★Pietrele trec, apa rămîne – Despre amăgire şi autoamăgire la Roşia Montană
Permiteţi-mi să vă prezint rezultatul unei cercetări personale asupra unei probleme de interes public: mineritul la Roşia Montană şi cum este el îmbrăţişat sau respins. Am măsurat, fără mari pretenţii epistemice, viralitatea comparativă a cîtorva articole dintr-o serie.
Totul a început în după-amiaza de 2 septembrie, cînd am postat pe Facebook un articol intitulat Inginereşte despre Roşia Montană, datînd din februarie 2012. Acolo defineam problema din punctul de vedere al riscurilor de mediu şi ajungeam la concluzia că nu neapărat tehnologia sau mediul sunt problematice, ci încrederea. Am schiţat şi un mecanism de refacere a încrederii. Sorin Ioniţă l-a apreciat, iar Expertforum, într-un document recent a arătat un mecanism similar, formulat ceva mai… expert.
Tocmai începuseră protestele în stradă, bun prilej de măsurare a viralităţii.
Pînă la 20 septembrie, postul din februarie 2012 avea următoarea distribuţie a popularităţii în timp:
Oricine ar fi curios vadă ce se află în spatele unui ventru atît de falnic, după o latenţă de mai bine de un an şi jumătate. Viralitatea a fost de peste 1000 de evenimente pe Facebook şi de numai 2 pe Linkedin. Celelalte platforme nu l-au preluat.
Avalanşa de enoriaşi ecologişti mi-a oferit prilejul să le testez raţionalitatea demersurilor.
Am postat în trena articolului devenit peste noapte popular, o idee realistă de diversificare a serviciilor turistice, articolul intitulat Goana după aur.
Rezultate modeste. Două ventre, din care unul datorat următorului val de vizite. Viralitate şi mai slabă: 55 de evenimente pe Facebook şi 1 pe Linkedin. Atît.
Mai jos aveţi imaginea de ansamblu a vizitelor lunii septembrie, pînă la data de 21.
Un blog modest, cu vizite puţine, nimerit într-o controversă naţională.
Ce e însă cu a doua cocoaşă? A doua cocoaşă este provocată de un articol intitulat Cîte locuri de muncă la hectar…, în care am preluat datele ventilate de ecologişti. Le-am introdus în apocalipticul tablou şi concluzionam că ar fi mai rentabil dacă locuitorii zonei ar fi cultivat afine. Succesul a fost enorm. Cred că am înţeles de unde vine termenul enormitate:
Viralitatea este de peste 3000 de evenimente pe Facebook şi 1 pe Linkedin.
Ca şi în precedentul val, am introdus scurt două articole raţionale, în care arătam că cultura afinelor ar fi imposibilă azi, cînd zona este poluată şi plină de cratere, fără o temeinică ecologizare. Din ce bani? Nimeni nu s-a întrebat. Dar nici nu a ascultat la argumentul meu, prin care arătam că şansa ecologizării celor 4500ha luate în custodie de RMGC, ar fi tocmai incizia în furuncul pînă la fund. Iată rezultatele pentru primul articol de după valul de iraţional:
Viralitatea este de numai 89 de evenimente, toate pe Facebook.
Am repetat cu un al doilea articol cu următoarea popularitate:
Viralitatea este lamentabilă: 33 de evenimente pe Facebook. Şi atît.
Ok, oamenii se agită strict pentru că sunt speriaţi de neştiinţa lor. Dar, hai să văd dacă nu cumva vor să afle cel puţin pe ce lume se află. Politologic, măcar. Şi preiau un articol scris de Vladimir Tismăneanu:
Fiind o reblogare, nu am date despre viralitate. Dar inapetenţa cel puţin a oponenţilor la proiectul RM, de a vedea pe ce lume se află, este evidentă.
O ultimă tentativă de apel la raţiune am făcut-o în articolul în care arăt că statul, adică noi toţi, avem o datorie publică exprimabilă în bani, faţă de mediul Munţilor Metaliferi. Şi am propus ca, pentru achitarea ei, toate veniturile provenite din exploatarea viitoare a aurului să fie folosite pe plan local, timp de două generaţii, la ecologizare. O idee care ar produce locuri de muncă pe termen lung, în prelungirea, şi în paralel cu exploatarea aurului. Am intitulat articolul Roşia Poieni cu bani de la Roşia Montană:
Viralitatea este doar de 80 de evenimente, cu toatele pe Facebook.
