● Mai tare ca şpaga e şpaga dublă
Ieri mi-a venit un inginer de la o divizie de utilaj energetic a unei corporaţii vestite. Omul stătuse 18 luni în România. A umblat cam prin toate fiefurile clanurilor dr.plg. ponta, ridzi ş.a. Îmi povestea ce probleme mari au energeticienii de la Turceni, cîte şpăgi trebuie să dea pentru ca piesele de schimb să ajungă de la Constanţa la destinaţie.
Cu mîncarea a dus-o greu. Cel puţin în Petroşani, singurul loc în care putu mînca omeneşte fu casa şoferului alocat de compania energetică românească.
Îmi povestea că fu muşcat de un cîine maidanez, deşi locuia la numai 3 minute de palatul Victoria (să fi fost tot Bosquito?).
Din vorbă în vorbă, ajuse şi la scandalul Siemens. Un caz de corupţie la nivel înalt, petrecut prin era Meiji. Un înalt funcţionar luase şpagă de la Siemens pentru importul de generatoare electrice. Aşa se explică de ce jumătatea estică a Japoniei are generatoare de 50Hz (iniţial nemţeşti) iar restul, de 60Hz (iniţial, fabricate de General Electrics). Două frecvenţe înseamnă două megaşpăgi guvernamentale.
Iată că ceea ce prezentam mai demult ca glumă, menită să explice coexistenţa celor două frecvenţe la reţea, s-a petrecut într-adevăr. Şpaga costă mult pe termen lung şi foarte lung. În prezent, costisitoarele utilaje de conversie a frecvenţei de la 50 la 60Hz, şi viceversa, plasate undeva în Kansai, la interfaţă, nu pot transfera mai mult de 1GW între reţele. Este planificată ridicarea capacităţii de conversie la 4GW în trei ani. Alţi bani, pe care îi vor plăti abonaţii.
Situaţii asemănătoare găsim şi în România. De pildă, terminalul de containere de la Agigea are două baterii de macarale. Primele, (latura dinspre continent, cele albastre, construite de Mitsubishi Heavy Industry, următoarele, cele galbene, fură fabricate şi instalate de o companie chineză. Standarde diferite înseamnă dublarea volumului magaziei de piese de schimb, dublarea cheltuielilor auxiliare la achiziţie şi dublarea şpăgii pentru scoaterea subansamblelor din magazie. Ingenios, nu?
În prezent, Mazăre vrea portul Constanţa, cu totul, pentru sine. Vrea să devină stăpînul ghiulurilor.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
In cazul macaralelor, si in general asa, este o greseala strategica sa te lasi doar pe mana unui furnizor, sa depinzi de el cu tot ce inseamna piese de schimb si mentenanta.
Plus ca nu mai poti negocia aproape deloc…
De acord. Dar contractul fu făcut cu Mitsubishi pentru toate macaralele, apoi „renegociat” în sensul renunţării la a doua tranşă de utilaje.Am acum toate motivele să presupun că şpaga de la chinezi fu mai mare.
Reblogged this on Dictatura justitiei.
Nu contest posibila spaga, insa aproape ca a meritat-o cel care a decis sa nu se cumpere de la un singur furnizor.
Se vede în reţeaua electcrică a Japoniei ce înseamnă „independenţa” de furnizorul unic. S-a văzut şi la Fukushima, cînd au luat-o razna reactoarele. Patru reactoare, trei producători, trei manuale de exploatare. Pînă le-au învăţat pe toate, s-a petrecut melt-through.
Printre altele, constat marea toleranţă a românilor din mainland faţă de şpagă. Aproape că o divinizează. În condiţiile astea, garanţia subdezvoltării e o realitate.
De fapt la toate 6 proiectantul a fost GE, constructia a apartinut unor entitati diferite.
Problema nu a venit de la cititul manualelor de utilizare, rapoartele arata ce s-a intamplat acolo pas cu pas si cei care le operau stiau ce sa faca, daca ar mai fi functionat ceva.
Problema o reprezinta complicitatea statului in ascunderea problemelor anterioare de catre Tepco si lipsa de pregatire tactica pentru dezastre nucleare, noroc cu muncitorii aceia eroi care au ramas si-au salvat Japonia/lumea.
Am plecat de la macarale…