★★★ Regele este un simbol naţional viu. Cam ca Gică Hagi
Prin vacarmul de jelanii, vituperaţii, argumentaţii, peroraţii, străchinaţii şi imprecaţii, stîrnite de remarcile Preşedintelui la rolul istoric al Regelui Mihai I, am găsit şi voci cumpătate. Una este cea a apreciatului istoric Adrian Cioflâncă, într-un articol la rece, pe blogul său. Vi-l recomand cu toată încrederea.
În articolul de faţă, voi încerca să păstrez tonul scăzut, după modelul Cioflâncă. Îi mulţumesc pentru exemplu. Aşa cum îi sunt recunoscător şi reputatului politolog Vladimir Tismăneanu pentru exemplul de tenacitate şi pentru umorul cu care tratează atacurile abjecte ce îi trec zilnic prin faţa ochilor.
Nu pot însă să renunţ la stil. Fie-mi iertat.Voi începe printr-o mică discuţie despre oficial-neoficial.
Oricine a auzit de cartierul Dudeşti. O arie urbană veche de circa un secol şi jumătate*, delimitată, niţel difuz, pe adiacenţa Căii Dudeşti. Cartierul Dudeşti nu există în nomenclatorul urban. Numai Calea Dudeşti. Denumirea „zona Dudeşti” poate fi găsită ocazional în titluri de documente de amenajare urbană, însă aceasta nu oficializează denumirea cartierului.
Nu a fost întotdeauna aşa. În secolul al XVIII-lea, denumirile mahalalelor erau cele oficiale. În schimb, uliţele nu aveau nume. Doar drumurile importante aveau, de cele mai multe ori, numele „de botez” indicînd felul traficului (Drumul Sării) sau punctul terminus (Podul Mogoşoaiei). Ca o observaţie personală, toponimia urbană japoneză este în esenţă identică cu cea veche românească.
Avem aşadar două percepţii: una ce le dă prioritate firelor reţelei, cealaltă, ochiurilor reţelei urbane. Ambele seturi de denumiri coexistă, însă numai unul este oficial, iar celălalt tolerat.
Am văzut cum e cu nomenclatorul urban. Să vedem cum este cu titulatura oamenilor. În republica România, modul oficial de adresare se compune după formula: domnule/doamnă [profesia/funcţia/demnitatea][numele de familie]. Cînd titulatura este prea lungă, se preferă înşirarea cel puţin parţială a titlurilor, după numele titularului. Dacă, să zicem, unui medic primar, să zicem, Sorin Oprescu – Primar General, i-a fost retras dreptul de practică medicală, atunci, corect este numai domnule primar…în loc de domnule medic primar primar general… La fel, pentru gradele militare. Îi poţi spune oficial unui colonel în rezervă domnule colonel…, dar este interzis să îi adaugi titlul de colonel dacă, titularul a fost degradat între timp.
Cum e cu monarhii? Păi, să vedem întîi ce statut au ei. Titlul de monarh se obţine în virtutea dreptului salic, dacă procedura de titularizare a respectat Constituţia. El se atribuie pe viaţă. Se retrage doar dacă titularul a abdicat, sau dacă a fost scos din familia dinastică.
Cum e cu foştii monarhi într-o republică? O republică este un fel de monarhie electivă cu mandat temporar. Iar heraldic, inanimată. Dreptul salic nu are sens. E ca împărţirea la zero. Aşadar, într-o republică, un fost monarh este un cetăţean ca oricare.
Aţi zice că într-o republică nu ar exista simboluri vii. Ele există, sunt tolerate, cele mai multe sunt iubite (cît sunt în vogă) însă ele sunt, invariabil, NEOFICIALE. Ele pot fi oficializate la nivel sub-constituţional, prin acordarea de ordine şi medalii oficiale. Fostul monarh Mihai I, Nadia Comăneci şi Gică Hagi sunt tustrei simboluri naţionale, dar niciunul nu este recunoscut de Constituţie (v. art. 12). Într-o republică, înafara Dreptului (penal civil, comercial etc.) singura formă atipică de drept este dreptul canonic. Dreptul canonic este unul tolerat şi recunoscut în virtutea libertăţii de conştiinţă. Dacă religiile pot fi mai multe, forma de guvernămînt este unică, şi definită strict.
