ‘incidentul Nelu iordache’ nici spaga nu mai e cea fost, ca romanii nu au onoare sa-si respecte cuvantul.
NNici macar atunci cand ai platit un sfert de milion de euro cash pe cuvantul lor…
Scuze, pentru întîrziere, Cristian. Abia acum am descoperit comentariul tău de mai sus.
Făcînd abstracţie de corupţie, la sărăcia zăcămîntului şi la atîtea cheltuieli auxiliare, 6% e cam ce se poate scoate. În schimb, dacă aş fi vreun responsabil guvernamental, aş condiţiona autorizaţia de exploatare, de vărsarea într-un cont intangibil, a sumelor de plată pentru restaurarea mediului. Banii înainte. Ca ala curve.
Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
Între atâtea partizanate, mai găsim și câte un articol ponderat.
o mare mascarada…
intai promovata de niste necunoscuti vulgari > http://www.criserb.com/blog/doamna-care-ne-facea-sa-varsam-o-lacrima-in-reclama-tv-pentru-rosia-montana-este-cu-totul-alta-in-realitate.html
apoi, adusa la apogeu de “contradictia din omul Ponta”: primul ministru Ponta aproba, deputatul Ponta dezaproba > http://adevarul.ro/news/politica/rosiamontana-deputatul-ponta-respinge-aproba-premierul-ponta-1_52237c98c7b855ff56355f4c/index.html
Si metalele rare? Si redeventele ridicole? Si anticonstitutionalitatea legii propuse?
Si normele U.E. si procedurile de infringement care vor fi declansate la adresa Romaniei – nu le cuantifica deocamdata nimeni…
Başca cele 5Kg de arsen pe tona de steril.
Mai sunt de interes: vanadiul 2.500g/t, şi molibdenul. Lantanidele se pare să sunt prost reprezentate. Iar sub zăcămînt par a fi ceva actinide (uraniu), prelungirea vînei din Bihor.
si atunci de ce chinezii domina piata de metale rare? ca asa vor muschii lor?
Să ne lămurim: vanadiul şi molibdenul nu sunt metale rare. Doar lantanidele ca: lantan, ceriu, prometiu, disprosiu, sunt.
China domină piaţa pentru că are cele mai mari rezerve de pămînturi rare. Recent, Kazahstan şi Mongolia, dar în Mongolia va mai dura ceva pînă la exploatarea propriu-zisă. Din Kazahstan e mai simplu, pentru că lantanidele vor fi scoase din sterilul altor extracţii.
În Americi nu s-au semnalat zăcăminte de metale rare şi nici chiar de staniu.
La partea tehnică mi-ai arătat o mulţime de breşe prin care se poate strecura nenorocirea: acum, peste 10 sau peste 300 de ani.
Companiile de asigurări care îşi încasează primele acum, ies în profit chiar dacă vor plăti despăgubiri peste 100 sau 200 de ani (zic şi eu!). Ca să nu mai vorbim de toate celelalte metode, care implică armate de avocaţi sau trafic de influenţă asupra amărâţilor care vor răspunde atunci de banul tuturor şi al nimănui.
Sănătos ar fi pentru noi să ne prefacem că aurul acela cu concentraţie atât de redusă nici măcar nu există.
Cât despre ideea cu referendumul cu acord tacit prin absenţă, îi ridici mingea la fileu domnului preşedinte: Băsescu tocmai şi-a dat seama că Ponta trimite proiectul în Parlament ca să-l trântească incontestabil. Ca răspuns, preşedintele vrea referendum, mai ales că sondajul Sociopol arată că 70 la sută dintre români ar fi favorabili exploatării.
Scuze pentru întîrziere. Abia acum am descoperit comentariul.
E posibil să fie oarece lacune, altele decît cele pe care le-am găsit eu însumi între timp. De aceea sunt bune discuţiile. 🙂
Da, şi părăsirea definitivă a exploatării poate fi o soluţie. Eu am o idee chiar mai productivă: comunele din zonă să facă din prezenţa aurului o atracţie turistică palpabilă: să le închirieze turiştilor ciururi şi dîrmoane şi să îi lase să caute aur aluvionar. De plăcere. Aurul scos să rămînă al lor. Eventual să organizeze chiar concursuri intitulate Goana după aur.
Despre referendum, am scris: în aval, pînă la Tisa. Aşadar, referendum riveran, transfrontalier.
