◎ Orizonturi brune (Ziua a II-a, în zori)
(continuare din numărul trecut)
Cum ziceam, noapte. Atmosferă latent-afgană. Mai tîrziu, gobi-manifestă, cu nuanţe kîzîlkume. Pornesc în aerul tare al dimineţii (11℃), cum ar zice carpato-danubiano-protocronul. Rouă subţirică. Nu mi-a udat nici măcar bocancii scunzi, improvizaţi dintr-o pereche de pantofi muncitoreşti, cu bot metalic, vizibili altminteri în şantere navale, fierării şi hamalîcuri. Deh! Dacă nu m-a proiectat mama ceva mai standardizat la picioare, port şi eu ce găsesc pe net. Criteriul de selecţie este unic: măsura 46.
…Orbecăi prin pădurea de conifere termofile şi arbuşti cu frunze cerate. Singura măsură a avansului o am în altimetrul etalonat neglijent. Pe la 200m, din nebăgare de seamă, era să trec de răscrucea spre Misen, şi să mă trezesc coborînd în Momijidani. Noroc că aruncai o privire distrată spre bezna din stînga şi descoperii scîndura indicatoare. Urmai poteca de pe o coamă, bordurată de ferigi uscate . Cînd altimetrul se făcu de vreo 400m, cerul, pînă atunci fără stele, fără Lună, fără nori (dar nazal şi faringeal doldora de un galben acetat de uranil) începu să vireze de la negru spre albastru. Hait! Trebuie să caut imediat un loc de staţie cu vedere la mare. Îl găsii pe o stîncă mărunt conglomerată, largă, bună şi de cosmodrom. Desfăşurai dispozitivul tactic: un trepied şi un aparat foto. Trăsei cîteva cadre albăstrii. Hm! Aerosolii mongoli nu prea mă inspiră. Mai mult eu pe ei. Pulmonar.
Vedere spre răsărit. Teoretic, dincolo de nebuloasă ar fi trebuit să se vadă insula Etajima. Mă mulţumesc cu cele două insule nelocuite din planul apropiat, şi cu plutele spînzurătoare de stridii.
Cu puţin noroc, la mărire cu un clic pe rotiţa mausului, vom putea descoperi şi două luminiţe (de cîte 0,68 pixel) de o parte şi de alta a insuliţei din dreapta. Acelea erau două bărci pescăreşti. Fac precizarea doar pentru restaurarea adevărului istoric.
Am probleme cu aparatul. Ceea ce compun eu, el înţelege cu vreo 25% mai sus. Nu ştiu dacă „diferenţa de viziune” vine de la faptul că a fost asamblat în China, sau e un defect de proiectare. Înclin spre a doua.
Umbra de pe latura superioară e ceea ce a rămas după ce am decupat cozorocul obiectivului. Mă rog, nu am încotro. Încadrez mai jos ca să iasă mai sus.
Începe să îşi facă loc un pic de roz-de-zori.
Un zoom în vînătaia cosmică. În scurt timp, lumina se sahariseşte de-a binelea.
Prind curaj pentru un zoom out
...apoi pentru o mică recompoziţie. Şi joaca-i gata.
Stors după atîta concentrare la îmbinarea brunului cu el însuşi, mă aşez lasciv pe cosmodrom. Îmi odihnesc hipermetropia, ciocanul, nicovala şi scăriţa. Trag şi vreo două ţigări pentru a mai filtra uigurul acetat de uranil. Sparg liniştea cu ronţăit de biscuiţi şi plescăit de lapte condensat. Mic dejun stropit din belşug cu apă chioară din PET.
Reintru în potecă. Culori tomnatice alături de (neo)foliaje antipode.
Continuu urcuşul pe culme. Brunul celest se risipeşte, lăsînd loc galbenului de Urumqui.
Parametrii expunerii
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Frumoase poze! Mi-ai amintit cat de multa vreme a trecut de cand n-am mai vazut rasaritul cu ochii mei. Musai trebuie sa remediez 🙂
Mulţumesc, Alina! Prin natura meseriei, şi eu am probleme în reglarea ceasului intern.
În altă ordine de idei, profit de ocazie pentru a semnala o eroare frecventă. Musai vine de la verbul modal nemţesc müssen (must în Engleză) cu sensul de a trebui să…. E drept, în română, musai apare ca adverb. Însă sensul este tot de ceva imperativ şi fără alternative. Alăturarea musai trebuie este o specie de pleonasm numită linguaglossa*. Musai poate fi însă folosit, de pildă, în formula: e(ste) musai să…. Te rog să nu o iei personal. „It’s a musai.” 🙂
––––––-
* de la (lat.) lingua şi (ngr.) glossa, ambele însemnînd acelaşi lucru: limbă.
frumoase peisaje, bincuvantat ochiul care le-a descoperit si le-a daruit si celorlalti
Mulţumesc, Mirela. Iar mă fîstîceşti. 🙂 Mitraliez în continuare. Postare nouă.
Mai am două articole şi gata, cu Miyajima.
De la prînz plouă la Hiroşima. 130mm. În Kure (40Km SE) s-a dat alarma pentru ploaie cu găleata. Sperăm să nu se işte inundaţii.
De acum şi pînă pe la jumătatea lui iulie va tot ploua. Iar din august pînă în octombrie va fi sezonul taifunurilor.
[…] Ceva mai tîrziu, am doborît la licitaţie încă unul, uzat. Un Sony α-300. Mă păcălii cu el. Scotea poza cu vreo 25% mai jos decît încadram. Trebuia să ţin minte că are o deviaţie de paralaxă. Nu l-am prea folosit […]