Întrucît, oficial, dreptul salic nu mai este parte a dreptului românesc, şi nici profesia de monarh nu există în nomenclatorul de profesii şi meserii, unui fost monarh demisionar nu i te poţi adresa decît NEOFICIAL cu Majestate/Măria-Ta ş.a. Oficial, nu ai o bază legală de folosire a titulaturii salice.
Să (re)citim acum scrioarea trimisă de domnul senator Crin Antonescu – Preşedintele Partidului Naţional Liberal şi Copreşedinte al Uniunii Socialist-Liberale, Majestăţii Sale Regele Mihai I de România**:
Majestate,
Vă scriu în numele tuturor românilor, republicani sau monarhiști, care-și iubesc țara și își respectă istoria. Ați fost jignit încă o dată și am fost cu toții jigniți încă o dată de către un apatrid moral, care se află astăzi, vremelnic și din ce în ce mai abuziv, în fruntea statului român. În numele tuturor compatrioților mei care Vă respectă ca pe un simbol al istoriei noastre,Vă cer eu iertare pentru această agresiune stupidă și ticăloasă.
Suntem alături de Majestatea Voastră pentru ceea ce ați reprezentat și reprezentați, din respect pentru istoria și demnitatea României.
Crin Antonescu
Președintele Partidului Național Liberal
Întrebarea este: în ce calitate a scris şi semnat dl. profesor Crin Antonescu – Președintele Partidului Național Liberal (şi senator stipendiat pentru chiul în Parlamentul României)? Aflăm tot din scrisoare: în calitate de preşedinte de partid politic. Buun!
Dacă scrisoarea deschisă este una neoficială, atunci, ea rămîne fără consecinţe juridice. Poate fi catalogată drept joc de glezne electorale. În acest caz, în virtutea art. 30 din Constituţie, scrisoarea reprezintă o opinie. Discutabilă axiologic, trufaşă în esenţa ei, uşor schizoidă, dar o opinie şi nimic mai mult.
Aşa cum opinii sunt şi nenumăratele, disonantele şi adesea birjăreştile epitete pe care le tot auzim din gura diverselor persoane cu înalte funcţii în stat (unele virtuali Preşedinţi interimari) la adresa Preşedintelui în vigoare.
Cu toate acestea, deşi Preşedintele reprezintă OFICIAL România în relaţiile internaţionale, Preşedintele nu sare de (pardon!) cur în sus (ca GDS) la invectivele ce i se adresează ZILNIC, pe toate canalele, pînă la saţietate.
Recenta ieşire a Preşedintelui, în cadru NEOFICIAL, la adresa fostului suveran reprezintă tot o opinie şi a fost delimitată explicit, chiar de către emitent, ca opinie.
Acuma, a te ofusca verbos pentru cîteva consideraţii la adresa unui fost monarh vădeşte un comportament de galerie fotbalistică. Este ca şi cum i-ai sări emitentului la beregată pentru că l-ar fi făcut prost pe Mutu (alt simbol naţional viu) că a tras pe nas.
De ce ar avea nevoie Preşedintele să îi ceară iertare unui simbol naţional apus? Ca să ce? Cu ce este mai de rangul zero Regele, în comparaţie cu mine, Marius Mistreţu – cîrciumar, cetăţean lezat, la rîndul său, în drepturile politice? Să vă spun că în calitate de monadă*** a Suveranului colectiv (CR art.2) i-am pretins (în ordine): domnului senator Geoană şi Preşedintelui să îmi ofere garanţii constituţionale, sub forma scuzelor publice, şi am fost dublu ignorat? V-aş plictisi inutil.
La urma urmei, în emisiunea televizată cu pricina, Preşedintele şi-a exprimat o opinie în acelaşi registru în care el însuşi este tratat de plutocraţia în vigoare şi de lefegiii ei mediatici. (Nu căutăm acum exemple. Ne găsesc ele pe noi.)
