Anunţ cu scuze
EDIT (22 martie ora 13:40): Oops! În primul rînd vă rog să mă iertaţi pentru uşurătatea cu care am setat mesajul cu bucluc. Suntem bine, sănătoşi, ceea ce vă dorim tuturor. (Urmează explicaţiile)
Fiind la o vîrstă la care planuri prea lungi nu pot face, ţin permanent în numărătoare inversă mesajul apărut azinoapte (dintr-un accident regretabil). El a mai apărut o dată, pe vremea cînd aveam 30 de accesări pe zi. Dar din fericire atunci a trecut neobservat. Of, numai celebritate să nu fii!
Pe 15 martie, uşor descumpănit de felul în care situaţia din zona calamitată evolua, precum şi din dorinţa de a nu lăsa (de acum) numeroşii cititori să aştepte inutil, am scurtat termenul de latenţă, de la 30 de zile, la numai 7. Între timp, evoluţia a mers spre bine, iar eu am uitat cînd era programat mesajul de adio să apară. S-au suprapus alţi doi factori.
Duminică şi luni am scos copiii la iarbă verde. Încă ar fi fost timp de dezamorsare, însă aseară, cînd am ajuns acasă, eram frînt. Am dormit 10 ore. Dimineaţă, ajuns la prăvălie, am constatat că nu pot folosi calculatorul. Am fost nevoit să întocmesc în grabă altul şi să salvez datele de pe cel vechi. Abia acum am reuşit să fiu online.
Încă o dată, vă rog să mă iertaţi pentru neglijenţă. Îmi vine să intru în pămînt de ruşine. Le cer iertare atît celor ce s-au impacientat, cît şi celor ce s-au bucurat de absenţa mea. Bineînţeles, din motive opuse. (v.mai jos)
Am validat comentariile oprite pentru moderare.
(urmează mesajul cu bucluc)
Acest mesaj este programat a fi afişat automat. La data şi ora publicării lui este posibil ca eu să fiu
mortprea căscat.
Întrucît nu ştiu cît va putea wordpress.com tolera blogul de faţă fără mişcare, invit pe oricine să preia, să copieze, să arhiveze orice crede că merită păstrat.Vă mulţumesc.
Marius Mistreţu
om
Am primit şi un mesaj din partea unei persoane destul de bisericoase altminteri. Alta decît comentatorii de mai jos. Din pudoare, am anonimizat expeditorul:
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Automat, automat, sper totusi ca e o gluma si ne spui care-i treaba.
Servus Marius,
Sper din suflet ca esti OK si ca postarea ta e doar formula unei situatii mai grave ca de obicei.
Ce s-a petrecut de fapt? Personal sunt, atat cat aceasta formula nu e acoperita de ridicol prin ineficienta practica, alaturi de tine si familia ta.
Cu drag,
Mihai
Dumnezeule, Marius, ce gluma-i asta? Ca sper din suflet ca gluma e…si-nca una cam sadica!
Ce faci? Ce-i cu tine?
Marius, ca sa nu se chinuie lichelele cu copy-paste, nu mai bine pui parola blogului aici ?
/ serios vorbind, sper ca sunteti bine.
cel mai bine e sa scrie direct pe site-urile de stiri, dandu-se drept angajat al lor. bineinteles voluntar, ca moaca e cea mai buna colaborare.
scuze de spam, dar tocmai m-am gandit ca imbecilii copy/paste pot anunta inca o victima a cutremurului din japonia, asa ca fa bine si da o dezmintire.
doamne! sper ca e totul ok si ca postul asta e o gluma. ma simt vinovata ca am pus intrebarea aceea la postul precedent 😦
Marius, daca e gluma, e sinistra!!! Ma rog sa fie vorba doar de intreruperea alimentarii cu energie sau conexiune down…
Bun..sa nu intram in panica :
1. e adevarat – din nu stiu ce motive ( atunci eu o sa copiez din retetele tale de bucatarie) si Dumnezeu sa te ierte!
2. este o verificare a reactilor umane ( observi ca nu a cazut bine nimanui) si asteptam dezmintirea ( poti sa fi „mort” de oboseala, epuizare, foame, sete etc)
3. vrei sa parasesti acest blog care a devenit prea citit si este obositor sa tot scrii ( ca doar ai si tu o viata personala si trebuie sa-ti intretii familia) si probabil sa-ti faci alt blog care sa fie cu acces pe baza de parola
Alte ipoteze nu am deocamdata
Oricum ar fii, imi pare bine ca te-am cunoscut virtual si iti multumesc pentru ce ai scris.
hai ma, n-o mai face pe mortu’ si mai da-ne si noua ceva vesti bune de acolo! da-i in buda ta pe mediocrii aia!
uite ce zice unul de aici, e adevarat?
http://www.gandul.info/international/de-ce-nu-fura-japonezii-cele-mai-temute-organizatii-criminale-din-japonia-impart-alimente-catre-sinistrati-si-patruleaza-pe-strazi-alaturi-de-politie-galerie-foto-8081353
?????????????????????????
?????????????????????????
????????????????????????
te rugam sa dai un semn de viata!
Ce nu intelegeti? E bine merci omu, poate doarme, poate are treaba, asta e un mesaj care l-a programat in zilele alea ”de foc” si s-a postat automat acum. Cititi cu atentie inceputul.
Ma baiete, intreaba nevasta-mea de tine, fa bine si apari!
