Fără buletin

● Alegerile ca bun public

Posted in Drepturi individuale by Marius Delaepicentru on 2012/09/20

Ascult că încă mai sunt susţinători ai legitimităţii tombolelor, chermezelor, pomenilor etc., organizate cu ocazia alegerilor. Evenimente cu participarea condiţionată de exercitarea dreptului vot. Cred că e bine să punem lucrurile în matca lor.

Alegerile sunt un bun public nepatrimonial. Premierea sau pedepsirea participării sau a neparticipării la scrutin nu poate fi făcută material, ci numai moral. Oamenii pot fi felicitaţi, blamaţi, dar nu condiţionaţi material şi pavlovian. Adică pot, dar pentru condiţionarea material-pavloviană cineva trebuie pedepsit, deoarece strică egalitatea de şanse într-o competiţie de interes public (nu privat).

Exercitarea drepturilor politice nu are decît o unitate de măsură: votul-om. O unitate de măsură fundamentală ca metrul, kilogramul, secunda, candela. Orice echivalare a votului-om cu: kilul de făină, biletul la ştrand, biletul de tombolă, prima de Crăciun etc., reprezintă o încălcare gravă a echităţii, şi transformă bunul public (alegerile) într-un bun privat. Ilegal şi imoral.

Este exact ca la donarea de sînge. Este împotriva moralei publice, a demnităţii umane şi a legii să premiezi material donarea de organe şi ţesuturi. Compensarea materială se numeşte raport comercial. Aşa cum comerţul cu organe şi ţesuturi e interzis, tot aşa, comerţul cu voturi-om este interzis sub orice formă. Orice precupeţire a votului transformă însuşi statul într-un bun privat. Iar pe precupeţ, în sclav. N-ar fi nimic dacă numai precupeţul s-ar înrobi de bunăvoie. Dar odată cu votul său, îl vinde şi pe seamănul său. Devine o Iudă.

Anunțuri

10 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. adi11235ian said, on 2012/09/20 at 20:02

    1. Ar fi interesanta optiunea „Nimeni” pe buletinele de vot. Oferim astfel posibilitatea prezentei la vot celor care nu se simt reprezentati de niciuna din optiuni (si pentru a-i separa de cei care tintesc mai greu cu stampila pe buletin).

    2. Comparatia cu donarea de organe nu sta neaparat in picioare. Ganditi-va la conditia celui nevoit sa ‘cumpere’. Pus in pozitia unei condamnari la moarte, este rational si moral sa incerce sa convinga un semen (viu sau mort) sa-i ofere o sansa la viata. In al doilea rand, un sistem comercial de donare a organelor ar permite mecanisme precum scaderea valorii politei de asigurare medicala sau bonusuri pentru cei cu organe intacte.

    3. E discutabil daca este morala sclavia voluntara. Pe de o parte, ‘voluntarul’ isi detine propria persoana, dar drepturile fundamentale nu sunt un bun transferabil. Proprietatea e transferabila, dar drepturile nu.

  2. eRadical said, on 2012/09/20 at 22:17

    La donarea de sânge ești recompensat material:
    – primești bonuri de masă
    – zile libere plătite
    – reducere și/sau gratuitate la RATB/CFR… nu mai știu exact

    • Marius Delaepicentru said, on 2012/09/21 at 03:01

      Nu cred că mai e valabilă compensarea.. În toată Europa, donarea de sînge este onorifică.
      În Japonia îţi dădea un ceai, doar pentru a compensa pierderea de „umiditate”.
      Pînă în 2003, după donare, primeai acasă rezultatul analizelor sumare de sînge. S-a renunţat la el, deoarece putea fi interpretat ca folos material.

    • de-a dura lex said, on 2012/09/21 at 21:39

      acea recompensare, acolo unde există, nu este o recompensare, ci un ajutor dat donatorului pentru a se reface fizic.

  3. de-a dura lex said, on 2012/09/21 at 21:31

    « Ar fi interesanta optiunea “Nimeni” pe buletinele de vot. »

    varianta „nimeni” nu are ce căuta pe un buletin de vot.
    nu se votează cine să fie mai presus de restul lumii, ci cine să ocupe o anumită funcție.
    iar acea funcție trebuie ocupată, nu poate rămâne „ocupată de nimeni”, adică neocupată.
    dacă sunt, de exemplu, doi candidați la președinție, X și Y, atunci cu siguranță funcția de președinte trebuie ocupată fie de X, fie de Y, nu poate rămâne neocupată și nu poate fi ocupată de un eventual Z.
    dacă cuiva consideră că nici X nici Y nu sunt buni pentru acea funcție, ori dacă nu are vreo preferință între X și Y, atunci acea persoană este liberă să nu voteze.
    dar nu are niciun sens să voteze „nimeni”, fiindcă sensul logic al unui asemenea vot ar fi „vreau ca funcția să rămână neocupată”.

    • Adrian said, on 2012/09/23 at 19:35

      Nu contest nimic din ceea ce spuneti. Functia poate fi ocupata de persoana cu cele mai multe voturi. Ideea e sa oferim posibilitatea celor interesati politic, dar nereprezentati sa se prezinte totusi la vot, pentru a-si semnala existenta. Se ofera o oportunitate unor forte politice sa le vina in intampinare! Cu acest mecanism putem distinge si separa votul protest de cel gresit.

      • de-a dura lex said, on 2012/09/23 at 22:26

        și ce ne facem dacă cele mai multe voturi le are chiar varianta „nimeni”?
        nu se poate proceda în maniera „ok, să câștige persoana cu cele mai multe voturi”, pentru că s-ar zice așa: „da, dar poporul a ales ca nimeni să nu câștige! – asta e voința poporului, ea trebuie respectată.”

  4. de-a dura lex said, on 2012/09/21 at 21:36

    « Comparatia cu donarea de organe nu sta neaparat in picioare. Ganditi-va la conditia celui nevoit sa ‘cumpere’. Pus in pozitia unei condamnari la moarte, este rational si moral sa incerce sa convinga un semen (viu sau mort) sa-i ofere o sansa la viata. In al doilea rand, un sistem comercial de donare a organelor ar permite mecanisme precum scaderea valorii politei de asigurare medicala sau bonusuri pentru cei cu organe intacte. »

    nu chiar.
    actul de cumpărare-vânzare presupune trecerea unui obiect din proprietatea cuiva într-a altcuiva.
    iar un organ al persoanei X nu este în proprietatea lui X, ci este o parte a lui X.

    • adi11235 said, on 2012/09/23 at 19:45

      Cheia sta in raspunsul la intrebarea: „Cine are dreptul sa decida?”. Daca dreptul apartine statului, statul e proprietar peste organele cetatenilor.

      Eu am pus problema si din perspectiva beneficiarului de organe. In sistemul actual, acesta e condamnat la moarte. El nu poate fi blamat moral.

  5. judex said, on 2012/09/24 at 05:32

    Cred ca disputa de care vorbesti, Marius, este echivalentul pojarului care trebuie facut in copilarie. Democratia din Ro este inca in stadiul sau infantil, microbii care momesc oamenii la vot contra ulei, sacose, bilete la tombola, cina cu Strambeanu Stirea sau Cretuleasca, o ora de popice cu SRS sau Episperma, etc…vor crea, vrand-nevrand, anticorpii care sa ne pazeasca de recidiva la maturitate, cand boala poate lua forme mult mai grave. Ce nu te omoara, te intareste. Sper sa ca Ro sa reziste, prea sunt lipsiti de bun simt, morala si inteligenta traficantii de influenta politica din tara…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: