Fără buletin

◎ Am instalat Photoshop

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/09/26

De cînd cu Web 2.0 îmi cam creşte barba pînă se încarcă o pagină de net. Exasperat, am hotărît să îmi upgradez atît hardware cît şi sistemul de operare. Am trecut, în sfîrşt, la Windows XP, ocazie cu care am aflat că, de mai bine de un an, Windows 2000 nu mai are suport de la microsoftul său producător. Cum ar veni, eram de un an de zile în aerul rarefiat al licenţelor expirate, şi încă mai respiram. Fie vorba-ntre noi, trăiesc bine-mersi şi fără antiviruşi şi fără update la antiviruşi. Mă rog, zis şi făcut.

Doborîi la licitaţie un Dell Precision 650, fabricat probabil prin 2004, cu două Xeoane la cîte 3 GHz (totul la 5000yen). Mai doborîi cu 2500, un CD de instalare a sistemului de operare, din acela care însoţeşte de obicei un calculator nou (bineînţeles Dell, ca să nu mai stau să bag la instalare codul de activare) şi gata. Pot spune că am ajuns în rîndul lumii retardate, iubitoare a obiectelor de antepenultimul răcnet. Cel puţin pînă în iulie 2014 pot conta pe WXP:

Dacă tot am maşinărie nouă, ce mi-am zis?: „ia!, să încerc digitizarea negativelor foto, cu două scanere simultan.” Am ales un Minolta Dimage Scan Multi II (probabil din 2001) şi un Nikon LS-20 (Coolscan II) fabricat în 1996. Ambele conectate prin interfaţă SCSI. Le-am pus pe acelaşi banc de probe.

Iată-le configurate:

Nu vă luaţi după semnul întrebării din dreptul scanerului Nikon. Driverul este pentru Windows 95 (versiunea pe 16 biţi) (!) iar WXP se izmeneşte la el, însă cu ajutorul driverului ASPI, de unificare a comenzilor pe SCSI, totul se mişcă normal.
Le-am dat scanerelor ID-uri diferite şi le-am pus la treabă, dar nu într-un program-cadru, ci doar pe interfaţa grafică a Twain-ului* fiecăruia.
Iniţial le-am pus pe aceeaşi magistrală SCSI, însă se cam invitau unul pe celălalt, iar timpul de scanare a două cadre simultan, practic se dubla. Nu făceam nicio scofală. (Deh!, magistralele SCSI înguste, de 8 biţi.) Aşa că am mai instalat un controler SCSI. În device manager sunt figurate trei. Cel de 160Mbps este pentru HDD.

Instalaţia este gata. Acum, să vedem ce programe-cadru folosm. Cu Paint Shop Pro (PSP) mă descurc binişor, dar îmi mai trebuia unul. Mi-am amintit că am un Photoshop 4.0 (PSD), căpătat de la un client acum vreo 12 ani. L-am instalat, apoi i-am dat să importe Twain-ul scanerului Nikon. Cînd i-am zis să îl scoale, surpriză!, mi-a sculat Twain-ul scanerului Minolta. Însă PSP, deja sculat, mapase tot Twain-ul scanerului Minolta. Conflict major! M-am trezit cu un BSOD** de toată frumuseţea. Na, belea!

Preventiv alocasem fiecărui program-cadru cîte un procesor, pentru a le izola total. Degeaba. Sau poate tocmai disjucţia a fost cauza. Necunoscute sunt căile sistemelor de operare!

Am reluat operaţia în sens invers. Am zis că dacă PSD vrea Minolta, îi dau Minolta. Pe semne, PSD (datat 1997) nu ştie decît Twain pe 32 biţi (driverul LS-20 e pe 16 biţi, de pe vremea lui 486). În schimb, PSP, deşi e mai nou (2001) ştie să citească şi periferice conduse pe 16 biţi. şi nu are nicio greaţă în a le manevra.

Acum, la lucru!

Dau comenzile „acquire” ambelor aparate. Totul merge la viteza prescrisă de producător. Asta e!

––––––-
* Twain este denumirea generică a unui standard de unificare a driverelor pentru aparatele de captare a imaginilor. Fără el, programele de prelucrare a imaginilor nu pot înţelege ce gînguresc dispozitivele (fizice) cu pricina.
** BSOD – blue screen of death. Ecran ce apare atunci cînd există o incompatibilitate severă de hardware.

Anunțuri

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Marius Delaepicentru said, on 2011/09/26 at 16:51

    16:49 Cutremur mediu-puternic, Dounan-Hokkaido. Intensitate 4 pe scara efectelor la suprafaţă. Nu e pericol de ţunami. Cutremurul este unul superficial, de falie. Magnitudine mică, dar puternic scuturător la epicentru.

  2. mirela said, on 2011/09/26 at 21:37

    of Marius. m-ai turtit cu detaliile tehnice despre sistemele de operare si m-ai „decedat” cu vestea despre cutremur. probleme?

    • Marius Delaepicentru said, on 2011/09/27 at 01:27

      Îmi pare rău că te-am turtit. Discuţia nu e cu detalii tehnice ci cu generalităţi tehnice. 😀
      Cutremurul a fost în Hokkaido, iar emisiunea radio a reintrat în grafic după cîteva minute, semn că nu a fost cine ştie ce. (Tocmai se difuza în direct şedinţa comisiei de buget din Dietă.)

  3. Sare'n Ochi said, on 2011/09/27 at 03:34

    🙂 esti tare Mariuse!
    n-am mai citit de multa vreme atat bucurie pentru achizitia de chestii gata expirate. ma bucur pentru bucuria ta!
    si eu am un scanner HP cu placa scazi de 8 biti (2400 dpi interlaced!) din 1994 – il tin pe post de muzeu 🙂 cu scannerul acesta am facut prima separatie de culoare la 600 dpi din Romania.

  4. Robintel said, on 2011/09/28 at 14:42

    Îmi place laboratorul tău și abordarea științifică. 😀

    • Marius Delaepicentru said, on 2011/09/28 at 20:46

      @Sare’n Ochi & @Robintel, mulţam pentru aprecieri. 🙂 E reconfortant să aflu că sunt oameni care nu se lasă seduşi de spec-urile impresionante, atîta timp cît sunt mii de softişti chitiţi să le zădărnicească. Softişti, niciodată preocupaţi de economisirea resurselor hardware. Se adaugă alte mii de marketeri ce încearcă să ne convingă că aparatele noastre de azi sunt „depăşite moral” pentru a ne determina să cumărăm mereu „ultimul răcnet”.

      Apropo, tocmai aflai despre nuş’ce telefon molecular, cu cameră de 13Mpixeli(!), deşi optica-i puchinoasă nu poate fi decît de tot rahatul. 85% din informaţie e gunoi. Cel puţin la fel de bine ar ieşi (la acelaşi raport de mărire) o poză de 500Kilopixeli, luată prin pinhole (o găurice în loc de lentilă). Diferenţa e că poza imensă îţi ocupă 6MB în timp ce pe cea prin găurice o poţi scoate la 100KB. Repet, la aceeaşi calitate a imaginii.

      • Bucur said, on 2011/09/29 at 04:28

        Un ecran Full-HD are 1980×1024 = 2 Megapixeli. Restul e evident in plus!

  5. zalex said, on 2011/10/03 at 04:47

    Hop si eu c-un comentariu… 🙂
    Tocmai am realizat ca fac parte (sau, poate ca mi-as dori, dar n-am bani sa fac parte) din retardatii care iubesc obiectele de ultimul racnet! :)))
    Marius, sincer iti spun, te admir pentru respectul pe care-l ai fata de aceste obiecte de muzeu. Sa vorbesti in 2011 (aproape 2012!) de SCSI si de windows 2000 (apropo, eu nu m-am impacat niciodata cu el, dar WIn XP mi se pare cel mai bun OS de la Microsoft) e ca si cum ai vorbi de camere foto analogice, pe film… Dar stai asa, tu chiar pe astea le folosesti… 😀

    Tot respectul, serios… 🙂

    PS: Ai putea incerca un laptop de generatie semi-noua (un Intel Core 2 Duo costa acum vreo 600 USD – nu-mi dau seama cat inseamna in USD ce ti-ai cumparat tu, dar sigur ocupa mai putin spatiu fizic si poti instala soft-uri mai noi). O alta varianta e sa-ti pui o versiune noua de Linux – Ubuntu e foarte populara pentru usurinta folosirii – care ruleaza excelent si pe arhitecturi mai vechi (dar iti permite sa folosesti soft mai nou).

    PS2: Stii reclama asta?

    • Marius Delaepicentru said, on 2011/10/03 at 18:48

      Mulţumesc, Zalex! Însă eu nu sunt un caz grav. 🙂 Cunosc pe cineva care are ca hobby construcţia amplificatoarelor audio cu tuburi electronice.

      Acuma, drept să îţi spun folosesc obiecte de muzeu nu numai din respect legitim, ci şi din motive pecuniare, şi cumva de frondă şi din nostalgie*. Probabil, pentru că eu însumi, la vîrsta mea, nu mă mai pot „upgrada” fizic. Piaţa obiectelor de colecţie are un ciclu economic relativ previzibil, dar în orice caz, este una dintre cele mai libere şi mai echitabile. Cît timp interesul pentru obiectele vechi scade, iar parcul este încă mare, preţul se prăbuşeşte pînă la valori ridicole**. Pe măsură ce parcul sărăceşte numeric, din cauze subiective (oamenii aleg să arunce obiectele) sau obiective, adesea intrinseci***, preţul creşte.

      ––––––––
      * Am trăit o tinereţe într-un regim care nu îmi permitea să văd decît în pozele de reclamă aparatele foto „pricopsite”. Cred că le strîng pentru a compensa frustrarea din tinereţe.
      ** am adjudecat o ladă de aparate foto la licitaţie, contra preţului de 1 (unu) yen (circa 4 bani). Trei aparate erau utilizabile, din care unul în stare bună.
      *** Oricît de mare ar fi grija pentru obiectele de muzeu, atîta timp cît conţin substanţe organice, şi nu numai, degradarea este implacabilă. Plasticul îmbătrîneşte, exudează, devine friabil, cleiurile se desfac, cositorul este alotrop, condensatoarele electrolitice se usucă, cristalele lichide se revarsă, ţesăturile se destramă prin oxidare, pielea îşi pierde rezistenţa.

      • zalex said, on 2011/10/04 at 01:34

        Eeeee… ca sa vezi ca m-am molipsit si am facut urmatoarea mutare: ieri seara, dupa ce am citit articoul tau, am cautat pe google „laptop second hand” (vroiam sa cumpar unul in curand). Am dat peste o firma care vinde asa ceva, am gasit ceva frumos si am dat comanda. Azi am fost la magazin si l-am luat. Sunt super incantat de achizitie – nu se compara calitatea constructiei cu laptopurile ieftine (la care as fi avut acces) din zilele noastre. Asadar, mi-am luat un laptop modest si vechi (IBM Thinkpad T43, cu o configuratie slaba rau, dar care se misca spectaculos de bine!) cu … 600 lei (200 USD). Sper sa ma tina bateria ca sa nu fiu nevoit sa mai bag bani in el. Dar pana la pretul unui laptop bun mai muuuuult! 🙂

      • Marius Delaepicentru said, on 2011/10/04 at 22:58

        Trebuie să fiu mai cu băgare de seamă. Nu voi prezenta abacuri că poate fi contagios. Deşi, dacă stau bine să mă gîndesc, spre deosebire de calculator, abacul nu are nevoie de baterii. 😀 E drept, cu abacul nu putem comunica la distanţă.

        Apropo de lucrul cu abacul, există ca disciplină separată, la instruirea copiilor, dar nu e inclusă în programă. Disciplina are şi ranguri de performanţă. Se pot face şi socoteli complexe (rădăcina pătrată) cu numărătoarea. Soţia mea are 5dan. Cînd socoteşte în gînd, nu „vede” numere, ci mişcarea degetelor pe abac.

  6. zalex said, on 2011/10/04 at 01:36

    Inca ceva… legat de prietenul cu tuburile… La capitolul scule hi-fi, niste tuburi la locul lor fac minuni. Sunetul unui radio pe lampi e infinit mai cald ca al unui radio digital, cat o cutie de chibrituri… 🙂 Asa ca, da, inteleg…

    • Marius Delaepicentru said, on 2011/10/04 at 22:53

      Aşa e. Sunetul e mai catifelat. Omul compara şi fiabilitatea tuburilor de provenienţe diferite. Cum se degradează sunetul în funcţie de uzura tuburilor. 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: