▲ Din culisele unor alegeri locale
Luat cu alte treburi, uitai să semnalez alegerile locale de duminică. Au fost trei feluri de alegeri, desfăşurate simultan; pentru primar, pentru consiliul orăşenesc şi pentru parlamentul prefectural. În alte părţi, un al patrulea buletin de vot a fost cel pentru alegerea guvernatorului (judelui). Nu însă în pref. Hiroşima.
În nord-estul Japoniei, alegerile locale sunt în amînare.
Cel mai mediatizat scrutin a fost cel pentru alegerea guvernatorului pref. Tokio, Ishihara Shintaro (78): un om direct, un intelectual de dreapta, puternic conservator, dar neafiliat politic. Cel puţin nu la vedere. I.Sh. a obţinut detaşat al patrulea mandat, în condiţiile grele, date de penuria de toate felurile, consecutivă cataclismului din 11 martie. Guvernatorul pref. Tokio gestionează un buget comparabil cu cel al României, la o populaţie cît 1/2-2/3 din cea a României.
Să revenim în Hiroşima. Akiba, un plimbăreţ primar socialist, degrabă făcător de credite şi vărsătoriu de buget pe acţiuni de dezarmare nucleară, de pace şi prietenie între popoare, se hotărî să nu mai candideze. Planul anunţat este să îşi reia cariera universitară, iar la primărie să lase locul unuia mai tînăr. Gurile rele spun că vrea ca restul vieţii să şi-l petreacă în tihnă, bucurîndu-se de cea de-a treia soţie, achiziţionată în timpul unuia din cele trei mandate cu care hiroşimanii l-au răsfăţat.
Akiba este un partizan al candidaturii Hiroşimei la organizarea JO din anul…(na! că uitai) 2020. Aşa se explică cocarda cu cercurile olimpice de pe reverul primarului, în clipul de mai sus.
Pe lîngă idei trăznite, cum ar fi conservarea pe vecie a tuturor şiragurilor de cocori origami depuşi de vizitatori la baza monumentului Sadako, (o fetiţă ucisă de boala de iradiere, cu credinţa că dacă face o mie de origami se vindecă) trebuie , să recunosc că de-a lungul celor 12 ani, faţa oraşului s-a schimbat pe alocuri în bine. Mă refer numai la proiectele finanţate din fonduri publice. Zona din umbra muncelului Hijiyama, rămasă teafără la bombardamentul nuclear, a suferit pînă prin 1991 de înapoiere urbanistică. Etapa întîi de „terraformare” (parţială) s-a încheiat prin 1998. A doua etapă a început în 2004 şi continuă şi azi. Dincolo de gîrlă, o serie de terenuri aparţinătoare companiei feroviare au fost transformate în bază sportivă. Acolo e şi noul stadion municipal de baseball.
Cel vechi, din vecinătatea Domului Atomic, stadion construit prin anii 50 din subscripţie publică, rămîne să fie demolat. (Poate reuşesc să pun şi cîteva poze la coadă.) Zona epicentrală rămîne cu cel mai mare preţ unitar din oraş. Terenul aferent vechiului stadion a făcut şi obiectul unui proces, dar am uitat cine şi ce drepturi are asupra lui. În orice caz, primăria a fost declarată intrus în afacere, iar primarul a rămas fără locul de depozitare a inflamabilelor şiruri de cocori.
↑(sus) Imaginea ariei epicentrale. În colţul din stînga jos se vede puţin din stadionul ce urmează a fi demolat. (am tras poza în luna mai, 2006)
↓(jos) Iată şi noul stadion
Tot în „era Akiba” au fost definitivate şi cîteva bypass-uri menite să descongestioneze traficul pe DN2 (ce trece prin oraş). Una din ramurile de ocolire o ia direct pe un pod continuu ce urmează linia ţărmului, dar prin golful Hiroşima, pod cu doar cîţiva piloni pe promontoriul Ogonzan (cîndva o insuliţă, în prezent, parte a grindului) iar restul în apă. Însă nu sunt sigur dacă investiţia majoră în infrastructura de trafic auto a fost din fonduri locale. E posibil ca ele să fie preponderent cel puţin prefecturale, dacă nu centrale. De asemeni, ruginita zonă adiacentă gării Hiroshima a intrat în etapa a II-a de modernizare beton-vitrală.↓
Doamnelor şi domnilor, candidaţii!↓
Viaţa după Akiba a început cu 6 samurai intraţi în cursă (4 samurai şi 2 samuraie) din care, Toyoda-san (poziţia 3 de pe panou) a fost viceprimar în mandatul trecut. Cu excepţia comuniştilor (poziţia 2 pe panou), partidele s-au codit să îşi desemneze membri sau să îşi aplice sigla pe afişe. Ceilalţi candidaţi au fost „independenţi”. Cel de la poziţia 6 însă, independent cu totul. Şi-a făcut campania de unul singur, într-un fel ciudat chiar. (Voi detalia mai jos.)
A cîştigat candidatul Matsui (poziţia 5 de pe panou), calul troian al PLD şi Komei, partide conservatoare, ce i-au făcut pe şest campania. Bineînţeles, în condiţii legale. Susţinerea manifestă a venit la despuierea urnelor, după oficializarea victoriei. În sediul de campanie al lui Matsui stătea de-a stînga sa Kishimoto, senatorul PLD de Hiroşima.
PLD a cîştigat însă majoritatea consilierilor municipali, ceea ce explică şi succesul lui Matsui, altminteri adeversar al organizării JO în Hiroşima. Opoziţia la ideea lui Akiba, opoziţie la care au subscris toţi cei exasperaţi de largheţea buzunară a fostului primar, i-a asigurat lui Matsui previzibilul succes electoral, pe fondul unei participări reduse la vot: puţin peste 40%. În continuare voi schiţa povestea lui M.Osamu (poziţia a 6-a de pe panou).
Sammy, cum singur se recomandă, este un tînăr ce ţine mai mereu să îşi facă damblaua participînd la alegeri. La cei 36 sau 37 de ani ai săi, lucrează la o companie fiică (fatămare) a Chuden (compania regională de electricitate). Nimeni nu ştie ce lucrează. Cred că nici măcar protagonistul. Ca în orice corporaţie, în care stabilitatea locului de muncă se pune rar în discuţie, iar cumsecădenia sindicalicoasă cu care eram obişnuiţi în comunism are valoare de virtute, Sammy învîrte hîrtii, însă cred că nimeni nu îi dă prea multe pe mînă, de teama să nu umple biroul de avioane.
Sammy trăieşte într-o lume a lui. Şi numai a lui. Scrie poezii copiate de la unul şi de la altul, strînge precum Corneliu Vadim Tudor aforisme în volum, cu deosebirea că şi le leagă singur, după ce şi le multiplică la serviciu. La alegerile locale trecute a scos caii pentru un post de consilier. Cu cele circa 800 de voturi strînse, bineînţeles, a căzut la vot, dar şi-a putut recupera integral cauţiunea legală (cca. 3 mil. yen) depusă odată cu candidatura. Am răsuflat cu toţii uşuraţi. Şi pentru că nu a ajuns consilier, şi pentru că şi-a recuperat banii.
Pe la sfîrşitul anului trecut, Sammy mărturisea că a găsit o soluţie pentru a compensa eşecul la alegeri: pur şi simplu îşi închipuie în solitudine că e primar, şi gata, se linişteşte. Însă odată cu declaraţia lui Akiba din 4 ianuarie, lui Sammy i s-a aprins din nou fitilul.
Pe la începutul campaniei (de 14 zile legale) a venit la prăvălie cu o uriaşă umbrelă de golf, vopsită curcubeu. Era recuzita sa de campanie electorală. La cererea unui grup de „admiratoare”, a schiţat în linii mari şi discursul electoral. Din motive lesne de înţeles, nu pot posta imagini cu Sammy în prăvălie. Iată-l însă la scenă deschisă: ↓
V-a plăcut? Sammy ne-a declarat karaoke că ne iubeşte.
Sammy, neavînd un sediu de campanie, a primit o vizită de curtoazie de la Akiba în apartamentul său din Ujina (în sudul oraşului) prilej cu care papălapţii unei televiziuni tabloide au găsit motive brânzoveneşti de tont-show, după ce filmaseră pe ascuns misterioasa descindere. De fapt, Akiba făcuse turul de salut pe la toate sediile de campanie ale celor înscrişi în cursa pentru primărie.
Cei mai încurcaţi au părut însă jurnaliştii serioşi. Obligaţi de lege să citeze niscai cimilituri în 5-6 rînduri pentru fiecare candidat, la Sammy nu au reuşit să scoată mai mult de o propoziţie simplă, dar buimacă. Nici NHK nu a putut da mai mult de 3 1/2 secunde pe post.
Epilog
Cu cele 11.700 voturi, reprezentînd 3-4% din totalul celor exprimate, Sammy a pierdut alegerile. Proporţie comparabilă totuşi cu scorul obţinut de candidatul comunist (din banii partidului). Însă condiţia de rambursare a cauţiunii era de 10%. Sammy a rămas fără cele trei-patru milioane de yeni, dar şi-a făcut damblaua.
Azi a venit puţin după prînz să îşi tragă sufletul, după ce făcuse turul de salutări şi dat-bineţe pe la susţinătorii săi (care or fi fost ăia?). Era uşor excitat. Pusese mîna pe o „dovadă” foto că Matsui încălcase legea şi începuse campania încă din prima decadă a lui martie. Sammy era hotărît să depună plîngere la poliţie, pentru a putea ulterior să conteste legitimitatea (de acum) actualului primar. Puţine şanse de succes. Of, şi seamănă aşa de bine la contestare cu micul Tituleţ!…Şi chiar şi din profil. Păcat! Dacă aş fi ştiut, lui Sammy i-aş fi făcut lipeala cu Realitatea TV, să-i împrumute filmuleţul cu preşedintele Băsescu pugilist. Nu avea decît să îi pună în loc capul lui Matsui, că cinematica photoshopă a directei de dreapta era gata încă din toamna lui 2009.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Eh, asta nu e chiar strain pentru romanasi, asa-i? 🙂 Dovada ca exista un numitor comun al alegerilor ca spectacol de circ, iar asta, de cand e democratia.
Da. Nu este întîmplător.
De altfel, în prima locuinţă (cea cu limacşi, de acum 14 ani) îl aveam vecin pe un alt hobbist comunitar. Un plăpumar cu vreo trei tentative primăreşti la activ. Între atelierul lui şi locuinţa noastră era o şandrama de lemn cu etaj, pe lîngă care era bine să treci cu băgare de seamă, nu cumva să strănuţi demolator spre ea. Şandramaua era tot a plăpumarului. Nagira (aşa îl chema) a catadixit să o fărîme şi să construiască în loc un sediu de campanie. Într-o bună dimineaţă m-am trezit cu un discurs electoral megafonat chiar la fereastră. Ptiu! Am sărit speriat din futon. Omul prinsese cîţiva guvizi şi îşi lansa campania în faţa lor, cu un discurs de-a dreptul cristesc*). Habar nu avea să vorbească pompos, aşa cum cerea ipostaza. Nu mai zic că nu ştia nici să îşi gradeze tensiunea retorică. Începea fals, în trombă şi o ţinea aşa pînă i se termina ruleta.
––––
*) Primul preşedinte al Partidului Comunist din România a fost tot un plăpumar, pe nume Cristescu.
=)), =)) am ras cu lacrimi
Aveţi un stil reconfortant de a relata detaşat, dar nu şi distanţat de evenimente.
Am o întrebare: ce înseamnă conservator în Japonia?
Mulţumesc pentru aprecierea stilului.
Ţinînd seama că eticheta de conservator am pus-o eu, un european, prin conservator înţelegem cam tot ce reprezintă viziunea europeană despre conservator: un soi de liberalism cu scrupule motivate preponderent raţional şi moral.
Ştire:
Un oficial al OMS (pe englezeşte WHO), examinînd dosarul epidemiologic al complexului de calamităţi, apreciază că toate măsurile de protecţie a populaţiei afectate de cataclism, de viaţa în refugiu prelungit, de coexistenţa cu radioactivitatea, au fost cele potrivite.
Spus pe româneşte, proporţia de morţi cu zile a fost cea mai mică omeneşte posibilă. Asta nu înseamnă că s-a terminat. Au fost şi probabil vor mai fi morţi cu zile. Nu mai departe, simpla lipsă a periuţelor de dinţi a dus la creşterea numărului de pneumonii şi bronşite cauzate de migraţia în plămîn a microorganismelor din gură, pe fondul scăderii imunităţii, scădere cauzată de şederea în frig, de lipsa apei şi a hranei. Ca să nu mai zic de bolile de supraaglomerare: virozele respiratorii şi infecţiile digestive.
S-au înregistrat şi 6 cazuri de tetanos la persoane cu vîrste cuprinse între 50 şi 80 de ani (nevaccinate), ce lucrau la degajarea terenului de moloz, ocazie cu care au căpătat răni.
Marius, Tituleţ al nostru nu stie a canta cum o face candidatul tau, da? 😀 deci nu prea tine comparatia. :))
Scuze, n-am ştiut că e şi afon. Vai de capul lui! Dar parcă auzisem că ştie să cînte în măsura 4×4 la motoare de maşini rapide prin jurul casei poporului.
pai da, dar parca masura era de 4/4, nu 4×4! 😛
Depinde de instrument, de partitură şi de cilindree. 🙂
Am primit azi o dojană şi o propunere din partea unui onorabil specialist român în fizică (probabil nucleară) la o postare de pe vremea cînd accidentul de la Fukushima era de gravitatea 5. Am precizat poziţia de pe care discut.
Este interesant nivelul de îngrijorare (uşor peste 7), la persoanele aflate la distanţă mare.
Pot spune doar că empatizez pînă la identificare cu agricultorii nevoiţi să nu mai întoarcă brazdă, în Iitate-mura, dar nu înţeleg îngrijorările mondiale legate de inocuitatea produselor agricole cultivate la mii şi zeci de mii de kilometri de sursa de radioactivitate.
Marius, mi-ai luat o grijă de pe suflet: mă gândeam că, trăitor printre niponi cum te afli, și ăștia fiind recunoscuți pentru seriozitatea și gravitatea lor, vei fi fiind lipsit de circul perioadelor electorale. După ce-am cetit articolul tău, m-am liniștit: au și niponii Vadimașii lor, ceea ce, din punctul meu de vedere, e destul de încurajator 🙂
În altă ordine de idei, o întrebare: care e, la ei, pepiniera clasică de politicieni? Au universități de profil pt cei care vizează cariere în administrație/politică, sau e otova, ca la noi, după ce și cum i se scoală fiecăruia, după ce și câți bănuți dispune tot neterminatu pentru mirungerea balamalelor partidului?
Cred că sunt mai multe surse de politicieni. Una este bunicu, dacă nu tăticu. La socialişti şi la comunişti, mai ales mediul universitar şi sindical. Mulţi politicieni tineri sunt crescuţi de către cei bătrîni. Întîi ca secretari şi ţuţeri.
21:24 Cutremur puternic pref. Fukushima. Magnitudine mică, dar foarte superficial. Epicentru în Hamadori. Nu e pericol de ţunami. NHK şi-a reluat emisiunea din grafic după 4 minute de anunţuri.
Mai, Marius, sa stii ca tu chiar scrii bine. M-ai captivat, ceea ce nu reusesc multi. Nu stiu cand ai timp sa faci de toate?
Uite, sint o gramada care nu fac altceva, zic ei, decat sa scrie si scriu prost. Tu le cam dai o palma , astora. 🙂
Mulţumesc, Radu. Am exersat. Nici n-ai zice că nu ieşeam din 6 la compunere în şcoala generală, şi din 5 la literatură în liceu. Ce să fac? Mă maturizez lent. Cînd învăţam să merg pe bicicletă eram de 20 de ani fumător. Însă fiul meu vorbeşte japoneza de la doi ani. Îţi dai seama?
Care-i treaba cu cautiune asta? Depune fiecare candidat o suma cand vrea sa participe si daca nu obtine suficiente voturi pierde banii sau cum? In ce conditii ii recupereaza? Nu e cu semnaturi, ca la noi?
Nu e cu semnături. Depui cele 3 milioane de yeni (cca 34.000 USD) la autoritatea electorală şi poţi participa la alegeri pentru primărie. Iei cele 10%? Îţi iei banii înapoi. Nu, adio! E ca un pariu.
De ce e cu bani? Pentru că, legal, statul îţi asigură cea mai mare parte din imprimatele de propagandă şi spaţiu de reclamă în jurnale şi TV şi pe panourile de afişaj electoral. Dacă scoţi sub 10% se consideră credit neperformant şi se opreşte gajul.
Faza cu listele e o mare porcărie. Listele de semnături pun semnatarii în insecuritate. Dacă un mafiot face pe candidatul la primărie, şi pierde, (bineînţeles) îi poate după aia teroriza pe semnatari. Are adresele lor numele şi CNP-ul. Nasol e că prin legea cu semnăturile, te dă statul pe mîna mafioţilor. Acum înţelegi în ce ţară trăieşti?
Da, e mult mai bun sistemul ăsta cu banii, deși iată că nu-i descurajează chiar pe toți nebunii 🙂
La noi practic îți dai singur datele, de bunăvoie sau hai să zicem dintr-o naivă încredere în cineva anume 🙂 La București s-a descoperit recent că primarul Chiliman, de exemplu, care strânge semnături pentru referendumul împotriva legii PDL a Bucureștiului, a adunat pe liste și semnături de prin alte județe. Oricum, e bine că oamenii ăia erau vii, că s-au mai strâns și semnături de la morți cu alte ocazii. Pe ăia nu-i mai terorizează nimeni acum 🙂 Și eu mă mir că încă se mai păstrează parodia asta de sistem la noi, pentru că s-a dovedit în fiecare an electoral că oamenii semnează ca proștii pentru mai mulți. Sau unul care adună 1 milion de semnături, dar strânge abia 10.000 de voturi e o dovadă vie a faptului că sistemul e prost.
…de unde se vede că statul româm garantează drepturile politice şi după moarte.