Dar, să revenim. A văzut cineva scrisoarea domnului Crin Antonescu, preşedintele PNL? Are scrisoarea antetul PNL? Dacă, da, are scrisoarea sigiliul PNL? Dacă, da, atunci scrisoarea este una oficială, ce recunoaşte implicit, unilateral şi oficial, un simbol naţional animat. Să vedem consecinţele:
Recunoaşterea unilaterală şi oficială a unui simbol naţional animat, prin apelativul Majestatea Voastră, excede Constituţia. Gestul PNL adaugă în mod oficial un simbol apocrif la lista de simboluri ale statului român. Simbolul adăugat abuziv, fiind din categoria simbolurilor vii, cere în mod anticonstituţional reintegrarea dreptului salic, şi atribuiue în mod fraudulos, statului (unitar şi indivizibil) proprietăţi de monarhie. Cel puţin în formă.
Un stat nu poate fi în acelaşi timp şi republică şi monarhie. Adică, poate, dar acela nu mai este un stat suveran, ci unul eşuat, în curs de destrămare, sau chiar o tiranie**** (cazul dinastiilor prezidenţiale ca în Coreea de Nord).
Nu mai zic că, preşedintele PNL supralicitează, vorbind şi în numele meu, ceea ce contravine art 2 din Constituţie. Preşedintele PNL va putea vorbi în numele meu numai dacă eu, dumneavoastră şi ceilalţi cetăţeni cu drept de vot, vom fi fost consultaţi la un referendum, asupra formei de guvernămînt. Pînă atunci, orice act oficial, fie el şi o cerere de iertare, NU are voie să dea pe alături de ordinea constituţională.
De altfel, preşedintele PNL a intrat în coliziune cu mai toate interdicţiile exprese din art. 152. Adică tocmai cu miezul dur al Constituţiei, statuat de amicul său politic, PSD, moştenitorul FSN. Pentru un opozant al revizuirii Constituţiei este o ieşire curajoasă şi în acelaşi timp schizoidă.
Ţinînd seama de cele prezentate, dacă scrisoara preşedintelui PNL către fostul monarh este una oficială, repet: dacă scrisoara preşedintelui PNL către fostul monarh este una oficială, pentru a restabili ordinea constituţională tulburată de negînditele cuvinte puse pe hîrtie de preşedintele PNL, scrisoarea trebuie în mod expres anulată în Monitorul Oficial.
În caz contrar, orice cetăţean al României va putea depune plîngere la Avocatul Poporului, invocînd insecuritatea constituţională prin desele şi schizofrenicele ieşiri oficiale ale unor partide politice. Apopo, nu strică să (re)citiţi articolul 3 din Legea 14/2003.
Opinii, discuţii?
–––––––––-
* La 1820 era pe acolo numai viţă de vie.
** Pentru mine, Regele rămîne un simbol viu, dar articolul de faţă nu este despre mine şi nu este un document oficial.
*** Nu, nu este aroganţă din partea mea. În Constituţie scrie clar cine este Suveranul. Purtaţi-vă cu politicienii ca şi cînd aţi fi Suverani şi veţi fi Suverani. Consecinţa imediată este că orice crimă politică (mineriade etc.) este un act de lezmajestate.
**** teratogeneza statală este istoriceşte mai vastă. Pot fi şi succesiuni nenormate clar, ca în Bizanţ, ceea ce a făcut ca, în anumite perioade, violenţa la vîrf să devină singura regulă de întronare a Basileului. Nici în Republica Socialistă România (în general în statele comuniste) succesiunea la vîrf nu era prea clară. De unde şi cîrdul de crime politice, sfîrşind (sper) cu asasinarea lui Ceauşescu.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Buna
ar fi interesant de vazut in facsimil.
Nici o publicatie nu l-a vazut,sa ni-l arate si noua? 😆
Bună, Ela!
Casa Regală ar face un gest de normalitate dacă ne-ar furniza copia după originalul scrisorii lui Crin Antonescu. Pentru istorie. 🙂 Dacă scrisoarea (neoficială) a monarhului în standby, Charles, ne-a parvenit, de ce ar avea rezerve virtualul monarh Duda?
coerenta si ligica argumentatua.felicitarile mele.daca as fi in tara , as de pune eu pkangere la Avocatul Poporului, dar pe mail nu accepta!
felicitarile si multumirile mele Donnule Mistretu!
@Dragoş Darie, vă mulţumesc pentru aprecieri.