De ce pina la Tisa domnule Marius? Tisa se termina undeva in cer, fara sa faca victime si pe Dunare, cum am mai vazut cu accidentul de la Baia Mare? citi bani trbuie sa punem de-o parte sa-i impacam pe unguri? Si apoi cit valoreaza o viata de om? Cine poate plati vietile pierdute intru-n accident cit de mic ar fi in cazul unui fenomen natural? Nu avem destule riscuri in tara prin toate barajele care pot matura intr-o fractiune de timp localitati intregi?
PS. Am citit cu atentie articolul, este interesant, la obiect, tehnic, ingineresc cum spuneti. Dar la fel de adevarat este si ca exploatarea nu aduce cine stie ce pentru romani, pentru Romania. Vor avea de lucru, in numar limitat, citiva nevoiasi si unii mai instariti (adevaratii beneficiari sint cei care au primit si primesc comisioane grase).
https://www.facebook.com/notes/paiu-stelian/salvati-rosia-montana-berceanu-si-videanu/196265300442384
https://www.facebook.com/notes/paiu-stelian/salvati-rosia-montana/196237377111843
Obiecţiile sunt îndreptăţite.
Am şi o idee de dezvoltare durabilă:
https://delaepicentru.com/2013/09/04/goana-dupa-aur/
Ramin la parerea mea. Caritas si FNI sunt mici copii pe linga ce se incearca aici. Timpul va dovedi daca am avut sau nu dreptate.
Sigur, aveţi toate motivele să fiţi mefient. Dar înainte de o concluzie, e bine să vedem cum se poate clădi încrederea. Între mefienţă şi încredere, doar cea din urmă clădeşte. Cealaltă distruge.
nu cu guvernul asta „cinstit” si CORUPT!
Păi, nu l-a vrut poporul? 🙂
Dacă nu-l mai vrea, îi propun poporului să îl dea jos. Cu demonstraţii zilnice.
[…] https://delaepicentru.com/2012/02/03/%E2%97%8F-inginereste-despre-rosia-montana/ […]
Inteleg eu ca inginereste, protectia mediului necesita constructii megalomanice pe care nimeni nu si le va asuma.
Rămîne de văzut cît costă, ca să fie inginereşte. Pentru sectanţii ecologişti, oricum contează afectele, nu raţiunea.
inginereste vorbind un iaz atat de mare nu poate fi izolat. iazul este semipermeabil, deoarece altfel, cam dupa vreo 10 ani de umplere, barajul ar fi in pericol sa ‘plesneasca’, la prima ploaie torentiala de primavara (poate cumulata cu topirea zapezilor). asadar apele din iaz se cam infiltreaza…
cat despre cianurile ce ajung in iaz, acestea sunt cam de trei feluri: greu solubile (hexacianoferatii), usor solubile (in principal cianurile de Cu, Zn) si cele volatile (HCN), iar cele mai periculoase sunt cele usor solubile. anume, cele greu solubile sunt destul de stabile in mediu, cele volatile se evapora relativ rapid si de biodegradeaza destul de bine si de repede in mediu, inclusiv in prezenta UV, insa cele usor solubile vor avea variatii mari si greu de prognozat in apa din iaz, functie de pH, fiind o sursa continua de pericol.
si in afara de Au, Ag, V si Mo, am mai vazut prin analize Ti si Ge. Uraniul nu apare la Rosia Montana.
pe de alta parte, locurile de munca create vor fi foarte putine, multe din etapele procesului tehnologic necesitand specialisti si in nici un caz oameni necalificati din regiune.
una peste alta, beneficiul statului va fi destul de mic, prejudiciul asupra mediului mare si ireversibil, iar costurile de recosntructie ecologica si monitorizare a mediului post-inchidere vor fi atat de mari si tare mi-e teama ca vor cadea in grija statului roman…
asadar, tot inginereste vorbind, sunt impotriva inceperii proiectului la Rosia Montana.
Aşa este. Am spus mai sus. Volumele mari de apă sunt greu de ţinut pe loc. Am arătat şi cam cît trebuie supradimensionat iazul ca să nu deverseze.
Cianurile nu sunt cel mai rău component. Cu atît mai mult cu cît sunt instablie. Iar la stabilizare se inocuizează. prin complexare. Mai rău mi se pare arsenul. 5Kg/tonă. Ceea ce e imens.
Titanul este un element destul de răspîndit. 5% din scoarţa terestră. Imediat după fier. Cele 0,1% de titan de şa Roşia sunt vax.
Cromul şi nichelul sunt de asemeni prost reprezentate. Mai mult crom e în stînca verde de la Slănic Prahova decît la Roşia Montană.
Dintre însoţitoare, vanadiul pare interesant, deoarece e mult: 2,5Kg/tonă.
Pentru molibden, indiu şi germaniu nu cred că se încumetă compania să le exploateze. Nu e ea dispusă nici măcar să scoată aur şi argint rafinate, ceea ce ar fi creeat mai multe locuri de muncă.
Nu ştiu nimic despre lantanide. Dacă sunt, înainte de a merge în haldă, şlamul poate fi trimis la concentrarea lantanidelor. Elemente de mare interes.
Actinide sunt, dar sub zăcămîntul aurifer. E o prelungire a celui exploatat în anii 50 de către ruşi.
Cel mai mare semn de întrebare este asupra credibilităţii companiei şi a autorităţilor. Indicatorul de bonitate ar fi poliţa de asigurare şi mai ales cota de asigurare. Alianz a anunţat anul trecut în mai că a renunţat la a mai asigura compania. Ceea ce nu e deloc încurajator. Dar deloc!
rafinarea Ag si Au ar fi insemnat inca o sectie de electroliza, destul de automatizata, deci locurile de munca nu ar fi fost prea multe, nici atunci. si asa e, nu cianurile sunt cel mai rau component, ci metalele grele si metaloizii care nu se biodegradeaza si potentialul de producere al apelor acide din sterilul si din lucrarile miniere, ape acide care mobilizeaza metalele grele. iar acest potential este pentru perioade extrem de lungi de timp (pana la 10 la a treia ani), bazandu-se pe reactia ciclica de oxido-reducere a Fe (II) la Fe (III) si invers, iar pirita este din belsug in sterilul minier. aceasta reactie ciclica e cea care pune cele mai mari probleme in reconstructia ecologica si in gestionarea drenajului acid. in perioada de functionare au o statie de epurare cu osmoza inversa, care insa dupa inchidere ma indoiesc ca va mai functiona, ca, deh, costa…
Automatizat nu înseamnă fără personal, ci cu personal de calificare înaltă, care poate fi folosit apoi la instalaţiile de acoperiri metalice din alte industrii. Auto, de pildă.
sa belesti pula inginereste, tirfa vinduta
O belesc că sunt încă tînăr. 🙂
Dar nu asta e problema ta. Problema ta e că ai dificultăţi de concentrare.
Îţi dau o veste bună: grupul Allianz refuză să asigure compania. Ceea ce e deja prezent ca criteriu de (ne)credibilitate în text. De unde se vede că belirea inginereşte este superioară belirii habotniceşti.
frumos si elegant raspuns – domnul cu numele rmgc a trebuit sa taca; tind sa cred ca nu avea alte argumente – nitel mai solide (despre prenume domnului – ca si apei Moldovei, „asa sa-i ramana numele”).
Despre aricol- corect , e foarte inginereste conceput, ceea ce nu e rau deloc, insa de la scrierea articolului pana la ultimele remarci au trecut aproape 20 de luni si se pare ca ti-ai schimbat parerea iar domni ca al de mai sus nu mai inteleg nimic, explicat in orice fel. D’aia intreb: azi, septembrie 2013, tu cum ai vota? sa se faca au ba?
Să văd contractul întîi.
Cît despre părerea mea, ea este prezentă în text:
mai rea decît cianura este promiscuitatea morală.
Din păcate cam ăsta este nivelul celor ce pică în extremism, indiferent de a cui parte. Felicitări pentru textul (suficient de) obiectiv, e o adevărată comoară de aur atunci când eşti asaltat zi de zi de opinii contradictorii.
ce organism credibil/ independent ar putea sa calculeze suma necesara pentru asigurarea mentenantei iazului in conditii ideale (exclus un accident) pe o perioada de 30 de ani dupa incheierea exploatarii si o suma aproximativa necesara pentru indepartarea urmarilor unui accident (ruperea barajului)?
Cota de asigurare este grăitoare.
Deocamdată, de Gabriel Resources a fugit grupul Allianz. Ceea ce face mai mult decît orice expertiză. 🙂
Allianz ne-a informat că proiectul este catastrofal şi trebuie oprit.
sigur, e un semn elocvent dar ar fi fost interesant de facut o comparatie intre ce propuneau ei si o suma estimata independent. ca sa masuram gradul de multiplicare tzepei.
Propuneau cîteva sute de milioane pentru construcţia barajului (de anrocamente) şi mai erau necesare 2,6md euro pentru întreţinerea lui pe 30 de ani. Din păcate, nu am reţinut decît cifra mare.
Comparativ, la Fukushima, o nouă neprevăzută – scurgerea materiilor radioactive, din apa freatică, în mare – va costa 500 ml. USD în plus. Din care, 230 mil. vor fi introduse în bugetul de pe anul în curs. Soluţia propusă constă în congelarea solului şi construirea unui baraj subteran de beton.
Dom’le, trebuie să existe o soluţie ştiinţifică, fool-proof, să se treacă cianurile şi arsenul prin pâine, ca mitilicul şi să se îmbutelieze apoi licoarea limpede.
Va exista cind or face astia nanoboti care maninca otrava si scot pe fund miere.
Păi, de ce crezi că s-a ieftinit TVA la pîine?
Păi științific concluzia pare aceeași cu aia a istericilor – poate e bună și intuiția asta la ceva totuși (ca să mă apar de bigotism preventiv – am lucrări publicate în jurnale IEEE).
Acum că concluzia rece, științifică, este că proiectul pare dezastruos (după analiza risc-beneficii și restul argumentelor menționate) – ce urmează dincolo de știință? Sunteți și dvs. panicat acum că s-ar putea realiza (după toate probabilitățile așa pare să se întîmple) în forma curentă? Diseară vă vedem în Piață?
Mi-ar fi greu. Sunt la 10.000Km depărtare.
Aţi luat în calcul şi toxicitatea depozitului de steril? Am înţeles că reprezintă un pericol mai mare decât cel al iazului! Sincer, mă interesează foarte mult argumentele care se impun, legate de acest depozit (imens) de steril format din exploatare.
Nu aveam buletinul de analiză şi nici nu îmi propusesem mai mult de o schiţă (textul datează din februarie 2012) Recent am aflat că minereul conţine 5Kg de arsen/tonă. Ceea ce e mai rău şi mai greu de controlat şi mai persistent decît cianura.
Azi făcui şi o butadă: Munţii noştri arsen poartă. Iată! Scroafa este moartă.
puteti gasi o ambasada apropiata 🙂
Cea mai apropiată ambasadă e la 1/10 din distanţă. 🙂
si un sticker pe geam conteaza …ori locuiti intr-un iglu ?
Vă mulţumesc!
http://www.blog.lucianshome.nl/2013/09/cat-de-mica-e-exploatarea-de-la-rosia-montana/
http://www.blog.lucianshome.nl/2013/09/cat-de-mica-e-exploatarea-de-la-rosia-montana/
Mulţumesc. L-am văzut mai devreme niţel. Împărtăşeşte cam aceleaşi îngrijorări, chit că topografic mi se par exagerate dimensiunile. Oricum, îmi invalidează una din soluţiile de protecţie a păsăretului (plasa). 🙂 Dacă va fi vreodată exploatare babană acolo, va trebui căutat alt repelent.
Documentele confidențiale ale afacerii Roșia Montană
http://www.riseproject.ro/articol/documentele-confidentiale-ale-afacerii-rosia-montana/
Mulţumesc. Mi le-a arătat altcineva ieri, dar nu am deocamdată timp să le iau la purecat.
e interesant si linkul catre studiul astra, pretind ca nu e prevazuta izolarea iazului cu argila etc
Dacă nu îl izolează, fie nu va mai fi niciun iaz, fie vom plăti zeci de ani pentru a congela pămîntul să nu se infiltreze otrava în aval.
Apropo, într-o situaţie similară, chiar azi fu aprobat un spor de 500 milioane USD (bani publici) pentru congelarea pămîntului din partea dinspre ocean a centralei Fukushima #1, ca să nu se mai scurgă substanţele radioactive din pînza freatică.
da, am citit. inteleg ca si in canada au apelat la asa ceva la o exploatare la suprafata dar nu prea gasesc pe net.