…da, totusi, un semn de viata cand apuci!
sper sa fie in perioada aceea de fara curent programat de care ne povestea el. sau i s-a stricat laptopul. sau e plecat intr-o zona unde nu are posibilitatea sa se conecteze. nu mai gasesc alti de „sau”…
Ne lipsești, domnule Delaepicentru! Sper că ai dispărut pentru o vreme, numai ca să te poți odihni, să scapi de atâția musafiri.
Nu-mi vine să cred că, fără moderare, nu au apărut năpârcile pe-aici.
Nu ne mai fierbe, când te scoli, să ne dai vești! Bune!
Multă sănătate și gânduri bune, de la mioriticul epicentru!
Ultimul mesaj live al lui Marius este topicul precedent, postat la 2011/03/20, dupa care el n-a mai aparut nici la discutiile de pe acel fir. Topicul („Anuntul”) actual a fost scris dupa aceasta data, in orice caz, si programat sa apara la 2011/03/22. Intre timp, Marius se va fi aflat – ne da de inteles – intr-o zona sau intr-o situatie extrem de periculoasa pentru el. Nu ne ramane decat sa asteptam ca Marius sa revina cu explicatii, intr-un interval rezonabil, si abia apoi sa ne alarmam cu adevarat. Doamne Ajuta !
Evivaaaa!!!!!!!!!!
E vivo!
Se modereaza! 😉
Explicatia cred ca e mai putin terifianta decat ne temem noi, speriati de bombe cum suntem (si poate nu din senin, n-asa?) Cred ca Marius a ramas pur si simplu fara curent electric si, nestiind cand revine curentul sau daca mai revine, pe de o parte, si aflandu-se intr-o zona totusi f.periculoasa, sa nu uitam, pe de alta, a programat sa apara – chiar si dupa ce la el se va fi oprit curentul – „Anuntul” care ne-a speriat. Sunt aproape convins ca dupa ce revine electrica, apare si Marius.
1. In ce zona periculoasa e?
2. De unde sti ca anuntul e programat dupa 20.03?
3. A incercat cineva sa il sune?
Intreaga Japonie e o zona periculoasa in zilele astea, n-asa…? Cat priveste programarea dupa 20.03., e la mintea cocosului ca asa este, din moment ce la 20.03 a fost inregistrata ultima interventie live, pe acest blog, a lui Marius, iar despre „Anuntul” aparut la 22.03. stim precis ca a fost „programat” prin functia Shedule, asa cum chiar bloggerul ne-o spune. Eu nu-i cunosc nr de telefon.
Marius, poate ceva mai mult pentru cei care te apreciaza 😦
Presupun ca, totusi, situatia nu este chiar asa de rea. Cineva modereaza acest blog, altfel ar fi plin de gunoaiele pe care ni le-a aratat mai devreme.
Intreaga Japonie? Nu crezi ca exagerezi un pic? Ai mai auzit sa fi murit cineva din cauze legate de catastrofa din 11.03 dupa 11.03? In cel mai rau caz de la radiatii nu mori de pe o zi pe alta si pana la Hiroshima e cale lunga. Eu sunt convins ca functia Shedule putea fi activata si din data de 11.12/03 si ca posibil sa fi uitat sa o dezactiveze.
http://translate.google.ro/translate?js=n&prev=_t&hl=ro&ie=UTF-8&layout=2&eotf=1&sl=ja&tl=ro&u=http%3A%2F%2Fwww.lamarius.net%2F
Contactati-ne
082-240-0237
info(la)lamarius.net
Gunoaiele – care sunt cam mereu aceleasi, de fapt – au fost trecute la index de la bun inceput, probabil (iar Marius nu ni le arata decat din cand in cand, in mod didactic). Cat priveste „noile” gunoaie, acestea pot fi impiedicate sa apara printr-o functie specifica platformei WordPress.com. Astfel, blogul poate functiona – cu topice programte sa apara chiar si pentru urmatorii 100 de ani de singuratate, cum ar veni… – si se poate automodera la infinit… Sa speram insa ca stapanu’ sau uman, dragul nostru prieten Marius Delaepicentru, isi va face in curand aparitia live.
ps. @Dragos, „intreaga Japonie” era un fel de a zice. Dar daca nu vrei sau nu poti sa intelegi ce spun, nicio problema.
http://www.gandul.info/news/m-am-enervat-revolta-unei-doctorande-romance-din-japonia-aici-nimeni-nu-s-a-batut-pe-zahar-scrisoarea-manifest-a-ceciliei-manoliu-8074853
Marius, sper să fii bine si să revii pe blog
In una din primele lui postari de dupa cutremur apare si numarul lui Marius de telefon.
Domnule Mistretu, sper ca anuntul sa nu fie real. Informatiile si comentariile de pe blog sunt foarte utile si placute pentru cititorii din Romania.
Astept cu nerabdare anuntul de revenire.
Mariuse, cand poti, suna-ma si pe mine, te rog!
Numarul de telefon al lui Marius s-ar putea sa fie acesta:
0822400237
Oricum nu mi se pare a fi o gluma , adica Marius nu pare a fi genul de om in stare sa faca glume de acest fel.
Si chiar daca ar fi avut probleme cu blogul lui, putea intra pe oricare dintre blogurile din Romania de la alt computer, ca sa anunte.
In curand o sa se faca dimineata la ei.
Poate apare.
marius, incearca sa fii serios!
Buna seara
Sper sa fiti bine si sa avem vesti curand. Ne lipsesc stirile dvs. Sanatate multa va doresc!
