Fără buletin

▲ Fukushima – foi de parcurs

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/05/19

① Roadmap for Immediate Actions for the Verification of and Restoration from the Accident at Fukushima Dai-ichi Nuclear Power Station (PDF:207KB)

② Roadmap for Immediate Actions for the Assistance of Nuclear Sufferers (PDF:209KB)

③ TEPCO

Anunțuri

9 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Mélanie said, on 2011/05/25 at 17:22

    Bonjour Marius!

    Iata ce-am primit ieri de la un prieten din Germania:

    Cîteva cuvinte despre accidentele de la centralele nucleare…

    Mai întîi, trebuie știut ca organismul uman expus unei radiații de un (1) Sievert, se îmbolnăvește de iradiere, dar se reînsănătoșește. La 5 Sievert se moare. La tratarea cancerului, organele afectate sunt bombardate cu 40 de Sievert in doze de 20 de porții. La Roentgen sau Computer-tomografie radiațiile sunt sub 100 miliSievert. La Fukushima este intre 0,05 si 0,07 mililiSievert/ora.
    ——————————————-
    Timpul de înjumătățire este de 30 de ani. Se sugerează pericol, dar este invers.
    Timpul de înjumătățire lung => putini atomi se dezintegrează.
    Timpul de înjumătățire scurt => multi atomi se dezintegrează pe unitatea de timp =radiație puternica = pericol.

    De exemplu, agentul rus Litwinenko a fost otrăvit cu Polonium 210, care emite radiații alfa cu timp de înjumătățire de 138 de zile si a fost nevoie de mai puțin de un microgram. Altfel este cu Kalium 40, care are circa 4500 de Bequerel si cu timpul de înjumătățire de 1,3 miliarde de ani… De altfel corpul uman e un izvor de radiații de circa 10.000 Bequerel…
    ——————————————–
    In 1986, la doua luni după nenorocirea de la Cernobal, au sosit specialiștii de la IAEO. Din cei 8000 de locuitori, 90% nu aveau nimic, iar radiația era de 0,15 microSievert/ora, ceea ce era normal. Pe avion, la înălțimea de croaziera, primești 5 microSievert/ ora; in Concorde era 10 pana la 15 microSievert/ora… IAEO a criticat mutarea forțată a oamenilor din zona si restricțiile alimentare… Pentru zona evacuata (30 km) in jurul Cernobalului radiația este intre circa 0,5 si 5 miliSievert /an.
    In Germania avem circa 10 miliSievert /an, chiar mai ridicata in unele zone. In zona de 30 km la Cernobal locuiesc oameni care au primit dreptul de a se reîntoarce si lucrează circa 10.000 de oameni, care locuiesc totuși la 45, in noua localitate construita -Slavutich.
    ———————————-
    La Fukushima a fost altfel, deoarece informațiile curgeau in Internet…

    Cele mai puternice radiații sunt la blocul reactor sub 500 microSievert /ora, iar la poarta de intrare (1km distanta) sub 100 microSievert/ ora… Muncitorii care sunt direct implicați sunt supuși unei radiații de circa 250 microSievert/ora, dar si masurile de protecție sunt pe măsură…
    ————————–
    la 30 km —1,1 microSievert/ora
    la 20 Km—1,3
    la 17 km—.2,5
    la 15 km— 6,5
    la 1,8 km—- 11
    la 1,5 km — 94…109 microSievert/ora
    ——————————————————
    Exista locuri pe Terra unde nivelul de radiații este de peste 100 miliSievert /an si oamenii trăiesc fără probleme…(Tradus de mine din Kopp Verlag)

    • Marius Delaepicentru said, on 2011/05/25 at 17:43

      Mulţumesc, Mélanie. Cred că poţi găsi în postările recente toţi parametrii, cu tot cu ilustraţii. Dacă nu, ia de aici raportul destinat străinătăţii, distribuit prin ambasadele Japoniei. La pagina 34 33 găseşti într-o formă grafică comprehensivă, cam tot ce ai prezentat în tabele. În plus, sunt o sumedenie de scheme, hărţi şi grafice cu gradientele în timp şi respectiv spaţiu.
      Este menţionat şi un loc din Brazilia unde radioactivitatea naturală atinge cote înalte. Se pare, cele mai înalte.

      • Mélanie said, on 2011/05/26 at 03:41

        Merci, Marius, voi trimite adresa site-ului tau prietenului din Germania, care-i inginer-informatician-aviatica si „le” are cu „kkaia-tehnica”, nu ca mine… 🙂

        Iata un articol de azi despre inginerii pensionari care se sacrifica pentru Japonia, au format
        „Corps des vétérans qualifiés” ca sa dea o mâna de-ajutor la centrala din Fukushima:

        http://www.francesoir.fr/actualite/international/fukushima-des-ingenieurs-retraites-se-sacrifient-pour-japon-104683.html

      • Marius Delaepicentru said, on 2011/05/26 at 15:56

        Bun articol. Adevărul e că e nevoie de mulţi oameni gata să se sacrifice. Cei 77.000 de militari mobilizaţi în Tohoku sunt deja afectaţi de sindromul de supraexpunere la stres. Nici muncitorii de pe şantierul de la centrala nucleară nu stau mai grozav. Mulţi au ajuns la limita normată de expunere la radiaţii. Cu toţii vor trebui înlocuiţi cît de curînd. E cu atît mai presant, cu cît, pînă şi condiţiile de locuire sunt precare*. Iar protecţia corpului din ce în ce mai greu de asigurat. Vremea se va încălzi curînd, ceea ce măreşte riscul de iradiere. Va fi mai greu de oprit sudoarea contaminată radioactiv să pătrundă în ochi şi în gură. Măştile, şi aşa sufocante, se mai şi deranjează în timpul lucrului. Deja au apărut cazuri de contaminare prin ingestie.

