● Fir-aş albastru, Majestate, mînca-ţi-aş trusa de transfuzie!
Articolul de faţă nu este despre monarhie, ci despre monarhiştii proteici, de conjunctură, concentraţi, deloc surprinzător, preponderent în lighioana politică: Uniunea Socialist Liberală.
Cine doreşte opinia mea despre monarhie este binevenit să mă întrebe pe coloana de comentarii.
Un martor al evenimentului de la 23 august 1944 povestea cît de uluiţi erau ofiţerii prizonieri germani arestaţi în Bucureşti. Întrebat dacă se aştepta la inflexiunea istorică, unul din prizonieri mărturisea că se aştepta. Ceea ce l-a uluit a fost că, deşi oamenii erau aceiaşi, pe 24 august nu mai găseai picior de filogerman în Bucureşti.
Deh!, oportunismul valah are rădăcini adînci.
Iată că, odată cu recentul băţ muiat în turnesol de Preşedinte, şi vîrît prin gard, parvenimea naţională ne dezvălui trecerea într-o nouă etapă de satisfacere a propriilor ei trebuinţe maslowe: nevoia de auto-transcendenţă. Azi într-o nouă prezentare, sub forma aripii monoplane dar monarhiste a unui conglomerat altminteri republican, dacă mergem la filogeneză.
Pentru cei mai puţin familiarizaţi, este vorba despre trebuinţele umane, ierarhizate de amicul Maslow în cinci trepte.
Sigur, lucrurile sunt discutabile. Pot fi aspiraţii în serie (întîi burta şi apoi intelectul) sau în paralel (n-ai dreptul de proprietate garantat, dar practici rezistenţa prin cultură), pot fi subiecţi ce se opresc la stadii inferioare (bea, mănîncă, fute bine/ că nu ştii moartea cînd vine), sau superioare (viaţă întru Hristos), dar, în linii mari, nevroza existenţială are cam aceleaşi mecanisme de compensare.
Nici eu, nici dumneavoastră, nici plutocraţii noştri nu facem excepţie. Particularitatea (clepto)plutocraţilor este că, pescuitori în apele tulburi ale tranziţiei, îşi caută satisfacerea trebuinţelor în mod fraudulos. De unde se vede că ierarhia Maslow este una obiectivă, dincolo de dialectica bine/rău, real/imaginar, recunoscut/cumpărat, moral/imoral, principial/pragmatic etc.
Privite prin prisma Maslow, moravurile celor de la vîrful societăţii pot fi explicate uşor.
Astfel, epidemia de doctorate cumpărate pe interntet, sau de la fabrici de diplome, este expresia frauduloasă a trebuinţei a IV-a. Trebuinţa a III-a este satisfăcută tot fraudulos, prin chermeze sechelarii, nunţi şi cumetrii monstruoase, grătare de 1 Mai şi pomeni electorale. Nu degeaba naşul este o instituţie. Nevoia a II-a, de securitate, este satisfăcută prin legalizarea raptului în Constituţie. Nevoia de auto-transcendenţă* (trebuinţa a V-a) poate fi găsită în picturile votive din multele biserici ridicate din bani prăduiţi.
Mai mult, reproducţia sistemului este asigurată prin menţinerea prostimii la nivelul trebuinţei I – bazale. Nu este greu să faci din flămînzi, milogi care să te voteze. Astfel, cu actuala plutocraţie, subdezvoltarea României este garantată. Inclusiv constituţional.
Dar, să revenim. Burghezia gentilomă de partid şi de stat a găsit o nouă resursă de înnobilare, blazonare şi albăstrire a propriului sînge: monarhia.
Era de aşteptat. Pînă nu ne forţează să îi băgăm pînă şi în calendarul creştin ortodox, ăştia nu se lasă.
Un plutocrat notoriu – Sergiu Andon – aghiotantul securistului definitiv şi irevocabil – Dan Voiculescu (aka Felix) – nu are nicio greaţă în a ronţăi articolul Fir-ai al naibii majestate! şi de a declara senin: Casa Regală îmi aduce o rază de speranţă. Este numai un exemplu din multele scuipaturi linse ulterior, după cum scîrbăvnicia protagoniştilor o cere.
Aspiraţia lor de azi este: Fir-aş albastru, Majestate!
Mîine? Nu ştiu. De la viermi proteici mă pot aştepta la orice. Încurcate sunt căile parvenirii sociale.
Mica publicitate
Camarilă venală, şi pletoră cinică, căutăm monarh de îmbrobodit. Garantăm pecuniar.
–––––––-
* Adesea parvenitul de vîrf aspiră să devină guru de sectă religioasă. Îşi fondează una. Un exemplu este cel din scandalul Toyota Shoji, un megacaritas, în urma căruia, iniţiatorul şi-a tras şi o sectă religioasă. Nici construcţia sctei criminale Aum Shinrikyo nu este mult diferită.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
este totul atit de abject de murdar, incit iti vine sa-ti iei lumea in cap…..
Au sărit repede din rândurile PDL unii, „la întâmpinare”: „paleologii” (Pleaşcă şi Preda, al doilea republican declarat), si un parlamentar PDL, Petru Dugulescu. A fost bun testul, de avut în vedere măsuri, pe viitor.
Salut, Riddick! Scuze pentru întîrziere. Tocmai am arătat unde greşeşte intelectualimea.
„IMGB face ordine”, „Nu vrem Kent, nu vrem valuta, Petre Roman (sa) ne saluta:)” si „Iliescu-apare, Soarele rasare” urla din toti bojocii (cu sange de student picurand de pe bate: „Majestate te iubim, ca ca tine nu gasim”.
„Ceea ce l-a uluit a fost că, deşi oamenii erau aceiaşi, pe 24 august nu mai găseai picior de filogerman în Bucureşti.
Deh!, oportunismul valah are rădăcini adînci.”
chiar adînci … la fel de uluiti erau rusii in 1877 cand vedeau ca sotiile si minorii mergeau la baluri in Bucuresti si faceau conversatie relaxata cu ei, dar barbatii adulti erau „la ţară”, undeva prin Oltenia, si discutau pe cine trebuie sa atace, pe rusi sau pe turci … si pana la urma au ales sa evite mutarea razboiului pe teritoriul Romaniei si i-au ajutat pe rusi.
Ofiterii germani nu trebuiau sa fie uluiti ca „pe 24 august nu mai găseai picior de filogerman în Bucureşti” Uluiti trebuiau sa fie ca a durat atat de mult (iunie, iulie, august) pana sa nu mai gasesti picior de filogerman in Bucuresti. Traditia nationala la romani e, cum spunea unu’ David Urquhart prin 1840 si ceva, sa ajute armatele straine sa se stea cat mai putin in zona si sa se care cat mai repede unde au treaba … si eu personal nu vad nimic rau in asta.
„viermi proteici”
asta e un semn bun … dupa incrancenarea din 1990++, un pic de oportunism nu strica
de „kinograma”, ca de obicei!
titlu’ e dementzial!
Salut, Niku! Scuze pentru întîrziere, Avui o duminică lucrătoare. Mulţumesc pentru apreciere. 🙂
Daca sponsorizeaza consistent catedrala, mai stii,ii baga taica popa si in calendar.
Regele a ales sa iasa din istorie ca neamtul Severing si nu a latinul Floquet. Lighioana politica romaneasca de azi ar trada ca Iuda si ar tortura ca Turcanu:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/06/24/onoarea-la-romani/
Folosirea temenilor ca de „Majestate”, „Alteţă”, „Excelenţă” când te adresezi cuiva din Casa Regală fac parte din acele prerogative la care Mişu a renunţat în numele lui şi al urmaşilor prin actul de abdicare.
Prin ruperea continuităţii a fost „terminată” şi Dinastia.
Casa Regală de România nu avea legitimitate prin sine ci ca o componentă a Casei de Hohenzolern. Mişu a făcut o mare porcărie pe care nu o observă parese nimeni. A delegitimat Casa Regală prin ruperea relaţiilor cu Casa de Hohenzolern. Pentru a exista acum o Casa Regală de România nu e destul ca old Mişu să spună asta. Este nevoie ca în România să existe o încoronare şi un act al Legislativului. Casa Regală care a fost desfiinţată prin acţiunea de desprindere de Casa de Hohenzolern, are exact acelaşi stat pe care în au fostele Case Domnitoare (dacă mi se permite termrnul) Casa din care au făcut parte ceilalţi şefi de sfat, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Basarab etc.
