▲ Transhumanţă industrială
În articolul de ieri am arătat cum continuitatea modului de viaţă a fost soluţionată temporar, prin decizii individuale sau familiale de migraţie, acolo unde a fost posibil. În textul de azi voi încerca să arăt care sunt soluţiile de continuitate a vieţii economice, cu referire la producţia industrială.
În Tohoku sunt plasate o serie de companii industriale de importanţă mare în industrii de vîrf. De la banalele cutii de aluminiu pentru bere* şi pamperşii pentru femei şi copii, pînă la componente electronice pentru telefoane celulare şi automobile.
Puţină dinamică geografică
Din cei peste 400K㎡ de teren inundat de ţunami, doar o infimă parte mai poate fi utilizată. Se adaugă la pierderi (recuperabile) ariile prăbuşite cu între 30 şi 140cm. Un studiu geodezic efectuat în „cîmpia Sendaiului” arată că, înainte de cutremurul din 11 martie, 3K㎡ de teren se afla la altitudine negativă. În prezent, aria s-a extins la 16K㎡. 32K㎡ erau la cota mareei maxime. În prezent, 56K㎡. Pe alocuri, terenurile joase pot fi găsite chiar şi la 5Km depărtare de ţărmul Pacific. Dacă se adaugă lunca re-devenită inundabilă prin ruperea digurilor, aria pierdută temporar trece binişor de 130K㎡. Acţiunea de revalorizare a terenului prin: îndiguire, înălţare, instalaţii de drenaj, poate dura pînă la 5-10 ani.
Degradarea capitalului industrial
Intrate într-o buclă metastabilă, sau chiar ruptă cu totul, companiile industriale sunt în situaţia de a nu mai putea rula în mod natural, nici financiar, nici tehnologic producţia. Iar dacă nu se grăbesc, vor pierde şi personalul, tentat să caute soluţii individuale de salvare.
Soluţii
Una din soluţiile de reechilibrare financiară este vînzarea producţiei în avans. Gaura din capitalul circulant poate fi astfel acoperită parţial.
Altă soluţie este externalizarea unora din fazele de fabricaţie. Avantajul este refacerea fluxului. Dezavantajul este înmulţirea furnizorilor şi creşterea costurilor de sincronizare şi transport. Mutarea producţiei în alte zone. Dezavantajul este creşterea costurilor de recrutare şi instruire a personalului. Başca dificultăţile de refacere a culturii organizatorice.
Soluţia propusă de specialiştii unui institut de inginerie industrială este migrarea temporară cu tot cu personal. Avantajele ar fi investiţia mai mică în mijloacele fixe, costurile mai mici în instruirea personalului. Mai peste tot pot fi găsite spaţii de producţie nefolosite şi chiar şi utilaje lăsate la conservare. Închirierea lor ar simplifica mutarea şi ar reactiva şi centrele industriale aflate în declin. Nu mai zic că, migraţia cu totul ar micşora şi presiunea locativă în zona de baştină. După cîţiva ani, cînd infrastructura de baştină va fi fost gata, lucrurile puse din nou la punct, migraţia inversă va fi mai uşoară.
Nici măcar de „trădare” nu pot fi acuzate. Companiile strămutate nu vor mai plăti impozitul regional în Tohoku, dar banii destinaţi reconstrucţiei vor putea fi viraţi via bugetul central, oricum grevat cu prioritate de cheltuielile de reconstrucţie.
E drept, soluţiile fiind din categoria celor neetatiste, toate planurile de migraţie trebuie rezolvate la nivelul civil-comercial, eventual informal, în interiorul breslei, sau inter-bresle, acolo unde e cazul. Din acest punct de vedere, infrastructura organizatorică a feluritelor asociaţii patronale este gata demult.
–––––––––
* din cauza penuriei de doze de băuturi, compania Kirin a decis să renunţe la 8 produse (probabil cele cu vînzare proastă). Se speră ca, pînă în vară, cînd consumul de bere va creşte, furnizorii de ambalaje să găsească o soluţie de acoperire a găurii.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
„în interiorul breslei, sau inter-bresle”
ce inseamna „breasla” in Japonia ?
Păi, asociaţii patronale de producători din aceeaşi categorie. Cauciucarii cu cauciucarii, îmbuteliatorii de băuturi răcoritoare cu îmbuteliatorii de băuturi răcoritoare etc.
… adica keiretsu ?
Nu prea inteleg cum poate sa intre in pana o economie de doua ori mai mare decat a Germaniei, decat doar daca, de ex., cumparatorii de doze pentru bauturi racoritoarea care au ramas fara doze nu pot sa cumpere, prin contract, decat de la un anumit producator … sau au optimizat productia in asa masura incat nimeni nu are capacitati nefolosite, dar asta e greu de crezut intr-o economie de piata
Kyoukai (協会）
Într-o asociaţie de acest fel, schimbul de informaţii este cel care face ca unele capacităţi nefolosite să fie la un moment dat exploatate.
Uneori sunt excedate capacităţile de producţie din breaslă, sau sunt prea departe cele disponibile. De pildă, în Tohoku, după cutremur, producătorii de iaurt au rămas fără tulpinile de producţie. Niciun alt producător de iaurt nu s-a putut angaja să preia producţia de sămînţă. Şi atunci, au fost folosite capacităţile de producţie ale unei colecţii de tulpini aflate în regie de stat.
probabil, repet probabil, furnizorii de materii prime erau firme japoneze afectate foarte mult sau total de tzunami. banuiesc ca la japonezi patriotismul se traduce discret nu asumat prin strigaturi pe gardul patriarhiei, prin contracte pe orizonatala cu tot ce poate fi exploatat din productia nationala. din ce-a spus marius am inteles ca producatorii, indiferent de domaneiul de activitate bvor incerca mai intai o rezolvare tot pe plan national, in interiorul japoniei, inainte de a vorbi de importuri. gresesc?
Nu numai că încearcă să rezolve problemele naţional, dar un import de urgenţă nu e posibil în condiţiile în care, de pildă, standardul* la cutia de bere poate fi diferit de cel din China. Ajustarea sculelor şi schimbarea tablei, eventual a emailului, nu se poate face în săptămîni, oricît de computerizate ar fi liniile de fabricaţie. Totuşi, una din soluţiile enumerate mai sus este şi externalizarea (ce poate fi intrateritorial, sau extrateritorial).
––––––
* am observat că grosimea tablei la dozele de bere e cu cîţiva microni mai mare decît în Europa, de pildă.
Adica nu au mai cumparat din China sau din alta parte pana acum, si posibilii furnizori externi nici macar nu au sperat sa poata vinde ceva in Japonia.
… cu cat mai computerizate liniile de fabricatie, cu atat mai rigide.
Mai nou durerea asta se pare ca se extinde si in State: furnizori japonezi care nu mai pot respecta contracte etc. Probabil victimele politicii japoneze „beggar thy neighbour” din anii ’70 si ’80 pun acum lumanari la biserica.
Da. E o lume din ce în ce mai interdependentă. Îmi amintesc, după cutremurul din Taiwan, preţul la memorii de calculator a sărit pentru vreo jumătate de an dincolo de dublu. Fuseseră afectate fabricile de profil.