Sper că sunteţi OK!
Vă rog să mă iertaţi pentru fiori. Dacă stau bine să mă gîndesc, fiecare dintre noi avem în portofel cîte o bombiţă cu ceas, în forma cărţii de identitate. Cum a expirat buletinul, cum îşi exprimă statul român regretul că ne consideră morţi şi nu ne dă voie nici măcar să votăm.
Gluma=i gluma, dar putina seriozitate nu strica 😀
Eu stiu ca ti-a ajuns de cit te-au copiat astia dar spune si tu „sa va puneti stirile alea pe piept!” si treci mai departe.
Ce-ti fac oaspetii?
In Houston este acum ora 6:55 pm (1:55 am – GMT); am venit de la munca de vreo jumatate de ora si, ca in fiecare seara in ultima vreme, dupa ce mi-am plimbat cateii, m-am asezat in fata agregatului si am accesat blogul prietenului nostru, acest extraordinar om adresandu-se voua, prietenilor nostri din Romania (in principal)
Am sunat acum cateva minute (dupa ce am citit in viteza, cu sufletul la gura, toate mesajele voastre) la 082-240-0237. Automat, dupa doar o fractiune de secunda, am primit ton de ocupat, semn ca circuitele telefonice sunt moarte. Am continuat sa formez numarul de inca vreo patru ori si a cincea oara o voce in lb. japoneza (din care n-am inteles absolut nimic) mi-a spus ca…
Apoi aceiasi voce, in lb. engleza: „Your dialing is delete, please try again…”
… apoi din nou in japoneza…
Jesus frigging Christ!
m-au luat durerile de stomac, de groaza, de neputinta…
Flory, faptul ca circuitele sunt moarte nu inseamna neaparat ca s-a intamplat ceva dramatic cu Marius. Nu a aparut nimic deosebit despre Hiroshima azi, e suficient de departe de zona afectata, poate e vorba de rationalizarea alimentarii cu energie (hm, la 1300 km?!)
Adinei: am efectiv mintea blocata, nu mai pot gandi coerent 😦
voi continua sa sun peste cateva ore, maine dimineata, maine seara… da poate intre timp apare Marius
Haide Marius, spune ceva, orice, macar o virgula, macar un punct, macar un semn de exclamare…
OK! Acesta era mesajul pe care il asteptam.
Multumesc!
omule, ne-ai tras o sperietura groaznica. i-am alertat si pe kamikazi sa incerce sa ia ei legatura cu tine. mai lasa si tu pe la prieteni niste puncte de legatura, altele decat netul, a na, eram buimaci
Dom’le, cre’ ca nici lu’ Assange nu i-ar fi reusit o asa iesire de pe web! Dar totul e bine cand se termina cu bine! 🙂
Sanatate!
totul este bine cind se termina cu bine!
bine ai revenit!
🙂
ne-ai scos sufletul, cu siguranta! Bine ca esti bine 🙂
Slava Domnului!
Numai scenarii de secret service mi s-au derulat prin cap.
Si bolovani aruncati catre un bibiu cucernic si alti bibiloi cu spume si clabuci.
Bine ca ai aparut ca ma omora suspansul.
Mai spune-ne despre voi.
O zi buna !
Marius, Marius! N-am crezut o clipa ca ai dat coltul. Pentru simplul motiv ca romanul nu piere. Nici macar in Japonia. Ludic cum te stiu, si putin enervat, am presupus ca ne supui unui test, ceea ce am si zis pe la El Cucui. Dar ne-ai tras o sperietura! Stiam eu ca esti tare in cuget si simtiri. Cind te prind, iti dau o bere bavareza. Si pe urma te si bat.
Pace si prietenie!
Si ginduri, totusi, bune!
Îndurare, prearozătoare veveriţe! Cu bătaia mai treacă meargă, dar să beau bere din halbele alea, cu aspect de cădelniţă e o cinste prea mare. Să ne vedem numai cu bine!
Neatza,
Pentru cei ce s-au bucurat, Mistretzu n-a fost braconat, cei ce au fost impacientanti, au rasuflat usurati, anunt cu scuze a postat, bomba nu a fost dezamorsata, era activata alta data, cand avea doar cateva accesari, de peste mari si peste zari, fratilor putintica rabdare! Mistretu cu pana de argint nu moare.
Mulţumesc, Creangă. La cîte prostii am făcut în viaţă, e de mirare că încă mai respir.
Ai potential! 🙂
Buna dimineata.Ma bucur ca ai aparut.
Salut Marius !
„S-ar putea si ar putea ” cuvinte rostite de cate doua ori in aceiasi propozitie a stiristilor de la RTV si A3 !
„S-ar putea ca norul radioactiv sa traverseze Pacificul si in 48 de ore ar putea sa ajunga deasupra Californiei ,unde ar putea provoca mii de victime” anunta grav un stirist de la RTV pe fondul unor imagini in care nu se mai terminau exploziile de la Fukushima.
Asa ! Si cu ocazia aceasta mi-am amintit si de mesajul acela receptionat de tine in care erai alintat cu diminutivul „cracanel” !
Intr-o emisiune la A3, Niels Schmecker un „analist ” Universal a pronuntat de trei ori acel diminutiv : „Boc cracanel” , „Guvernul cracanel”, „Codul cracanel”.
Tu spuneai despre autorul acelui mesaj calomnios ca este un securist pensionar !
