Fără buletin

★★★ Mi-am concediat avocatul. Tu ce păzeşti?

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2012/12/02

Tocmai am trimis un mesaj radical la Avocatul Poporului. Sfătuiesc pe oricine să trimită unul similar sau identic (minus nota de subsol) arătînd care este ameninţarea directă pe care o resimte în urma pasivităţii AvP din ultima jumătate de an.

Să n-aud obiecţiile: „degeaba”, „la ce bun?” şi alte defetisme! Evaluăm efecte abia după ce se vor strînge primele 50.000 de sesizări. Pune mîna şi scrie-i! Oricum sesizările noastre vor ajuta istoricii, constituţionaliştii şi politologii să evalueze corect perioada istorică.
(mai jos, textul)

–– Original Message ––
From: Marius
To: avp(la)avp.ro
Cc: traianbasescu(la)presidency.ro ; Cristian Preda
Sent: Sunday, December 02, 2012 4:48 AM
Subject: Drepturi cetatenesti amenintate (UTF-8)

Marius Mistreţu
(cenzurat) Hiroshima-shi
(cenzurat)

Stimate domnule Valer Dorneanu – „Avocat al Poporului”

Permiteţi-mi să vă prezint sumar fapte pentru a căror neutralizare, în numele cetăţenilor români, era nevoie să vă autosesizaţi, deoarece ele au lezat flagrant drepturi fundamentale şi libertăţi constituţionale. Lista faptelor Legislativului şi ale Executivului, inadmisibile într-o ţară a Unuiunii Europene, este lungă. O puteţi găsi într-o anumită parte a Presei. Iar dacă aţi fost numit acolo de Legislativ în virtutea cunoştinţelor dumneavoastră de Drept, presupun că ştiţi mai bine ca mine, că România se află în plină lovitură de stat parlamentară, cu executant guvernamental. Tehnic, România se află în stare de urgenţă, indusă artificial. Ştiţi exact ce decrete de urgenţă lezează drepturi fundamentale, ce decizii ale Legislativului au distrus bruma de constituţionalitate, care sunt drepturile şi libertăţile lezate, şi în ce măsură. Ştiţi şi nu aţi făcut nimic. Ştiţi de asemeni că în lista de cerinţe de îmdeplinit de către statul român, la punctul 4, este necesar ca Parlamentul (citez): să numească un Ombudsman care se bucură de sprijinul tuturor formaţiunilor politice (am încheiat citatul).

Stimate domnule Valer Dorneanu – „Avocat al Poporului”,

Întrucît 1) aţi dovedit, timp de 6 luni şi mai bine, o impardonabilă pasivitate în gestionarea atribuţiilor dumneavoastră legale, întrucît 2) aţi consimţit tacit la consolidarea unui regim antidemocratic, antieuropean şi, aş adăuga, antinaţional, bazat pe arbitrariu, pe tirania majorităţii, pe corupţia flagrantă, pe fals intelectual, pe propagandă mincinoasă (în curs de legalizare), pe dispreţul faţă de cetăţeni, faţă de drepturile şi libertăţile lor, întrucît 3) toleraţi în continuare samavolniciile parlamentarilor şi miniştrilor corupţi şi incompatibili, întrucît 4) toleraţi în continuare neaplicarea rezultatelor referendumului din 22 noiembrie 2009, (deşi v-am cerut în luna iulie a.c. să iniţiaţi dizolvarea Legislativului, pe cale extraordinară, la Curtea Constituţională, în baza Art 2(2) din Constituţie), întrucît 5) vă luaţi salariul într-un mod nedemn, slugarnic faţă de majoritatea tiranică ce v-a numit, (ceea ce explică şi ghilimelele din titulatură), întrucît 6) aveţi datoria morală să urgentaţi aplicarea punctului 4 din lista Comisiei Europene, întrucît 7) la cererea mea, nu aţi iniţiat procedura de dizolvare pe cale constituţională, conform legii 14/2003, a grupului de criminalitate organizată, format din trei partide anticonstituţionale,

în virtutea faptului că sunt cetăţean român, ameninţat direct*) (de către Junta parlamentară 256 şi de către unealta sa, regimul Ponta), client de drept al Avocatului Poporului, fără şansa reală de a fi apărat în vreun fel de dumneavoastră, permiteţi-mi să vă anunţ cu indignare şi mînie că sunteţi concediat.
Dacă mai aveţi vreo urmă de demnitate, repet: dacă mai aveţi vreo urmă de demnitate, cuminte din partea dumneavoastră ar fi să demisionaţi.