Şi la o exploataţie auriferă din Suedia, tot la congelare s-a recurs.
apropos de problema poluarii solului cu cianurile ramase in iaz, dupa incheierea exploatarii, iata ce spune un specialist canadian despre situatia dramatica din nordul Canadei, unde, si acolo, s-a exploatat toxic, in ultimii 50 de ani: http://www.wall-street.ro/comentarii/articol/46565/Tragediile-americana-si-canadiana-dupa-exploatarea-cu-cianuri.html#ixzz2dm4EukI6
mai ales partea asta e interesanta:
„Bine si atunci care este problema? Ei bine problema este tehnologia de exploatare d-le Popescu. In prezent exista alternative la metodele metalurgice de extrage a aurului bazate pe cianuri si arsenic. Noile hydro metallurgical tehnologii se bazeaza pe carbon absorbant activ, cimentare, ionizare si precipitatie redusa. Da, exista, incep sa fie folosite dar se dovedesc cel putin de trei ori mai costisitoare in exploatare. Profitul companiei scade dramatic, aurul se vinde la acelasi pret de market. Nu le convine sa o folosesca. Prefera metodele consacrate. Acolo unde legislatia le permite.
Traiesc intro zona a Canadei unde cheltuim peste 1.5 miliarde dolari in fiecare an ca sa oprim expansiunea arsenicului si a cianurilor rezultate din exploatarea vreme de 50 de ani a minelor de aur din zona. Stiti care este singura metoda de a stopa propagarea cianurii in panza de apa freatica? Pai sa va spun eu pentru ca sunt implicat in acest proiect. Se foloseste tehnologia de criogenizare a solului pe zeci de km patrati. Pur si simplu s-au sapat puturi de 500 metri adancime pe toata suprafata si s-au instalat masini criogenice care mentin temperatura solului sub zero grade. Va rog sa retineti ca nu exista solutii la ora actuala de „decontaminare” a zonelor afectate. Tot ce putem face este sa inghetam solul pentru a impiedica arsenicul si cianurile sa se infiltreze adanc in panza de apa freatica. Costa enorm si deocamdata nu exista alte solutii desi cei in domeniu cauta solutii de 10 ani. Nimanui nu-i convine sa arunce 1.5 miliarde dolari in fiecare an pentru a „izola” porcariile facute de minele aurifere. Dar nu avem alta solutie.
De ce credeti ca firmele care se ocupa de minerit aurifer si-au cautat alte „piete” de exploatare in Asia, Africa sau Europa de Est? Unde legislatia este mai relaxata, unde inca pot mitui masiv si pot extrage aur cu metodele extrem de nocive si poluante. Pentru ca este mult mai ieftin decat sa extraga in Canada care inca are aur masiv dar nu se inghesuie nimeni sa-l exploateze pentru motivele de mai sus. Nici macar nu am mentionat locurile arheologice din Rosia Montana discutate in articol ca motiv de stopare a proiectului.”
Da, zilele trecute mi-a ajuns materialul sub nas. Ce să zic? De visat putem visa. De chinuit ne chinuim. (vezi şi Fukushima)
Cert e că metodele de laboratorator vor fi întotdeauna mai multe decît cele industriale, dar nu şi universal fezabile.
Discuţia despre alternative începe să semene cu cea despre maidanezi. URL-uri multe, dar ameliorare ioc.
Nu cred ca problema alternativelor era cea mai interesanta din citatul de mai sus. MIe mi se pare importanta afirmatia despre faptul ca nu exista solutii ieftine de a proteja solul de infiltrarile de substante toxice, si ca problema solului, dupa incheierea expolatarii, pare sa cada in carca statului – cel putin asa pare sa fie in Cananda. Oricum ar fi, pare sa fie totusi problema cea mai mare (si nerezolvata) a acestor exploatari. Citatul de mai sus mi s-a parut ca completeaza cu un element important lista de probleme facuta de dvs. in articolul de mai sus.
Aşa e: tehnologie ieftină=riscuri mari. Tehnologie scumpă=riscuri mai mici. Ceea ce face ecuaţia insolubilă. Sau, mai bine zis, solubilă prin faliment fraudulos. Iar RMGC lasă să se vadă că pregăteşte o ţeapă, fie şi numai judecînd după opacitatea condiţiilor contractuale.
Interesant, putina chimie, insuficienta inginerie.
Se para ca nu ati auzit de evaluari strategice de mediu sau de evaluarea impactului de mediu.
Stiti ce sunt sau care sunt rostul lor?
Scuze, nu intră în intenţia mea să-mi fac praf cititorii cu neopăsăreasca de profil. Le las snobilor plăcerea să facă pe deştepţii.
Iti mulţumesc pentru critica si ai dreptate snobi fac pe destepti.
EXISTĂ tehnologii alternative la cianură, chimistule… ia uite aici: http://www.habercorp.com/index.php?id=23. Cică „The overall cost of processing with HGP is equal to or less than cyanide leaching”. Chiar nici unul din comentatori să nu fi auzit de asta?
Mersi. Linkuri ştie să aplice oricine. Analizele de costuri însă, nu sunt punctul tare al celor care aplică linkuri cu un aer superior.
informatia mi se pare extrem de interesanta, si ar fi interesant de aflat in ce consta metoda cea noua de extragere, si daca e asa cum pretinde firma care a inventat-o.
In schimb nu e interesant sa citim raspunsuri arogante (si care eludeaza un raspuns la obiect) emise la adresa cuiva care semnaleaza o informatie cat se poate de interesanta si pune o intrebare legitima. Fie si cu apelativul „chimistule…” – pe care, daca suntem generosi, il privim ca pe o gluma, daca suntem inversunati il privim ca pe o jignire.
Linkul nu descrie nimic. Doar semnalează că există o tehnologie cu care o companie se umflă în pene. Cu alte cuvinte, mă pui să aleg între o companie cu un contract opac şi una cu o tehnologie opacă. Ce aş putea comenta?
[…] de detașează ca certitudini sau măcar ca ipoteze cu mare grad de plauzibilitate. Puteți citi aici un articol care m-a ajutat, în sfârșit, să înțeleg mai în amănunt câteva lucruri (nu e necesar să […]
[…] timp ce sinapsele noastre se uzează pe subiecte precum Roșia Montana (dați un click aici să vedeți pînă unde a ajuns dezbaterea; un text, de altfel, foarte interesant), în România a […]
[…] Citeşte şi: https://delaepicentru.com/2012/02/03/%E2%97%8F-inginereste-despre-rosia-montana/ […]
[…] gospodărire a apei: 402,2276ha (inclusiv canale de drenaj). Studiind materialul, am descoperit că temerile mele iniţiale şi-au găsit liniştea relativă, de cînd am înţeles că tratarea apelor reziduale va fi […]
[…] a început în după-amiaza de 2 septembrie, cînd am postat pe Facebook un articol intitulat Inginereşte despre Roşia Montană, datînd din februarie 2012. Acolo defineam problema din punctul de vedere al riscurilor de mediu […]
Salut,
s-a indus o ipoteză precum „metalele rare” (am observat că ai comentat despre ele și că nu sunt atât de rare precum se zvonește) ar fi mult mai profitabil pentru companie. Se poate face o clasificare a importanței de valorificare și, mai ales, dacă este întradevăr o miză speculată doar pentru distragerea atenției. Dacă da, la ce se folosesc aceste „rarități”. mersic în avans
Practic, metale rare pot fi considerate doar germaniul şi galiul. Aceleaşi metale sunt subproduse ale altor metalurgii. Presupunînd că ar fi găsită o tehnologie care să nu o stînjenească pe cea a metalelor nobile de la RM, ar apărea problema producţiei pe stoc. Cînd ai deja un robinet concurent care furnizează metalele cu pricina în volum relativ constant, la cereri ce nu saltă, e foarte riscant să investeşti sute de milioane.
[…] împarte în variante pe care nu vreau să le dezbat. În principiu tot ce era de spus în faza asta a spus-o altcineva mai bine decât aș putea eu s-o […]
[…] social, şi mai puţin, întrucît, socialul este divizat, prost organizat şi buimac. Încheiam articolul în care puneam condiţiile de stabilitate generală, […]
[…] Mi-am schimbat perspectiva în perioada recentă, în special datorită procesului prin care se încearcă pornirea proiectului – apariția acelui celebru proiect de lege ce încalcă alte legi (incluzând constituția), de i-a speriat până și pe cei de la Ministerul Justiției. Ca să-l citez tot pe “Marius Delaepicentru”, “lipsa de transparenţă a contractului de concesiune, propaganda din mass-media, precum şi graba la expropriere sunt semne că pe exploatator îl costă mai puţin: şpaga, şpaga şi respectiv şpaga, decît asumarea cinstită a întregului parcurs” [necesar unui asemena proiect, n.m.]. (sursa) […]