Fără buletin

După 1945, într-un elan general, s-au făcut împăduriri masive. Pădurile acoperă peste 66% din teritoriul Japoniei. Proporţional, mai mult decît Brazilia. Cedrul ocupă o arie semnificativă. În perioada octombrie-martie înfloreşte şi răspîndeşte mii de tone de polen. Un alergen puternic. În iarna 2004-2005 a fost un maxim de densitate. De 500 de ori mai mult polen la metrul cub de aer, decît în anii medii.

Actualmente, unul din patru locuitori suferă într-o formă sau alta din cauza polenului de cedru. Ceea ce, în termeni economici se traduce prin milioane de zile nelucrate, milioane de ore de mers la medic, cîştiguri mai mari pentru alergologi, oftalmologi, pneumologi, dermatologii, precum şi prin sute de mii de urgenţe medicale. Ca să nu mai zic de miile de tone de medicamente şi de materiale de baraj.
Macroeconomic, pagubele produse de polenul de cedru grevează nedecontabil preţul de cost al cherestelei. Este preţul plătit pentru un „mediu curat”.

De ce atît de mulţi alergici? Ecologarii şi conspiraţioniştii ar da vina pe civilizaţie. Nu e deloc aşa. Proporţia de alergici în populaţia Japoniei nu este diferită de cea din altele. Doar 3-5% sunt alergici reali. Atîţia au fost şi acum 5000 de ani.

Dar cum peste 80% din problemele reale sunt o chestiune de cantitate, virtualmente, oricine este susceptibil la a nu tolera anumiţi antigeni, atunci cînd agresiunea este intensă. Diferă doar pragul de sensibilitate. Mai sus la oamenii obişnuiţi, mai jos la hipersensibili şi atopici. Aşadar, numai densitatea mare de polen de cedru umflă cifrele statistice. Nu altceva.

Eu însumi am dat aproape două decenii vina pe românescul „curent” atunci cînd mă înţepau ochii cîte două ore de nu îi puteam deschide dimineaţa. (Casele japoneze sunt reci iarna.) În fapt, este de la polenul de cedru.

Din fericire, cedrul are viaţa sexuală limitată la 100 de ani. Se aşteaptă ca după anii 2040-2050, incidenţa intoleranţei la polenul de cedru să scadă mult.

Este 1 octombrie. Deja mă înjunghie ochiul stîng.