Fără buletin

Atunci cînd relatam despre cataclismul din 11 martie 2011, am primit tot felul de invitații, de la organizații media din țară, care mai de care mai leșinate și mai arogane, să iau legătura cu ele. Le-am refuzat pe toate și le-am pus să stea la robinet. Cu toatele preluau și titrau, la diferențe de secunde, „exclusivități” copy-paste. Am considerat că ceea ce transmit e de interes public, și că ar fi fost imoral să avantajez pe cineva. Iată că veni vremea să mă și lămuresc de ce am făcut așa.

În campania pentru alegerile prezidențiale, cei doi candidați propun soluții divergente de confruntare televizuală. Candidatul socialist consideră că confruntarea trebuie să aibă loc în patru studiouri TV ale tot atîtor televiziuni generaliste și de știri, pe patru buchete de teme. Celălalt propune confruntarea televizată în unul-patru centre universitare. Desigur, temele pot fi altele, de la sesiune la sesiune, dar, ceea ce e mai important, fără restricții la accesul televiziunilor. Toate televiziunile își pot trimite care de reportaj, dacă nu se vor înțelege la retransmisie. Se pune întrebarea:

Care dintre soluții este mai bună?

Am fi tentați să zicem ambele. Să vedem ce zice legea:

Citez din legea  Nr. 504 din 11 iulie 2002 actualizată la 11 iulie 2014.:

ART. 10
(1) Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare
Consiliul, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi
garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Nu ne prea folosește, dar aflăm că CNA e responsabil de garantarea interesului public. Alegerile, ca bun public, iar candidații, ca vectori, sunt de interes public.
Cît de mare e interesul public? (atenție! nu vorbesc de „interesul publicului”) Păi, fiind alegeri prezidențiale, adică, directe și universale, interesul public este neîndoios.

În condițiile astea, are cineva dreptul să aleagă ce organizație media să organizeze și să transmită confruntarea candidaților? Poți monopoliza interesul public într-un format la latitudinea unei organizații comerciale? Cu ce drept acorzi exclusivitatea unei televiziuni și nu alteia, atîta timp cît toate au în statut serviciul în interes public? Teoretic, se poate aplica dreptul natural. Concret, se trag la sorți atît numele televiziunilor, cît și ordinea în timp. Dar, cum asta ar da naștere loviturilor de picioare pe sub masă, în lumea amorală a comerțului, e de evitat.

Să vedem ce zice legea citată. Am găsit o prevedere care delegitimează exclusivitățile:

ART. 21 (1)
Evenimentele de importanţă majoră pot fi difuzate în exclusivitate numai dacă difuzarea nu privează o parte importantă a publicului din România de posibilitatea de a le urmări în direct sau în transmisie decalată în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber.

Așadar, o interdicție ce face din propunerea candidatului socialist apă de ploaie.

Concluzia e că CNA trebuie să intervină de urgență, să-i dea un firman peste bot candidatului socialist, care habar nu are despre echitate, despre egalitatea de șanse și despre interesul public, și să facă clare condițiile propuse de celălalt candidat. Cu atît mai legitimă propunerea, cu cît, însăși funcția de președinte de republică interzice discriminarea persoanelor, fie ele naturale, fie juridice.