Sesizarea la AvP o puteţi trimite prin e-mail la avp(la)avp.ro specificînd numele şi adresa doar. Nu e nevoie de buletin. Nici de CNP, nici de altă dovadă. AvP înregistrează sesizarea şi, în cel mult 30 de zile vă trimite răspunsul scris şi scanat în format .jpg. Întîrzierea răspunsului poate fi un indiciu al supraaglomerării instituţiei cu sesizări avînd acelaşi obiect. Ceea ce ar fi un semn bun.
Eu zic ca e mai complicat. Presedintele nu e presedinte de la 9 la 5. E Presedinte de cand depune juramantul pana cand e demis, suspendat sau urmatorul presedinte depune juramantul, deci destul de greu sa spui ca pozitia lui publica este neoficiala. Daca spunea la un whisky cu prietenii si auzea chelnerita, mai intelegeam.
In alta ordine de idei, scrisoarea lui Crin Antonescu ar fi oficiala in calitatea de …. ? Partidele sunt organizatii private , drept urmare actiunile conducatorilor sai (care includ si scrisorile) implica organizatia condusa.
Dupa logica ta reclamele de genul „Romanilor le place berea” sunt anticonstitutionale :D. Ca nu prea ar avea voie sa vorbeasca in numele tuturor romanilor, mai ales ca unora le place whisky de 12 ani :D.
PS.
FSN -> PD -> PDL.
Cu regret, dar indicele de FSN este dat de concentraţia de ioni Iliescu.
…dar nici senatorii nu sunt senatori de la 9 la 5. Nici şefii de partide nu sunt şefi de la 9 la 5. Cu ce ar fi mai îndreptăţiţi senatorii şi deputaţii să folosească limbaj birjăresc? Preşedintele trebuie respectat, atîta timp cît se învîrte în cadrul constituţional. (vezi şi art. 30 din Constituţie.) Iar forma de manifestare a lipsei de respect este normată în Consittuţie.
Stilistica? Stilistica nu poate atrage efecte juridice atîta timp cît nu încalcă drepturi fundamentale. În această privinţă, Preşedeintele stă mult mai bine decît majoritatea parlamentarilor şi a comentatorilor de pe la tont-showri.
Partidele NU NU NU şi iar NU, nu sunt organizaţii private! Citeşte în legea 14/2003 şi vei afla (poate cu surprindere) că partidele NU sunt organizaţii private, ci persoane juridice de drept PUBLIC. Sofismul cu „private” prinde doar la proşti. Dacă ar fi organizaţii private, sau dacă ar declara oficial că sunt organizaţii private, nu ar mai avea ce să caute nici în Parlament, nici la guvernare.
Altceva?
E un pic de diferenta intre institutii publice, cum e Presedentia sau Parlamentul si partide. Maine poimaine trimite Vadim la Budapesta o scrisoare ca le declara razboi. Cam ce valoare are ? Si cam ce valoare are aceiasi scrisoare de la Parlamentul Romaniei ? Dupa cum spui tu ar fi cam acelasi lucru :D.
NU este acelaşi lucru. Ceea ce am precizat se referă la dreptul INTERN. Ceea ce susţii tu (sofistic) ţine de dreptul INTERNAŢIONAL. Partidele nu reprezintă subiecte de drept internaţional, ci numai statele.
Legat de art.2 din Constitutie, trebuie un pic nuantat:
„Vă scriu în numele tuturor românilor, republicani sau monarhiști, care-și iubesc țara și își respectă istoria.”
Cum s-ar zice, dl. Antonescu nu pretinde ca ar vorbi in numele meu, ci doar al celor care indeplinesc conditiile de mai sus … Eu, care nu ma simt reprezentat de catre dl. Antonescu, deduc ca nu le indeplinesc …
La prima vedere, corect. Încercaţi să coroboraţi cu art. 54 (sacralitatea datoriei înscrise acolo, sacralitate echivalentă cu lozinca: regele şi patria) şi veţi constata că art. 54 slăbeşte mult condiţionarea din enunţ. Îi scade practic la zero selectivitatea. Aşa cum averea este prezumată a fi obţinută licit (art.44), tot aşa, dragostea de patrie (virtualmente cu efecte letale) este prezumată. Între obiectele sacre (patria şi respectiv simbolurile ei listate în art.12) nu intră regele, ci sacră este numai patria. Pentru a (re)sacraliza regele este nevoie de un referendum şi de o altă Constituţie.
Excelenta argumentatie.
Salut, Gabriel!
Mulţumesc pentru apreciere.
Salut Mihai „circiumar si cetatean lezat ” 🙂
Regele Mihai nu poate pretinde acesta denumire din moment ce a abdicat . Daca era alungat , impiedicat sa intre in tara , alta era povestea . Normal forma de adresare ar fi domnul Mihai , fost rege ( sau monarh) .
Cit priveste Crin , nici o sansa de insanatosire mintala . 🙂
PS . Daca este posibil si pe adresa mea e-mail , ceva informatii privind cei 25 de metri patrati din pardoseala piezoelectrica a metroului din capitala Tokyo . (produce electricitate din deplasarea persoanelor , calcarea pardoselii ) . Multumesc . 🙂
Salut, Ştefan!
Întrucît e un subiect de interes public, îngăduie-mi să îţi răspund aici.
În primul rînd, invenţia este departe de a fi aplicată pe scară largă. Au fost două experimente în 2006 şi respectiv 2008. Or fi fost şi după, însă nu am găsit eu. În principiu, e vorba de plăcuţe piezoelectrice de cuarţ, sau dintr-un compus de titan şi bariu. Pe faţa superioară şi pe cea inferioară a plăcuţelor este reţeaua de electrozi colectori. Producătorul plăcuţelor este Kyocera, ( companie de ceramici şi materiale speciale, dar şi de produse de larg consum, cu sediul în Kyoto, de unde şi numele).
Experimentul a constat în plasarea podelei electrogene în faţa strungii de compostare a biletelor, unde se puteau colecta şi date „demografice”. Recolta a fost cam de 0,1-0,3J/persoană. Statistic, a rezultat o recoltă de maximum 10.000J pe zi (cît să înreţină timp de 100de secunde un bec de 100W). Însă uzura „grupului electrogen” a fost foarte rapidă. După 3 săptămîni randamentul a scăzut drastic.
La al doilea experiment, randamentul antecalculat clamat ar fi fost de 10 ori mai mare, însă nu pot băga mîna în foc că ar fi şi real, întrucît nu am văzut raportul. Referinţele de pe net se opresc cam la anul 2008, semn de sărăcie a finanţării.
Proiecte de exploatare a energiei ambientale sunt mai multe. În aglomeraţiile mari energia mecanică emisă de corpurile umane poate fi în principiu captată. Fie energia locomotorie (ca în staţia Tokio), fie cea sonoră (vocea). Se prevede şi exploatarea zgomotului automobilelor.
Un PPT de prezentare poţi soate de aici
Am găsit şi un mic referat de-al unui student de la Waseda.
Ambele sunt scrise în jaoneză, însă au meritul că sunt ilustrate.
Citeam canva despre un proiect cu trotuare inteligente, care putea produce energie in acelasi fel.
Vezi? De-aia e bine să se legalizeze prostituţia. Femeile care ar face trotuarul ar produce şi curent, nu numai sifilis.
Frumoasa analiza. Felicitari! Capusele politice care au speculat acest moment discutabil trebuie tratate conform naturii lor: niste paraziti externi. Forta gandirii si a textului logic si coerent este o arma potrivita in lupta impotriva acestor indivizi mediocri care scriu cu greu un text de 5 randuri si apoi defileaza peste tot, de parca au plamadit cine stie ce opera de arta. Impostura in politica romaneasca este deja ridicata la rang de arta.
Bună ziua, Toni! Vă mulţumes pentru aprecieri. 🙂
Foarte bun postul – scris cu un creier răcorit faţă de fierbinţeala din ţară. Tind să vă dau dreptate cam la toate punctele. Unde, însă, nu sunt lămurit (şi aici vă rog să interveniţi dumneavoastră) este cum poate avea preşedintele în funcţie opinii publice (în cazul de faţă, la o emisiune televizată) ne-oficiale? Responsabilitatea opiniilor clasei politice este surclasată, cred, de cea a celor care conduc ţara (preşedinte, premier, ministrii şamd). Preşedintele nu este ŞI un simbol? Nu e prima ora când preşedintele Băsescu face declaraţii care stârnesc indignarea (nu doar a clasei politice, să fim înţelesi…). Nu cred ca e sănătos pentru un popor ca preşedintele său să fie un „agitator”; în ceea ce mă priveşte, el e mereu primul care dă cu bâta-n baltă (se face zgomot, sar stropi şi… cam atât!).
Sintetizând: cum poate avea preşedintele opinii publice ne-oficiale?
Mulţumesc, Zalex.
Cu regret, Zalex, dar lista oficială de simboluri naţionale este clară:
Preşedintele nu figurează în listă. Repet, o republică nu are oficial decît simboluri inanimate.
Dacă Preşedintele ar fi fost un simbol, toate epitetele ca dictachiorul, beţivul ş.a., ar fi trebuit sancţionate cel puţin contravenţional. El poate fi interpretat ca întruchiparea poporului, ţinînd seama că e ales direct. Doar un Preşedinte ales de Parlament putem spune că trebuie să stea smirnă, el reprezentînd statul doar în chestiunile scorţoase.
Să revenim. Poporul este Suveranul. Fiecare decret de promulgare a unei legi reprezintă în mod simbolic un referendum. Trebuie să fim cu mare băgare de seamă. Monarhiştii vezicaţi sunt cultivatori de idolatrie, atît că încă nu au aflat. Deîndată ce faci din Preşedinte un simbol al statului, deschizi o cutie a Pandorei. Aşadar, mai bine: dai în Preşedinte, dai în Popor. Dai în Popor, dau o bere, decît să tabuizăm/ mortificăm persoana Preşedintelui. Dacă l-am eterniza, am pica în păcatul idolatriei post-Lenin.
Pe scurt, la stat (prezumat inanimat şi etern), simboluri inanimate şi eterne. La Popor (animat) simboluri animate (sau după circumstanţe, de desene animate).
Multumesc frumos pentru clarificari! Totusi, revin cu intrebarea mea: cum poate avea preşedintele (care nu e un simbol) opinii publice ne-oficiale?
PS: Ma referam la presedinte ca la un simbol in sensul de „exemplu de urmat, exponent al unui tip de conduita morala”.
Păi, io cred că nu tot ce-i prezidenţial e şi oficial. Cum e posibil? Nu ştiu. Să ne gîndim. Tusea Preşedintelui este oficială? Dar privirea? 🙂
Pe vremuri, cel puţin doi metri în jurul Monarhului era Capitala. Ceea ce făcea din monarh o Capitală ambulantă. Unde era Monarhul era automat şi Capitala.
Nu ştiu dacă şi în jurul Preşedintelui este acelaşi lucru, dar putem afla din Constituţie. De la art.80 la 94 sunt enumerate toate atribuţiile. Apariţia la TV nu intră în atribuţii dar nici nu e anticonstituţională. În povestea cu Regele, nici măcar rolul de mediator nu i se poate reproşa Preşedintelui că nu şi l-ar fi îndeplinit, înrucît, Preşedintele mediază între stat şi societate. Or, oficial, disputa pe tema Regelui este între societate şi societate.
Dacă Preşedintele a gafat cînd l-a făcut trădător pe Rege pentru episodul 1947, cred totuşi că epitetul a fost unul potrivit atunci cînd Regele a participat la chermeza organizată de un securist definitiv şi irevocabil pe numele lui oficial Voiculescu, (cu cognomen oficializat recent) legitimîndu-i moralmente securistului fruntea bucatelor, şi, automat, tîlhăria. Ăla a fost într-adevăr un act de trădare. Eu cel puţin m-am simţit trădat.
Paradoxal, nu m-aş fi simţit trădat dacă Regele ar fi participat la o chermeză oficială similară, din obligaţie de monarh în funcţie. (Cînd participi oficial, nu îţi poţi impune voinţa după bunul plac.) Dar chermeza a fost una neoficială, iar prezenţa Regelui deloc obligatorie. Ca act de voinţă, iar nu de protocol, atunci Mihai I a trădat urît. Unii zic pentru a doua sau chiar a treia oară.
Acuma, drept să-ţi spun, mi-ar fi frică de conduite morale aseptice 24/7/365 la preşedinţi. Preşedintele e om iar omul face uneori gafe. Preşedintele Constantinescu s-a luat foarte în serios pe sine. A fost uscăţel spre aţos, scrupulos pînă la îmbrobodeală. L-a ţinut şi pe Rege la distanţă, a păstrat despre el o tăcere pudică, nu carecumva să i se reproşeze ceva. La ce mi-a folosit, dacă n-a reuşit să deschidă măcar arhivele?
Cum vad eu lucrurile…
Era normal sa fie o dezbatere incrancenata, care sa scindeze cumva opiniile romanilor (de pretutindeni, iata), atunci cand doua personaje atat de diferite sunt puse fata-n fata. Si regele si presedintele (Mihai, respectiv, Basescu) au adulatorii / detractorii lor. Obiectivitatea in viata romaneasca e floare rara. Despre faptele istorice privitoare la abdicarea regelui nu ma pot pronunta (iar opiniile altora vad ca nu ajuta). Dar e de notorietate felul presedintelui de-a fi: cuvinte grele-mi vin in minte, asa ca am sa le evit elegant – il vad ca pe un „agitator”, ca unul care da cu bata-n balta (sar stropi, ne udam cu totii si cam atat… mare lucru nu se rezolva). Cel mai mult imi pare rau ca nu are nici urma de diplomatie (in relatia cu partidele politice, cu guvernul, cu justitia sau cu cine se mai „razboieste” el). In timp ce „don Quixote” face galagie in public (eu cred ca Basescu ar trebui sa se abtina sa faca multe din gesturile pe care le face – o carenta de educatie, in fond), tara ia apa, ca sa ramanem in registru… Cand am vazut discutia de la tv in care presedintele a fost foarte virulent – aparent, din senin! – la adresa regelui Mihai, mi-am zis ca e ceva normal pentru el.
Topicurile discutiilor din societatea romaneasca (adica din presa) au un continut ridicat de mitocanie, desuet, o senzatie de gaunos, de chestii de la marginea informatiilor de „interes public”. Lucrurile cu adevarat importante nu sunt decat diacent discutate pe motiv ca … publicul nu gusta!
Concluzionand: da, tusea presedintelui (cu atat mai mult privirea lui!) in public poate fi oficiale (atunci cand sunt gesturi voite). Era o vorba care cred se aplica oricui e celebru: „Cand devii rege nu te mai poti ascunde!” 🙂
Ce să zic, Zalex? Cred că îi atribui valenţe de sensei. În rest, sunt de acord că mulţi slujbaşi din media se evidenţiază prin incultură şi confuzie. Am remarcat că nu sunt în stare să deosebească interesul public de interesul publicului. Categorii aproape deloc superpozabile.
* scuze pentru greselile din comentariul anterior – din cauza vitezei! 🙂
Multumesc de raspuns Marius san ! 🙂
O firma germana se lauda ca are un astfalt in stare sa produca curent electric prin aceiasi metoda ca la metroul japonez .
Deh! Trebuie să aibă şi ecologiştii argumente, că altfel nu e dialog. Din cînd în cînd mai aflăm de cîte o descoperire epocală, cum că se rezolvă problema penuriei de vin dacă scuturi sticla atunci cînd o goleşti. 🙂
Am glumit. Nu e greu să vedem, la locomoţie, care e risipa de energie şi cît la mie din ea putem valorifica. Un lucru e cert: un dansator de step nu îşi poate asigura piezoelectric iluminarea scenei. 🙂
😆
Vom dota toate apartamentele cu biciclete si dinam . Inclusiv birourile publice sau private . Prin rotatie , membri familiei , cetatenii si angajatii firmelor vor pedala obligatoriu 60 minute /zi /fiecare . 🙂 Astfel vom combina sanatatea fizica cu producerea de energie electrica cu poluare 0 . Mai ecologic de asa se moare . 😆
PS . Pensionarii ,asistatii social , prin OUG vor fi obligati sa pedaleze 4- 12 ore pe zi .In functie de pensie sau ajutor social Asa si in scurt timp vom rezolva si deficitul fondului de pensi si a sigurarilor sociale . 😆
Vei rîde, dar în urma dezastrului de pe 11 martie, locuitorii unei insuliţe din Miyagi, (poate Iwate) rămase izolate pentru mai bine de o lună, au rămas şi fără apă de băut. N-a mai putut pătrunde vaporul cisternă de atîtea gunoaie plutitoare. Singura rezervă de apă a fost bazinul de înot al şcolii. Neavînd nici energie electrică, au acţionat o mică instalaţie (posibil casnică) de purificare a apei, cu
un dinam antrenat deun mecanism cu pedale. Pompau cu rîndul.o zi buna domnul Mistretu. am preluat materialul si l-am expediat celor cu care lucrez poate mai invata cate ceva (destul de slabe sperante).
