Fără buletin

Zilele trecute, organizatorii reuniunii de la Bucureşti a Noii Republici s-au confruntat cu o problemă mitocănească din partea unei instituţii de cultură. Întrunirea urma să aibă loc în auditoriumul Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR). În auditorium nu se află exponate. Nu era niciun pericol de incendiu. Într-o ţară normală, cu muzeu naţional, „naţiunea” ar avea dreptul de a folosi spaţiul neutru, întrucît bunul de utilitate publică, fie el naţional sau judeţean, este întreţinut din bani publici. Pentru a reduce cheltuiala din bani publici, firesc ar fi să se primească şi bani privaţi, nu numai pe bilete. O singură condiţie ar putea fi pusă. Întrunirea să nu se abată în vreun fel de la conduita morală. Cu toate acestea, conducerea muzeului citat a respins cererea NR. A motivat că spaţiul nu poate fi „pîngărit” cu activităţi politice. Pe semne, în viziunea custodelui, a discuta despre cetate încalcă morala publică.

Mi-am zis că poate muzeul este suprasolicitat şi că nu ar fi fost condiţii pentru aşa ceva, deşi, personalul muzeului nu ar fi fost necesar să stea după participanţi. Asociaţia Prietenii Muzeului ar fi putut oferi asistenţa de specialitate (să apese pe întrerupătoare electrice şi să le indice participanţilor unde este toaleta).

Pentru a mă lămuri, am căutat un raport de activitate. Am găsit un .pdf de 52 de pagini, din care 92% din spaţiu e ocupat de fotografii. Raportul este din anul 2008, cu date din 2007. Am descoperit că 92% (!) din bani vin de la bugetul de stat. Shit!, mi-am zis. Statul dă aproape 20 milioane de lei pentru cîteva poze? Ia, să vedem cît se încasează pe bilete:…238.000 lei. Ha, 1,1%! Un muzeu naţional, în care naţiunea nu se înghesuie să intre. Neştiind cît costă biletul, caut numărul vizitatorilor…81.000 în tot anul 2007 (cu un spor de 300 în 2010). Nu e clar cîte zile pe an a fost deschis muzeul, şi nici dacă cifra reprezintă totalul pentru cele patru muzee ce compun agregatul numit MNAR.

Primesc de la prieteni date comparative:

National Museum Australia (Canberra)
– 1,580,574 vizitatori
– Venituri 8,500,000 dolari australieni
– 266 angajati (5942 vizitatori/angajat)
Muzeul Regal (Amsterdam)
– 1.1 milioane de exponate
– 900,000 vizitatori
– Venituri ~17,000,000 Euro
– 400 angajati (2250 vizitatori/angajat)

Nu arată deloc rău. Dar, mi-am zis că, poate MNAR nu şi-a propus a fi chiar naţional. Nu am date despre distribuţia teritorială a vizitatorilor, însă e de presupus că foarte puţini elevi de la Băicoi merg în vizită tocmai la Bucureşti. Şi dacă tot l-am retrogradat (din claviatură), hai, să îl compar cu un muzeu judeţean. Am ales Muzeul Judeţean de Artă din Hiroşima (numit mai jos muzeul).

Găsesc pe net cîteva rapoarte, inclusiv cu planurile de viitor, dar cel mai consistent este un .pdf de 76 de pagini cu activitatea din anul 2010.

Dar să vedem cam de ce dispune muzeul. Muzeul are următoarea zestre imobiliară:

Subsol: o galerie de închiriat (pentru artiştii amatori şi artizanii din judeţ), un auditorium de 202 locuri, o parcare, closete.

Parter: (afară) piaţetă cu colonadă, (înlăuntru) lobby, ghişeu de informaţii, bibliotecă de artă, punct comercial, restaurant.

Etajul I: 4 galerii de pictură şi una de sculptură, pentru exponate din fondul propriu, două birouri (din care unul al directorului), o cameră de odihnă (pentru personal), closet.

Etajul II: trei galerii de expoziţii speciale, două camere de odihnă, un lobby de observaţie, o ceainărie, closet.