Mă rog la Dumnezeu să vă amintească, într-o formă sau alta, că aveţi liber arbitru şi că nimic nu vă poate mîntui înafara căinţei exprimate prin demisie.

Cu stimă,

Marius Mistreţu
Hiroşima

––––––––––––
*) Temerile sunt legitime, după ce am fost linşat mediatic în total, timp de 7 ore şi 20′ de către uneltele televizuale ale unei formaţiuni politice ce constituie regimul Ponta, pentru că „mi-am permis” să denunţ la Parchetul de pe lîngă ÎCCJ doi parlamentari cu mandat ilegal şi un premier uzurpator. Pînă cînd România va redeveni un stat predictibil, în care instituţiile de forţă vor oferi din nou garanţia că nu se vor implica în persecutarea cetăţenilor, nu pot risca să pătrund pe teritoriul românesc.

Anunțuri

★ Comemorăm eşecul unei Constituţii

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/08/06

Toată lumea e de acord că bomba de la Hiroşima reprezintă o abjecţie. Azi, tot felul de organizaţii pacifiste se folosesc de simbol pentru a-şi satisface autosuficienţa şi obtuzitatea. Scuzaţi-mi duritatea, însă nu pot să nu văd că multe dintre ele propun alte şi alte forme de autocraţie. Indiferent de nobleţea intenţiilor, mişcările …-iste păcătuiesc prin ambiţia de a forja „oameni noi”. Nu mi-aş dori să trăiesc sub guverne constituite din activişti pentru pace, ecologişti, „umanişti”, sau alţi habotnici cu tendinţa de a face din om obiect de drept.

Dar să vedem cum se înlănţuie puseele de abjecţie ce au lăsat mărturia din fotografie.

Clădirea din imagine a fost sediul Casei de Industrie şi Comerţ a judeţului Hiroşima. A fost proiectată şi construită de către un arhitect cehoslovac, în cosmopolita eră Taisho. Era aşadar construită din fonduri private, pentru interese private.

Trebuie spus, Constituţia Meiji, inspirată din cea prusacă, avea un punct vulnerabil: armata nu se supunea controlului de constituţionalitate, ci acţiunile ei erau aprobate şi garantate doar de către Împărat. Nefericirea a fost că Împăratul Taisho a avut oarecare probleme mintale, factor favorizant pentru emanciparea armatei începută deja după victoria de la Port Arthur, din 1905. În 1926, cînd Împăratul Showa a fost întronat, armata deja colonizase o parte a Peninsulei Coreea. Însuşi poporul japonez fusese colonizat. Iar Împăratul a devenit prizonierul armatei, în loc să fie garantul ei. Totul a evoluat relativ lent, presărat cu spasme politice (cu morţi violente) ce au timorat Parlamentul, Justiţia şi populaţia (v.incidentele 515 şi 226). Metabolismul statului a fost acaparat complet de armată. Şi iată cum totalitarismul militar japonez a înrobit în primul rînd Japonia, iar mai apoi, hălci semnificative din Asia şi Oceania. Totul, sub o mistică ciudată, patriotardă. Ingineria a mers pe ideea că japonez poate fi orice supus din teritoriile de peste mări, dacă îşi însuşeşte mistica oficială.

În condiţiile în care una din puteri colonizează statul, onoarea nu mai poate fi naturală, ci devine un surogat de onoare, autonom în raport cu subiectul (devenit simplu obiect). Sub autonomia onoarei impuse de serviciul de propagandă (un fel de ICR trecut în subordinea armatei), orice abjecţie a fost posibilă. Dacă onoarea militară subiectivă nu ar fi permis crime de război, cea impusă de impersonalul stat totalitar a făcut posibil inclusiv infamul atac de la Pearl Harbour. Ca să nu mai zic de atrocităţile din Filipine, Nan Kin, Coreea, Manciuria şi de aiurea.

