Fără buletin

Evenimente din ultimul timp mi-au întărit convingerea că presa nu se poate autoregla. Amatorismul şi dorinţa de a ieşi ca păduchele în frunte, fac ca jurnaliştii să nu-şi mai pună întrebări morale. Nu e de mirare că puţini cititori mai găsesc conştiinţe curate în presă.

O dezvăluire e o bombă greu de controlat. Adesea, ea poate exploda chiar în obrazul agentului. Vin acum cu o sugestie asupra felului în care se poate face o dezvăluire de presă, fără ca jurnalistul să iasă şifonat.

Să presupunem că agentul (A) are o informaţie-obiect (O), despre subiectul uman (S). Pentru a-şi capacita publicul, eventual pentru a-şi creşte vînzările, A poate anunţa cu una, două zile înainte, că S are o problemă, dar fără să facă explicit conţinutul O, urmînd ca într-un articol, să spună şi în ce constă O. În acest caz, A poate fi bănuit pe bună dreptate că practică şantajul calificat. Şi, s-a văzut, de multe ori, O este de fapt o fîsîială. Însă nu ştim de ce O s-a fîsîit. Din prostia agentului, din negocierea între A şi S, sau pur şi simplu intenţia lui A a fost să-l denigreze pe S?

Un A cu conştiinţă morală, poate proceda invers. Face public O, şi are de ales între a face, sau nu face public numele lui S. În cazul în care apariţia numelui lui S e programată pe mai tîrziu, A nu poate fi bănuit de şantaj. A spus deja ce era de spus. Moralitatea este conservată, făcînd posibilă şi căinţa publică a lui S. Dacă S este om, şi regretă fapta O, atunci va prefera să se spovedească public înainte ca A să o facă. Şi fără negocieri.

Desigur, A poate alege calea S-O, iar nu O-S. Însă, atunci să nu se mire dacă va fi învinuit de aranjamente oculte. Şi s-a văzut, cele mai multe dezvăluiri de presă se fac în ordinea: S-O.

Aşadar, publicul cu oarecare simţ critic poate deosebi o făcătură de „dezvăluire”, de o dezvăluire adevărată. Instrumentul este simplu: O-S, sau S-O? Dacă: O-S, jurnalistul merită încrederea. Dacă: S-O, jurnalistul este doar un alt nemernic.

Temă simplă pentru acasă: înlocuiţi S, cu Mădălina, şi O, cu oricare din aberaţiile spuse despre circumstanţele morţii ei, şi vedeţi ce jurnalişti merită să nu mai fie jurnalişti. Cazul este unul simplu, întrucît, protagonista, nici măcar prilejul de a se apăra de mizeriile spuse despre ea nu-l mai are.