● Nu poţi face Poşta poştă dacă-ţi arăţi impotenţa de la o poştă
Recurent, apare tema privatizării Poştei Române. Ca de obicei, interese divergente, opinii divergente. Unele, argumentate doctrinar. Tot doctrinar voi încerca să arăt de ce NU poate fi privatăzată Poşta Română fără o normă critică prealabilă de drept constituţional.
Pe 6 iunie 2012 am arătat soluţia de continuitate la exercitarea dreptului de vot prin corespondenţă: secretul votului se prelungeşte cu secretul corespondenţei. Ambele, libertăţi constituţionale.
Adversarii votului prin corespondenţă susţin cu acte semnate şi parafate că acesta este imposibil, deoarece Poşta Română nu ar fi în stare să asigure secretul corespondenţei. Cu alte cuvinte, Poşta Română ar fi neconstituţională. În loc să amelioreze apărarea libertăţilor cu pricina, adversarii consideră precaritatea Poştei calamitate naturală, şi ridică duşmănos din umeri. OK.
Problema este că aceiaşi adversari ai votului prin corespondenţă sunt partizanii privatizării Poştei, invocînd nu-ştiu-ce norme europene şi doctrine minarhiste. OK, dar, se pune întrebarea:
Cum pizda mă-tii ai pretenţia la Poştă privată, cînd nu eşti în stare să o faci fiabilă din punct de vedere constituţional?
A! Pretinzi că ai putea-o reglementa din afară? Păi, cum ai putea da Poşta pe mîini private, cînd tu semnezi negru pe alb că statul este impotent în privinţa asta, chiar şi cînd Poşta se află 100% în ograda sa? Insecuritatea libertăţilor cetăţeneşti este obvious de evidentă.
Vă rog să notaţi schizofrenia fundamentală şi să o exploataţi.
Orice discuţie despre privatizarea Poştei poate fi încăluşată simplu şi definitiv, cu documentele Consiliului Legislativ, ale comisiilor de profil şi ale plenului, în care se arată „lipsa de oportunitate”.
Orice discuţie despre privatizarea Poştei poate fi începută NUMAI după legiferarea votului prin corespondenţă, intrarea lui în vigoare şi aplicarea largă în cel puţin trei scrutinuri. Abia după ce raportul despre efectele votului prin corespondenţă va fi fost adoptat fără observaţii critice majore, se poate discuta despre privatizarea Poştei.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Ce doctrinar, ce minarhism? Hai să-ţi dau eu soluţia de continuitate. La privatizarea poştei se vor înscrie tot băieţii de tip Vîntu, aşa că ce vezi tu ca o problemă (confidenţialitatea corespondenţei, probleme la votare) sunt, de fapt, oportunităţi, bonus faţă de tunul imobiliar care este, de fapt, miza acestei privatizări.
Legat de poştă, dar şi de postarea anterioară privind plata impozitelor, o observaţie. In România, impozitele de pot plăti şi la poştă. În preajma termenului limită e o coadă măricică şi care merge foarte încet. Cauza principală este tipul de imprimante matriciale cu ace folosite de toate oficiile postale de pe cuprinsul românesc. Genul de imprimante care scot un şuierat ca de flex şi le ia o secundă să imprime o literă abia lizibilă.
Sunt şi cazuri când coada avansează mai repede: atunci când calculatorul nu reuşeşte să găsească în sistem contribuabilul respectiv, deşi acela a dat datele de identificare corecte, şi omul pleacă la alt oficiu, înjurând sau cu capul aplecat.