Aveai dreptate , Niels e unul pensionat anticipat, se da om de afaceri care ofera consultanta economica , care s-a intors dupa 1990 in Romania pentru afaceri spunea el si care isi face veacul pe la felix si nus prin ograda.
Acela despre care Bogdan Baltazar spunea ca face parte din neavenitii si pseudoeconomistii care -si dau cu parerea pe televiziuni , cum ar fi „acel Stecher sau cum il cheama ” sublinia Baltazar!
Şi pe mine m-a îngrozit anunţul, dar m-a liniştit oarecum ipoteza lui AVP, căruia îi mulţumesc. iar la asta cu „preţul celebrităţii” nu-ţi dau dreptate, Marius. În primul rînd, eşti un OM. Şi pentru că ne-ai devenit un prieten, cum să mai putem gîndi la rece? Aşa că ai „obligaţia” să nu te mai joci, fie şi involuntar, cu inimile noastre.
Toate cele bune, ţie şi celor dragi ţie.
Mulţumesc, Val_one.
Slavă cerului că ești/sunteți bine! Deși, sinceră să fiu, dacă ai fi pe lîngă mine, ți-aș trage o urecheală pentru sperietură, și după aia te-aș țuca zdravăn pe amîndoi obrajii 🙂
În altă ordine de idei, azi e marți, și spuneai că marți pregătești o surpriză copiilor. Ne povestești și nouă despre ce e vorba? ca să ne mai îmbunezi nițel 🙂
Mulţumesc atît pentru urecheală cît şi pentru dublul ţuc. Despre surpriza pentru copii am zis că nu pot relata mai devreme de marţi. Asta înseamnă că deja le-am făcut-o. (E drept, cu „victime colaterale” pentru care mă simt şi acum vinovat.) I-am dus în tabără pe o insulă din apropiere. Următorul post va avea ca subiect tocmai ieşirea în natură. Relatare ilustrată.
Așteptăm atunci cu nerăbdare povestea și pozele.
Să fiți sănătoși și să vă bucurați o veșnicie unii de ceilalți.
Da de ”nivelul uriaș de radiații”, cum bîiguie ăia de la RTV, mai știi ceva?
bine că sînteţi ok. îţi recomand să îi laşi, totuşi, un cont de user unui apropiat din on-line (fumi? 😀 ) şi un contact de mobil/mess la care să fii găsit relativ uşor.
Nedo, de acord cu contul. Să văd, poate la următoarea cataclismă personală. Despre telefon molecular, doamne, să mă ierţi. Nu m-am maturizat destul cît să nu îl uit pe undeva, ca pe brichete, în ipoteza în care aş avea unul. Abia mă descurc cu meniul maşinii de spălat. (exagerez niţel).
Totul e bine cand se termina cu bine! A fost ca pe vremea cand urmaream pe fuse numararea voturilor ..
Ştiri proaspete de ieri, 21 martie:
În zona calamitată Yamato Kyubin (Kuroneko yamato) un serviciu de mesagerie poştală privată şi-a reluat distribuţia/colectarea în zonele afectate de cutremur.
Tot ieri, Poşta Japoneză (JP) anunţa intrarea în funcţiune a 15 oficii poştale itinerante (pe şasiu) pentru a suplini lipsa celor spulberate/avariate. Se pot efectua inclusiv operaţii bancare de mică anvergură.
Numărul refugiaţilor în adăposturile primare este în scădere, însă mulţi vor continua să rămînă acolo. De obicei, după cîte o catastrofă, durata de refugiu nu se prelungeşte mai mult de 5 zile. Atît a fost la cutremurul din 1995 (Kobe-Osaka-Awajishima) comparabil cu cel de pe 11 martie. De data aceasta, criza regională de locuinţe nu va fi simplu de surmontat. Pe ţară, numărul locuinţelor libere, în regie prefecturală, se ridică la circa 45.000. În Hiroshima sunt disponibile 55, iar în vecinătate, în Hatsukaichi-shi 122.
De azi, Mazda şi-a reluat producţia de montaj în fabricile din Hiroshima. Nu însă şi în cea din prefectura vecină, Yamaguchi. Repornirea liniilor de asamblare s-a făcut pe seama stocului de piese destinate iniţial reparaţiilor. Se studiază posibilitatea alimentării cu piese din reţeaua de furnizori de peste mări. Fluxul de producţie este departe de a fi unul stabil şi previzibil.
După nouă zile de la producerea dezastrului, au fost scoşi vii doi sinistraţi: o bătrînă de 80 de ani şi nepotul său de 16 ani, claustraţi la etajul locuinţei. Parterul casei cedase la (poate după) tsunami. Cei doi apucaseră să urce la etaj, unde, sub maldărul de moloz căzut pe acoperiş, s-a conservat un spaţiu în care au putut supravieţui cu ceea ce mai rămăsese în frigider: iaurt, lapte şi apă. Şi-au păstrat temperatura corporală intrînd în aşternuturile uscate din dormitorul de la etaj. La o examinare sumară, bătrîna avea picioarele umflate, dar în rest era lucidă. Nepotul suferea de deshidratare, avea o rană uşoară la picior însă se putea deplasa şi vorbi coerent.
am pus desteptatorul sa sune cu noaptea in cap, m-am dat jos din pat si, cu ochii carpiti de somn, am mai dat un ultim refresh inainte sa sun din nou.
daca as fi fost cardiaca, m-ai fi avut pe constiinta 🙂
Iară-mă, Flory! Sunt nevrednic. Mii şi milioane de pureci la subsuorile mele!
