▲ Statistică provizorie
În trei prefecturi (Miyagi, Iwate, Fukushima) dintre cele mai puternic lovite de cutremur şi de ţunami, situaţia victimelor după cauza morţii şi vîrstă arată după cum urmează:
Din cele puţin peste 13.000 de persoane, peste 92% au murit de ţunami. Aproape 2/3 din victime au fost persoane în vîrstă de 60 de ani şi peste.
Situaţia din rapoartele poliţiei, la o lună după cataclism, indică un total de 13.135 morţi din care ▽92,4% (12.143) înecaţi. ▽4,4% – 578 victime au fost scoase strivite de sub moloz. iar ▽1,1% – 148 morţi în flăcări.
Spre comparaţie, la cutremurul din Kobe-Osaka-Awajishima (1995) cauzele morţii directe au fost în majoritatea covîrşitoare (72,6%) strivirea şi sufocarea.
După grupa de vîrstă, [n prefecturile citate, situaţia la zi arată după cum urmează:
▽sub 10 ani – 3,5%- 391persoane
▽10-19ani – 3% – 336persoane
▽20-29ani – 3,6% – 399persoane
▽30-39ani – 5,7% – 634persoane
▽40-49ani – 7,1% – 787persoane
▽50-59ani – 11,9% – 1320persoane
▽60-69ani – 19,1% – 2124persoane
▽70-79ani – 24% – 2663persoane
▽80ani şi peste – 22,1% – 2454persoane
Seismul s-a petrecut în zi de muncă, iar bătrînii se aflau în mare parte singuri acasă. Nu au apucat să se refugieze, ceea ce explică proporţia dublă de morţi în grupele de vîrstă avansată. Nici persoanele slăbite sau ţintuite la pat nu au putut fi transportate în timp util în locurile ferite de ţunami.
Pentru pedanţi, sursa.
O particularitate a cutremurului din 11 martie din Estul Japoniei este numărul relativ mic de morţi prin strivire în ariile intens populate.
Dacă socotim comparativ cu cutremurul din 4 martie 1977 (Vrancea – 1033 victime) populaţia afectată direct a fost comparabilă cu cea din prefectura Tokio (cca 11milioane loc.) Numărul victimelor în Tokio a fost de 7 (şapte) din care una (un tînăr de 17 ani) prin cădere de pe o antenă de telecomunicaţii. Dacă adunăm populaţia din conurbaţia înconjurătoare glofului Tokio, cu un total aproximativ egal cu cel al populaţiei României, numărul total de victime s-ar ridica la: Tokio (7) Kanagawa (4) Chiba (19) = 30 victime, în condiţiile unui cutremur de aproape 100 de ori mai puternic decît cel din 1977.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
27.661 morţi şi dispăruţi
14.001 persoane decedate
14000 de persoane decedate, din care aproape 3000 sunt încă neidentificate, şi deci, nerepartizate. Pe semne, în urma lor vor rămîne doar fotografii şi procese verbale după ce vor fi incinerate.
ştii ce m-a frapat? da, ştiu că aşa sînt statisticile, cifre, normal
dar acel 1 … singularul acela, răzleţitul în moarte, care începea el însuşi un alt şir de morţi … fiindcă vor mai urma, pe măsură ce-i găsesc (dacă îi găsesc)
unul
care ar trebui să facă diferenţa între nimic şi ceva
Păi, dacă îi dai unului de după paişpe mii atenţie mai mare decît celorlalţi, cazi în eroarea lui Bombonel şi a lui Crin atunci cînd localizează decidenţii victoriei lui Băsescu în diaspora.
Un banc vechi cu gigel şi cu costel arăta aceeaşi eroare: -„mi-a dat tata un leu să cumpăr raţe şi un leu să cumpăr gîşte. Dar, prostul, nu mi-a zis de care leu să cumpăr raţe şi de care gîşte.”
îmi vine uşor să fac speculaţii, de departe
m-ai atins 🙂
ş-apoi, n-am mai apucat să îţi spun ce anume „detestam”
acum, mi se pare chiar stupid să mai pomenesc
Marius, am revazut micul filmulet al studentilor de pe deal. In trei minute apa acopera tot orasul si ajunge la poalele dealului pe care s-au suit ei, fugarind din urma citiva oameni care mai apuca sa mai suie dealul in graba si citiva care nu mai apuca. La sfirsitul filmuletului, undeva in coltul din dreapta jos, un tip care era deja destul de sus, se intoarce sa ajute pe cineva care se lupta cu un scaun pe rotile. Acel om nu mai scapa. Ajuta si pe urma e inghitit de valul de bucati de case, masini si pamint destelenit…………inca ma doare!
Eu cred ca voi acolo sinteti afectati peste masura de ceea ce americanii numesc „post traumatic stress syndrome”……fara sa vreti si fara sa stiti, va afecteaza aceasta grozavie fara precedent! Indonezia nu a fost nici pe departe la fel de groaznic.
Mi-e sufletul greu pentru Japonia.
E posibil să fie şi aşa cum zici. În orice caz, stresul posttraumatic e un bun prilej pentru a ne pune întrebări. Un set de întrebări bine puse poate face mai mult decît 1000 de ore de catehizare.
Otagaisama este un cuvînt ceva mai des auzit decît înainte. Literal înseamnă reciproc, mutual. Dar el concentrează întreaga ecuaţie a existenţei sociale. Aflu zilnic despre gesturi de mare nobleţe sufletească.
Cîţiva locuitori evacuaţi din zona de siguranţă din jurul centralei nucleare, au văzut cum fermierii din apropierea adăpostului lor muncesc pe plantaţiile de tutun. Pentru că tot nu aveau altceva de făcut, ei înşişi fermieri, s-au oferit să îi ajute pe cei de acolo. Fără vreo plată. Întrebaţi de ce?, au răspuns invariabil: otagaisama. Locuitorii din Tohoku nu sunt deloc guralivi.
Dumnezeu Sa-i odihneasca-n Pace , indiferent de varsta
Cinic vorbind, și ținând cont de amploarea dezastrului, numărul morților și dispăruților e surprinzător de mic. Pe de altă parte, nu poți să nu te gândești că în spatele fiecărui număr stă nu doar un om, ci o familie întreagă, căci fiecare dispărut ori mort din tabelu ăla e fiul, soțul, soția ori părintele cuiva…
Câte numere, tot atâtea drame familiale… Dureros, cumplit de dureros.
Ca să ne păstrăm în aceeaşi notă de „cinism”, fac o mică relativizare a epidemiei de doliu. Semnalez un articol mai vechi prin care ne putem da seama că nu toate rudele victimelor mai au şi timpul necesar să îşi jelească morţii. Sau mai clar, în unele cazuri, pe mort nu mai are cine îl jeli familial.
Subscriu și eu la evidența negativă. Iar Registrul unic de Stare Civilă e o găselniță debirocratizantă excelentă 🙂