Una din cele mai grave chestii comise de limbricii care acum se autosituează în cadrul aşa zisei case este folosirea particulei nobiliare „de” înaintea cuvântului România. În acest caz nu funcţionează sintagma „ce nu e interzis e permis”. Pentru folosirea „de România” este necesar să existe o legislaţie în acest sens. România fiind o republică, nu are o legislaţie în acest sens, din punct de vedere legal, aşa zisa Casă Regală de România nu are nici un drept să emită vreun act, statul său nu este recunoscut la această oră de statul român. Tot ce fac măscăricii ăia este un teatru ieftin, cu valoare pe care îl are un joc de copii.
Atenţie! Casa Regală se leagă de oarece recunoaşteri din partea unor case regale in străinătate. Există cumva vreo lege în vigoare care recunoaşte cele spuse de acestea pe Teritoriul României? Nu. Deci ceea ce spun acele Case e valabil acolo la ei.
Folosirea tilului „Principe de România de către Radu Duda este ilegală şi vizeazăî înşelătoria, chestie penală.
Acest titlu l-a primit prin faptrul că Mişu a trecut asupra fiicei sale, nevbasta lui Duda a prerogativelor… no şhit. Care prerogative? Cele despre care, în actul de abdicare semnat de Mişu la data de 30 Decembrie ’47 spunea că renunţă în numele lui şi al urmaşilor:
„A B D I C pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.” Actul poate fi văzut în fotocopie aici: http://romanicablues.files.wordpress.com/2011/06/actul_de_abdicare_mihai_i.png?w=570&h=855
Păi e la mintea aviarei că dacă nu mai are aceste preogative nu cum să le treacă asupra cuiva. Dacă cineva doreşte, îi pot eu acorda ce prerogative doreşte, d.p.v. am fix acelaşi drept ca şi Mişu (Da daţi şi voi o bere 😀 )
Purtarea titlului de către Duda face parte din aceste prerogative la care a renunţat Old Mişu. A folosi acest titlu şi a beneficia de anumite avantaje, fie ele şi morale, înseamnă înşelătorie….
În altă ordine de idei.Nu demult Mişu a fost la Moscova în calitate de fost şef de stat la o sărbătorire legată de cel de-al doilea război mondial (ziceau unii că Mişu nu ar fost şef de stat în toată regula). De fapt ce a sărbătorit el la Moscova? Piciorul în cur primit de la Stalin la finalul razboiului? O fi masochist …
Stai, stai, că ne împrăştiem gîndurile. Articolul nu este despre monarhie ci despre „monarhişti”.
Aşa e, titlurile nobiliare şi formulele de adresare se definesc prin lege. Dar legea se aplică numai în situaţiile oficiale, adică la interfaţa dintre o instituţie publică şi posesorul titlului (oricare ar fi el). Însă nu putem interzice ca, de pildă, în relaţiile private, împăratului ţiganilor, cineva să i se adreseze cu „majestate”. E treaba celor doi. Eu îmi permit să-i spun Regelui majestate (şi îi zic), pentru că sunt numai persoană particulară şi monarhistă.
Grav e cînd unul ca Antonescu – Crin Antonescu – îi adresează Regelui o scrisoare de scuze, în numele poporului, făcîndu-l pe Rege mai cetăţean decît cetăţeanul de mine de pildă. E de văzut ce antet avea scrisoarea aia, pentru a evalua gravitatea faptei. Dacă scrisoarea adresată Regelui avea antetul PNL, sau USL, e grav.
Trebuie declarată nulă în Monitorul Oficial, sau, în caz contrar, partidul/partidele angajate în antet pot fi reclamate la Parchet de către orice cetăţean român, în vederea procedurii de dizolvare judiciară a formaţiunii politice (vezi în Constituţie şi în legea partidelor).
Voi relua judecata deîndată ce voi ave timp. Pînă atunci, ar fi bine să îi cereţi lui Crin Antonescu să facă clar regimul scrisorii către Rege, pentru că e posibil ca pocinogul să fie mai grav decît credem acum.
Răspîndeşte ideea. Să arate Crin Antonsecu în ce condiţii i-a scris Regelui. Aveţi tot dreptul să îl somaţi.
observatia despre gestul lui Antenescu este buna. numai ca el a sarit cu scrisorica din putoism si de ne-terminat ce este (in mintea lui mai are plete pana la brau si mai agata fete de liceu). care este pocinogul la care te gandesti? sa-ncerc si eu sa judec.