Între timp, am scris şi cîteva scurte articole de popularizare a ştiinţei, aici şi aici, pentru a-i sensibiliza pe enoriaşii ecologişti că în spatele oricărei invenţii se află milioane de ore de nesomn, încercînd astfel să le induc oarece sentimente de recunoştină pentru invenţiile care stau inclusiv la baza telefoanelor lor celulare. Prin opacitatea lor la orice sună raţional, am descoperit natura profund nevrotică a demersului lor contra. Am fost inundat de trolli. Cu atît mai agresivi cu cît le demontam mai bine „argumentele”. Le-am cerut să îmi arate ei un plan alternativ. Atît de ecologizare a zonei, cît şi de eradicare a subdezvoltării endemice de acolo. Ioc. Numai băşcălie de neamprost.
Concluzii:
Ecologiştii nu sunt în stare să judece cu capul lor, sunt bine interconectaţi, dar foarte uşor manevrabili. Cu cît mai gogonată este minciuna cu care se hrănesc, cu atît mai entuziaşti sunt în buimăcia lor. Nu au văzut cu ochii lor, dar îşi închipuie peisajul de acolo ca pe unul virgin, şi se hrănesc din fantasmă. Ceea ce e mai grav, nu sunt în stare să propună o alternativă raţională. Una fondată doctrinar măcar, dacă nu financiar.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
stii ce e mai important? ca esti singura sursa cu argumente logice, credibile care am gasit-o. Nu pe site la ministerul mediului, nu pe site la Gabriel Resources, tu ai adus calcule si informatii mai sanatoase. Pe intelesul multora.
Si nu uita, cei care au venit pe site la tine, nu sutn neaparat ecologisti. Ci oameni ca mine, care vor sa inteleaga neintelesul.
Mulţumesc, Arakelian, dar să ştii că, cu excepţia celui mai popular articol, (dar şi cel mai gogonat) cel din 10 septembrie, datele le-am scos de pe saiturile RMGC şi MM. Contribuţia mea este doar la traducerea într-un limbaj cît de cît accesibil.
Voi reveni cu un articol promis lui Stelian în altă parte. Cred că ar fi bine să detaliez despre problemele reale pentru mediu. Pericole care au de-aface mai puţin cu cianurile, ci mult mai mult cu metalele grele. De ce apar? Cît de rele sunt? Cum pot fi dresate să nu facă rău?
E drept, mulţi dintre vizitatorii mei nu sunt ecologişti. De aceea am examinat mai degrabă popularitatea relativă, decît pe cea absolută. Oamenii dornici să înveţe sunt totuşi mai puţini şi mai cuminţi. E un semn de normalitate. Ca dovadă, articolele realiste sunt mai puţin citite, dar cu număr de vizitatori mai puţin fluctuant în timp. Doar cel gogonat, care s-a înscris în exagerările ecologiste s-a aprins repede şi tot aşa se şi stinge.
cu siguranta cei mai multi cititori ai tai nu sunt ecologisti – doar romani ingrijorati, si intrigati. Sunt ca mine, la 2000km ( mai mult sau mai putin), care nu au fost niciodata la Rosia Montana decat pe google maps, care au cautat contracte, au incercat sa inteleaga. Si care am gasit mai multe informatii explica si concise la tine pe site decat pe site-ul RMGC. Eu nu am inteles cifrele de acolo, tu le-ai explicat.
P.S. linkul tau a fost publicat pe un forum comun al romanilor de aici, unde sunt peste 5000 de membri. Daca 80% toti au dat click, uite asa nr. crescut de cititori 🙂 , unde o mare parte ( ca si in Romania) sunt cu nivel de educatie de bacalaureat ( sau nici ala).
La celelalte articole nu am mai dat link-ul 🙂
Felicitari Marius,
Daca as fi in conducerea RMCG ti-as propune un contract de consultanta. Pentru ca eu cred ca tu ai dreptate :nu ingineria si tegnologia sunt probelemele, ci felul in care incearca RMCG sa impuna un contract statului roman, asa pe sub mana, scris de mama lui Sova…
Iar riscul este enorm, de a compromite si explorarile de gaze sist plu alte explorari care ar putea aduce valoare economiei romanesti.Uraniul de exemplu.Guvernul tocmai a autorizat prin OUG sa se deschida doua mine. Oare pot compara ecologistii riscurile la uraniu cu cele de la cianura?
Multumesc tare mult pentru efortul tau voluntar si benevol.Este o placere s ate citesc.
eu o sa te rog sa detaliezi 2 lucruri:
1. un articol despre cianuri ma intereseaza, prima data despre cele volatile, care e rata de evaporare la un lac cu supr. estimata, care este cantitatea, stabilitatea, daca bate vantul poti estima rata de contaminare, etc. Am un coleg de munca, pasionat de pasari, care merge in fiecare an in Romania la fotografiat si urmarit nu stiu ce tip de gasca ( scuzati-mi ignoranta, dar i-am zis ca singura gasca ce o stiu e cu varza), si m-a intrebat ce pasi se vor face pt. protejarea lor, mai ales ca … stia mai multe decat mine despre poluarea de la Baia Mare ( habar nu am avut ca nu au pasari in oras!!! sau ca nu au avut in anii 2000 ).
