● O vorbă despre migraţia parlamentară
Ascult tot felul de baliverne pe marginea migraţiei parlamentare. Unii îi vor spînzuraţi pe „derutaţii” şi „şmenatorii” migratori, alţii susţin totala libertate de conştiinţă, iar vacarmul nu include principii, cum ar fi reprezentativitatea.
Dreptul de a migra cu conservarea mandatului şi cel de a migra cu pierderea mandatului, trebuie disjunse în funcţie de felul în care a fost ales reprezentantul. Mai exact, depinde de formula prin care a fost promovat în Parlament.
Astfel, deosebim două categorii mari şi late de reprezentanţi.
1) Reprezentanţii promovaţi prin vot uninominal.
2) Reprezentanţi promovaţi prin vot de listă.
Sistemul electoral mixt este de fapt o combinaţie de criterii de selecţie, însă, fiecare individ promovat în Parlament îşi conservă legitimitatea dată de criteriul de selecţie în baza căruia a fost promovat.
Care este diferenţa fundamentală între cele două sisteme electorale?
1) Votul uninominal reprezintă votul dat de Suveran persoanei fizice. Apartenenţa persoanei fizice la corporaţia politică este un element marginal.
2) Votul proporţional pe listă este votul dat de Suveran persoanei juridice, recte, partidului. Practic, pentru Suveran nu are importanţă pe cine trimite persoana juridică în Parlament.
Consecinţe
Un candidat promovat în baza votului dat persoanei fizice (uninominal) ARE dreptul de a migra de la un partid la altul, din moment ce Suveranul a investit-o cu încrederea sa. Apartenenţa persoanei fizice la un partid sau la altul, devine o chestiune secundară. Nu se poate invoca pierderea legitimităţii migrantului, din moment ce Suveranul a ales persoana fizică.
În oglindă, reprezentantul promovat în baza votului proporţional pe listă, odată ce a migrat, îşi pierde automat mandatul, întrucît, Suveranul nu a votat persoana fizică, ci persoana juridică. În cazul migraţiei, persoana juridică are dreptul de a-şi desemna un supleant pe fotoliul migrantului, care iese astfel din Parlament.
La sistemul mixt, consecinţele migraţiei vor fi cele date de felul în care a promovat reprezentantul. Dacă e „nominac”, are toată libertatea de a migra, fără să îşi piardă mandatul. Dacă e listac, nu mai are ce căuta în Parlament, urmînd a fi înlocuit de supleant.
E drept, pentru un minimum de echitate, în cazul reprezentării uninominale, întrucît Suveranul a ales o persoană, iar acea persoană şi-a schimbat locul în Parlament, tot Suveranul (nu partidul, nici Parlamentul) este cel în măsură să decidă dacă migrantul mai are legitimitate, sau nu, să îl reprezinte. În acest caz, procedura de chemare la vatră este imperios necesară şi ar trebui legiferată.
Desigur, procedura de chemare la vatră nu are sens în cazul reprezentării proporţionale prin vot pe listă. În schimb, se poate imagina o procedură de chemare la vatră a întregului partid, în cazurile grave, cum ar fi comportamentul neparlamentar al partidului. Ca de exemplu, greva parlamentară şi chiulul în masă.
Aşadar, lucrurile sunt simple. Rămîne ca şi sofiştii din CCR să înţeleagă mecanismul, precum şi disjuncţia dintre individ şi corporaţie.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Corect.
Nu pot comenta mai mult deoarece am scris un comentariu mai laborios la articolul precedent și nu a apărut!
Frumoasă argumentație !
Mulţumesc, Dictaturo! 🙂
Buna Marius. 🙂
Ai pe jumatate dreptate, dar doar pe jumatate.
Persoana aleasa uninominal, are dreptul la migrare.
Dar sa vedem situatia „listacilor” fata in fata cu „partidul”.
Listacii – au fost si ei alesi nominal – a fost aleasa lista.
Lista este o lista de persoane – cu nume si prenume, nu o lista de „idei,doctrine, etc – ce defineste un partid. Acele persoane sunt alese, nu altele. „Lista” este o chestiune tehnica, un mod de numarare, zi cum doresti, dar alese sunt persoanele de pe lista. Partidul – e o chestiune de marketing.
Tu votant, ca si tu cumparator, cumperi un produs ambalat sub denumirea „partid” sau „coca-cola”.
Apoi tu elector, sau tu cumparator devii „proprietarul” produsului respectiv.
Dar ca la reclama mincinoasa, producatorul te poate minti. Deosebirea este ca reclama mincinoasa se penalizeaza doar in cadrul comertului.
Faptul ca legea fundamentala interzice votul imperativ este iar un argument ce permite migrarea. Altfel de ce am avea parlament? Ar fi suficient ca sefii de partide sa se adune, fiecare cu procentul respectiv si apoi sa se faca numaratoarea. 👿
Salut, DanSu!
Listacii sunt persoane umane, dar reprezintă în bloc persoana juridică. Dacă le-am permite să migreze cu conservarea mandatului, ar fi ca şi cum unui barosan de la IMB care s-a mutat la Apple i-am permite să se folosească de legitimaţia de la IBM încă 1, 2 sau 3 ani.
Buna Marius 🙂
Asa este daca privesti partidele ca fiind corporatii…. Intrebarea este: sunt corporatii?
Ce defineste o corporatie si ce defineste un partid. IMHO – o corporatie este o organizatie menita sa maximizeze un profit, a unui produs, a unui servici. Spre deosebire de corporatie, un partid este o organizatie menita sa maximalizeze reusita aplicarii unei (unor) idei/ideologii.
Ca urmare – cele doua entitati sunt radical diferite. IBM-ul poate interzice folosirea bazei MATERIALE a corporatiei unui virtual competitor. Dar nu poate interzice folosirea principiilor de catre un barosan plecat. Atentie este vb. de principii, nu de idei (solutii) supuse dreptului de autor. Un partid promoveaza principii – nu servicii sau materie. Ca urmare situatiile sunt diferite.
Si inca un argument – din pacate din domeniul concret. PNL – partid ideatic promotor al capitalismului (in mintea noastra opus complet comunismului – nu discut de faptul ca noi ne-am inselat). A schimbat brusc doctrina, principiile promovate (de fapt a facut-o mai pe fata ). Atunci cine e traseist, deputatul naiv care a primit mandat pentru promovarea ideilor liberale, sau chiar partidul care refuza sa promoveze ideile ce l-au dus la alegere?
Nu. O corporaţie poate fi orice persoană juridică. E un alt fel de a spune persoană juridică. Universităţile sunt tot corporaţii. Iar partidele politice sunt definite ca persoane juridice de drept public, adică, persoane ce nu pot face tot ce le taie capul, aşa cum membrii lor nu pot face ce îi taie capul. Numai gazetărimea încearcă să îi prostească pe oameni cum că partidele ar fi de interes privat.
[…] interesului public- peste şi adesea în coliziune cu cel partinic. (O bună explicaţie avem aici) La polul opus, traseismul destinat servirii unor grupuri de interese oneroase e ceea ce au făcut […]