        Mă bucur să aflu că tocmai inginerii, cei ce duc greul executiv al economiei**, se oferă voluntari. Ţara asta are încă viitor.

        –––––––––––––––-
        * Una dintre echipele unei companii angajate la degajarea molozului actinic îşi are dormitoarele la 100 Km de centrală. Într-un apartament de trei camere stau 8 persoane.
        ** Inginerii, deşi îşi fac treaba cu cea mai mare dăruire, sunt printre cei mai prost plătiţi angajaţi calificaţi. Aproape că nu există diferenţă între salariul unui muncitor şi cel al unui inginer. E drept, majoritatea muncitorilor sunt ingineri. Puţini au norocul să fie plătiţi precum inginerul Carlos Ghosn, preşedintele Nissan.

  2. Mélanie said, on 2011/05/27 at 00:30

    Ma bucur ca am „nimerit-o” cu articolu’ ala… 🙂 Sunt de-acord cu tine: Japonia are înca un viitor pe care si-l va reconstrui cu aceiasi oameni determinati, fermi, curajosi, motivati si seriosi.

    Iata un articol „cald” din Nouvel-Obs despre impactul real al tragediei de la Fukushima în Franta:

    http://tempsreel.nouvelobs.com/actualite/planete/20110526.OBS3955/inquietudes-autour-de-l-impact-reel-de-fukushima-en-france.html

    „activitatea iodului-131 e de 20 ori superioara celei din 24/3…”

    • Marius Delaepicentru said, on 2011/05/27 at 03:03

      E iodul din aer? miliBk e totuşi o concentraţie homeopată, dacă comparăm cu ordinul absolut de mărime: sute de petaBk (!). Ar fi vreo 18 zerouri între.

      În altă ordine de idei, tocmai am trimis o idee la NHK şi la Toden (Tepco).

      E o problemă mare cu stocarea apelor radioactive: 1500 de tone pe zi. Chiar dacă instalaţia franţuzească va funcţiona la capacitatea maximă, tot va rezulta o acumulare netă de 300 tone pe zi. Aşadar, prelucrarea apelor radioactive va rămîne permanent în urma producţiei. (Recircularea nu va putea depăşi 1200 tone pe zi.) Rezervoarele sunt pline. Subsolul e plin. Tranşeea subterană de prevenire a scurgerii în mare ameninţă să deverseze.

      Specialiştii vor să aducă un tanc petrolier pentru colectarea apelor radioactive. Dezavantajul este că personalul marin va fi expus la radiaţii. După ce se va termina treaba, însăşi decontaminarea tancului va fi o problemă. Ca să nu mai zic de hazard. Un ţunami ar putea să îl avarieze mortal.

      Am propus confecţionarea unor baloane tubulare din pînză cauciucată. Un fel de salamuri imense, desfăşurate pe suprafaţa oceanului. În salamuri ar urma să fie stocată apa radioactivă, după o decontaminare grosieră, urmînd ca ulterior, pe măsură ce situaţia se va stabiliza, apa să fie extrasă şi decontaminată total.

      Desecarea subsolurilor este vitală. Pînă nu se evacueză apa de acolo, nicio intervenţie nu e posibilă. Am făcut socoteala că pentru 90.000 tone, cît e stocul actual, la o secţiune transversală de 4,5㎡ (diametru de 2,4m) şi un grad de umplere de 67%, lungimea totală a salamurilor ar fi de 30Km. Cam 75 de salamuri de cîte 400m lungime.

      Avantajul ar fi că nu e nevoie de: fier, betoane, calcule şi avize de rezistenţă la seism. Şi încă un avantaj, noi salamuri pot fi transportate uşor acolo unde, Doamne fereşte!, ar mai fi nevoie de rezervoare provizorii.

      O problemă ar ridica-o doar un ţunami mai mare de 3m. De aceea, am propus tractarea salamurilor pline şi lestarea lor (eventual ancorarea) mai în larg.

      Un alt avantaj ar fi că, odată golite, tuburile pot fi trase pe mal sau pe puntea unui vas, rulate pe tambur şi ulterior îngropate.

      Japonia are experienţă vastă în confecţionarea de corturi arhitectonice industriale şi civile. Tokyo Dome este de fapt tot un cort. Cel mai mare cort din lume.

      • Mélanie said, on 2011/05/27 at 16:06

        Merci, Marius! Sper ca ideea ta sa fie luata-n seama si eventul pusa-n practica… Am vizitat studiourile-NHK din Sapporo anul-trecut, mi s-au parut cam „americanizate”… 😀
        ===
        Revin la prezu’ lu’ Renault-Nissan… sunt la curent si „pe felie”(sic!), caci un membru al familei mele(cel care vorbeste chineza si japoneza), e cadru-comercial(purchasing officer) la Renault-Technocentre-HQ(Paris) si e adesea în tele-conferintza cu Nissan-Nihon… 🙂

        Cunosti fabula lui La Fontaine „Lupul si mielul”? fraza:”dreptatea celui mai puternic e mereu cea mai buna…”(„La raison du plus fort est toujours la meilleure…”) e universal valabila si de-actualitate, pe toate meridianele, hélas…

      • Marius Delaepicentru said, on 2011/05/28 at 22:31

        Ce înţelegi prin americanizare? 🙂

      • Mélanie said, on 2011/05/28 at 23:14

        @”Ce înţelegi prin americanizare? 🙂 ”

        am avut impresia ca vizitam CNN, în nici-un caz „fox(fake!) news” … 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: