● Cînd „prefraudarea” lui Pârvulescu are sens
Cu ani în urmă rîdeam de un stareţ de ONG, în fapt, un agent electoral al curentului etatisto-mafiot ce ţine captiv statul român, un anume Pârvulescu, cînd acesta a lansat ineptul termen „prefraudare”. Se petrecea tot într-un context electoral. Întîmplător, acelaşi agent este şi unul dintre autorii scîrboasei legi electorale în vigoare azi. Dar să revenim. Să reţinem licenţa „prefraudare” şi să o căutăm conceptual în mediul înconjurător. O găsim pe stadionul Naţional Arena în după amiaza zilei de 17 octombrie 2012, la dezgustătoarea şi megalomana demonstraţie de forţă a USL. Lansarea candidaţilor înainte de lansarea candidaţilor şi de începerea campaniei electorale. Un fel de întărîtare de 3 milioane de euro a taurului.
De ce, „prefraudare”? Păi, să vedem ce zice legea 35/2008 actualizată:
Selectez definiţiile cu oarece valoare epistemică:
Art.2.
(13.) campanie electorala – perioada in care competitorii electorali desfasoara activitati de propaganda cu scopul de a-i determina pe alegatori sa isi exprime voturile in favoarea lor;
(25.) perioada electorala – intervalul de timp care incepe la data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si se incheie odata cu publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorala cuprinde intervalul de timp dintre data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si data inceperii campaniei electorale, campania electorala, desfasurarea efectiva a votarii, numararea si centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votarii, atribuirea mandatelor si publicarea rezultatului alegerilor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
(30.) fraudă electorală – orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral;
Observăm două intervale de timp: campania electorală şi perioada electorală. Campania electorală este întotdeauna parte a perioadei electorale. Să vedem cam cît din perioada electorală e ocupată de campanie. Aflăm la articolul 7:
ART. 7
(1) Aducerea la cunoştinţă publică a datei alegerilor se face cu cel puţin 90 de zile înainte de ziua votării prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului privind data alegerilor.
(2) Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării şi se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării.
Aşadar, perioada electorală este de cel puţin 90 de zile, în timp ce campania nu poate depăşi 29 de zile, dar este întotdeauna inclusă în intervalul perioadei electorale. Să vedem acum ce e permis în campania electorală:
ART. 37
(1) În campania electorală, candidaţii, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, cât şi cetăţenii cu drept de vot au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei
scrise, a mijloacelor electronice şi a celorlalte mijloace de informare în masă.
Deducem că, dacă toate activităţile enumerate în 37(1) sunt permise în campania electorală, ele sunt în mod necesar interzise înafara intervalului de 29 de zile ale campaniei. Şi e firesc aşa. Nu poţi desfăşura acţiuni electorale înafara perioadei de campanie pentru că se cheamă că furi din start.
Ar fi ca şi cum, starterul unei curse de alergare ar zice:
Pe locuri… fiţi gata… băieţii de pe culoarele: unu, trei şi şapte: start!
Se cheamă că arbitrul îi lasă pe cei trei să fure din start. Ceea ce, nu numai că e imoral, dar încalcă principii fundamentale ale statului de drept, ca de pildă egalitatea de şanse. Sunt convins că unii jurişti profesionişti ar găsi şi alte strîmbătăţi pe care un om cu o doză medie de bun simţ le simte doar în jugulară. Chiar şi atunci cînd vede afişe electorale de dimensiuni nesimţite, puternic dezechilibrate, emisiuni electorale înafara perioadei de campanie, de asemeni, puternic dezechilibrate.
În concluzie, pe 17 octombrie 2012, „prefraudarea” ne-a umilit revărsată din piepturile a 75.000 de electori gata corupţi. Pînă cînd vom tolera nemernicia actualului cartel politic?
Vreţi să vă spun care sunt responsabili de călcarea în picioare a demnităţii noastre în chestiunile electorale?
Avocatul Poporului, că stă cu curul pe cămaşă, deşi îl calcă şi pe el pe nervi afişajul electoral atît în spaţiul stradal, cît şi în timp (înafara campaniei electorale). Dar AvP nu este avocatul nostru, ci al cartelului politic. Pentru că din banii furaţi de cartel îşi suge salariul baban.