Uff… 🙂 Hai ca mai vbim, paa
… si ma gandeam cu restriste ca uite, neam de oameni ce suntem si eu, si AVP-ul: la nevoile noastre nu se gandeste nimeni, pai chiar asa, chiar nu meritam si noi, daca nu saci, macar cate o amarata de sacosa cu orez? 🙂
totul e bine cand se termina cu bine
uffff
Vă mulţumesc tuturor pentru grijă. Îmi pare rău că nu îi pot răspunde fiecărui comentator în parte. Doresc însă să reflectăm cu toţii asupra utilităţii cărţii de identitate. Reproduc aici răspunsul într-o formă revizuită, adresat mai sus unui stimabil parlamentar european căruia îi port recunoştinţă pentru susţinerea discretă a demersurilor mele de debirocratizare a cetăţeniei:
Stai nițel, că se poate și vițăvercea: onor statul român mai acceptă uneori și cîte un vot din partea morților. Ăia pe bune, nu doar cu buletinul expirat 🙂
…de unde se vede că statul e niţel necrofil.
Bună seara, Marius!
Mă bucur să aflu că totul este în regulă.
Îţi scriu acum primul comentariu pe blog, cu un strop de vinovăţie. De o bună bucată de vreme îţi citesc postările cu sufletul la gură, dar despre tine am scris şi te-am admirat pe oriunde altundeva.
Adevărul e că toată săptămâna trecută am trăit după fusul orar al Japoniei. Am prieteni mulţi acolo, oameni cu totul deosebiţi şi gândul la tot ceea ce li se întâmplă m-a răvăşit destul de tare. Nu am intervenit până acum în discuţiile de pe blogul tău cel fără de buletin, pentru că, pe de o parte, am reuşit să iau şi să menţin legătura cu aproape fiecare prieten japonez, iar pe de altă parte am remarcat că eşti asaltat din toate părţile.
Mulţumesc mult pentru toate informaţiile valoroase oferite!
O poveste cu politai si fara buletin, traita pe nervii mei anu trecut:
Prin iulie anu trecut mi-a expirat buletinul, prin august m-am prins de faza, prin septembrie mi-am facut vint sa ma duc sa-l schimb. Ma duc cu tot dosarul, care cuprindea si duplicat al actului de proprietate asupra apartamentului, ca am pierdut originalul. Duplicat legalizat, de la notar, care inlocuieste pe deplin originalul, in orice contex juridic. Nu si la politie, unde mi se spune ca nu e valabil, tre sa vina sectoristul acasa, sa vada cu ochii din dotare ca eu sunt eu si locuiesc acolo. Ma rog. Povestea dureaza, mi s-a spus, cam 2 luni. Bun, si eu ce fac fara buletin. Pai, faceti o cerere si vi-l lasam pe ala vechi. Da e expirat, zic eu. Eh, asta e, zice el. Bun. Timpu trece, vine sectoristu, se lamureste cum sta treaba cu problema ontologica precum ca eu as fi eu, ci nu vecinu; ma duc apoi la politie sa vad daca, printr-o minune, e gata actu. Ei, sectoristu a trimis confirmarea cuvenita, dar a aparut o alta problema: pe certificatul meu de nastere e gresit numele mamei. Pe ea o cheama Garofita si pe certificatul meu de nastere scrie Garoata . Va dati seama, zice politaiu, daca e un fals. Pai cum pusca mea sa fie fals, zic eu, ca doar am facut o facultate cu certificatu asta, un doctorat, m-am maritat cu el, mi-am facut de trei, patru ori carti de identitate cu el (ca eu le cam pierd), si n-a mai fost fals. Da, zice el, probabil ca n-a observat nimeni. Pai, zic eu, dumitale de ce-ai observat? (retoric, fireste) A, zice el plin de sine, eu sunt un functionar foarte atent. Da eu ce fac? il intreb. Simplu, zice el: faceti poze, faceti cerere, va eliberam un act provizoriu si va duceti frumos in jud Brasov, unde v-ati nascut, si va scoateti un alt certificat de nastere. Cu el, faceti un alt dosar si va facem buletin. Da-mi decontati drumul? intreb eu.Ca acu locuiesc in Iasi. Se uita revoltat la mine si zice ca nu. Pai nu ma duc, zic eu. Pai va amendam, zice el. Pai nu e vina mea, zic eu. Nici a mea, zice el. Am facut un tambalau infernal, fireste, da nu mi-a folosit la nimic.
Si uite asa am stat eu, cetatean onest de felu meu, vo juma de an fara buletin 🙂
Kafkiană poveste.
Ăştia fac speculă cu cerneală. Îţi dai seama cîte sute de lei face miligramul de cerneală în condiţiile astea? Căcaţii ăştia de tabloajori recomandă cu un aer atît de firesc drumuri de sute (uneori mii) de kilometri pe banii personali şi pe capitalul de timp al cetăţeanului, de parcă ar fi gardienii noştri de gheto, iar nu slujbaşi în folosul nostru. Legătura între nesimţirea funcţionărească şi aruncatul cucului peste gardul Cotrocenilor e una odgonală. Să îmi explice Blaga de ce, după ani de reformă administrativă, statul păgubeşte sistematic cetăţeanul. Şi încă pe ton de vătaf.
Stai, că acu e Igaș, care s-a apucat, animat de un sfînt orgoliu, de o altă reformă administrativă: A LUI!
