★ Sănătate şi responsabilitate (X) – Bisturiu chirurgical
(continuare din numărul trecut)
După operaţia cu laser am fost dus în salon şi „încărcat” în pat. Încă sub imperiul rahiansteziei. Aveam de acum timp să îmi examinez corpul. De obicei, atunci cînd ne atingem corpul cu mîna, avem o dublă senzaţie tactilă. E foarte straniu să îţi pui mîna pe pulpă şi să ai senzaţia că ai atins alt corp.
Lipsa generală de feed-back în jumătatea inferioară a corpului a făcut ca bilanţul de materiale să aibă nevoie şi de o intervenţie de drenaj urinar, în cele cîteva ore cît am rămas imobilizat la pat. Mai spre seară însă, am fost capabil să îmi gestionez singur ieşirile. Şi intrările, întrucît, prima masă de luni fu cina.
A doua zi, rutina preoperatorie se repetă, mai puţin instructajele, întrucît eram deja „iniţiat”. La sala de operaţii am mers tot pe picioarele mele, însă niţel şontîc.
Identificarea verbală a persoanei la intrarea în sala de operaţii a mers exact ca în ziua precedentă, deşi erau aceleaşi persoane faţă în faţă.
==================================
Japonezii au un fel aparte de verificare şi inspecţie. Orice piesă/ (sub)sistem este verificat prin yubisashi kakunin – verificare prin arătarea cu degetul. Yubisashi kakunin se practică şi de către impiegatul de mişcare, dar şi de instalator, de şofer, în egală măsură. Iată un exemplu:
Ideea e simplă şi se bazează pe groasa legătură dintre minte şi mînă. Dacă de obicei mîna urmează mintea, îndreptînd arătătorul către obiectul de verificat, mintea este obligată să se trezească din alunecările momentane şi involuntare, iar atenţia să urmeze mîna. Aţi observat din clipul de ilustrare că yubisashi kakunin este o coreografie ceva mai complexă.
Coreografia îl ajută pe titular să îşi amintească mai uşor ordinea operaţiilor la verificare. Vă închipuiţi că şi la protocoalele preoperatorii, tot coreografia este cea care face ca erorile să fie mai puţine. O rutină care nu toceşte simţurile, ci le ascute. Astfel, odată ce ai indicat podeaua în vestibulul sălii de operaţii, nimeni nu intră fără papuci sterili, şi niciun pacient nu trece neidentificat.
===================================
Va să zică, ajunsei iar pe masa de operaţie. De data asta, urma piciorul stîng, cu varice ceva mai meandrate. Teama de rateul la anestezie, în loc să îmi scadă, crescu, ţinînd seama că două tentative dublează riscul. Nici de data asta nu mi-am ascuns teama. Însă se pare, am exprimat-o într-un moment nepotrivit. Cît eram în poziţia fetală, i-am spus anestezistei că îi va fi mai uşor, ţinînd seama că are ca reper urma găurii din ziua precedentă. Prostia m-a costat o scurtă bîjbîială, în căutarea spaţiului intermeningeal. Brusc am simţit un curent electric în călcîiul drept. Am relatat simptomul cu calm, pentru a nu provoca pagube mai mari. În final, totul a mers în direcţia bună. Iată-mă din nou înjumătăţit senzitiv.
La scurt timp, din nou gazat.
Personalul, deja obişnuit cu aparatul foto, a găsit de cuvinţă să şi pozeze în timpul operaţiei. Priviţi-o pe băgăcioasa aia mică de anestezistă:
După alte 40 de minute eram gata înfăşat, şi, judecînd după incizia inghinală, şi cu o venă safenă mai puţin. Vasele rămase orfane au fost, ca şi în ziua precedentă, astupate cu un gel scleros. De unde şi numeele operaţiei de finisare chirurgicală: scleroterapie.
Din nou, pe jumătate inert, am fost „transbordat” în patul de spital.
Fiind a treia zi de repaos, lucru rar în viaţa „civilă”, după reactivarea locomotorie, am început să mişun insomniac. Cum aveam teritoriu limitat, m-am cantonat mai mult în salonul de vorbitor de la etajul VII. Mai un suc de la automat, mai un pipi scremut la o toaletă mai încăpătoare, mai o lectură a inscripţiilor de pe pereţi… îmi omoram timpul.