Am găsit şi 12 de reguli de folosire a auditoriumului. Majoritatea se referă la spaţiile dinafara incintei. În linii mari, regulile sunt de bun simţ. Nu ai voie să pavoazezi coridoarele cu flori şi bonsai, nu ai voie să lipeşti pe pereţi afişe, nu ai voie să faci zgomot care să treacă dincolo de uşile încăperii. E de la sine înţeles, în spaţiile comune, nu ai voie să încurci locul cu altceva decît trupurile participanţilor. În rest, nimeni nu se bagă în conţinutul întrunirilor.

Ca primă observaţie, muzeul nu are siloz de conservare a pieselor, nici ateliere de restaurare, ceea ce simplifică structura costurilor. Dar, să revenim la raport.

Aflu că, în 2010, 79.953 de persoane au vizitat expoziţia permanentă. Aşadar comparabil cu MNAR (81.300). Întrucît MNAR nu detaliază, consider că totalul vizitatorilor îi include şi pe cei ai expoziţiilor efemere.

În anul 2010, muzeul a găzduit 7 expoziţii efemere, cu durate între 14 şi 70 de zile, din care, cei mai mulţi vizitatori a atras o expoziţie de 28 de zile, cu obiecte de artă din zestrea Poloniei: 93.462 vizitatori (peste 3200 pe zi). În 28 de zile, mai mulţi vizitatori decît întregul MNAR într-un an. Expoziţiile efemere au adus 184.138 vizitatori. În total; 264.091vizitatori. De 3,24 ori mai mulţi decît MNAR, deşi MNAR a găzduit un număr dublu de expoziţii efemere (14).

În activitaea muzeului, o serie de alte evenimente (studii, simpozioane) pentru elevi. Mă rog, şedinţe de instruire asupra felului în care trebuie receptată arta. Participanţii au fost de ordinul miilor (găsiţi totul defalcat, la pagina 55). În lobby au avut loc şi 11 concerte, ce au însumat 1710 spectatori.

În galeria pentru artiştii amatori şi artizani (de la subsol) au avut loc 74 de expoziţii de profile diferite (pictură, sculptură, fotografie, design etc.), din care doar 5 cu plată (500-600yen/vizitator), iar restul gratuite. Cum ar veni, totul pe cheltuiala expozanţilor. Limitele tarifelor la expunere, precum şi ale taxelor de intrare sunt stabilite printr-un ordin al guvernatorului. Ele pot fi găsite la pagina 69. Aşadar, în regie privată, un vernisaj la 5 zile. Oare cîte expoziţii organizate de naţiune a găzduit MNAR?

Clubul prietenilor muzeului (Tomo no kai)

Sunt înregistraţi 945 de prieteni. Cu toţii, voluntari. 295 dintre ei au intrat cu întreaga familie. Prietenii editează şi o revistă trimestrială. Strict pe teritoriul muzeului, volumul lor de muncă a fost de 1.115 zile-om, în 312 zile. Cu o medie de circa 3-4 voluntari/zi. Dar activi au fost doar 146. Compar cu clubul omolog al MNAR din 2007: 11 membri, din care vreo doi străini. Dacă nu o fi murit careva între timp, s-ar putea ca azi să fie tot 11.

Indici de utilizare

Extensiv: muzeul a fost deschis 322 de zile pentru expoziţiile permanente şi alte 244 pentru expoziţiile efemere. Nu am inclus cele 74 de expoziţii de amatori şi artizani. Aşadar, un total de 566 de zile-expoziţie. Anul are 365 de zile.

La expoziţiile permanente, vizitatorii cu plată au fost doar 5.905, iar 74.048 au intrat gratis, cu invitaţii (92,6%). Să nu credeţi că invitaţiile sunt gratuite. Cineva plăteşte, dar acela nu este vizitatorul.

La expoziţiile efemere, 153.068 de vizitatori au plătit între 100 yen (elevi) şi 1200 yen, iar 31.070 (16,8%) au intrat gratuit, cu invitaţii.

Vizitatori, pe categorii: elevi de şcoală: primară, secundară, liceu, studenţi, nespecificat. Nu mai stau să detaliez. Cine doreşte, poate lua la puricat documentul.

Raportul cuprinde, pe două pagini, lista exponatelor propri, trimise în turneu (ce? şi unde?).

Monitorizarea apariţiei în presă şi media figurează la pagina 12.

În rest, raportul detaliază fiecare eveniment public (workshop, simpozion, experiment etc.)

Dinamica indicatorilor

Muzeul a fost în renovare între 1992 şi 1996. Judecînd după ţîrîita şantierului, prefectura a plătit renovarea. De atunci, pentru expoziţiile efemere, bilanţul contabil arată aşa:

1996 a plecat cu 100 milioane yen (cca 900.000 euro) pierderi, pentru ca în trei ani să ajungă la cifre pozitive. Nu prea mari, dar în linii mari, curba este caracteristică oricărei organizaţii nonprofit. Cele mai tari „tunuri” au fost în 1999 şi 2003, cînd numărul vizitatorilor la expoziţiile efemere a depăşit un sfert de milion.

Mi se pare la fel de interesant să aflăm care sunt ţintele în viitor. Pentru anul în curs, se prevăd 205.000 de vizitatori la expoziţiile efemere, iar pentru 2013, 229.000.

Muzeul are actualmente 4530 de piese, însă în 2010 nu a fost în stare să achiziţioneze decît o lucrare, după ce, în 2009 inventarul sporise cu 191. În anul în curs, sunt planificate două achiziţii, iar anul viitor alte două. Criza se simte şi în artă. MNAR însă, tot primeşte donaţii de nu ştie unde să mai pună piesele. Oare care ţară e mai săracă?

Restaurantul muzeului

Cu excepţia anului 2009, în mai toţi anii, s-au înregistrat peste 50.000 de clienţi-eveniment. Pentru anul în curs, sunt estimaţi 60.000 clienţi-eveniment, iar pentru anul 2013, 65.000.

Animarea spaţiilor libere

Anual au avut loc 10 şi peste 10 evenimente în spaţiile comune. În anul 2011, 40 de evenimente. Pentru anul în curs, sunt prevăzute 45, iar pentru anul 2013, 50 (unul pe săptămînă).

Auditoriumul

În auditorium, anual, peste 20 de grupuri au organizat evenimente. În anul 2008 au fost 42, iar în 2009, 35. Intensiv însă, 2007 a avut un maxim de 12.315 spectatori-eveniment, distribuiţi în 31 de grupuri (săli mai pline).

Indicele de utilizare extensivă a fost de 100% la galeria de amatori (cu o excepţie în anul 2009 – 99%) iar pentru anii ce vin, indicele de utilizare va fi tot de 100%.

Auditoriumul are, pentru 2012, un indice extensiv, estimat la 40%, iar în 2013, planul este de ridicare la 50% (un eveniment la două zile).

Debutanţi

Muzeul nu a găzduit expoziţii ale debutanţilor. Numai schimburi de experienţă (8 şi peste 8 evenimente anual). Numărul schimburilor de experienţă va creşte la 15 evenimente anual.

Anul acesta sunt planificate 10 expoziţii destinate debutanţilor. Tradiţia instituită azi va continua cu frecvenţă constantă.

Didactice

Copiii de grădiniţă şi elevii depăşesc constant 12.000 de vizitatori anual, însă cifrele sunt în scădere. Din motive mai degrabă demografice, chiar dacă pentru anul acesta sunt planificaţi 17.000 iar pentru anul 2013, 20.000.

Lecţiile de receptare a artei strîng constant peste 550 de elevi, dar cifrele s-au stabilizat la circa 1.400 anual. Pe semne, există o limită demografică şi de personal.

Tehnologia informaţiei

Lunar, media vizitatorilor paginii muzeului este de 50.000, cu un maxim de peste 80.000, în martie 2009. (datele sunt cam vechi pentru un domeniu atît de dinamic). Planul se va concentra asupra creşterii atractivităţii paginii. Pentru anul 2011 erau estimate 700.000 de accesări, iar pentru anul 2013, 800.000.

Expunerea media

Anual, muzeul apare constant, în peste 200 ocazii. Începînd cu anul 2011, numărul apariţiilor a trecut de 300, iar pentru anul 2013 se prevăd 400 de apariţii în ziare, reviste, ghiduri turistice.

Principalul partener media (electronice) este NHK. În 2010, NHK a avut ca subiect muzeul, în 10 rubrici TV şi 2 radio. De altfel, colaborarea cu NHK se concretizează şi în micro-expoziţii în holul sediului NHK din Hiroşima.

Al doilea mare partener media este un ziar regional, Cugoku-shinbun, cu o expunere de 10 articole. În rest, articole în reviste de artă şi în ghiduri turistice.