La fel, care e timpul mediu in care cianurile din lac devin inofensive.
2. m-a intrebat alt coleg ( straini!!! , mentionez ca strainii sunt mai interesati de detalii tehnice, romanii de detaliile contractuale si spagi si coruptie) cum vor face praf cei 4 munti. Eu am zis ca cu dinamita – el a intrebat daca nu e risc sa interfereze cu faliile seismice, sau sa produca rupturi si fisuri in muntii din jur, drumuri, inclusiv barajul lacului.
Nu am gasit aceste informatii nicaieri, nici pe site la mediu, nici pe site la RMCG.
Si inca o intrebare: chimisti romani acolo nu lucreaza, sa ne detalieze ei pas cu pas? Oare putem sa ii contactam?
Ca o primă observaţie, nu sunt patru munţi, ci două vîrfuri şi două coaste. Cu toatele, tributare văii Roşia. Ceea ce simplifică colectarea şi tratarea apelor acide.
Unul din cele două vîrfuri este deja retezat de cariera exploatată pînă în 2006.
Voi detalia probabil într-un articol despre clişeele ventilate zilele astea.
uite si alte puncte de vedere:
http://maramures.transilvania-tv.ro/baia-mare-incepe-in-sfarsit-sa-spuna-public-si-raspicat-ce-nu-vrea-si-de-ce-nu-cianurii-galerie-foto/101429
Am oarece îndoieli faţă de demersul băimărean. Aurul de acolo e exploatat de către o firmă rusească.
Nu văd ce i-ar împiedica de pildă pe slătineni să protesteze împotriva poluării cu fluor.
rudele mele din Slatina, ca sa isi salveze fata, s-au intors intr-un satuc din moldova, unde traiesc la marginea saraciei. Dar macar le traieste fata ( a facut alergii si complicatii, astm) . Asta era acum 15 ani, ca intre timp combinatul nu stiu cat mai produce.
Buna Marius!
Am vazut ce articolul la care faci referire (Inginereşte despre Roşia Montană). Are numai 12 comentarii initial, la momentul aparitiei, incluzindu-le pe ale tale, iar restul ulterior, adica in perioada aceasta cu demonstratii, pe care din nou, personal nu le consider dezinteresate si nici spontane.
Un articol pertinent si echilibrat, echilibru dat cred ca si distanta fizica fata de locul propos spre exploatare si cred ca si de distanta „morala” – neinteresat de nici una din parti…. (In paranteza fie spus, cred ca articolul il citisem la vremea cind a fost scris si de acolo s-a impregnat pe creier undeva chestia ca cianurile folosite in exploatare nu-s chiar cele mai nocive si ca buna parte se pot neutraliza relativ usor.)
Din ce in ce mai multi se declara ecologisti, dar se declara din gura, fiindca nimic din faptele lor nu atesta asta (telefoane mobile de ultima generatie ce inglobeaza destule materii puternic poluante si energofage, haine incaltaminte, deseuri lasate peste tot….)
ACceptiunea mea personala despre ecologie este una in care trebuie sa imbinam compromisurile, de la nevoia de confort la necesitatea pastrarii mediului. Nu cred ca vreun ecologist vrea sa ne intoarcem la epoca de piatra… Ba chiar si atunci, omul, in nevoia lui de supravietuire a pus foc pentru a crea teren agricol, a ucis animale ca sa se hraneasca si pentru a se imbraca.
Personal, cred ca eu, care nu ma declar ecologist, sunt mai ecologist decit mult din cei autodeclaratii (nu am telefon mobil, am un cos de gunoi in care pun materialele reciclabile, cind am fost la munte mereu am avut o sacosa in care am strins si pus gunoaiele si le-am carat pina la primul loc de colectare si nu arunc nimic pe jos aiurea, asa).
Aşa este, Stelian. Ecologia este demult ramură a economiei. În economie, întotdeauna negocierea este cea care dă echilibrul. Numai ecologiştii nu au aflat. Privesc lumea doar prin ochelari anticolonialişti. Colonialism care s-a atenuat mult de cînd a fost abolit de drept. Nu zic că a dispărut, dar nici că nu poate fi surmontat. Înseşi legile europene sunt cele care îl previn.
Uite una buna rau!
E drept, vorba unui amic, totul e relativ. Si aici este relativ la spatiu. Am ales sa schimb Romania cu Canada, iar in Canada spatiile sunt mari. Multi ecologisti si pe aici. Una din „chiflele” servite este aia cu bradul de Craciun. Ca sa luam unul artificial, din plastic si metal in locul unuia natural.
Cei naturali sunt extrem de frumosi. Bogati in ramuri, ca nu poti pune globulete si alte ornamente decit pe virful crengilor, niciodata aproape de tulpina. SUnt crescuti in pepiniere special amenajate, astfel ca la fiecare X ani bucata respectiva e curatata, brazii vinduti si plantati altii. In ianuarie municipalitatea recupereaza brazii folositi (lemn de foc, hirtie…). In schimb, traim intr-o societate de consum. Intr-o emisiune radio se facea afirmatia ca pentru a fi ” ecologic” un bradut artificial, in functie de marime, trebuie sa fie folosit minim 10 ani, mergind spre 15-20. Si evident ma intreb ce e mai ecologic? O ferma amenajata in 21 de suprafete (1 pe an timp de 20 de ani plus 1 an pauza) sau un brad „ecologic” ce foloseste resurse epuizabile (petrol, fier) si generatoare de gaze de efect de sera?. Eu consider prima.
Revenind la aur, 2 grame la tona mie mi se pare extrem de putin. Rentabil azi la preturi ce sar de 1200-1300$/uncie. ALtfel nu.
Desigur, resursa regenerabilă este de preferat.
Acuma să ne gîndim ce este ecologia din punct de vedere economic. Spus pe scurt, este arta de a mări valoarea de piaţă a unui loc, prin ameliorarea pămîntului, a apei şi a aerului. Ecologia nu îşi propune neapărat sălbăticirea a ceva, ci dimpotrivă, umanizarea. De pildă, o pădure îngrijită de om fixează mai bine pantele decît una sălbatecă. Iar pentru asta, are nevoie de un minimum de bunuri de utilitate publică (drumuri, amenajări hidrologice etc.) Din acest punct de vedere, ecologia seamănă bine şi cu agricultura, şi cu dezvoltarea imobiliară, deoarece îşi propune aceleaşi lucruri: acces, siguranţă, profit,
Crizele duc la mărirea preţului aurului dar descurajează cheltuielile publice. Munţii Metaliferi au fost prinşi de criză cu o datorie mare în termeni de ecologie. Zona e răvăşită, jefuită, poluată.
În viziunea mea, criza actuală, ce face aurul profitabil, este şansa de ecologizare a Munţilor Metaliferi, inclusiv pe plan imobiliar . Produce, în plină criză, arii orizontale şi banii reparării mediului. De aceea am şi propus ca tot ce scoate statul de pe urma metalelor să fie administrat pe plan local, eventual printr-o companie publică, cu contabilitatea controlată de cetăţeni.
Care ar fi alternativele?
Pe scurt, ele sunt doar două: 1) refaci mediul cînd poţi şi cît poţi sau 2) laşi locul de izbelişte, pînă se reface natural în cîteva sute de ani. Nu îţi permiţi nici una nici alta, deoarece, prima alternativă nu promite nimic, dar produce pomeni, iar cea de-a doua, are, paradoxal potenţial nociv şi mai mare, deoarece strică şi bruma de bunuri de utilitate publică existentă azi, ca să nu mai zic de accidentele actualelor bunuri de utilitate publică (minele inundate, iazurile etc).
Aşadar, şansa este schimbul următor: epuizarea resurselor minerale, ce lasă în urmă bunuri de utilitate publică, contra ecologizare. Ceea ce înseamnă, pe lîngă bunurile de utilitate publică (drumurile, aducţiunile de apă, amenajările hidrotehnice etc.) înseşi bunurile publice: peisajul, apele şi aerul. Totul, în numai două generaţii.
Iar ceea ce e cel mai important, lasă în urmă oameni demni, mîndri. Doar cu oameni mîndri poţi muta munţii din loc şi sfinţi locul.
STRIGATOR LA CER Rosia Montana reprezinte cea mai mare frauda din Romania. Din cele 40 miliarde de euro reprezentand valoarea metalelor rare ,a aurului si argintului romania se alege cu 0% din metalele rare si 6% din argint si aur adica praf in ochi. A fost cumpărată lumea politică. Oameni din guverne alternative, a fost cumpărată presa, cumpăraţi şi mituiţi jurnalişti, fie în mod direct, fie prin plimbări la capătul lumii, au fost implicaţi demnitari ai statului român.Au fost cumpăraţi şi experţi şi opinenţi în dezbaterile publice. Au fost produse filme şi spoturi în care joacă ţăranii, au fost plătiţi. Nu e dreptul lor să contrafacă o dezbatere pentru a obţine o decizie a statului.
Vorbeşti ca să nu adormi. Tocmai am demontat mai sus hoaxul cu „metalele rare”.
Este nevoie si de experti, si de oameni care sa explice exact ce se intampla la Rosia, dar cel mai bine stiu locuitorii Rosiei Montane, si ei vor minerit la ei acasa!!!