Am găsit şi cutia de sugestii şi reclamaţii, şi o interesantă Constituţie Cartă a pacientului, ce lămureşte, cel puţin parţial, de ce medicul chirurg a acceptat prelevarea imaginilor în timpul operaţiei. (Le voi prezenta în articole viitoare).
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Sanatate Marius.
Mulţumesc, TOG! 🙂
Salut Marius si sper ca tot e bine .
Ca unu care a vazut sala de operatie o singura data , pentru o banala operatie de apendicita terminata cu o infectie durata 30 de zile si respectivele tratamente aferente facute fara anestezie 🙂 remarc cum nenea doctorul are palaria (sau cum se cheama) cu steagul alora care au aruncat bombele in tara lor . 🙂
Anestezista are stofa de vedeta . 🙂 Ai explicat ca nu e un reality show ? 😆
PS . Al dracului medici japonezi , par toti tineri . 🙂 Chirurgul era seful si tipa de linga el tot chirurg sau un fel de ajutor ?
Salut, Ştefane!
Da, tipa cu acul şi aţa e mîna a II-a.
Anestezista nu prea mai are de lucru din momentul în care mă trimite pe lumea ailaltă şi pînă la aterizare. Trebuie să fim îngăduitori. 😀
Toată lumea s-a mirat de cipilica doctorului. Se întreba cum reuşeşte să o sterilizeze. Pe semne, sterilizarea nu se face cu agenţi oxidanţi. Aşa, ca vîrstă suntem cam de-o seamă. (Mă refer la ce-i sub cipilică.)
Seara buna sau buna dimineata la voi!
Multa sanatate Marius si nu mai sta in picioare tot timpul. Pune picioarele pe un taburet cand stai jos….:)
Toate gandurile noastre bune pentru tine si familia ta!
Vă muţumesc doamnă Demeter. Aşa fac ori-de-cîte-ori am ocazia. Deja mi-am obişnuit şi clienţii să mă „suporte”. Noroc că nu sunt japonez. Pot da vina pe „particularităţile culturale”.
În rest, umblu cu ciorapi compresori mai tot timpul. Nici nu am ştiut că sunt atît de confortabili. 😀
si eu care aflasem, de la altii, evident, ca sunt extrem de inconfortabili…cred cai ai tai au fost facuti speical ca sa te poti lauda cu ei pe blog 🙂
altfel, mers usor si lin
Mulţumesc, Mirela.
Pînă îi întinzi pe picior, într-adevăr, e un chin. Cît a fost cald, îmi puneam ventilatorul în faţă, pentru că eram leoarcă la sfîrşitul celor 5 minute, cît durează montarea ciorapilor. Dar după, am garanţia că nu mi se revarsă gambele. În comparaţie cu siguranţa dată de ciorapi, intoleranţa mea funciară la materiale sintetice (mîncărime, eritem) e un inconvenient peste care trec cu uşurinţă.
Ciorapii sunt nemţeşti. Au costat cam 100 de paraiile, dar i-am găsit şi pe e-Bay la 1/3 din preţul din Japonia. Iată şi un avantaj al dolarului ieftin. 🙂
Sanatate, Marius !!!
Mulţumesc, judex. 🙂
sal’tare, dom’ prezidente!
tzara te vrea sanatos ! :))
citidu’te, si ne mai saturindu’ma, m’am speriat putzin la pasagiu’ in care descriai cititu’ inscriptziilor de pe peretzi, pentru ca era legat accidental de cel in care tocmai fusesesi la tualett, iar eu facusem deja legaturi vinovate cu imaginea tualettelor bashtinashe, cu inscriptziile lor de pe peretzi cu tot 😀
Salut, Niku! 🙂
Mulţumesc. Da, şi eu m-am cam speriat/ rîs după ce am citit fraza. Pusesem şi sucul şi toaleta în aceeaşi frază, lucru ce ar fi putut sugera că beam, bivolăreşte, şi suc şi „apă de toaletă.” Dar nu mai stau să reformulez.
Marius, sanatate multa, multa…
Mulţumesc, Miha. 😀