Vă sună cunoscut? România însăşi a trecut în secolul XX prin cîteva colonizări guvernate de religii seculare. Cu toatele au debutat cu lovituri de stat. Iar azi, în secolul XXI, asistăm la o colonizare de altă natură. De data asta, Parlamentul se află într-un proces accelerat de emancipare criminală. Parlamentul a dat deja lovitura de stat.
Nu întîmplător ICR a fost trecut în subordinea Senatului. Nu întîmplător Arhivele Naţionale, IICCMER, (curînd şi CNSAS), Televiziunea, au fost ocupate de detaşamente ale juntei 256. Nu întîmplător Avocatul Poporului a fost înlocuit cu o momîie instituţională. Nu întîmplător Preşedintele este hărţuit, suspendat şi iar hărţuit. Nu întîmplător Justiţia este asediată cu obiectivul (devenit între timp clarissim) de a fi instalate alte momîi instituţionale în fruntea ei, în folosul juntei 256. Curtea Constituţională însăşi se află sub asediu. Existenţa noastră administrativă este ameninţată de „microrecensămînt”. Iar de aici şi pînă la ameninţarea existenţei noastre fizice nu mai e decît un pas. Cu chipul şters conţopeşte, omul poate fi înfrînt (moral sau fizic) infinit mai uşor.

Dacă nebunia juntei 256 (urmaşa juntei 322) nu va fi oprită scurt şi sever, în curînd nu ne vom mai aparţine, aşa cum clădirea Camerei de Industrie şi Comerţ nu mai aparţinea celor ce o construiseră ci fusese demul încălecată de puterea emancipată sufocant. Clădirea din imagine nu mărturiseşte despre agresiunea americană asupra intereselor private ale altui popor (Poporul încetase demult a mai fi propriul stăpîn.) ci despre agresiunea unei puteri a statului împotriva poporului.

Constituţia Meiji a ucis, numai din rîndul japonezilor, opt milioane de oameni. Oare cîte milioane de oameni va ucide Constituţia Iorgovan? Deocamdată, obiectivul este uciderea scriptică a 1,4 milioane. Guvernul Ponta-Rus lucrează…

––––––
Despre fotografie: am luat-o azi dimineaţă cam pe la cîntatul cocoşilor.

● Nu există un principiu al simetriei juridice

Posted in Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2012/08/02

Se tot bate apa-n piuă pe tema unei aşa-zis simetrii la demiterea unui organ ales. Purtătorul de sofisme este azi verbosul Eugen Nicolăescu. El clamează că, dacă Preşedintele a fost ales cu votul a 5 milioane de electori, tot cu atîţia trebuie şi demis. Pare echitabil, dar nu e. Pentru că nu ţine seama de stabilitatea instituţională în stat.

Pentru a înţelege mai bine cum vine treaba, să luăm un sistem chimic. Avem, să zicem, două substanţe ce urmează a reacţiona. Energia sistemului pleacă de la un nivel Er şi ajunge la un stadiu Ep.
Notăm cu Er – energia reactanţilor şi cu Ep – energia produsului de reacţie.
În funcţie de natura reactanţilor şi de cea a produsului, în mod didactic, deosebim trei modele.
1) Er>Ep – reacţia are loc cu degajare de energie
2) Er<Ep – reacţia are loc cu absorbţie de energie, şi
3) Er=Ep – în care, la bilanţ nu se găseşte nicio variaţie de energie.

Reproduc grafic doar situaţiile 1) şi 2), situaţia 3) cu un clopot simetric, fiind una rar întîlnită.

La bunul simţ, după ce reacţia chimică se petrece, sistemul stabil va fi cel cu Er>Ep. Pentru a întoarce sistemul la starea iniţială, adică pentru reacţia în sens invers, va trebui cheltuită mai multă energie decît pentru reacţia directă.
Observăm o cocoaşă cu vîrful în punctul E*. Aceea reprezintă energia de activare a reacţiei. Trebuie spus că nicio reacţie nu poate avea loc spontan, ci are nevoie de un „brînci” energetic. Brînciul poate fi o scînteie, o lovitură mecanică, sau chiar o rază de lumină, în funcţie de natura reactanţilor. Nu intru în amănunte.
Dau doar cîteva exemple de materiale, produse de reacţie ce ne însoţesc viaţa de zi cu zi.
Uneori ne dorim materiale stabile, ca de exemplu: pigmenţi care să nu se decoloreze la soare, cauciucuri care să nu devină lipicioase în timp, vopsele care să nu se cojească. Alteori ne dorim materiale instabile ca: detergenţi biodegradabili, polietilenă biodegradabilă etc. Iar alteori ne dorim materiale care se descompun exploziv ca: nitroglicerină, trotil etc. Am ilustrat cele trei feluri de produşi, după starea energetică relativă.

Să revenim la modul de constituire a unei instituţii. Observăm că niciuna nu se poate constitui spontan, ci numai în urma unei cheltuieli energetice. Alegerile reprezintă omologul energiei de activare (E* din exemplul grafic). Alegerile în baza majorităţilor absolute (E* mare) deşi consumă uneori mai multă energie (două tururi de scrutin în loc de unul) dau instituţii moralmente mai stabile decît cele în baza majorităţilor relative.
Teoretic, instituţiile rezultate din alegeri pot fi securizate faţă de disoluţie. Iar practic fiecare şicană legală pusă drept condiţie la demiterea unei autorităţi, reprezintă o frînă, o măsură de coborîre a energiei Ep şi implicit de mărire a E* necesare la disoluţie, pînă la valori asigurătoare.

Acuma, Preşedintele a fost ales în baza unei majorităţi absolute. Este legitim ca funcţia sa să fie securizată tot prin demiterea în baza unei majorităţi cel puţin la fel de mari. Neexistînd un contracandidat, el e suplinit de o condiţie de cvorum ce, odată îndeplinită, permite considerarea proporţiei între DA şi NU. Fără îndeplinirea condiţiei de cvorum, proporţia de DA şi NU nu are niciun fel de semnificaţie electorală. Şi e firesc aşa, pentru că numai aşa se asigură o oarecare stabilitate.

În alte ţări, mult mai stabile decît România, condiţiile pentru demiterea unei autorităţi sunt şi mai drastice, prin majorităţi calificate (de peste 50%+1, 60%, 66,6%, mergînd pînă la 80%). Ba, uneori, chiar şi demiterea unor autorităţi numite se poate face prin majorităţi calificate. Este cazul judecătorilor de la Curtea Supremă a Japoniei. Tot în Japonia, revizuirea Constituţiei se face numai cu acordul a 3/4 din componenţa Dietei. Asta face ca nicio revizuire să nu fi fost posibilă în cei 66 de ani de cînd actuala Constituţie e în vigoare.

Observ că loviturile date succesiv de Parlament merg, din contra, înspre scăderea artificială a energiei de activare; fie la constituire (vezi alegerile locale în baza majorităţilor relative) fie la demitere (tentativa de abolire a condiţiei de cvorum la referendmul de demitere a Preşedintelui). Nu mai zic de recenta lege electorală trîntită de CCR, ce mergea tot pe ideea majorităţilor relative.
Parlamentul nu se sfieşte să coboare energia de activare acolo unde îi convine. Ceea ce duce la o fluiditate pernicioasă a instituţiilor.

Emanciparea neruşinată a Parlamentului a devenit principala cauză a instabilităţii politice din România. Cu atît mai complicată, cu cît, însuşi Executivul este la mîna Parlamentului, neexistînd o cale extraparlamentară de demitere a plagiatorului ce ne face de rîs şi ne distruge ceas de ceas. Suntem prizonierii unei instituţii nemernice, suprastabile, dar care lichefiază, face muci toate instituţiile statului.

De veţi judeca în termeni de stabilitate energetică a sistemelor fizico-chimice, veţi identifica cu uşurinţă fiecare perturbaţie indusă de Parlament. Aşadar, Eugen Nicolăescu mănîncă borş atunci cînd invocă aşa-zisa „simetrie” la demiterea Preşedintelui. Ea nu ar fi decît cazul particular 3) din schemele energetice de mai sus. Spus altfel, EN vrea instabilitate, alături de ceilalţi 255 de nemernici.

Pentru posibile soluţii am nevoie de o evaluare după alegerile parlamentare din toamnă. Să vedem ce instituţii vor rămîne pînă atunci în picioare. 🙂

EDIT: Am dat mai sus exemple de materiale instabile. Aflu că CCR nu a restaurat Preşedintele nici acum, la 4 zile după referendum. Trebuie să vă mai spun că produsul de reacţie este trotilul şi că stă să explodeze? CCR deţine capsa detontoare. Brînciul energetic.

