★ Totul există, pentru că totul a fost imaginat
După accidentul de la Three Miles Island din 1979, s-au desprins trei imperative importante în gestionarea unui dezastru nuclear:
1) Fii imaginativ!
Situaţiile de blackout nu seamănă una cu cealaltă. Însă scenariile cele mai sumbre pot fi imaginate. Acolo unde inginerii nu au imaginaţie, iar investitorii sunt prea zgîrciţi, golul poate fi umplut de către literaţi. Un scriitor aproape profetic a descris într-una din cărţi, cu cîţiva ani înainte, cam ceea ce s-a petrecut recent la centrala Fukushima #1. În clipul de mai jos, omul arată pe tonul: vezi? ţi-am spus eu!, uşor conspiraţionist, dar raţional, că la centrala Fukushima, dispozitivele de siguranţă au fost insuficiente numeric, rigide, subdimensionate şi prost poziţionate.
Dacă centralele nucleare sunt în prezent controlate la sînge, iar cea de la Hamaoka este deja pe butuci, aceasta se datorează şi scriitorilor, şi istoricilor.
Se credea că centralele de pe coasta Mării Japoniei sunt OK. Nu e chiar aşa. Sunt consemnate seisme cu ridicări şi coborîri de teren de 2 metri şi chiar peste, deşi un eventual ţunami nu poate avea amplitudini prea mari cît să distrugă cele 14 reactoare din pref. Fukui, de pildă. Aşadar, e greu de crezut că o reţea de ţevi (rigidă) poate rezista la deformări atît de mari.
Aplic scurtătura în special pentru gazetarii interesaţi de senzaţional. N-au decît să-şi traducă singuri sursa.
2) Ai încredere în cei de la faţa locului!
În linii mari, imperativul a fost respectat, deşi lipsesc cîteva seturi de date radiologice din intervalul 11-15 martie.
Apoi, nimeni nu a detaliat care sunt riscurile răcirii directe cu apă de mare (soluţie practicată timp de mai bine de o săptămînă). Vă amintiţi de eroarea de măsură din 26 martie? În fapt, oamenii nu ştiau ce măsoară, pentru că, pe la 20 martie, apăruse un izotop nou: 38Cl, rezultat în urma bombardării (probabil α a) clorului natural din apa mării.
Acuma, să nu cădem în paranoia, însă e bine să privim cu circumspecţie cam toate informaţiile. Fie ele liniştitoare, fie alarmiste.
Crede-i, dar verifică-i.
Am selectat clipul de mai jos pentru că, în general arată cam cum trebuie să ne îndoim, şi în acelaşi timp să nici nu ne panicăm. Televiziunea care l-a produs este una internetă de apartament, dar mult mai decentă decît OTV. Nu pot însă să nu constat anticorporatismul manifest, ceea ce este pe gustul meu.
3) Nu folosi faptele (sau interpretarea lor) în lupta politică!
O cale de respectare a celui de-al treilea imperativ este să scoţi la suprafaţă, în cadru oficial, toate opiniile. Scriitorul a fost invitat pe 10 mai în comisia energetică a camerei inferioare a Dietei, unde şi-a expus viziunea. Acţiunea vine să exploateze şi imaginaţia, să întărească şi încrederea, să amîne şi lupta politică. În clipul de mai jos, alături de Hirose (scriitorul) poate fi văzut chiar precedentul premier, Hatoyama. Recomand vizionarea clipului, eventual traducerea lui (de către cine are timp) pentru că scriitorul descrie foarte bine mecanismul exploziei de hidrogen.
Partidele de opoziţie au stat cuminţi cam 70 de zile. Moratoriul a expirat. PLD a început ofensiva în Parlament, speculînd cronicizarea efectelor accidentului nuclear. Însă deocamdată, insistă mai mult asupra trecutului: de ce, în nu-ştiu-ce împrejurare, premierul Kan nu a spus adevărul, dacă l-a spus, de ce nu l-a spus complet etc.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Am auzit ca sunt la mare cautare contoarele Geiger pe acolo. Cam cat costa unul?
Or fi la mare căutare, dar n-am aflat eu. Pînă una, alta, posesorii de 3G folosesc contorul din dotare.
Gata de lucru
Uite-l şi în acţiune:
Scuze pentru calitatea fotografiilor. Era cam întuneric.
Ceva mai încolo voi detalia şi principiul de funcţionare a contorului γ miniaturizat.
Thanks! In ce afiseaza (unitatile de masura)?
Principiul de funcţionare este simplu. Senzorul este cel de poziţie. „Aparatul vestibular” ce face ca imaginea cu meciul de fotbal transmis la TV să fie permanent orizontală, oricum ai orienta telefonul.
În „modul Geiger-Muller”, cînd ţii telefonul orizontal, ca pentru „calibrare”, tace. Cînd îl înclini cu cantul pe un obiect (oricare) zbîrnîie şi „contorizează”. Aşadar, unităţile de măsură nu prea contează. Programul este destinat farselor. 🙂
Care-i alternativa la energia nucleara?
La îndemînă ar fi creşterea randamentelor energetice ale combustibilului fosil. Folosind turbine de gaz, randamentul ar creşte la 56%. Principiul este relativ simplu. Arzi gazul în jet, şi antrenezi o turbină. Gazele de ardere ies cu circa 600℃. Suficientă energie cît să încălzeşti cu ele şi un cazan generator de abur, abur cu care roteşti cealaltă baterie de turbine.
Pilele de combustie ar avea randamente şi mai mari. De pînă la 80%.
Energia nucleară are avantajul simplităţii operării, şi al răspunsului rapid la necesităţile reţelei. Dpdv politic, ajută la zădărnicirea şantajului pe care ţările exportatoare de combustibili fosili îl practică.
Însă are dezavantajul randamentului mic. Practic, 2/3 din energia dezvoltată se pierde în condensatoarele de abur.
Un alt dezavantaj este cel al costurilor ascunse. Prelucrarea şi depozitarea deşeurilor este nu lipsită de costuri şi de riscuri. La un moment dat, cepul de evacuare a masei vitroase dintr-un creuzet de de fixare a deşeurilor, s-a înfundat. Nu exista nicio soluţie de desfundare. Au încercat cu ranga, pînă s-a îndoit. Şi tot nu au reuşit să desfunde cepul.
În depozitele subterane din Rokkasho-mura, deşeurile nucleare trebuie răcite permanent cu apă. O pană de curent acolo ar fi un dezastru. Sunt 3000t de material fisionabil.
S-a calculat că securizarea întregului combustibil nuclear din Japonia ar costa cca. 300Md USD.
Ce zici de idei precum ‘ciclul toriului’?
Nu mă pricep.