(e drept că în afară de el nimeni nu prea pricepe ce și cum, da ce contează)
Pariez ca „persoana bisericoasa” care te injura ca la usa cortului, dar al carei nume il maschezi din pudoare, e „radu humor”… In caz ca nu stiai, pe ferentaristul cu pricina il poti regasi subt forma unui serios hom de cultura, cum ar veni, la dom Dorin Tudoran in batatura, al carui blog tu il ai inrolat la sectia : „Bloguri închise, bătute, ostracizate, exilate”. Acuma, io nu stiu de ce consideri tu ca Dorin Tudoran are un blog „inchis” ; oare, pentru ca el ma rafuza pe mine acolo… ? 🙄 Si de ce oi crede ca are un „blog batut, ostracizat, exilat” ; oare pentru ca l-a batut soarta si-n loc sa se bucure de prezenta mea – un coleg de rezistentza si de creatie, la urma urmei, n-asa? -, DT se „bucura” de prezentza lui „radu humor”, al carui miros de pucioasa grea l-ai putut percepe si tu p-acilisa… ? Chiar sunt curios…
Sigur nu era RH. E o persoană cunoscută, dar nu notorie.
AVP-ule
Nu-l baga pe Marius in clinciurile tale cu DT si cu national-istericutzul RH. N-ai vazut ca acolo RH e cenzurat fara mila. DT ii scoate toate adjectivele lui temebele, iar RH suporta cu stoicism, altfel i se da marsul, ca sa fie bagat in seama de oamenii de cultura. Parol!
Cu alte cuvinte, daca ii cenzurez fara mila pe hitler, stalin, pol-pot, ramaru, al qaeda, neamtu-tiganu si radu humor, pot sa-i public si pe ei pe blog, alaturi de floarea telectualitatii mondiale or Ro, caci sunt notorii si perfect valabili, no…? Se cunoaste ca gandesti exact ca Chip&Dale, prichindel.
Pe Namţu Ţiganu ţi l-am ascuns. Pe RH l-am ascuns. Am ascuns şi alţi nătăfleţi. Dar, AVP, cred că dacă te-ai prinde cine e Chip&Dale ai lăsa vreo doi bemoli şi un becar de la tine, şi i-ai întinde mîna.
Cine e bre Chip&Dale ? Daca entitatea asta bicefala mi se adreseaza ca si cum ar sti, ea, n-asa, cum ca io am „clinciuri” cu DT si cu national-istericutzu lu pesce, n-ar fi normal sa ni se prezinte corect-cetateneste ori macar sa raspunda la replica mea, per rumaneste ?
AVP, C&D s-a rezumat la strictul necesar blogului de faţă, în speranţa menţinerii unei atmosfere cît de cît amicale. Las şi voi lăsa pacienţi liberi numai în măsura în care îi pot valorifica drept material de antiteză, atunci cînd noi, ceilalţi, prea suntem consensuali. Şi numai în anumite condiţii. În rest, îi ţin la mititica.
Asta-n caz ca nu vrea sa stea in banca sa, fireste, si sa se intretina cu mascati sadea, ferentareste. A nu se supala, pai cum drea…
AVP, vă sugerez să aveţi deplină încredere în Marius, ştie ce spune în privinţa lui Chip & Dale. Veveriţele sînt discrete dar îşi merită din plin acest drept. 🙂
Eu atata va-ntreb, acum si pe tine, draga Marius : daca Adolf Eichmann, de-un paregzamplu, ar invia si-ar vrea sa posteze in batatura ta, alaturi de alti oameni de cultura umanista sadea, n-asa ca daca l-ai publica (si chiar daca nu l-ai lasa sa-si deverse si acilea fierea-i antisemita or boratura de maala pe care o varsa, de obicei, la spamul de pe blogul meu sau in troaca altuia) ar fi cam ca drea…? Si-atunici, ce tot marunteste nea Chip&Dale, cum ca – vezi nene – doar io am un clinci cu rh-ul ista negativ, asa, pentru ca sunt io mai cu motz, pe cand ceilalti vad in el un hom cumsecade, daca il stergi bine de kkt si-l pui in capu mesei, ca pe cel mai onest invitat…
Dar, in fine, aici e batatura ta si faci ce vrei cu ea. Paa
Salut Marius,
bine ai facut ca ai iesit cu copiii „la iarba verde”, in ciuda timpului morocanos. Pozele sunt frumoase, in pofida cerului noros. Am admirat in ele abilitatea cu care Tetsu s-a insinuat in rolul de animal beta. Alfa fiind tatautzul care nu se zareste decit in ceata unei oglinzi. Altfel, prevenitor cu tinerele domnisoare, s-a lasat biruit de farmecele lor si de oboseala, cum se vede din tandra poza din tren.
In alta ordine de idei, desi nu ma pricep, Testu pare a avea talent dupa ce-am vazut in postarea in care tatutzul abia isi mai incapea in piele de mindrie pentru succesele fiului. Are talent, poezie si te iubeste devreme ce la tema „desenati ceva induiosator” a ales „locul de bastina al tatalui meu”. A eliminat din original un personaj care parea a nu-si avea locul acolo, el e mai martial, mai sever, mai samurai decit in original si, lucrul cel mai important, este capabil de abstractii subtile, din felul in care a „rezolvat” pietrele din zidul cabanei si scindurile din partea din dreapta, jos, a imaginii.
Mi-a placut si felicitarea de intii-maiul vostru, si cuvintu, si desenul, si ideea tintitata cu „sarmalute cu smintina”. Adorabil! Ii plac, le maninca? Si iarasi mi-au placut „abstractiile” care au in ele ceva ciudat si aerian, de stampe japoneze. Sa-ti traiasca si sa va bucurati de el.
Daca are inclinatii spre desen, ar trebui dirijat cu grija in aceasta directie.
Si, da, e fiul tatutzului lui. Cel putin din dirzenia si tenacitatea, care m-au facut sa zimbesc, cu care a tinut sa-l corecteze pe oficialul care i-a gresit numele sau formula de adresare din timpul festivitatii de premiere, dupa cum am vazut din postarea pe care n-am mai gasit-o, in orice caz aici n-am gasit-o, poate ca am citit-o in alta parte, pentru ca te risipesti in toate cele patru vinturi…
Ginduri bune
n
PS Veveritele au decedat noaptea trecuta. De indigestie. Erau ca japonezii, evitau conflictele. N-au digerat cuvintele ce le-au fost atribuite, desi nu le-au gindit, nu le-au scris si nici sugerat. Mare-i gradina lui Dumnezeu! Si trista! Dar gasim noi o cale de comunicare, nu? Mersi pentru incercarea de domoli spiritele prea, excesiv de… cum sa zic, ego-monumentale!
Mulţumesc, Soldatule Necunoscut. E drept, în excursia de deunăzi, Tetsu a suferit niţel din cauza „frecării civilizaţiilor” (ca să te citez) constînd din distanţa capitală-provincie. Copii de capitală, şi colegi de şcoală, cei doi îl cam necăjeau pe Tetsu. Mă rog, şuşoteau mai mult între ei, îl trăgeau de mustăţi. Băiatul cu ochelari e şi uşor hiperactiv.
I-am atenuat lui Tetsu sentimentul de însingurare, propunîndu-i să îşi închipuie că suntem, ca întotdeauna, numai noi doi. În felul acesta, am reuşit parţial armonizarea prin comutarea mentală de la activitatea în doi la cea în patru, şi invers, pînă cînd timpul petrecut în patru a devenit majoritar. Adevărul e că băiatul cu ochelari era comportamental sub vîrsta biologică, iar fata intrase deja în perioada de revoltă a pubertăţii, fiind cu doi ani mai mare decît băieţii. I-am recomandat lui Tetsu să îl gestioneze pe băiat ceva mai tolerant, ca pe un frate mai mic.
Ca să completez tabloul, cei doi copii urmează cursurile unei şcoli primare private, ce aplică o metodă din cele „revoluţionare”(*) (tot un neamţ a inventat-o, dar nu Waldorf). Cert este că din compararea exponenţilor, elevii şcolii publice la care merge Tetsu, şi în rîndul cărora îl includ, îmi par mai buni „cititori ai aerului”. Sunt mai atenţi cu cei din jur. Pe scurt, mi se par mai bine adaptaţi social, mai buni coechipieri şi mai inteligenţi emoţional.
Oricum, am reuşit amîndoi să trecem cu bine peste asperităţi şi mofturi. Cînd au ajuns acasă, povesteau entuziasmaţi aventura, tustrei deodată, de nu mai înţelegea haremul nimic.
Acuma, ca să dau curs unei superstiţii locale, Tetsu e predestinat să fie mai înţelept, din moment ce sensul ideogramei este cel de filozofie. Cum ţi-e numele, aşa evoluezi.
Tetsu vrea acum să se facă fotbalist. S-a înscris la un club afiliat şcolii. Însă îl încurajez să dea şi din mîini şi din creier. Urmează o şcoală de shogi (un fel de şah pe tablă de 9×9 şi cu reciclarea pieselor scoase). De aproape un an însă s-a oprit la 8 kyu. Nu reuşeşte să promoveze la 7. Mai are timp, pe măsură ce va învăţa să fie mai bun meşter de capcane.
Pînă una, alta, a reuşit să îmi dea peste cap un deget de la mînă. Forţa şutului lui începe să mă înfricoşeze.
–––––––––
(*) Conform neamţului, copiii sunt lăsaţi la şcoală să facă ce vor, cît pot şi cît vor. Acasă nu au voie însă să privească la televizor. Citesc, scriu jurnale, dar sunt uşor autişti şi au tendinţa de a ascunde unele mici plăceri considerate de ei vinovate. De unde şi revolta mai accentuată, şi simţul de răspundere, comparativ mai slab.
AVP, te rog, ai încredere şi nu îţi slobozi imaginaţia mai mult decît o cere situaţia. Garantez pentru C&D. Întrucît nu l-am consultat, nu îmi permit decît să ţi-l prezint ca pe unul dintre corozivii comentatori ai vieţii de pe vremea lui Pelticle un jurnalist ce şi-a pus în pericol viaţa, poate la fel de mult pe cît tu ai făcut-o. Desigur circumstanţele au fost diferite, însă pericolul prin care a trecut C&D a fost unul întins chiar pe mai mulţi ani. C&D este unul din cei ce ne dădeau speranţă. Unul care între timp nu s-a dedulcit la arginţi. Deosebirea dintre voi este doar în modulul de elasticitate cu care fiecare percepe realitatea. Cel rigid nu este C&D. Te rog, AVP, nu mi-aş dori să fiu pus în situaţia de a alege între tine şi el. Cuminte ar fi să îţi retragi acuzaţiile şi epitetele pe care i le-ai atribuit.
Asa cum neconfruntationalu lu pesce n-a ratat ocazia de a ma piscari neintrebat, atunci cand m-a confundat c-un cretin care se tot cearta damproasta cu antisemitu sonat, el nu vru sa rateze nici prileju de a ma ironiza (curat neconfruntantilonal, pai cum drea…) ca pe egoul-monumentalizat, o placa veche pe blogu democratului ce-l oploseste senin pe rrromanu verde si sociopat (dupa ce – cica – il cenzureaza de rahat). Mare-i gradina domnului DT, n-asa, bre, nea Soldatule ? Trista, ipocrita si taaare mediocra, in spe !
Marius, infrunti tu situatia din Japonia, darmite chestiutza de a alege intre mine si cine-oi vrea, a ? Nu eu am inceput cearta asta si nu eu sunt mascat p-acilea. Si chiar nu vad ce epitate si acuzatii as fi putut aduce unuia despre care habar n-am cine e, dar care ma mistocareste in continuare, in spe. Ca ce chestie, bre ?
Te asigur ca a fost ultima mea interventie.
MI-ai dat o idee. hai ca bag si un mesaj din asta, sa vad cine se bucura ca am murit 😉
…dar mai încolo, cînd mai uită poporul internet păţania. 🙂
Mistretule, Omul, Fiule!
Dupa ce ne-ai perpelit la foc marunt o noapte intreaga, tot nu vrei sa intelegi ca birocratia noastra, copiata dupa cea frantuzeasca, combinata cu un pic de rigoare saz timpenie prusacă, nu se va schimba nici daca muti centrala de la Fukushima, in starea care acuma, exact peste Casa Poporului, dupa care dai si cu bomba atomica? Va muri de git cu buletinul de identitate de git! Dar psete vreo 2000 de ani.
Ca noi nu suntem japonezi. Nu suntem nici macar ciini japonezi, dupa cum am vazut in filmuletul care urmeaza si care m-a emotionat la culme. Vreau sa zic ca, acolo, la voi, pina si ciini sunt emtionanti, solidari in suferinta si, da, domnule, umani si demni, ca fratii lor mai mari, oamenii. Japonezi, fireste. Si vad, ca acolo, la voi, si ciinii au buletin de identitate! Ha?
Chip&Dale, m-aţi pus în dificultate. Io alocasem vreo mie de ani pentru abolirea buletinului. Unul şi jumătate trecu fără să-mi dau seama. Va trebui să îmi revizuiesc resursele de răbdare. Acuma, nu tot ce e franţuzesc e şi nepieritor. La urma urmei, francezii sunt tot un fel de români în Atlantic scăldători (vorba unui poet nebun).
Despre filmuleţ: Pe locul acela fu o casă. Nu a poporului, dar o casă. Spre deosebire de copoii sectorişti valahi, chiorîşi chiar şi atunci cînd noi, poporul suveran, le arătăm buletinul, (dar prietenoşi cu cei care le dau osul), cîinii din filmuleţ îşi recunosc sectorul. Îl apără chiar şi în lipsa suveranului. Se trece pe acolo numai în baza buletinului olfactiv. Ăla e bun, că nu expiră.
Emotionat, putin spus…..un nod in git, lacrimi in ochi si durere in suflet ca vor muri amindoi singuri si neingrijiti! Cind am aflat ca au fost amindoi salvati si ca vor fi bine, de abia atunci am inceput sa ma intreb ce s-a intimplat cu stapinii lor. Daca eu eram aceea, nu m-as fi simtit jignita ca lumea a avut mai intii grija de ciinii mei si pe urma a intrebat ‘oare cu mine ce s-a intimplat’……
Marius, am primit link-ul la blogul tau de la o colega de facultate cu care am ramas prietena in ciuda distantei geografice. Spre surprinderea mea regasesc un personaj virtual de care stiam de mult. Sincer ma intrebam pe ce pozitii virtuale ne-am aflat la inceputuri: prietenesti sau belicoase? Nu reusesc sa-mi raspund nelamuririi asteia, asa ca te-am citit nitel sa vad daca imi amintesc……nu. In schimb, faptul ca AVP a decis sa plece de la tine mi-a dat curaj sa scriu. Nu ca il cred; pe el mi-l amintesc sigur si STIU ca nu v-a renunta sa isi traga clopotele peste tot in virtual pe unde poate; deci nu va pleca. Dar el este un personaj colorat si plin de viata al virtualului…..si ar fi bine sa ramina……
Fara sa conteze pozitiile noastre din trecut in virtual, sper din suflet ca tu si frumoasa ta familie sa fiti sanatosi si sa nu aveti de suferit in urma devastatorului triplu-dezastru din vecini. These days, I am Japanese!
Julia, cînd ai făcut apel la memoria mea, m-am temut iniţial că s-a nimerit să fi dormit împreună pe undeva. Ah!, m-am mai liniştit. Mulţumim pentru urări. Şi ţie şi familiei tale, numai bine!
Marius, „pozitiile noastre din trecut” au fost numai in virtual! De aceea am repetat ‘virtual’ pina la saturatie! :)…….oricum, gluma ta e placuta…..multumesc de urari.
‘coniciua’! 🙂
Cum ţi-e numele, aşa evoluezi.
interesanta filozofie…
oare asa este?
Păi, aceeaşi filozofie e şi prin lumea europenească: Ai grijă ce îţi doreşti, că s-ar putea să devină realitate.