Mulţumesc Sare’n Ochi. Am publicat textul. Liber la judecăţi! 🙂
Normal, dar am zis că se potriveşte…
Tocmai asta e grav, că un prezumtiv … catindat la preşidenţie îi adresează scrisori unui nenea ex… şi răsuflat, ca şi cum ar fi încă valabil…
Când reiei judecata, vezi şi declaraţia de la Budapesta http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=766&Itemid=1 pe care se zice că a semnat-o şi Mişu deşi toate constituţiile României din ’38 până azi vorbesc de caracterul unitar al statului Român…
Mişu a trădat când l-a dat pe Antonescu pe mâna ruşilor, a trădat când a semnat actul de abdicare prin lăsarea la greu a naţiei. A încălcat şi !Constituţiunea din 1938″
http://www.rogoveanu.ro/constitutia/const1938.htm
în vigoare atunci, citez:
1… Presupunând că am considera actul nul, succesiunea nu putea să treacă asupra fetei sale. Uite aici:
Art. 34.
Puterile constitutionale ale Regelui sunt ereditare in linie coboritoare directa si legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu excluziunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor.
Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.
Art. 35.
In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii Sai, sau coboritorilor acestora, dupa regulile statornicite in articolul precedent.
Daca nici unul din frati sau coboritorii lor nu s-ar gasi in viata, sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Sau dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala, cu primirea Reprezentatiunii Nationale data in forma prescrisa de Art. 36.
Daca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
Art. 36.
In caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr-o singura Adunare chiar fara convocare si, cel mai tarziu pana in opt zile de la intrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei patrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. In caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus descris, atunci in a noua zi la amiaza Adunarile intrunite vor pasi la alegere, oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.
Daca Adunarile s-ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o Locotenenta Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pana la suirea Regelui pe Tron.
In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.
Mişu nu poate transmite asupra fetelor tronul…
Mulţi se întreabă dacă Mişu era şeful Statului. Conform constituţiei valabile pe toată perioada în care a avut calitatea de Rege, da, era:
“Art. 30.
Regele este Capul Statului.”
Calitatea aceasta îi conferea şi obligaţii nu doar drepturi. De exemplu a părăsi prin abdicare la un moment greu poporul se poate asimila trădării, asta pe de o parte, pe de alta când vorbim de trădare, a se vedea declaraţia pe care a semnat-o la Budapesta în 1989…(Lincul e mai sus)
Salut, Blue! Corect. Am sistematizat cum m-am priceput, în postul de azi.
Salut, lasă bre că nu era bai …
*Ela* „Daca sponsorizeaza consistent catedrala, mai stii,ii baga taica popa si in calendar.”
––––––
Hehehe, păi pe Fane Babanu nu l-au făcut sfânt? Deşi tipul era cam curvar şi beţâc? Ca să nu mai spun de zicerea cronicarului „şi era iute tăietoriu de capete”…
Eu aş zice aşa: Catedrala Umilirii Nemului să-l adopte pe Mişu drept … nu ştiu cum se numeşte. Să se stabilească o zi în care să fie hramul, ziua încare e sărbătorit Mişu. (Să zice ziua în care se va serba parastasul de 40 de zile) sau data de 30 februarie 😀 . Ca sfânt, eu cred tipul că ar trebui să poarte numele de S.F. Mişu von Hopîntzolern-Schpritzmringen… (S.F. vine de la Since fiction nu de la „sfânt”)…
Poate fi adoptat şi ca un fel de patron al şoferilor, era mare iubitor de maşini de curse cumpărate de la buget… o fi plătit TVA măcar? 😀
Bine a facut Bratianu cand a gandit ca un donm nu poate fi ales dintre familiile nobilimii romanesti !
Azi se intampla la fel : vrem sa ne alegem cate un domn la fiecare patru ani,doar-doar ne-o blagoslovi soarta sa fim si noi un pic „domni”
Cam atat despre republicanismul adus de hoardele Uralilor.
„…hoardele Uralilor? „… cred că zici de ăia cu „davai ceas” nu de ăia cu „bosz meg” (nu ştiu dacă am scris corect). Şi cei de ai doilea ie tot hoarde, da ie mau Himalaieni o ţâră… Cam de pe unde au venit şi hoartele crromilor (crromi pentru că nu-i frumos să ficem ţigani şi muşchiul meu nu vrea să zice rromi… Crromi sună mai bine şi vine de la restrângera termenului de „români cromaţi” sau „români cocliţi” 😀 )