● Dreptul „fundamental” la o parcare pe de-a moaca – (I)
Discursul candidaţilor la alegerile locale abundă în promisiuni de cheltuire a banilor publici pentru construirea de parcări şi megaparcări. Pentru a vedea cît de legitime sunt promisiunile, trebuie să vedem statutul ontic al automobilului. Ce este automobilul şi ce legătură poate avea el cu drepturile fundamentale ale omului, înscrise în Constituţie.
În general, lucrurile de la sine înţelese sunt şi cel mai greu de definit. Totuşi, ce este automobilul?
O unealtă de producţie ar zice unii. Alţii, un instrument de cîştigat timp. Iar alţii l-ar defini ca pe un obicet de lux cu care poţi agăţa piţipoance. Desigur, nu mi-am propus să epuizez toate motivele pentru a deţine un automobil. Mă voi mărgini doar la a-l defini prin prisma ontologiei dreptului.
În viziunea mea, automobilul este un sclav tehnologic cu statut de persoană juridică de drept privat. Întocmai ca o firmă, de pildă, are un „sediu social”, un act de identitate, un regulament de organizare şi utilizare. Poate fi vîndut şi cumpărat, dar nu poate fi absorbit sau contopit, ci eventual numai casat. La schimbarea proprietarului îşi poate păstra identitatea, semnalmentele, dar capătă totodată şi un alt număr de circulaţie. Automobilul trebuie să îndeplinească de asemeni, condiţii de inocuitate ce nu diferă esenţial de cele la avizarea unei fabrici, de pildă (limită de noxe, siguranţă în exploatare etc.). Pentru a-l conduce e nevoie de un permis, ce poate fi asimilat unui certificat de calificare. Aşadar, nu greşim atunci cînd considerăm automobilul ca avînd proprietăţi de persoană juridică. (Ceea ce îndreptăţeşte în realitate şi arestarea automobilului.) De altfel, proprietăţile imobiliare de pildă, sunt, în aceeaşi filozofie, persoane juridice. Cel puţin în Marea Britanie.
Ca orice persoană, şi automobilul are drepturi şi libertăţi. Dar drepturi şi libertăţi ajustate naturii sale. Vom vedea care sunt ele.
Scopul prezumat pentru care un automobil există este cel de a circula. Pentru a circula, este nevoie de bunul de utilitate publică, numit curent drum, şosea, autostradă, precum şi de dreptul de a circula, atît pentru automobil, cît şi pentru şoferul său. Cele două drepturi sunt separate şi condiţionate diferit. Statul e dator faţă de automobil doar cu suprafaţa de rulare, nu şi cu suprafaţa de parcare.
Într-un articol anterior am concluzionat că, în mişcare, doar dreptul de a merge pe jos este unul fundamental. A te folosi de orice alt mijloc de locomoţie înafara picioarelor (eventual a mîinilor) devine un privilegiu: acreditat şi/sau cumpărat. Aşadar, nu există un drept fundamental de a circula cu automobilul. A circula cu automobilul este întotdeauna condiţionat de ceva sau cineva. Cu cît mai rapid sau mai mare este vehicolul, cu atît mai severe sunt condiţiile împuse pentru circulaţie.
Observăm că a exploata un automobil implică atît cheltuieli de acreditare, cît şi cheltuieli de întreţinere. În cheltuielile de întreţinere intră şi cele de adăpostire a automobilului. Iar dacă proprietarul urcă şi pe autostradă, se adaugă cheltuieli de economisire a timpului, sub forma taxei de autostradă.
Dacă nu există un drept fundamental de a circula pe domeniul public altfel decît pe jos, nu există nici un drept fundamental de a lăsa în repaos un automobil pe domeniul public, aşa cum nu există un drept fundamental de a amplasa un magazin mobil (alt sclav tehnologic) în mijlocul drumului.
Statul nu e obligat să construiască parcări pentru maşini, pentru că i-ar nedreptăţi pe alţi deţinători de sclavi tehnologici. La limită, în baza iluzoriului drept de a parca pe de-a moaca, oricine ar putea reclama dreptul de a folosi domeniul public pentru a-şi clădi un siloz, o fabrică, un depozit etc. ba, chiar tupeul de a cere să i se construiască, din bani publici, unul.
