Fără buletin

Am observat că judecătorii de la Curtea Constituţională, şi nu numai, au tendinţa să judece preferenţial în litera legii, în dauna spiritului legii. Aşa se explică de ce atîtea decizii paradoxale şi nedrepte ne otrăvesc viaţa. Textul de faţă se vrea un punct de vedere ce sper să fie admis de judecătorii de la CCR, singurii ce par a mai avea apetenţa pentru discuţii doctrinare. Exprimarea redundantă este voită, deoarece am observat că mulţi cititori au dificultăţi de concentrare.

În aceste zile, departe de urechile poporului, paralamentarii discută despre modificarea legii electorale. Se propune un sistem electiv mixt, uninominal – deci, majoritar – amendat cu un criteriu de reprezentare nespecifică – pe liste. Întrucît sunt parte a poporului suveran, îmi permit a face cîteva consideraţii axiologice, în special asupra părţii nespecifice a algoritmului de elecţie (popular: promovarea listacilor).

Să vedem întîi care este spiritul Constituţiei. La o lectură atentă, orice nespecialist poate constata că legea fundamentală nu recunoaşte majorităţi relative. Toate majorităţile la care se referă Constituţia, sunt majorităţi absolute şi majorităţi calificate. Aceasta se traduce principial, prin neconstituţionalitatea prevederilor legale de atribuire a mandatelor prin majorităţi relative. În ciuda acestei evidenţe, preşedinţii de consilii judeţene sunt aleşi prin majorităţi relative, şi doar accidental absolute. Deci, neconstituţional.

O singură referinţă la majorităţi relative există în Constituţie. Cea din art. 103. Caz în care, impasul se mediază prin arbitraj prezidenţial, iar în final, tot printr-o majoritate absolută se tranşează.

Ţinînd seama că, la votul formulei Executivului în Parlament, eşecul se soldează virtualmente cu alegeri anticipate, putem spune că Constituţia interzice implicit mandatarea prin majorităţi relative, ceea ce, în plan electiv s-ar traduce, în orice situaţie, prin obligativitatea unui al doilea tur de scrutin la tranşarea majorităţilor relative. Am însă o soluţie mai ieftină.

Revenim la legea electorală. Dacă „nominacii” au o oarecare şansă la promovarea din primul tur, listacii nu vor avea niciodată majorităţi de niciun fel. A pretinde că e legitim clasamentul ca la sport (în ordinea descrescătoare a numărului de voturi) sau la liberul arbitru al conducerii partidelor, este de trei ori neconstituţional. Odată, pentru că se încalcă restricţia constituţională ce prevede DOAR majorităţi mai mari sau egale cu cea absolută. A doua oară, pentru că înseşi colegiile sunt diferite numeric*. Iar a treia oară, pentru că ordinea indicată de partide le pune deasupra Suveranului.  Suveranul ce alege nespecific, un partid, iar nu un om de pe listă.

Dacă votul este nespecific, nici listele de candidaţi nu mai pot rămîne ordonate după cum dictează partidele, pentru că aceasta ar contraveni art. 2(2) din Constituţie. I s-ar ştirbi tocmai suveranitatea Suveranului. Suveranul alege calitativ. Cînd alegerea este atît de binară, nu poţi strecura pe şest cantitativul, ordinea arbitrară, fără să lezezi suveranitatea poporului. Electorul alege lista unui partid, iar nu un candidat de pe listă. Lista ordonată contravine şi egalităţii de şanse la exercitarea dreptului de a fi ales, un principiu fără de care democraţia este vorbă goală.

Atîta timp cît Constituţia afirmă egalitatea de şanse, suveranitatea poporului şi majoritatea absolută, ca pietre de fundament al statului, orice prevedere legală ce contravine uneia sau mai multora din cele trei axiome, este în mod necesar nedemocratică şi în consecinţă, neconstituţională.

Listacii au legitimitate de grup, dar nu o au pe cea individuală. În aceste condiţii, atribuirea mandatelor nu poate fi lăsată în seama partidelor. Orice maximizare legitimă a şanselor de elecţie se face ÎNAINTE de scrutin, prin selecţia severă a candidaţilor. În orice caz, nu prin ordonarea lor pe o listă. În condiţiile în care listacii nu au niciun fel de legitimitate cantitativă individuală, sau, mai bine zis, au legitimitate individuală egală, respectînd suveranitatea poporului, atribuirea individuală a mandatelor pe care partidul, ca persoană juridică de drept public şi le-a adjudecat, nu poate fi făcută decît prin tragere la sorţi. În acest fel, suveranitatea poporului, principiul echităţii şi egalitatea de şanse sunt respectate. Iar principiul majorităţii absolute este totodată ocolit fără pagube morale, şi fără ca spritul Constituţiei să fie lezat în vreun fel.

––––––––––––––––––

* diferenţa flagrantă este vizibilă în colegiile din diaspora, deşi se ştie că nicăieri în Lume, participarea la vot a emigranţilor la alegerile din ţara de origine nu depăşeşte 10%. Este un dat obiectiv.