▲ O gaură de două miliarde într-un fond privat de pensii
…miliarde de dolari. De fapt, puţin peste. Circa 180 md.yen.
Este vorba despre un scandal mai mare decît Olympus. Protagonistul este AIG, o companie financiară ce, cu cîţiva ani în urmă a intrat pe piaţa pensiilor private din Japonia. Observ că AIG e prezentă şi în România, ceea ce îmi dă curaj în a detalia faţetele scandalului.
Agresivă din fire, persoana juridică cu pricina s-a angajat în plasamente bănoase dar cu risc mare. Pînă aici, nimic anormal. Anormal este că a ascuns pierderile. Dornic de a fi fruntaş în întrecerea capitalistă, AIG a raportat în ultimii 4 ani randamente neverosimile la plasamentele de capital. Gaura nu a mai putut fi acoperită, iar în martie, vezica s-a spart. Cercetările judiciare sunt în curs, însă tema, fiind de interes public, însăşi Comisia de Economie şi Finanţe a Camerei Reprezentanţilor a făcut propria sa anchetă. Au fost audiaţi trei martori ai unei „firme de consultanţă”. Am pus între ghilimele, întrucît patronul firmei de consultanţă este calul troian al AIG în relaţia cu Ministerul Sănătăţii şi Muncii. Patronul însuşi a fost înalt funcţionar în ministerul citat. În urmă cu cîţiva ani a plecat la AIG, de unde şi-a făcut propria firmă, intitulată „institut de cercetări economice…. şi pensii”. (În Japonia, multe companii de învîrtit hîrtii au denumiri sforăitoare.) Schema de amakudari este una clasică. Interdicţiile valabile după părăsirea postului au fost ocolite cu graţie, însă, ca în orice crimă, schema a fost imperfectă.
Ascultînd la radio, în direct, audierile din comisie, am admirat felul în care membrii comisiei au devoalat vinovăţia martorului principal. Orice procuror DNA ar fi invidios pe modul suplu în care adevărul a fost etalat. Întrebări simple, pertinente, al căror răspuns adesea se afla în buzunarul chestionatorului. Am aflat astfel că, la fondarea companiei de consultanţă, 90% din capital fusese pus de AIG. O dovadă şi mai clară a complicităţii a fost atunci cînd, întrebat dacă AIG îi plătea pînă şi chiria sediului, martorul a simulat amnezia. Nu îşi amintea nici cînd a reziliat contractul de consultanţă cu AIG. Totul a devenit clarissim cînd chestionatorul a arătat că serviciul de contabilitate al AIG deţinea pînă şi sigiliul personal al consultantului, dovada supremă a finanţării ilegale. Consultantul a prestat servicii şi pentru Ministerul Sănătăţii şi Muncii. Conflictul de interese dat de colaborarea cu AIG nu fusese mărturisit la timpul lui.
Şi iată cum, mielul care sugea la două oi, este acum pasibil de 5 ani de puşcărie. (Răspunderea civilă şi penală a AIG e başca.) Rămîne doar ca Justiţia să obiectiveze evidenţa. Nu are importanţă că, în scripte, colaborarea consultantului cu AIG încetase în 2009.
Pariez că, dacă o astfel de audiere s-ar fi petrecut în România, (pe marginea unuia din multele scandaluri de lobby fraudulos) s-ar trezi cîte un Adrian Severin să toarne bascule de sofisme: „se antepronunţă!”, „e numai treaba Justiţiei!”, „totul a fost legal!”, „de ce Minsiterul nu a investigat înainte!”, „dar în toate ţările civilizate există lobby!”, „de ce divulgaţi date din dosarul penal?”… (Mai adăugaţi domniile voastre)
Aşadar, atenţie la fondurile private de pensie. AIG e în România vă strînge banii şi vă promite huzur pe bani puţini, funcţionarii din ministere sunt oameni bogaţi, iar prospere firme de consultanţă fojgăie pretutindeni.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Salut Marius. E vorba de AIG Japonia sau SUA (ziceai ceva de camera reprezentanților…)?
Chestia cu lobby -ul este de o ipocrizie nemărginită: vorbim despre the revolving door of influence (într-o traducere neaoşă, placa turnantă a traficului de influenţă), un obicei prin care aceleaşi persoane îşi schimbă rolul, fiind alternativ membru al unui grup de lobby şi membru al corpului legislativ sau executiv, şi invers.
