Fără buletin

În Japonia, 1 Mai pică întotdeauna pe 23 noiembrie.

Fiul meu mi-a scris o picto-scrisoare. Iat-o!

Sărmăluţe cu smîntînă

Tata e,

Oishii shouri*) itsumo arigatou. Genki de ganbatte ne. Tetsu mo ouen shitoru kee ne.

Tetsu yori

–––––––
*) a vrut să scrie ryouri – (bucate), dar i-a ieşit ceva ce poate însemna victorie.

(traducerea aproximativă**)

Către tata

[Îţi] mulţumesc pentru bunătăţi(le) [pe care mi le faci] mereu. Să munceşti cu voioşie! (este o urare) …pentru că, nu-i aşa?, te susţin [moral] şi io.

De la Tetsu

Ţinînd seama că e ziua muncii, am preferat să traduc verbul ganbaru prin a munci, iar nu prin locuţiunea a se ţine tare, altminteri un corespondent ceva mai aproapiat. (n.trad.)

Scrisorile sunt adesea ilustrate. Se numesc ehagaki în cazul cărţilor poştale, şi etegami în cel al scrisorilor.

Scrisoarea reprodusă mai sus e pictată şi scrisă numai cu pensula, pe hîrtie confecţionată manual (washi) după procedeul tradiţional, ceea ce explică lipsa fasonului (vizibilă mai ales în partea de jos, dacă clicaţi pe imagine şi o măriţi la 100%). Hîrtia e folosită aşa cum iese din baia de depunere.

Despre text
Stilul este oral, în registrul familiar, la persoana a treia. Graiul este cel din Hiroşima, cu observaţia că particula finală ne (ce prezumă acordul receptorului faţă de cele spuse de emitent) nu este în forma regionalizată (no) ci în cea a limbii standard. Cînd particula ne apare de două sau mai multe ori în fraze consecutive, este semn de compasiune, empatie ş.a., Pe scurt, mediază comunicarea emoţională. Cam ca emoticoanele din ziua de azi.

–––––
**) Este destul de greu să transpui ceva dintr-o limbă sintetică într-una analitică. E cu atît mai anevoios, cu cît, în stilul oral, frazele sunt adesea scurtate strict la cauzală, restul rămînînd nerostit, subînţeles. De altfel, propoziţiile eliptice (fie de subiect, fie de obiect, fie de agent, fie de verb) sunt frecvente în exprimarea orală. Ca să poţi înţelege ceva trebuie să ştii dinainte cam ce ar vrea să spună vorbitorul. Uneori, elipsele au rol în transmiterea emoţiilor, sau chiar a poziţiei relative a interlocutorilor. Cel situat mai sus poate vobi mai scurt şi mai eliptic. Cel de jos, mai lung, mai complet şi mai prevenitor.