★ Semnificaţia lui 6-3
Ieri, Curtea Constituţională a invalidat un referendum ce punea condiţia de cvorum. Am urmărit cu interes întreaga sofistică în interpretarea cifrelor furnizate de MAI. Am remarcat cît de troglodiţi sunt sofiştii parlamentari şi guvernamentali.
Mă aşteptam însă ca la Curtea Constituţională, scorul să fie clar şi rapid 9-0 în favoarea invalidării referendumului, din moment ce singura operaţie aritmetică constituţional valabilă era de a compara două numere. Cel scriptic al electorilor de peste 18 ani, şi cel al participanţilor la scrutin.
Am înţeles tribulaţiile judecătorilor în legătură cu actualitatea totalului nominal al potenţialilor electori (era firesc să se caute: morţii, debilii mintal, puşcăriaşii neradiaţi). Ele au fost legitime.
Ceea ce nu am înţeles este de ce, cu cifrele în faţă, trei judecători au decis că cvorumul fu sofistic atins, prin scoaterea din total a rezidenţilor în străinătate, a celor cu acte expirate etc.
Am ajuns la concluzia că cei trei judecători nu au citit nici Constituţia, nici Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Sau dacă le-au citit, nu au înţeles nimic. Altfel nu îmi explic de ce nu au considerat dreptul de vot ca fiind, aşa cum scrie în Constituţie, UNIVERSAL.
Cei trei judecători au comis o eroare calitativă fatală: au legat dreptul de vot de ceea ce omul deţine, iar nu de ceea ce omul este. I-au selectat din listă doar pe electorii care AU domiciliul în ţară şi care AU buletin de identitate în termenul de valabilitate. Mă mir că nu au selectat bărbaţii în dauna femeilor, bogaţii în dauna săracilor, românii în dauna neromânilor, şi ne-am fi trezit direct în secolul al XIX-lea, dar cu cvorum supraunitar.
Sigur, confuzia între A FI şi A AVEA este încă des întîlnită în înapoiata societate românească. Rău e că are promotori liberali şi socialişti. Nu mai departe, de vreo doi ani, un lider liberal susţine legarea dreptului de vot de vărsarea cel puţin a unui impozit în ţară. Cu alte cuvinte, tocmai cei care, alături de socialişti, încă din secolul al XIX-lea au militat pentru universalitatea dreptului de vot, încearcă să strecoare pe sub uşă votul cenzitar. Dacă adăugăm şi opinia patriarhului octogenar al sociaştilor, ce propune iobăgia electorală, prin retragerea dreptului de vot cetăţenilor români din bejenie, schizofrenia e gata. Tocmai cei care au impus istoric universalitatea dreptului de vot, vor să sugrume valorile pentru care mulţi înaintea lor s-au sacrificat.
Sper că am fost convingător, partidele din USL nu (mai) au treabă nici cu socialismul nici cu liberalismul. Din partea mea pot fuziona, pentru că, după atîtea acte anticonstituţionale, de subminare a statului de drept, pînă la desfiinţarea lor, tot o gaşcă de plutocraţi venali şi interlopi rămîn. Cei trei judecători de la CCR nu fac decît să le întreţină impostura.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Nici macar tribulatiile initiale n-au fost legitime. Este o lege in vigoare care arata cum se calculeaza numarul ala, ar fi trebuit sa o aplice inca de atunci. Nu mai era nimic de ‘tribulat’… ca dovada decizia de ieri si faptul ca in motivare nici macar nu se pomeneste ca s-ar fi tinut cont de cei treij’ de mii care trebuiau radiati, n-aveau cum face legal nici macar asta. Tribulatile au fost doar niste manevre disperate, sa fim seriosi.
o mică remarcă: se pare că scorul n-a fost de 6-3, ci puțin mai decisiv.
7-2, cel mai probabil.
se vehiculează chiar 8-1 (dar asta ar înseamna ca și Axinte Gașpar să fi fost corect, ceea ce nu mi se pare prea credibil).
Da, e posibil, dar asta nu schimbă nimic calitativ. Calitativă este diferenţa dintre 9-0 şi orice alt scor.
Sunt foarte curios sa vad o justificare in termeni legali a optiunii de validare a referendumului din partea celor 3 judecatori.
Personal prefer democratia Greciei Antice or so. Spre ce se indreapta democratia actuala „universala”? Vezi filmul Idiocracy.
filmul e superb, însă ca ficțiune și/sau filosofie.
tehnic, se bazează pe o premisă fundamental greșită: că inteligența ar fi genetică.
în altă ordine de idei: care democrație elenă antică, cea directă?
presupunând c-ar fi bună, cum s-ar putea aplica la nivelul unui stat de 20 de milioane de inși ceva ce a fost prea greoi și la scara unui oraș antic? 🙂
Nu e vorba de genetica (ontogeneza) aici. Din contra, e vorba de filogeneza si e un fapt stabilit: familiile educate au mai putini copii decat ceilalti. Anul acesta a fost primul in care in USA s-au nascut mai multi copii ai fostilor minoritari – negri, hispanici, asiatici. Si in Europa de Vest, populatia e in scadere, desigur facand abstractie de imigrantii indieni, arabi, chinezi etc. Pentru Democratia Greciei Antice (cea originala), recomand Wikipedia sau alta enciclopedie.
Bucur, tocmai asta era și ideea mea: că e chestiune de educație (și nu de biologie).
da, se nasc mai mulți minoritari (negri, hispanici etc.), dar pentru inteligență nu are relevanță apartenența lor biologic la aceste categorii minoritare, ci doar cultural.
iar cultura (1) este foarte eterogenă și (2) se schimbă.
acei negri, hispanici, indieni etc. au acces la educația formală a majoritarilor.
da, crește ponderea acestor minoritari în populația SUA (sau a Europei de vest), însă și mai rapid crește ponderea minoritarilor educați în totalul populației minoritare.
filmul cu pricina consideră că odraslele fotbalistului hispanic (necioplit și idiot, dar viril și fertil) vor fi la fel ca el.
în realitate, însă, ele au acces la internet, și prin asta la informație, la comunicare, la educație (formală și informală).
inclusiv vor vedea online filmul Idiocracy și vor trage din el învățămintele de rigoare.
acele odrasle vor avea acces la o școală bună (cu atât mai mult cu cât locurile acolo vor fi eliberate ca urmare a împuținării majoritarilor).
–
în privința democrației Greciei Antice:
am deschis Wikipedia și am găsit exact ceea ce știam, atât despre democrația aceea originală (originară, de fapt), cât și despre democrația liberală.
astăzi se poate aplica cu succes doar democrația liberală, bazată nu doar pe ideea democratică (egalitatea în fața legii ș.a.m.d.), ci în primul rând pe instrumentele care să mențină democrația: statul de drept, separația puterilor în stat, echilibrul puterilor ș.a.m.d.
adică o democrație care să însemne democrație, nu dictatura majorității.
Daca ati mai si intelege ce cititi ar fi o kestie, dar din pacate, demonstrati ca sunteti niste bieti papagali
Ne străduim, coniţă Mona. 🙂