● Principiul raptului cîştigat
Nu aţi auzit niciodată de aşa ceva? Aflaţi după ce citiţi motivaţia CCR privitoare la amendarea art.44 din Constituţie.
Paradoxul tîlharului
Tîlharul este o persoană gingaşă, ce trebuie protejată. Tîlharul nu se simte niciodată în siguranţă. El se ştie fraudulos şi încearcă să se ridice în propriii ochi. Ceea nu realizează tîlharul, este că încearcă să se onorabilizeze, minţindu-se în primul rînd pe sine. De aceea, tîlharul nu se mulţumeşte să îşi consume în nemernicia sa (şutesc şi plîng. şutesc) averea dobîndită prin rapt. El simte nevoia să fie stimat. Îşi cumpără televiziuni, echipe de fotbal, partide politice, echipe de imagine (eventual postaci) pentru a se putea bucura de averea furată. Însă, aşa cuţitar cum e, nu are nicio greaţă să facă pîrnaie. Atunci cînd nu are încotro, el consideră că pîrnaia (adesea cu suspendare) indulgenţă cumpărată de la protectorul său, magistratul (adesea securist cu dreptul la bază) îl va spăla de ruşine pe vecie. Odată ieşit din pîrnaie, tîlharul vrea şi mai abitir să fie respectat. Tîlharul este procesoman înăscut. Cum i-ai pus la îndoială moralitatea sprijinită pecuniar, cum te acţionează în instanţă.
Tîlharul român nu se simte bine nici cu prezumpţia de nevinovăţie (art.23(11)). El o vrea întărită cu „prezumpţia licită”* a averii obţinute prin rapt. La trebuinţele tîlharului răspunde articolul 44 din Constituţia statului mercantil de rapt. La punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, statul interlop răspunde cu teza 8 a art.44, după ce ne-a torturat decenii cu tezele de la Mangalia.
Curtenii Constituţionali, consecvente slugi credincioase ale tîlharului (nealese democratic, ci angajate) au hotărît că tîlharul de la care îşi trag poziţia în societate trebuie răsplătit, şi protejat mai tare ca mine, sau ca tine, cititorule. CCR a devenit bodyguardul cleptocratului proiectat de statul lui Iliescu.
Curtea Constituţională nu vrea în ruptul capului să îşi supere stăpînii. Pentru că tîlharul i-a numit pe judecătorii Curţii Constiuţionale, şi tot tîlharul îi revocă.
Judecătorii Curţii Constituţionale, slugile tîlharului constituţional, sunt bielele şi manivelele statului de rapt, numit România. Mici producători de sofisme, la rîndul lor, curtenii constituţionali şi-au dobîndit averea în mod nevrednic, dar în spiritul articolului 44, şi de aceea nu vor fi niciodată de acord cu amendarea lui. Raptul este nu numai cîştigat, dar şi obligatoriu onorabil.
Întrucît venalitatea a devenit valoare constituţională, mafioţi din lumea largă se vor simţi atraşi de prima ţară din lume care consacră dreptul interlopului la stimă. România va deveni un paradis al opulenţei gherţoaie şi al subdezvoltării miloage. Un bastion al briganzilor internaţionali.
Visul lui Patriciu de a avea o Justiţie privată este o realitate palpabilă.
––––––––––
* am citat din agramatismele Curţii Constiuţionale
Alin Fumurescu
Fără buletin 
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/curtea-constitutionala-a-avut-un-complice-228737.html
Cea mai mare ţeapă pe care şi-au luat-o românii a fost când au votat o constituţie care spunea că anumite lucruri nu pot fi modificate. Prevederile respective, oricât de nobile ar părea sunt tiranice pentru că nu se bazează pe nimic. Constituţia care nu se bazează pe voinţa poporului este la fel de valoroasă ca hârtia reciclată…..
Corect. Nu-i nimic. Nu scrie nicăieri că Constituţia nu poate fi înlocuită cu totul. La nevoie, din nou, baza legitimităţii înlocuirii constituţiei actuale va fi una revoluţionară.
Pentru că labagiii „reformişti” din CSM nu au făcut decît să asigure reproducţia cleptocraţiei.
Când se dezbătea constituţia s-a pus problema asta şi erau mulţi care spuneau că trebuie să poată fi schimbat totul ca să nu existe motive de violenţă. Comisia constituţională nu a fost de acord; din păcate nu cred că am avut răbdare să citesc motivele lor….
Lucram in ProTv, cam prin anii 96-97, cand am primit din Craiova o „corespondență video” cu imagini care ilustrau o echipa de mascati in timp ce adunau din ghetourile orasului o gasca de infractori. Textul tau mi-a adus aminte de o replica venita din partea unei tiganci care se jeluia si isi smulgea parul din cap strigand la mascati: ”Ce aveti, ma, cu omul interlop?”
justitia (partea ei putreda care, culmea, este la varf) a distrus Romania. In Italia mari mafioti sunt prinsi dupa 20 de ani (cazul Provenzano). Stau ascunsi in buncare. La suprafata sunt case parasite ca sa nu atraga atentia iar sub pamant si-au facut buncare din care nu ies decat noaptea sa ia o gura de aer proaspat. Nu au televiziuni si nici partide. Sunt infiltrati in afaceri, politica, biserica, justitie dar multi din ei sunt prinsi. Este o mare vanatoare. Afli de ei de la stiri si atat. Ce se intampla la noi este legalizarea mafiei, clar, pe fata. Justitia a distrus Romania!
Aşa este, Miha. Oriunde în lume, interlopul este la periferia societăţii şi hăituit inclusiv locativ. La noi, el devine model de succes, şi însoţeşte Preşedinţii în avion. În orice ţară civilizată, inculpatului i se acoperă faţa şi i se interzice să vorbească atunci cînd e transportat către şi dinspre instanţă. La noi e invers. Inculpatul îşi exhibă cătuşele şi vituperează verbos la TV, în timp ce escortaşii apar mascaţi, uşor debusolaţi şi tăcuţi.
Cum dupa 1989 nu a existat in nici un sector o politica de inlocuire a „stilpilor” regimului comunist cu altii noi , fara legatura cu „sistemul” , rezultatele se vad . Reciclarea practicata cu perseverenta si ca unic scop politic , se vede si dupa 21 de ani . Cum se va vedea si peste alti 21 de ani fara schimbari strategice la nivel politic si de politica nationala .
Mi-a plăcut mult de tot! Am să-l citez și eu pe bologul meu. Vreau să văd câți suntem cei care ne-am săturat de Constituția asta comunisto-securistă a lui Ilici.
Mulţumesc, Dictaturo!
Aoleu! Dacă ştiam că se cere la export, lăsam niţel din lirism şi structuram textul mai bine. 🙂 Acuma, ce să fac? Ia-l aşa cum e, şi pune-i un EULA de scuze pentru dezlînare.
Curtea Constitutionala se pronunta in privinta unei propuneri de revizuire a Constitutiei, declarand ca unele propuneri sunt … neconstitutionale ?
Curtea Constitutionala comite aici cateva fraude logice.
Daca propunerile sunt votate, ele vor amenda Constitutia, si devin constitutionale.
Cata vreme nu sunt insa votate, ele nu sunt parte ale Constitutiei, nu sunt parte ale unei legi organice sau ordinare deci nu are nici un sens sa ne pronuntam asupra caracterului lor constitutional ori anticonstitutional. E ca si cum am declara ca spiritul civic, reflectia asupra binelui semenului tau e neconstitutionala.
Opozitia privind constitutionalitatea unei propuneri are sens nu prin comparatia cu articolul pe care urmeaza sa-l amendeze, ci, cel mult, prin prisma armonizarii cu celelalte articole, care raman neschimbate.
Ca sa inchei, sentintele date de o Curte Constitutionala nu inlocuiesc dezbaterea publica. Din care, deocamdata, lipsesc doi actori importanti: Opozitia si cetatenii. Pana cand acesti doi actori nu se pronunta, sentintele Curtii Constitutionale sunt irelevante. Nu au obiect si nu au finalitate.
Salut, Gabriel!
Observaţiile sunt corecte. Dar, ştii cum e, juriştii noştri argumentează sofist (cu ceea ce nu există) în speranţa că ne vor mai prosti şi de acum încolo. Nu pot însă să nu constat totuşi că au şi oarece succes. Există deja ditorsiuni de comportament induse în popor de spălăturile pe creier cu aşa-zisele principii de drept (la fel de inexistente) cum ar fi principiul dreptului cîştigat. Ăla e un principiu extrem de rar, şi aplicabil exclusiv la negocierile sindicat-patronat. Labagiii ăştia constituţionali l-au ridicat la rangul de principiu universal. Aşa se explică multe şi aberante decizii ale CCR. Nu întîmplător am ales ca titlu parafraza.
Aceiaşi sofişti neagă demonstraţia mea practică, prin care am arătat clar că drepturile cetăţeneşti sunt aneantizate de un banal buletin de identitate.
Mai rămîne ca CCR să stabilească cum că o constituţie nou-nouţă alterează miezul dur şi intangibil al constituţiei vechi, deci, va fi neconstituţonală. Ăştia ţin neapărat să le rezolvăm sofismele administrîndu-le emitenţilor cîte un glonţ în ceafă, ca să le arătăm cine este suveranul.
Din păcate logica formală nu este acelaşi lucru cu „logica” juridică. În constituţie scrie că nu pot fi restrânse drepturi în nici un mod, deci nici prin revizuire. Deşi asta pare frumos, în fapt se asigură un drept pentru o clasă asupritoare.
După 1989 câţi români se temeau de confiscarea averii de către stat…. Prevederea respectivă nu este pentru cetăţeanul de rând. Este pentru cei care jefuiesc bunurile publice. Pentru felul în care a fost interpretat articolul 44 alin (8) el trebuie eliminat sau modificat.
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_19430/Decizia/CCR/nr./415/2010:/Neconstitutionalitatea/Legii/ANI.html
Dă clic pentru a accesa D453_08.pdf
Aici aveti doua decizii in care cc transforma o prezumtie relativa intr-o prezumtie absoluta si incearca sa simuleze un rationament de tipul:
daca trebuie sa justifici averea prin venituri se rastoarna sarcina probei
Teoretic ar avea dreptate, dar nu sunt consecventi. In sensul ca toate cacaturile birocratice la care sunt supuşi cetăţenii sunt doar „un cadru legal de exercitare a dreptului” şi nu o încălcare pe faţă a lui. Dacă nu am aplica standarde duble am putea să spunem că nu putem fi amendaţi niciodată şi nu ar trebui să plătim impozite pentru că altfel ni s-ar considera averea ilicită.
Mai este şi problema de previzibilitate. Deci dacă legea se aplică numai pentru viitor este vina ta că nu păstrezi dovezile.
Dublul standard este mai răspîndit decît credem acum. Cu cîteva luni în urmă am luat o decizie a CCR privitoare la legea lustraţiei şi am înlocuit în text cîţiva termeni. (în loc de dreptul de a fi ales, am pus dreptul de a alege). A ieşit textul acesta, simţitor mai coerent decît decizia CCR.
Însă ceea ce e revoltător este că, deşi am arătat o similitudine clară, între două drepturi de aceeaşi natură, de acelaşi rang, dar reglementate de norme cu efecte opuse, niciun organ responsabil de protecţia drepturilor cetăţeneşti nu vrea să aducă normele de organizare a alegerilor în parametri constituţionali. De unde se vede că Constituţia nu este a oamenilor simpli pentru oameni simpli, ci a cleptocraţiei împotriva oamenilor simpli.
Președinții ONG-urilor sunt susținători ai actualei opoziții. Ca urmare este ” normală ”atitudinea lor.
este interesant cum de in Bulgaria poate fi constitutional sa se confiste averile obtinute ilicit, iar in Romania situatia se transforma intr-o restrangere a drepturilor cetatenesti (si libertatilor individuale, vedea-i-as chiar lipsit de libertate pe ticalosi si complicii lor!).
Bulgarii au noroc cu cel mai mare ontolog Cancio Cancev cu celebra sa concluzie: Ce e, e, ce nu e, nu e. ; în timp ce românii strălucesc doar la epistemologie: Ce vezi tu nu e adevărat. (Dem Rădulescu într-o comedie litorală)
E bine de citat in original: Kaka ema, ema, kaka nema, nema!