Aşadar, cosntrucţia din bani publici a unei parcări, eventual gratuite, nu este echitabilă, aşa cum nu este echitabil accesul gratuit pe o autostradă construită din bani publici, din moment ce banii din buget se colectează nespecific, iar bunurile de utilitate vizate se adresează numai unora.
Spus cu alte cuvinte, prin construirea unei parcări în regie publică, din bani publici, statul ia de la săraci pentru a le da bogaţilor.
În episodul următor vom vedea care sunt soluţiile şi în ce condiţii se poate moralmente implica statul în construcţia de parcări.
(va urma)
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Costel si Rica sunt fratii tatalui tau,care a facut mii de chilometrii cu posta la tren; lui nu i s-au luat din drepturile de asistenta medicala? contributia la acest sistem i-a fost imusa cu japca,desi LEGEA era clara in acest sens;mici exemple basiste;cred ca traiesti intr-o eroare internationala, nefiind ancorat in realitatea pe care romanii ce populeaza RMANIA o traiesc zilnic;de acolo,probabil se vede distorsionat situatia.
Despre contribuţia la fondul de sănătate: ea este o condiţie necesară, atîta timp cît titularul are un venit. Deoarece dreptul la sănătate este unul pozitiv (dacă ştii ce înseamnă drept pozitiv).
Iar pensia este venit. Aşa e oriunde în lumea civilizată. Cine obţine un venit riguros mai mare decît deducerea de bază la venitul global, are de plată şi pentru fondul de sănătate, contribuţie calculată în baza venitului net (după scăderea deducerilor legale).
Aş putea paria că eşti unul dintre cei care cred că statul e obligat să le facă loc gratuit de parcare. 🙂
n-ai fost atent la fondul problemei;LEGEA zice ca cei care au pensii mai mici de 740 lei nu platesc contributia la fondul de sanatate;deasemeni cei care au pensia peste acest prag,platesc;tov. basescu a inchis ochii cand statul a oprit aceasta suma de la cuantumul de la1 leu in sus;afurisitii de uslisti au procedat conform legii in vigoare,dar nerespectate de p.d.l.;in fapt actualii guvernanti fie ca ne convin sau nu, restituie aceasta suma tuturor pensionarilor;raspunsul tau la primul meu comentariu a fost tipic pdlist;pe sticla cand apare oricare pdlist si este intrebat de o problema importanta privind nerespectarea de catre pdlisti a legilor,acesta duce discutia intr-o alta directie evitand raspunsul direct.
Nu trebuia să fiu eu „atent la fondul…”. Discuţia este despre echitate şi parcare. 🙂
Nu despre echitate şi sănătate, subiect tratat deja aici. Iar pe larg, te poţi documenta căutînd după semnificantul: „„★ Sănătate şi responsabilitate” în blogul de faţă. Dacă vrei să comentezi, eşti binevenit la oricare din cele 14 articole pe tema sănătăţii.
În rest, etichetările tale (pedelist, uselist etc.) mă lasă rece.
As putea spune ca este imoral sa construiesti din bani publici cladiri cu destinatia de parcare cand pe strazi exista homelesi, dar ma tem ca o sa fiu considerat prea de stanga 🙂 Pe de alta parte, apropo de dreptul fundamental de a circula pe jos, el este obstructionat atat de masinile parcate pe trotuar, cat si de cainii vagabonzi care aleg sa isi faca siesta tot in mijlocul trotuarului.
Automobilul – un bun mobil, cu nimic diferit de o trotineta dpdv juridic.
Principala calitate a unei persoane juridice, aceea de a fi justitiabil, se aplica automobilului tot atat cat bicicletei, adica deloc. Certificarile cerute de stat, ce insotesc automobilul, nu reprezinta atribute de persoana juridica, ci doar conditii pentru a circula pe drumul aflat in proprietatea aceluiasi stat – dreptul proprietarului de a stabili reguli. Pe drumul de pe mosia mea, nici macar legile proaste din Romania nu-mi cer sa am numere de inmatriculare sau sa fiu treaz la volan, iar cine vrea sa circule pe drumul meu, va trebui sa accepte conditiile mele. Cam despre asta-i vorba.
Atat automobilul cat si drumurile publice au ba, n-au nicio legatura cu drepturile fundamentale. Dreptul de a circula fie si cu automobilul (notiune totusi diferita de dreptul la libera circulatie), nu-ti este ingradit nici macar in absenta drumului. Aratura e libera si nimeni nu-ti cere inmatriculare, ITP, si RCA, ci poate altceva.
Statul n-are nicio obligatie sa construiasca drumuri, dar cetatenii si implicit statul, vor fi avantajati de existenta drumurilor bune, inclusiv cei care nu circula pe drum. La cum e cu drumul, la fel si cu parcarile. E mai inteligent sa le ai decat sa-ti lipseasca. Sunt saracii pedestri furati de catre bogatii motorizati? Hai mai Marius, platesc ei impozit pe masina, taxa de drum, accize si TVA la benzina ?
Va urma ? Sper ca nu, e un drum infundat.
Ca pedestru care platesc impozite ma astept sa pot circula nestingherit pe trotuar, nu crezi?
Asteptari nerealiste. Altii se asteapta sa fie vindecati de cancer si facuti ca la 20 de ani, platind asigurari de sanatate 5.5% din ce depaseste 740 lei. Poate te consoleaza faptul ca toti cei ce nu stau naibii intr-un loc, indiferent de locomotie, se simt stingheriti de ceva. Nu cred sa fie exceptii.
Ideea era ca IMHO rezolvarea nu sta in licitarea directa sau prin privati, a folosintei domeniului public, asa cum intentioneaza sa demonsteze Marius. Acesta trebuie sa fie disponibil oricui doar in baza dreptului firesc – primul venit, primul servit, poate asezonat cu putin bun simt, altfel, extrapoland, ar fi la fel de justa si taxa de stat pe banca pentru pietoni, aidoma celei de parcare. Este statul dator sa construiasca banci langa aleile pietonale? Raspunsul trebuie sa fie in acelasi ton cu problema parcarilor: nu este dator, dar ar fi total neinteligent sa nu le faca.
Interesant este ca aceste „asteptari nerealiste” sunt perfect reale (sic) in tari ca UK, Germania, Olanda (iti exemplific unde am fost personal), si mai mult ca sigur ca si starea generala de sanatate este mai buna. Nu faci decat sa te erijezi in exponentul pagubosului „merge si asa”, care alaturi de „sa moara si capra vecinului” si „sa-i punem bete in roate” au tinut tara asta atat de inapoiata pe scara civilizatiei. Think again!
Aşa este. Domeniul public nu e pentru îngrămădit pe el bunuri private.
Am ajuns la varsta la care nu mai astept nicio schimbare substantiala in bine. Populatia din Romania este needucabila, doar analizeaza crema urbana ce ghidoneaza carucioarele intr-un hypermarket. Aproape niciunul nu gandeste, nu anticipeaza cu 5 secunde nevoile de spatiu si circulatie ale comunitatii, nu lucreaza pentru armonia circulatiei colective, care in final l-ar afecta pozitiv si pe el. Parca sunt autisti. Fiecare traieste pentru el si totul in jur e doar decor si nu conteaza. Asta nu e vina mea, oricat de amabil, zambitor si anticipativ al nevoilor celorlalti as fi. Oricat de neamt sau japonez m-as da, nu pot sa constat decat adevarul concluziei lui Petre Ţuţea – un popor de …
Tot ce mai sper, e ca papasa sa nu ma ingroape si pe mine, ca am pregatite in beci artificiile pentru ziua lui (finala) si daca da Domnul, o apocalipsa agro-financiara pentru populatia asta pe care nimic pare ca n-o mai trezeste la realitate.
Si cand te exprimi cu „Hai ma Marius” (de fapt Mariuse, dar sa trecem), trebuie sa specifici „la o bere” sau unde vrei sa mergi cu el. 🙂
Mea culpa, automatismele regionale mai zboara si nefiltrate. Dar sa zicem ca nu stiu ce bea, bere sau sake ?
🙂
Mumulea, dacă crezi că ai dreptate, atunci nu ar fi nicio problemă să bei gratis apă din Dîmboviţa. Că doar e tot apă.
Cred că faci o mare eroare, anume, confunzi bunul public cu bunul de utilitate publică (diferenţa e imensă). În articolul următor voi face o mică discuţie pe tema asta, pentru buimacii autosuficienţi ca tine. 🙂
Credinta, cu nimic mai prejos decat stiinta, conduce la concluzii ce in viitor se dovedesc false sau incomplete. Chiar nu vad ce anume ti-a evidentiat aceasta confuzie in perceptia bunului public si/sau a celui de utilitate publica. In ce priveste apa, nu inteleg. In acest moment, orice persoana fizica ar vrea, chiar poate bea gratis apă din orice balta neingradita.
Intr-o amintire aproape stearsa, intr-un parc imens, dotat cu sute de banci pentru odihna, n-am gasit niciun loc liber dupa ce l-am strabatut istovit in toate directiile. Acum, inspirat de tine, meditez la ideea de a insoti fiece banca din parcurile publice, cu un aparat de taxat, ba de-as guverna, as retrage statul din operatiunile dotarii cu banci si as vinde comerciantilor privati licente pentru operarea de banci si locuri de oprire pietonale. In definitiv toti pedestrii calaresc sclavul tehnologic numit pantof 😉
Ai postat pe semne prea des sau prea redundant. Te-am scos din spam. Pledoaria ta e prea dezlînată pentru a-ţi răspunde. Încă nu faci deosebirea între bun public şi bun de utilitate publică. Mai ai niţică răbdare, că am timpul drămuit.
Si in numele credintei tale, imi iei piuitul ? Bravos! 🙂 Imi cer scuze, n-am intentionat sa fiu indezirabil, dar imi mai scapa – chestie de temperament – neam de pidosnici gica contra. Si totusi n-ai dreptate.
Acesta trebuia sa fie un mesaj privat, din momentul in care nu mi-a fost acceptat ultimul comentariu, amical, zic eu. Cred ca poti sa-l stergi.
Domnule Mistretu, am fost curios sa ma uit la indicatiile oferite de MAE japonez cetatenilor care se gandesc sa viziteze Romania:
http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=en&ie=UTF8&prev=_t&rurl=translate.google.com&sl=ja&tl=en&u=http://www2.anzen.mofa.go.jp/info/pcsafetymeasure.asp%3Fid%3D177&usg=ALkJrhi9pfj_glQovZfyICuPCM1Nhn8fSQ
Varianta japoneza: http://www2.anzen.mofa.go.jp/info/pcsafetymeasure.asp?id=177
Ce fel de reactii au fost in presa japoneza fata de evenimentele recente?
Judicios. Mulţumesc.
Apa de la robinet nu e potabila. Zecile de mii de caini infesteaza orasele cu excremente. Infractionalitate ridicata. Veneam cu un avion din vestul Europei, eram aproape de aterizare. Unul din co-nationalii din avion s-a referit la cei de jos ca „nenorociti”.
Imaginati-va ca sunteti un strain si auziti de Roma people (care vin) din Romania – dupa cum scrie in linkurile citate. N-o sa credeti instantaneu ca Romania e patria acelor Roma?
Tocmai s-a incheiat a 40-a Olimpiada de sah din Istanbul si este pe pagina principala a Wikipedia.org (Main_page). Echipa Romaniei s-a clasat pe locul opt, avand in componenta 5 membri. Ca sa vedeti cat de mult ii iubesc romanii pe cei mai buni dintre ei, nici unul din sahistii echipei olimpice nu au pagina in limba romana, ci doar in engleza, rusa, portugheza etc.!
Inca un exemplu (daca mai era nevoie) http://en.wikipedia.org/wiki/Mihai_Malaimare_Jr.