cred ca An tenescu n-a trimis nici o scrisoare (trebuia macar semnata si cred ca ar fi facut febra musculara de la efort), ci doar i-au vorbit-o tembeliziunile si/sau i-au redactat-o mediafaxurile. daca a trimis-o, cert a facut-o cu antet si tot tacamul, nu se rabdau „leberalii” sa n-o faca in amintirea vremurilor bune cand Campeanu ii propunea ex-regelui sa candideze ca si presedinte in contra lui Ilici Iliescu.
acum: ce sa reclam mai intai? denumirea de „majestate” data unei persoane abdicate? folosirea intr-un inscris oficial (este scrisorica cu antet a unui partid politic inscris oficial) a unei uzurpari de denumire? acuzatia din subsidiarul scrisorii cum ca nu mi-as iubi Tara? sa ma simt calomniat, potential condamnabil de faptul ca nu fac parte din nici una dintre categoriile invocate de catre infantilul Antenescu – desi macar iubitor de Patrie stiu ca sunt? ca aia cu respectul istoriei nu prea stiu inca ce sa respect din noianul orwelian de istorie ce mi s-a predat la scoala (as respecta la mine faptul ca-s cel mai harnic si viteaz dintre traci – dar habar nu am daca pun accentul corect pe varza, viezure, manz).
Salutare, Sare’n Ochi!
Dă-l, să circule. Să-i arză pe maţe! Rock’em all!
Despre Antetescu, urmaşul lui Tătărăscu, am scris şi eu pe undeva că vreau să se verifice autenticitatea scrisorii, întrucît nu prea corespunde ora expedierii cu orarul de nutriţie şi acţie al semnatarului. Dacă a ascris-o cît era buimac, sau dacă a scris după ce a descoperit sticla strecurată de Ponta sub biroul Preşedintelui, atunci are o circumstanţă atenuantă. (Cel puţin în ipoteza fiziologică.)
Cred că, mai degrabă, va trebui înființată o nouă instituție – Cîrciumarul Poporului 🙂
Chapeau!
Mulţumesc, Nedo.
Instituţia există deja. Se numeşte Ion Luca Caragiale. 🙂
Foarte bun articol.
Mulţumesc, Florin.
Dacă crezi că are ştaif de Blogary, ia-l şi pune-l undeva dacă ai spaţiu. Îl poţi hăcui cum vrei.
În altă ordine de idei, aştept să deschideţi şi discuţia despre muncă şi rolul ei constituţional, din perspectiva dreptei.
Succes!
Cat ma poate uimi ( sincer,ma simt ca in copilarie,atunci cand ma uimeam de mai-orice),amestecul de muuulta inteligenta si cultura,ce-i drept carteziana,cu lipsa sentimentelor fata de sacru atat la autor cat si la comentatori.
Ultimele decenii de ideologizare si-au facut pe deplin datoria fata de ceea ce numai romanesc nu pare.
Cum definiţi românescul?
Pe mine cel mai tare ma mira ca ditamai elita intelectualiforma s-ancolonat (apropo de recentul tratat al Epicentrului despre bacterii si hartie igienica) in spatele lui Crin, preluand abordarea pur umorala a mesajului presedintelui lezmajestuos de catre criticii produda. Chiar niciun istoric, politician, sau savant de renume judetean sa nu apeleze si la documentare la sursa ? Eu zic ca daca se vor pune cap la cap
a) corespondenta dintre Churchill si Stalin, pe de o parte si
b) cea dintre Churchill si casa regala (rudele dudelor), de cealalta parte
nu trebuie un doctorat in istorie ca sa pricepi cum e cu altruismul ex-regelui care a abdicat ca sa permita instaurarea deocratiei (un fel de democratie, da’ putin mai deocheata) staliniste in Ro.
…de unde se vede că nu toţi intelectualii au chef de muncă. Le e mai uşor să citească interviul cu Mircea Ciobanu, frumos, aseptic, legat în scoarţe, decît să cotrobăiască în colburi de arhive şi să pună cap la cap.
Dupa ce copii cresc parintii renunta in a le mai spune povesti cu regi si printese, zane si spiridusi.