Originea vizitatorilor

Dintr-un eşantion de 696 de vizitatori intervievaţi, 442 (63,5%) veneau din oraşul Hiroşima, 29,2% din judeţul Hiroşima, şi numai 7,3% dinafara judeţului. Raportul cuprinde lista şcolilor din judeţ ce au organizat vizite la muzeu. S-ar putea ca, după pattern, MNAR să fie totuşi de talie municipală.

Ajutoare materiale

Donaţiile sunt puţine. Cel mai bogat an a fost 2004, cu puţin peste 14 milioane yen (cca 130.000 euro). Anul următor, donaţiile au fost zero/ nada/ ciuciu. În anul 2010, donaţiile au însumat numai 500.000 yen. (Echivalentul a două luni de salariu aproape mediu.) Se estimează pentru anul în curs 3 milioane yen, iar pentru anul 2013, 4 milioane.

În schimb, sunt oameni inimoşi. Peste 130 de voluntari activează în muzeu. În anul 2010, erau 146 voluntari din clubul prietenilor. Dacă socotim în zile-om (1113), volumul de muncă al voluntarilor a depăşit 9 milioane yen.

Cercetare

Pînă în acest an, în medie erau pe rol 3 teme de cercetare. În anul în curs, sunt prevăzute 7. Pentru anul 2013, 10 teme. La cercetare, MNAR pare a fi totuşi mai activ, chiar dacă, în raportul pe 2007, expoziţiile efemere sunt trecute tot la capitolul „cercetare”.

Observaţii

Rapoartele de activitate ale Muzeului Judeţean de Artă Hiroşima sunt lipsite de nume propri de personalităţi, sponsori, becali, şi de alţi Mecena de Dîmboviţa. Numai autorii de opere de artă au dreptul de a figura cu numele în documentele emise de o instituţie publică precum muzeul. Nimic din ceea ce e public nu se personalizează. Comparaţi cu listele de jupîni de tot felul de pe raportul MNAR, de nu ştii dacă ai în faţă un raport sau un acatist.

O diferenţă fundamentală este totuşi la întreţinerea zestrei. La MNAR, jumătate din cheltuieli sunt pentru utilităţi şi reparaţii, ceea ce nu poate fi ameliorat decît prin creşterea indicelui de utilizare intensivă. Dacă tot climatizezi, cel puţin să îţi intre mai mulţi vizitatori. Economiseşti cel puţin cu căldura, întrucît corpul unui vizitator dezvoltă circa 120W.

Sigur, sunt şi aspecte incomparabile, dar nu pot să nu constat totuşi un deficit de management la MNAR. Deşi cheltuielile de personal sunt mici (30%), e suficient să observăm structura personalului, pentru a vedea mucegaiul organizaţional. Figurează 7 operatori de calculator, şi aceia de fiţe. Grafica raportului o arată. Pozele color şi textul crem pe negru garantează secătuirea oricărei imprimante casnice, după primele 10 pagini, în cazul în care cineva ar face imprudenţa să îl printeze. Raportul este condamnat să rămînă pe biţi. Însăşi existenţa operatorilor reprezintă dovada certă că ceva e rînced acolo.

În locul celor 7 operatori, aş angaja 7 agenţi de vînzări. Oameni care să bombardeze toate instituţiile de învăţămînt, librăriile şi supermarketurile, cu mailuri şi vizite, apoi să traseze planul de vizitare, cursuri şi workshop-uri, pe luni bune înainte.

Lipsa unui spaţiu de convivialitate închistează şi mai mult MNAR. Pe semne, eventualii convivi ar discuta prea multă politică, ceea ce ar strica atmosfera scrobit-mortuară a MNAR.

La Muzeul Naţional de Artă al României aş fi preferat mai puţini jupîni nominali, mai puţine acatiste, şi mai mulţi vizitatori. Numai faptele pot fi de interes public. Nu şi numele. Aş fi preferat mai puţină aroganţă pe banii statului şi mai multă deschidere către naţiune. Către educaţia întru frumos, către descoperirea şi exhibarea talentelor native. MNAR sforăie naţional pe 20 de milioane de lei anual. Daţi un leu pentru muzeu şi primiţi în schimb un brînci.

Brînci la brînci. Daţi-le un brînci. Păstraţi doar restauratorii şi fochistul. Aboliţi năravul narcisiac. Să intre aer proaspăt, condiţionat doar de aspiraţia către artă. Deviza: artă pentru fiecare.