★ Scrisoare de la un posibil deţinut politic către părinţii săi

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/07/13

Hiroşima
13 iulie 2012

Dragii mei,

Nu v-am mai scris demult. Din mileniul trecut, de pe vremea cînd vă trimiteam scrisori în plic. Azi e mai comod telefonul.

Dragii mei, iar dădu istoria buluc în vieţile noastre. Ca de obicei, cu bocancii. Ca la mineriade. La mineriade aţi înţeles voi că se petreceau lucruri comparabile cu rebeliunea legionară dar nu păreaţi a fi observat orientarea pulanului. Pulanul avea capătul în gîtul nostru, al fiilor voştri. Legionarii erau de partea cu mînerul.
Nu e un reproş. V-am înţeles deruta. Vă era frică de libertate şi nu puteaţi decît să îl credeţi pe Iliescu, pentru că, nu-i aşa, el era „un preşedinte pentru liniştea noastră”. Adică a lor. A unchiului Costel, a unchiului Rică. A lor, a celor calificaţi să învrăjbească oamenii. Să îi atomizeze. Să îi întimoreze.

După două decenii, în ciuda hîrtoapelor naţionale şi mondiale, lucrurile păreau să fi intrat în normal. Acum doi ani, (cînd ne-am privit în ochi ultima oară) remarcasem şi că Bucureştii începuseră să se lepede de imaginea de viroagă rurală, că şoselele sunt ceva mai netede, oamenii ceva mai deschişi.

Nu a durat mult. Deunăzi, elevii lui Rică şi ai lui Costel, neobişnuiţi să stea altfel decît cu curul pe lege, s-au răzvrătit. Au început rebeliunea de catifea. Pitiţi după chichiţe avocăţeşti, au distrus în patru zile toată ordinea de drept. Cu duşmănie, cu sete, cu ură.
Au început din nou să ne împartă în două. De 70 de ani ne tot împart în două. Iar de data asta s-ar putea să le reuşească definitiv. Cel puţin pentru vieţile noastre, definitiv.

Dragă mamă, dragă tată,

Ne-aţi crescut bine, cu multe sacrificii. Nu uit cum tu, mamă, te sculai la patru dimineaţa, iarnă, vară, ca să îmi calci pantalonii de şcoală, după care mergeai la fabrică să tragi la ţicling, să cari cutii grele de lemn, să-ţi rupi mijlocul, să-ţi strici ficatul. Aveai doar zece minute de pauză. Laptele antidot ni-l aduceai acasă. Mirosea a acetat de amil, a benzoat de butil, a acetonă. De cîte ori simt miros de solvenţi, odată cu o vagă tuse seacă, mă cuprinde un imens dor de tine.
Tu, tată, ai muncit patruzeci şi cinci de ani, ai străbătut milioane de kilometri prin ţară, cartai corespondenţa cîte paisprezece ore în picioare, tremurai la trecerea graniţei, nu cumva să găsească grănicerii ruşi sau bulgari bucata de unt sau ciocolata cumpărate din micul troc pe care îl făceai dincolo, pentru a ne face nouă o bucurie, refuzată altminteri de regimul alimentar Ceauşescu. Rar, cînd mă întorc în România, prefer să îmi iau bilet în vagonul de dormit pînă la Narita, decît să iau avionul de colea, de la Osaka. Ţăcănitul roţilor pe rosturi îmi aminteşte de vremea cînd eram ţînc şi mă luai în cursă. Îmi făceai aşternutul pe raftul de cartare. Te urmăream niţel cum recitai denumiri de localităţi în timp ce vîrai scrisorile în ochiuri, apoi adormeam în pîcla subţire de cărbune ars.

Dragii mei, cînd am emigrat, v-aţi înăbuşit cu demnitate sfîşierea din piept. Şi eu. Ceea ce nu v-am mărturisit, este că unul din motivele emigrării a fost ca, într-o formă sau alta, pe măsura puterilor, să învăţ cum merg lucrurile în lume, şi apoi să îi hărţuiesc pe persecutorii noştri, rostind adevărul.

Aţi aflat de la televizor că, recent, pe unul dintre ei, nevrednic prim-ministru, l-am prins că a încălcat cu cinism legea. Şi l-am reclamat la procuratură. Era de datoria mea.

Trebuie să vă spun că tabăra elevilor lui Costel şi ai lui Rică a pus-o de o fraudă imensă. Ei vor să colonizeze întregul stat. Cu alte cuvinte, ei vor ca România să re-devină un stat al ştabilor mafioţi.
După ce am văzut cum, în numai patru zile, mafioţii au instaurat domnia bunului plac, după ce am văzut că nu se sfiesc să calce pe orice lege, oricît de fundamentală, mă simt ameninţat. Mafioţii nu iartă pe nimeni. Posibil, nici pe mine.

Din moment ce au suspendat Constituţia, cine îmi mai poate garanta că nu vor călca şi peste cadavrul meu, după ce „mi-am permis” să îl reclam pe tîlharul prim-ministru la procuratură?
Preşedintele interimar, complice la lovitura de stat? Hm!
Antena 3, care vă spală creierele sistematic cu minciuni şi cu vrăjeli greţoase? Hm, hm!
Posturile TV care, după ştirea denunţului penal, s-au repezit asupra persoanei mele, in dispreţul oricărei norme de jurnalism? Hm, hm, hm!

Om fi noi cumsecade, dar nu naivi. Dacă, fără vreun cap de acuzare cert, au suspendat scurt un preşedinte de ţară, tîmpit să fiu să cred că bolşevicii contemporani nu vor încerca să mă aresteze, şi abia apoi să îmi inventeze vreo culpă.

Dragii mei, cred că am putea repara ceva dacă mă veţi ajuta şi veţi vota NU, la referendum. Iertaţi-mă că vă cer încă un drum pînă la secţia de votare. Vă cer să le daţi un brînci. Aşadar, NU!

Eu probabil nu voi ajunge la secţia de votare din Tokio. Nu numai pentru că e la mama dracului, la 900Km, dar nu vreau să le dau nici ocazia de a mă aresta. De la o clică de mafioţi ne putem aştepta la orice. Dacă ar fi să merg la vot, poate doar Preşedintele să îmi garanteze că nu mi se va înscena ceva.

Întrebarea e: care preşedinte? Cel legitim dar suspendat, sau fiorosul său uzurpator cu nume de floare?

Aşadar, pînă cînd domnia legii nu se va restaura, nu voi putea reveni niciodată în România. Voi continua gherila de aici. Cel puţin statul japonez mă protejează şi fără să îi fiu cetăţean.

Vă rog să mă iertaţi pentru multele blide în care tot calc, dar să fiţi mîndri de arta cu care o fac.

Cu drag şi dor, fiul vostru,

Marius

●●● Plagiatorii nepedepsiţi la timp distrug cu brutalitate instituţiile statului

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/07/04

Textul de mai jos a apărut pe Blogary.ro. Întrucît este o chestiune de interes public, mi-am permis a-l prelua integral, cu acceptul prezumat al autorului (Bleen).

Titlul original: Astăzi, în Piața Victoriei, ora 19.00. Și mîine, și poimîine.

Nu plecăm din stradă atîta timp cît statul de drept este în pericol

 

Şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. (Nicolae Steinhardt)

 

Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States where men were free. (Ronald Reagan)

 

Acesta nu este un război al PDL cu USL, al dreptei cu stînga. Este un război dus de Mafie împotriva Justiției, împotriva statului de drept, împotriva cetățenilor români.

Asistăm la o lovitură de stat dată de Mafie. Condamnarea lui Năstase a aprins beculețul și a dat semnalul întregii Mafii că nu mai e de glumit. După încercarea lui Ponta de a-l salva pe Năstase în al 12 lea ceas, prin intermediul lui Grăjdan, dejucată de procurori, după încercarea lui Ponta și Rus de a-l salva pe Năstase în al 13 lea ceas, prin intermediul Ministerului de Interne, Poliției și medicilor de la Spitalul Floreasca, dejucată deasemenea, de procurori, brațul politic al Mafiei, USL, condus de Victor Ponta și Crin Antonescu, a decis să scape de procurori. Ultimul obstacol e Președintele. Atîta timp cît e Băsescu președinte, USL-ul nu se poate atinge de procurori și judecători. Dar pentru a-l suspenda pe Președinte, trebuie să treacă de Curtea Constituțională, de Constituție și de lege. Zis și făcut.

