▲ Cote record de ţunami
Încă din primele ore de după devastatoarea transgresiune oceanică ce a urmat cutremurului din 11 martie 2011, se ştia că mai mulţi senzori de ţunami de pe uscat nu au transmis niciun fel de date întrucît au fost distruşi. A rămas ca imaginea să fie reconstituită „manual”, ex post.
Aseară, NHK a publicat raportul întocmit de topografii dintr-o comisie de construcţii, la 1 martie curent, în urma măsurătorilor pe teren în peste 5200 de puncte de pe coasta pacifică a insulei. Concluziile arată magnitudinea fenomenului.
Astfel, pe o distanţă (N-S) de peste 500Km (exact 530), amplitudinea valului a depăşit constant 10m. În special pe coasta Sanriku din judeţele Iwate şi Miyagi, pe o distanţă N-S de 200Km, cota a depăşit 20m. În oraşul Miyako (Iwate), în dreptul unui port pescăresc, valul s-a ridicat la 39m. În oraşul Minami Sanriku, unde, proporţional, s-a înregistrat cel mai mare număr de morţi, în dreptul aşezării Tokura(?), valul a ajuns în mod cert la 33m. Însă într-un oraş din Iwate (Oofunawatari(?) mai exact într-unul din golfuleţe, ţunami a ajuns pînă la 40m.
Conform unui alt studiu (ce nu contrazice datele de mai sus) publicat luna trecută, efectuat de o echipă de la Universitatea Tokio în judeţul Fukushima, maximul local de ţunami a fost de 21m, înregistrat în oraşul Tomioka. Pentru tîrgul Futaba, din vecinătatea centralei nuclearea Fukushima #1, datele au fost reconsiderate. De la, iniţial 10m, prin toamnă, în urma unor analize video, cota a fost ridicată la 16m, iar în urma studiului Todai, cifrele au fost ajustate la 17m.
Este o minune că Fukushima #2 (cu două reactoare) a rezistat. Ambele centrale fuseseră proiectate să reziste la ţunami de maximum 5,7m.
Cauzele ce au amplificat transgresiunea sunt de două feluri. O cauză generală, cu originea la epicentru. Modelarea a arătat că seismul principal s-a petrecut în două etape cu succesiune rapidă. Astfel, la scurt timp după primul şoc ce a iscat ţunami, a mai avut loc unul cu efect similar. Cel de-al doilea ţunami l-a călărit pe primul, cu un defazaj de numai cîţiva kilometri. Aşadar, un val în două trepte. Amplitudini locale mai mari – mergînd pînă la dublul celei incidente – au apărut din cauze morfologice, (ţărm cu riass) în urma reflexiilor şi compunerii oscilaţiilor în multele cotloane din golfuri.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
salve,
inspaimintatoare cifre – 33, 37, 39, 40 m.
in week-end am vazut o emisiune pe TV5 (Franta) despre Japonia dupa tsunami.
printre altele un japonez in fata unui mormint din 1930 sau 1933, pe care, printre altele, scria si: ATENTIE LA TSUNAMI.
o fi fost prin anii aceia un tsunami?
nu am dedus din reportaj….
Salut, Skorpi!
În timpurile moderne a mai fost un ţunami mare prin 1896. Şi atunci au fost morţi mulţi în Sanriku. Cifre comparabile cu cele de anul trecut însă, s-au găsit în săpături efectuate acum vreo cîţiva ani, datate pe la anul 900 d.C. În urma săpăturilor s-a hotărît şi fortificarea centralelor atomice de pe coastă, însă planul nu a apucat a fi aplicat.
Pe la anul 1700 s-a consemnat un ţunami fără cutremur. Tot cu victime. Însă originea valului a fost într-un epicentru oceanic din dreptul oraşului Vancover, pe vremea cînd coloniştii europeni încă nu sosiseră.
În vechime, în unele locuri, zona a mai fost marcată cu borne de ţunami, însă semnificaţia lor fusese uitată. Memoria populaţiilor sedentarizate acolo e cam scurtă din cauza ciclurilor naturale de populare-exterminare-populare.