Îmi place în mod deosebit partea cu responsabilitatea socială corporativă. Fasciștii dracului!
Salut, Dumitre,
AIG Japonia. Însă firma mamă cred că e americană.
Camera Reprezentanţilor este camera inferioară a Dietei japoneze.
Salut Marius
AIG e cea mai mare firma de asigurari din USA . 🙂 A fost salvata de la faliment prin injectarea a peste 100 miliarde de dolari de catre guvernul federal . Cum era principala firma de asigurari care emitea CDS pentru banca Lehman Brothers , la falimentul acesteia a trebuit sa elibereze miliarde de dolari despagubiri . Cu gramada , valiza sau camionul . 🙂 Tine cont ca cine emite CDS , se umple de bani dar nu are nici o obligatie legala de a rezerva, pastra ceva bani pentru un aventual faliment a companiilor pe care emite asigurari de faliment . (CDS e asta , o asigurare privata impotriva pierderii investitilor financiare din o firma specifica in caz de faliment a acesteia )
PS . Eu am evitat pe muchie de cutit sa semnez o asigurare de viata cu Unicredit . Garantul banilor varsati era ascuns bine in contract . Respectiv banca Lehman Brother . Noroc ca am invata sa citesc si acolo unde e scris cu litere foarte mici pe contracte sau sa caut lamuriri pe internet . :lol.
Salut, Ştefan,
Ai fost inspirat. Cu atît mai inspirat, cu cît, mass-media internaţionale nu ştiu să fi difuzat ştirea despre gaura AIG din Japonia.
Au dreptate cei care spun că criza asta mondială e rezultanta globală a micilor şi marilor lăcomii.
Las un semn ca să mă pot întoarce …
Salut Marius. In Romania AIG s-a predat la Alico; adica la MetLife.
Salut, Ionuţ,
Din lac în puţ. 🙂 Nici Alico nu e un monument de corectitudine. Mai prin toamnă a raportat niscai scurgeri de date personale, (cîteva zeci de mii) cauzate de un fost angajat. Din fericire, scurgerea nu s-a lăsat cu pagube pecuniare.
Io am o asigurare privată mixtă de viaţă (şi sănătate) la AXA. Iniţial, condiţiile contractuale erau foarte avantajoase. Pînă într-o zi cînd s-a schimbat agentul de proximitate. A venit altul cu nu-ştiu-ce supliment şi a îmbiat-o pe nevastă-mea să îl includă în asigurare. Nu spun că nu i-a spus că prin modificarea condiţiilor se reînoieşte contractul. M-am trezit cu un contract nou-nouţ, conform căruia, cînd va fi să fie, banii încasaţi vor fi cu vreo 30.000 de dolari mai puţini. 🙂 Cînd a aflat soacră-mea, l-a luat la rost pe fostul agent, care i-a spus că ăla nou făcuse şi alte tîmpenii şi ulterior a plecat de la companie. Iar noi am rămas cu paguba. 🙂
Aşadar, cu toţii sunt ţepari cu cravată. Dacă nu beleşti ochii te lasă cu ei în soare.
Ei, nici chiar tepari 😉 . Agenti de vinzari. Inteleg ca acum te bucuri de supliment :D.
Unii sint chiar comici. Spre exemplu am solicitat incetarea unui abonament de date la un operator de telefonie mobila pe motiv ca nu il folosesc; agentul de vinzari mi-a facut atunci o oferta de nerefuzat: inca 2 ani de contract si imi dubleaza traficul.
Chestia cu scurgerile de date personale e aici fact: cred ca bancile deja si-au rulat bazelede date cu clienti de la una la alta de citeva ori …
De acord cu stefan60. AIG a luat un mare bail-out in USA, altfel azi nu mai era. In Rom. au avut o tactica f. agresiva – nu vroiau sa ma lase sa ies din biroul lor fara sa fi semnat un contract de asigurare. Dupa mine este de fapt
@Ionut – O oferta de nerefuzat este a la Mafia
Vedeti si voi filmul ala cu Capitalismul – a love story – si veti vedea ce fel de asigurari se mai fac azi: de ex. companii care fac asigurari de viata pentru angajati, astfel incat daca angajatul moare, ele ies in castig (!?!)
nu mi-a luat too big too fail = too big to be fair