În pericol nu sînt doar cele mai importante instituții ale democrației, nu doar autoritățile statului român, nu doar puterea judecătorească. În pericol e statul român, în pericol e locul României pe harta statelor civilizate și democratice, în pericol e libertatea noastră. În pericol nu sîntem numai noi. Noi putem pleca din țară (încă mai putem). Dar ce vor face ce se vor naște aici peste 3 ani, peste 10 ani, peste 27 de ani?

În 1931 dacă îi spuneai unui român că în cîțiva ani se va intra într-o dictatură din care va ieși abia în 1990, ți ar fi rîs în nas și te-ar fi considerat nebun, paranoic, catastrofist. În 1931 s-a născut bunica mea. În 1989, cînd România scotea timid capul din dictatură, bunica mea avea 68 de ani. Din ăștia 68, 44 îi trăise sub comuniști și 3 sub Antonescu. Habar nu a avut ce s-a întîmplat, habar nu avut ce a lovit-o. Dacă vrem ca copiii și nepoții noștri să nu se nască și trăiască sub jug fără măcar să realizeze ce li se întîmplă, ieșiți în stradă!

Lista neagră a instituțiilor statului român preluate de USL sau aflate sub asediu:

  1. Președinția României
  2. Curtea Constituțională a României
  3. Președinția Senatului
  4. Președinția Camerei Deputaților
  5. Consiliul Superior al Magistraturii
  6. Înalta Curte de Casație și Justiție
  7. Parchetul General
  8. Direcția Generală Anticorupție
  9. Agenția Națională de Integritate
  10. Avocatul Poporului
  11. Monitorul Oficial
  12. Institutul Cultural Român
  13. Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare
  14. Comisia de Etică din subordinea Ministerului Educației

Scopurile USL: preluarea totală a puterii și salvarea mafioților de sau de la pușcărie. Se încearcă suspendarea lui Băsescu nu numai pentru a ajunge la procurori ci și pentru a-l grația pe Adrian Năstase. Mafia e îngrozită de ceea ce i s-a întîmplat lui Năstase. Acesta e motivul pentru care Dan Voiculescu și-a dat demisia din Parlament, pentru a scăpa de Înalta Curte de Casație de Justiție. Acesta e motivul pentru care USL-ul atacă astăzi cu violență Justiția și statul de drept.

MRU și ICCD aveau în intenție ieșirea în stradă zilele astea. Pedeliștii au aflat și au decis să-i dea una scurtă lui MRU. Astfel, a ieșit Cezar Preda (un luzăr de la Buzău, nu-l știți voi) și a anunțat mitingul de joi, compromițînd astfel ideea de manifestare liberă și deturnînd protestul. Dar nu-i nimic. Dacă MRU, băiat finuț, de dragul unității dreptei, a tăcut și a înghițit, noi, care nu sîntem nici politicieni, nici băieți finuți, putem deturna înapoi mitingul și, dacă sîntem mulți și deciși, îi putem trimite pe liderii pedeliști acasă. Mitingul de joi este mitingul nostru, nu al PDL-ului. PDL-ul doar a încercat să-l deturneze, nu ca să-l folosească la ceva, ci doar ca să-l blocheze pe MRU. Așa cum spuneam, dacă nu mergem joi la miting și îi lăsăm pe Cezar Preda, Mircea Toader și Gheorghe Albu să se manifeste, se va striga numai: Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Eu zic să nu ne bazăm prea mult pe PDL. PDL e un corp inert, condus ori de înapoiați mintal, ori de complicii Mafiei la lovitura de stat. Pedleiștii au de ales. Ei pot trece la USL și scuipa în capul justiției de acolo. Justiția nu are de ales. Noi nu avem de ales. Nu ne putem baza nici pe reacțiile occidentale. Deocamdată, abia a ieșit ambasadorul american, cu chiu cu vai, în al paișpelea ceas. Nu ne putem baza decît pe noi.

Dacă USL reușește, niciun politician nu se va mai teme niciodată de justiție.

PS. Ne sunăm între noi să vedem unde ne întîlnim. Sau veniți cu idei de punct de întîlnire.

PS2. Azi, la 19, în față la Muzeul de Geologie. Ne vom recunoaște după pulanele din spinare.

%d blogeri au apreciat asta: