▲ Cool Japan – noul brand de ţară
Cred că linkul de mai jos le va fi util (enumăr la întîmplare): jurnaliştilor, specialiştilor în industria turismului, strategilor electorali, urbaniştilor, piariştilor fără inspiraţie, plastografilor universitari, celor ce vor să pară informaţi, „amenajeurilor” teritoriali, academicienilor, sociologilor, celor curioşi să afle cam cu ce se mănîncă o ofensivă culturală, precum şi curioşilor de bună credinţă.
Lectură plăcută!
Trist, cumplit…
http://www.theaustralian.com.au/suicide-rates-in-japanese-region-most-effected-by-the-tsunami-and-nuclear-disasters-have-jumped/story-fn84naht-1226076940518
Suicide rates are increasing in Japanese regions most effected by the tsunami and nuclear disasters… 😦
===
Japan has one of the highest suicide rates in the world, after Lithuania, several other former Soviet states and South Korea. In 2010, 31,690 people killed themselves in the country, the 13th consecutive year above 30,000.
Da, asiaticii din partea asta au o problemă de raportare la transcendenţă. Dacă vei compara cu rata sinuciderilor în Hong Kong* şi Coreea de Sud, de pildă, vei descoperi diferenţe nesemnificative.
Istoriceşte, bolile sufletului au fost relativ tîrziu recunoscute şi studiate. Se fac eforturi, însă decalajul cultural se menţine. Asiaticii sunt obişnuiţi să tacă şi să îndure. Pînă cînd li se rupe filmul. Peste ei, modelul pecuniar de succes social, pătruns din cultura occidentală, a picat cum nu se poate mai prost. Practic nu au imunitatea necesară. Iar religiile şi credinţele care i-ar putea salva sunt, ca peste tot în lumea civilizată, în curs de subţiere.
Consilierii şi psihoterapeuţii recomandă, pe toate canalele, ca îndemnurile la rezistenţă (ganbare!) venite de la cei neafectaţi direct de catastrofă, să fie înlocuite cu compasiunea exprimată simplu. Pentru astenic, un „dă-i bătaie!” spus într-un moment de depresie, poate fi fatal.
–––––––––––
* China confucianistă stă şi mai prost la capitolul acesta. Deocamdată, în China, panta economică e ascendentă. Însă, după un crah de răsunet, vom găsi cel puţin în populaţia urbană, cifre comparabile.
Stiu despre asiatici, Marius… pâna acum câtiva ani, elevii(mai ales liceenii) japonezi îsi puneau capat zilelor, iar Islanda detinea tristul record al actelor sinucigase din Europa; am fost deci uimita sa vad Lituania… Banuiesc ca esti la curent cu:
Crisis brewing as Japan’s tea farmers face radiation ban:
„Green tea, which ships to high end tea buyers in the U.S. and Europe, is closely aligned with Japan’s national character. While sugary sodas have infiltrated the daily diet here, green tea remains the country’s national beverage.”
http://edition.cnn.com/2011/WORLD/asiapcf/06/17/japan.green.tea/index.html?&hpt=hp_c1
Chiar ieri la Paris-CdG, într-un avion-cargo sosit din Japonia, au fost interzise lazi cu ceai verde japonez… 😦
Ce să zic? 800Bk/Kg e inofensiv, dar e mai mult decît 500Bk/Kg cît are UE ca limită. Importul de ceai verde nu a fost interzis, ci e sub control mai strict. Trebuie atestat fiecare lot de transport.