▲ Cu pluta pe Oya shio
Cînd ţunami se retrage, are o forţă suficient de mare cît să tragă după el chiar şi obiecte mai grele decît ar fi putut la transgresiune. Obiectele grele au inerţie suficientă cît să izbească alte obiecte grele, să le tîrască, să are asfaltul, să rîme macadamul, să dărîme case ce pînă atunci apucaseră să rămînă erecte.
S-a petrecut în oraşul Minami Soma din judeţul Fukushima. O casă cu doi locatari, soţ şi soţie, ambii la vreo 60 de ani. Cei doi nu au avut timp să se refugieze. Au urcat pe acoperiş. La regresiune, casa s-a năruit. Soţia a fost luată de ape şi strivită. Soţul a supravieţuit, dar a fost dus de ape în larg. Nu e clar dacă a rămas pe acoperiş sau nu. Cert este că a fost găsit trei zile mai tîrziu pe o bucată de vreo 9 metri pătraţi de acoperiş de tablă, plutind la limită, însă suficient cît să îi ţină cele 50Kg de greutate corporală. Aşadar, văduv, ud leoarcă, pe o plută firavă, în frig, pe un ocean mort de pustiu. Ce poate fi mai dezolant? Elicopterele treceau, omul se agita cît îi permitea pluta – fluturînd o panglică de plastic roşu în vîrf de băţ – însă de sus nu putea fi deosebit de marea de cherestea şi de gunoi ce îl înconjura. A fost în sfîrşit salvat de o şalupă a marinei militare, după 45 de ore de singurătate, dus de Oya shio, vreo 50 de kilometri mai la sud, la 15 kilometri în largul centralei Fukushima #1.
Întrebat cum s-a descurcat, omul a arătat cum şi-a făcut un mic pod de scîndurele, încălecate pe două nervuri de acoperiş. A cîştigat astfel 6-7 cm, ceea ce făcea ca apa ce mai năvălea pe plută să nu îl ude. Şedea pe scîndurele. Iar, pentru menţinerea precarei flotabilităţi, cu un băţ, avea grijă să împingă în apă resturile de lemn şi de gunoi ce eşuau pe plută. A găsit şi o cască de constructor pe care şi-a aşezat-o pe cap. A scos hîrtie dintr-o carte de manga. A găsit pînă şi un creion. Pe hîrtie a scris numele său şi pe cel al soţiei răposate, apoi a închis-o într-un PET pe care şi l-a agăţat de gît, pentru cazul în care nu ar fi supravieţuit. A pescuit apoi o plapumă şi o pătură. Ambele uscate. Probabil, ambalate într-un sac de plastic, în care se păstrează, uneori vidate şi desicate, aşternuturile nefolosite. Cu pătura sub şezut şi cu plapuma glugă, a rezistat şi la ninsoarea ce a căzut în noaptea de 11 spre 12 martie. Întrebat cum a petrecut două zile şi două nopţi fără apă, omul a mărturisit că a fost nevoit să îşi facă mîna căuş şi să îşi bea urina.
Supravieţuitorul e convins că duhul soţiei l-a apărat: -„Mi-a trimis soţia mea tot ceea ce aveam nevoie. Şi hîrtie, şi creion, şi cască, şi aşternut uscat.”
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Frumoasa si trista postare 😦 Karma omule, karma!
mare norocos acest japonez, trista povestea…
dar e viu, pacat ca nu au supravietuit amindoi!
am vazut la TV un vapor imens esuat la ……500 metri de malul marii..
ce forta tsunami asta! de-a dreptul incredibil.
si probabil nava va ramine acolo vreo 50 de ani cel putin…cine s-o mute si cum, ca ea, saraca, acum sta putin inclinata dar pe …uscat
Sunt mai multe obiecte uriaşe rămase acolo unde nu le este locul. Pentru unele, discuţia despre dezafectare este în toi.
Sîmbătă, un autocar de 17 tone, rămas pe acoperişul unei clădiri de 8 metri a fost coborît. Pînă atunci, unii dintre localnici militaseră pentru păstrarea lui ca martor permanent de ţunami, dar costul conservării ar fi fost prea mare.
Proprietarul autocarului a decis să cumpere altul, vopsit exact în aceleaşi culori.
si azi au fost 2 cutremure in Japonia…….
intereanta ideea cu autocarul cocotat pe acoperis, dar cred ca nava aceea pe care o vazui la tv5 va sta inca mult la 500 m distanta de mare..
dura mama natura cu japonezii…