Autoritatea Electorală Permanentă, dacă nu ar fi constituită din persoane tembele, ar putea fi un factor activ în ameliorarea legislaţiei electorale:
ART. 65 (1) Autoritatea Electorală Permanentă exercită următoarele atribuţii principale în
intervalul dintre două perioade electorale:
i) asigură, în limita competenţelor sale, aplicarea unitară a dispoziţiilor legale
referitoare la organizarea alegerilor;
j) elaborează studii şi propuneri vizând îmbunătăţirea sistemului electoral, pe
care le dă publicităţii şi le prezintă autorităţilor publice, partidelor politice, precum şi organizaţiilor neguvernamentale interesate;
l) elaborează materiale şi programe de informare şi instruire a alegătorilor asupra
sistemului electoral românesc şi asupra respectării deontologiei electorale şi
asigură popularizarea acestora;
t) elaborează proiecte de acte normative pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea
sistemului electoral românesc, pe care le supune Guvernului spre analiză şi
exercitare a dreptului de iniţiativă legislativă;
V-a bătut careva la uşă să vă întrebe dacă sunteţi mulţumiţi de ţigănia electorală a membrilor cartelului politic? Desigur, întrebarea are răspuns previzibil.
Parlamentul. Deşi este format din reprezentanţi, chipurile, ai poporului, nu s-a învrednicit nici măcar să republice legea 14/2003, ce citează articole constituţionale caduce sau cu adresa schimbată între timp. Cartelul nu este interesat să îşi facă viaţa grea, pentru că ştie că va fi măturat de prima măsură de relaxare a drepturilor politice, scăpată în folosul omul de rînd. În schimb, cartelul vă poluează cu ţigănia audio-vizuală pe întreaga perioadă electorală. Aşadar, nu numai că vă îndobitoceşte, dar vă şi „prefraudează”.
Bonus:
Legislaţia electorală japoneză este foarte strictă în chestiunile de propagandă electorală. Echitatea şi egalitate de şanse sunt virtuţile ce transpar din simpla vizualizare a manifestărilor electorale. Propaganda se poate desfăşura numai în campania electorală, numai între orele 8 şi 20, numai prin afişe riguros egale: şi numeric, şi ca arie.
Doar comuniştii îşi permit să zburde megafon pe unde îi apucă, însă pe unde sunt prinşi sunt amendaţi. Pe semne, amenda este ajustată după amplitudinea gălăgiei şi numărul de propagandişti. În imaginea de mai jos, luată pe 6 octombrie, l-am surprins pe unul din viitorii candidaţi pentru Senat. Un anume Oonishi, fără şanse reale de a fi ales. Pe automobil scrie „Akahata” (sau sekki?) însemnînd steagul roşu. Poate tocmai apetenţa slabă a comuniştilor de a respecta legea face ca reprezentanţii comunişti să nu numere mai mult de 2% în Dietă. Şi acelea, locuri rezultate prin redistribuirea resturilor electorale.
Observaţi cît de numeroasă e asistenţa.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Foarte util de aflat. Nu stiam. Si unde ar trebui reclamat? In ceea ce-l priveste pe Avocatul Poporului, Dorneanu e avocatul USL-ului.
Ca fapt divers, in 1990 alegerile au fost in vara, nu? Acum s-au tot amanat pana au ajuns iarna, la sfarsitul anului. Nu cumva e asta pentru ca „alesii” au tras cat au putut mai mult de scaunul de senator sau deputat? Si cum ramane cu rezultatul referendului din 2009 cu Parlament unicameral si numar redus de parlamentari? L-au facut uitat? Ce democratie mai e si asta?
În 1990 au fost în luna mai, în baza unei legi electorale clocite de Consiliul Politic de Uniune Naţională, rezultat din noile partide apărute după revoluţie. Consiliu în care FSN avea jumătate din locuri, iar o mare parte din celelalte erau ocupate de partide de apartament. Legea electorală a ţinut loc de Constituţie pînă în noiembrie 1991, cînd s-a terminat mandatul adunării constituante născute prin alegerile din mai 1990, adunare ce a ţinut loc şi de Parlament.
Pînă în 1996, alegerile generale şi prezidenţiale s-au suprapus cu cele locale. Abia din 2000 au fost despărţite cele locale, iar din 2008 cele prezidenţiale.
În privinţa referendumului de ajustare a Parlamentului, în opinia mea, ignorarea lui reprezintă o încălcare a art. 2(2) din Constituţie, iar Parlamentul ar fi trebuit dizolvat prin decizie a CCR.
@Bucur
Primele alegeri ce au avut loc in Romania in baza unei Constitutii au fost in 1992. In 1990 au fost niste alegeri in baza unui decret lege. ACel Parlament a jucat si rolul de adunare Constituanta. Unul din articole stipula ca in timp de 9 luni trebuie aprobata o noua Constitutie. Numai ca „mai incolo” se scria ca acest mandat se poate prelungi pina la maxim 18 luni, ceea ce s-a si intimplat. Apoi au mai trecut niste luni pentru organizarea referendumului de aprobare, a mai fost si mineriada din 1991. Plus ca in Constitutie nici atunci si nici in cea revizuita nu se spune nimic de alegeri. Se spune ca mandatul parlamentarilor este de 4 ani. Si se mai spune in alta parte, ca trebuie organizate alegeri in maxim 3 luni de la incetarea mandatului. De asemenea tot prin Constitutie se mai scrie ca in perioada de la incetarea mandatului si pina la intrarea in functie a noului parlament, ramine in functie cel vechi, dar cu niste drepturi limitate de a vota legi.
In vara s-a discutat un pic despre alegeri in octombrie, dar s-a ridicat sus si tare argumentul (fals in opinia mea) ca in Constitutie scrie ca mandatul e de 4 ani. ARgument necombatut de nimeni, deoarece mandatul actual e sigur, nu se stie daca va mai fi pe liste (vedeti scandalurile ce au inceput) sau daca va fi ales.
Mai e o problema ce face ca alegerile anticipate sa fie imposibile practic. Se scrie in legea 35/2008 ca in MO trebuie publicat cu cel putin 90 de zile inainte data alegerilor. Ori nici o tara nu-si poate permite sa stea atita vreme cu un guvern demis sau demisionar.
Revenind la cele spuse, primul Parlament post decembrist a tras cit a putut de legi. (in loc de 9 luni a scos Constitutia in 17, apoi peste 3 luni pina la referendum si apoi, fiindca nu se spunea clar, inca 9 luni pentru noile alegeri). Iar parlamentele si guvernele ulterioare totdeauna au utilizat chestia cu mandatul de 4 ani plus cele 3 luni inca in asa fel incit alegerile acum au ajuns in 9 decembrie.
(In paranteza fie spus, in opinia mea PDL si nu numai ei, spera ca USL sa cistige cit mai multe colegii cu peste 50 % in ideea spusa de cineva si argumentata cu prevederile legii 35/2008 ca BEC va fi nevoit sa umfle numarul parlamentarilor si vor prinde imunitatea si privilegiile rivnite).
@Marius
Nicaieri, in nici o lege din Romania si nici in Constitutie nu se spune clar ce trebuie facut in caz de referendum (cu o singura exceptie, cel cu demiterea presedintelui – vezi insa durata de la referendum si pina la intoarcerea la Cotroceni, plus plecarea simultana a celor 2 premier si presedinte interimar din tara, pina sa apara in MO hotarirea CCR). Pina in 2003 nu se scria in Constitutie nici ce se intimpla daca o motiune simpla este votata. Acum parca e ceva prevazut, dar nimic grav sau important.
Te rog sa-ti amintesti ca Romania este singurul stat din lume unde un premier a fost desemnat, si-a facut cabinet, a cerut investirea in Parlament, dar Parlamentul nu l-a luat in discutie- guvernul NEGOITA in 2009.
SI evident, mai putem continua.
Scuze pentru întîrziere, Stelian.
Da, aşa este, în Constituţie nu se spune, dar se spune că voinţa poporului se exprimă prin alegeri şi prin referendum.
Punînd alegerile şi referendumul pe acelaşi nivel, rezultă că Constituţia nu admite referendumul DECÎT ca formă de exprimare a voinţei. Niciodată, a opiniei.
Aşadar, Constiuţia nu face nicio disjuncţie între referendum imperativ şi „referendum consultativ”. Referendumul devine „consultativ” NUMAI ex post, atunci cînd participarea este slabă (sub cvorum). Referendumul consultativ nu are decît valoare politicianistă. Cel mult ca investigaţie sociologică vagă.
În lumina Constituţiei, ţinînd seama de similititudinea cu referendumul de adoptare a Constituţiei revizuite, adunarea constituantă de amendare a Constituţiei în sensul exprimat de voinţa populară, trebuia să se întrunească la 30 de zile după referendumul din 22 noiembrie 2009. După acea dată, Parlamentul practic nu mai are nicio autoritate în ochii poporului.
In Romania nu merge „daca nu este interzis este permis” si nici cu deduceri logice. Doar ti-am prezentat mai sus cazul guvernului Negoita. In Constitutie spune in cit timp trebuie premierul desemnat sa ceara votul de incredere, dar nu scrie in cit timp de la cerere parlamentul trebuie sa dezbata.
Presedintele a realizat referendumul la care te referi venind in Parlament, cititnd un document si la final a spus ceva de genul: „consider ca in acest fel ati fost consultati”. Halal consultare.
Pe CONTRIBUTORS cineva acum ceva vreme a descoperit cum in 2008 undeva in tara s-a suplimendat numarul alesilor cu 1. Pornind de la asta a demonstrat ca in decembrie avem toate sansele sa ne apropiem de 600, pentru ca intentionat legea a fost lasata cu gauri. Acum tuturor li se pare normal asta si spera ca USL va lua multe colegii cu peste 50%. In felul asta se vor suplimenta locurile si pentru cei cu 15-20%. Acum intelegi de ce nu vor uninominal pur?. Eu traiesc intr-o tara unde este uninominal pur. S-au intimplat multe lucruri poate anormale din punct de vedere vot popular, mereu se vorbeste de schimbarea lui (in special dupa un scrutin), dar nu se misca nimic. E asa de destula vreme si toata lumea il accepta.
Tu, eu, altii ca noi am ales sa traim pe alte meleaguri si vrem ca anumite chestii ce sunt bune pe aici sa mearga si in Romania.
Nu va merge pentru ca nu vor si se vor ascunde in spatele unor chichite mai mici sau mai mari.
Fiindca nu exista ziaristi adevarati care sa aiba principii.
Priveste in Parlament cum se fofileaza sa anuleze mandatul lui Diaconu (poate mi-a placut ca actor, dar acum cind il vad ma ia o sila crunta-la propriu), cit s-au ciciit cu Sergiu Andon…
Legea electorala (35/2008) din punctul meu de vedere este lege organica si daca privesti pe site la BEC sau autoritatea electorala vezi ca a fost amendata prin ordonante de urgenta.
Pe site la BEC sunt publicate colegiile, dar numai cele de deputati. Cele de senatori sunt cu trimitere la cele de deputati. Si nu au o harta sa vezi ceva. Nu dau nici numarul de electori din colegiu sa putem compara cu legea ce zice 1 deputat la 80000 si 1 senator la 160000 )sau cam asa ceva). (SI daca-i intrebi te trimit la Autoritatea electorala, ei nu au nici o raspundere). Si nu-i pasa nimanui.
Au limitat mandatele de presedinte, dar nu si pe cele de parlamentar. SI incepe acum dansul ca dintre alesii locali unii vor parlamentari. SI vor fi alesi si vor fi alti bani scosi pentru alegeri partiale.
Nu e scris clar, nu merge cu subterfugii. Este un articol superb al lui Vlad Mixich in care afirma ca un candidat de partid e capabil sa-ti faca dintr-un regulament al unei minastiri un regulament al unui bordel fara sa schimbe o virgula, ci numai din interpretare.