☆ Exces de hărţuire la Antena 3
Articolul de faţă se vrea un atac la persoană, dar simt că nu voi fi în stare să mă aliniez normelor în vigoare de calomniere în efigie şi de exhibare a ticăloşiei mediatice. Mă voi mărgini la a prezenta o scurtă cronologie şi de a aduce lămuriri acolo unde se cere.
Ca orice om ce iubeşte adevărul, uneori intru chiar în tulumba de căcat a Antenei 3, pentru a-i mai fleşcăi avîntul demolator şi crunta ipocrizie. Aşa, de pildă, la o ipocrizie anteelecotrală ce suna cam aşa…
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
8 decembrie
În această seară, la Exces de putere…
Cine sunt cei mai căutaţi, dar mai ales cei mai necăutaţi cetăţeni zilele acestea în România?
Care este miza alegerilor de mâine?
Cum se lucrează la intimidarea românilor pentru a nu ieşi la vot.
Ce decizii grele trebuie să ia noul Guvern în 2013.
Vă aşteptăm!
…am comentat:
(Marius Delaepicentru) Confirm. S-a lucrat îndelung la intimidarea mea. Partidul şi guvernul mi-au pus secţia de votare la 900Km distanţă de casă. Iar USL s-a opus ani de zile introducerii votului prin corespondenţă, deşi dă exemplul american al uninominalului într-un tur. Dar, fraţii mei!, în SUA au dreptul TOŢI cetăţenii să voteze prin corespondenţă. Fie că sunt afară, fie că sunt în ţară.
12 decembrie la 02:35
Agasată de felul în care am îndepărtat căcatul din tulumbă, gazda paginii de pe Face-buci s-a simţit obligată să mă „dea în gît”. Se petrecea sîmbătă, dar am observat abia luni abjecta bîrfă.
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
15 decembrie
Cine este Marius Delaepicentru?
Cativa domni insista sa se faca remarcati. Si sa ma convinga ca iau bani pentru a-si intari insistenta. Vad ca mai nou s-a aciuat pe aici un ins care isi spune Marius Delaepicentru. Sa vi-l prezint, zic, daca tot vrea sa fie remarcat.
Domnul se numeste Marius Mistretu si sustine ca locuieste in Japonia, Hiroshima. Este foarte activ in mediile online ale PDL – ARD (pe site-ul dlui Neamtu, pe Madame Blogary-ul lui Lazaroiu). Ce poate nu stiati insa despre dumnealui este postura in care vi l-am dezvaluit in urma cu cateva luni la Exces de putere: aceea de rotita in fabrica de plangeri penale copy-paste in sprijinul PDL. Intr-o zi Parchetul a fost asaltat cu mai multe specimene cu acelasi text cu semnaturi neinsotite de vreo data personala, CNP, buletin ceva, dar pe care dl Selaru, adjunctul doamnei Kovesi a decis totusi sa le ia in seama si sa le trimita Camerei Deputatilor spre solutionare rapida. Cititi in plangerea dlui Mistretu cum vroia el sa li se interzica unor parlamentari sa se mai apropie la 100 de metri de Palatul Parlamentului si altele asemenea 🙂
Domnule Mistretu, nu va impiedic sa postati pe aici, nici nu va sterg postarile. Am vrut doar ca oamenii sa stie cine sunteti.
Iar pentru a-mi „dovedi ticăloşia”, a ataşat un faximil după un denunţ penal, altminteri publicat şi pe blog încă din iulie.
Denunţul însuşi făcu obiectul unei „sesiuni” de împroşcare cu căcat, însoţite de defăimarea mea şi a soţiei mele, la Antena 3, pe 29 septembrie a.c. Soţia mea a făcut deja un prim demers în sensul spălării urmelor netrebniciei ulemalei voiculeşti. Va urma probabil un al doilea, dar nu acesta e pointu’.
Să revenim. Contrariat că ulemaua se trezi postelectoral, antonesc şi căcărău, cu faţa la cearşeaf, nu am făcut decît să îi demontez cîteva din multele sofisme şi manipulări. (mi-e imposibil să ţin pasul cu debitul căcălău al inchizitoarei) Şi am replicat cuminte, aşa, de încălzire…
Pariez că onorabilii comentaci nici nu au citit documentul.
Ieri la 04:18
…apoi un comentariu ce, din motive necunoscute, nu mai apăru. L-am salvat în hard-copy…
A urmat un alt comentariu din partea mea…
@Oana Stancu. Dacă tot le ştiţi aşa de bine, nu ar strica să arătaţi şi vreo „dovadă” că m-ar fi plătit cineva [PDL, după cum a afirmat ulemaua în emisiunea A3 din septembrie n.m]. Presupun că o aveţi, deoarece s-ar putea să vă întreb ceva mai… oficial, atunci cînd mi-oi face timp de manipulatorii oficinei voiculeşti.
…după care m-am dus la culcare. Sforr, sforr, sforr!…
Dimineaţă, ce să vezi? Ulemaua îmi umplu din nou numele de căcat. Iniţial într-un comentariu la firul indicat mai sus, ulterior, căzută în admiraţie în faţa propriei secreţii intelectuale, manipulată de propria-i sofistică, îl promovă ca topic de-sine-stătător.
Întrucît este de interes public în aprecierea mecanicii cereşti de manipulare mediatică, îl aplic integral…
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu · 8.884 apreciază asta
marţi la 06:45 ·
Domnule Mistretu, nu stiu daca va e rusine cu numele dvs sau aveti alte motive sa va ascundeti identitatea. Nu va cenzureaza nimeni, stati linistit. Dupa cum vedeti, postati aici fara intrerupere. 2) Sustineti ca sunt exasperata ca postati. Dorinta de a-i informa pe ceilalti de pe pagina aceasta de facebook in privinta dvs va deranjeaza? vi se pare exasperare? mie mi se pare ca e corect sa stie cine sunteti. Vad ca va deranjeaza, dar asta e problema dvs. Iar ideea ca mi-as considera telespectatorii oligofreni, arata cat de mic sunteti daca dvs credeti ca ii puteti pacali asa. Tocmai pt ca nu sunt. Si dati-mi voie sa fiu sigura ca nu sunt, tocmai pentru ca sunt telespectatorii unei emisiuni de ancheta sambata seara, cand altii vad un film sau o emisiune de divertisment. Sigur, asta dvs nu puteti intelege. Dar aveti bunul simt sa nu ii jigniti din dorinta de a-mi face mie rau. Ca atare, nu va ascundeti in spatele diferentei dintre denunt penal si plangere penala. Problema e ca toate textele primite de procurorul Selaru erau identice indiferent de semnatura. Au semnat 20 de oameni acelasi denunt? Cine i-a pus? Cine le-a dat sablonul? De aceea am numit actiunea asta „fabrica de plangeri penale”. Va rog, postati, postati, dorinta dvs de a va face cunoscut nu poate fi alterata. Salutari domnilor Mihail Neamtu si Sebastian Lazaroiu!
Ilustraţia îi aparţine maestrului Devis Grebu, prin amabilitatea căruia am marele privilegiu de a putea demonta şi ceea ce nu e de căcat în discursul antenist.
Na belea! Ulemaua umblă ciuline după mine să mă execute. N-am încotro, îi zmetiez „argumentaţia”…
Marius Delaepicentru: Nu, doamnă/ domnule „exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu”! Sunt mîndru de numele meu. Repet: sunt mîndru de numele meu. Cu cît mi-l scălîmbaţi mai tare, în direct la o oră de maximă audienţă, cu cît brodaţi minciuni mai multe şi mai gogonate pe seama mea, cu atît mai mîndru sunt de numele meu. Cu cît încercaţi mai abitir să îmi răstălmăciţi vorbele, cu atît mai mîndru sunt de numele MISTREŢU.
[cu faţa către auditoriu]
Brandul DELAEPICENTRU datează din 2001. L-am întocmit din motive cît se poate de practice. Orice căutare pe net, însoţită de semnificantul „delaepicentru”, trimite cu precizie la spuse de-ale mele din trecut. Aşadar, pentru „bibliografie” rapidă, pentru referinţe rapide şi linkuri, orice căutare însoţită de el scoate liste scurte. Cred că orice om cu IQ pozitiv a intuit valoarea practică a unui pseudonim rar.Entitatea: exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu a încălcat una din legile de aur ale internetului: anonimitatea voluntară. Dacă ar fi făcut pe „eBay” sau pe „Yahoo Auctions” aşa ceva, ar fi fost zburată imediat. Ceea ce vreau să zic e că există şi situaţii în care nici măcar numele adevărat al cuiva NU este de interes public. Observaţi, adresarea mea nu este către „Oana Stancu”, ci către „exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu”, arătînd astfel că respect voinţa anonimului.
Acum, la obiect. După ce am trimis originalul la Parchet, am publicat textul pe blog şi pe FB. Le-am recomandat cititorilor să copieze textul şi să îl trimită. Cele 20 de denunţuri penale au fiecare cîte un autor real cu nume şi cu adresă.
De neînţeles este că, ştiind relaţia: „delaepicentru”+”orice-alt-cuvînt”, jurnalişti ce îşi spun „de investigaţie”, nu au fost în stare să îmi găsească un lucru elementar: numărul de telefon, aşa cum le cere codul deontologic. Au ales să se facă de rîs cu alegaţii de toată minunea.
Apropo de investigaţii, vreau să vă trezesc niţel din somn şi să vă anunţ că am reclamat conducerea penitenciarului Jilava că îi permite deţinutului N0049 să posteze zilnic pe blog, în condiţiile în care deţinuţii nu au dreptul la mai mult de un schimb de informaţii la 7 zile.
…şi continuu cu demontarea altor cărămizi de chirpici…
Marius Delaepicentru: Pentru telespectatorii născuţi ieri, vreau să mai demontez o manipulare. Cîţiva jurnalişti de la A3, asistaţi de alde Şova (negaţionistul senator) se screm să demonstreze că a susţine o formaţiune politică sau alta, ar fi ceva reprobabil. Asocierea numelui meu cu Mihail Neamţu şi cu Sebastian Lăzăroiu mă onorează. Numai jurnalişti ai Antenei 3 consideră blamabil, ilegal, ca cineva, un cetăţean obişnuit, să aibă relaţii, fie şi online, cu cei doi. Este o manevră, o spun fără ocol, de natură securistă. Securitatea îşi făcea un scop din a atomiza oamenii, nu carecumva să se asocieze, să gîndească şi să acţioneze civic.
marţi la 18:24
Am adăugat un ultim comentariu pe care îl consider relevant…
Marius Delaepicentru: Va multumesc tuturor pentru injurii. Nu vi le-am citit, dar le-am dat like-ul cotidian.
Presimt ca concubinul Oanei Stancu va face legi intelepte in noul post de deputat, obtinut prin transfer de incredere si cu larg sprijin popular.
Cine are curiozitatea să citească şi alte comentarii la recurenta hărţuială la care sunt supus, poate intra direct pe pagina de FB a emisiunii. S-ar putea ca ilderima ulema-cadînă-de-proaspăt-deputat-în-divan să continue în promiscuitatea-i mediatică, să mă muşte de cur. Promit să vă ţin la curent.
★ Scrisoare de la un posibil deţinut politic către părinţii săi
Hiroşima
13 iulie 2012
Dragii mei,
Nu v-am mai scris demult. Din mileniul trecut, de pe vremea cînd vă trimiteam scrisori în plic. Azi e mai comod telefonul.
Dragii mei, iar dădu istoria buluc în vieţile noastre. Ca de obicei, cu bocancii. Ca la mineriade. La mineriade aţi înţeles voi că se petreceau lucruri comparabile cu rebeliunea legionară dar nu păreaţi a fi observat orientarea pulanului. Pulanul avea capătul în gîtul nostru, al fiilor voştri. Legionarii erau de partea cu mînerul.
Nu e un reproş. V-am înţeles deruta. Vă era frică de libertate şi nu puteaţi decît să îl credeţi pe Iliescu, pentru că, nu-i aşa, el era „un preşedinte pentru liniştea noastră”. Adică a lor. A unchiului Costel, a unchiului Rică. A lor, a celor calificaţi să învrăjbească oamenii. Să îi atomizeze. Să îi întimoreze.
După două decenii, în ciuda hîrtoapelor naţionale şi mondiale, lucrurile păreau să fi intrat în normal. Acum doi ani, (cînd ne-am privit în ochi ultima oară) remarcasem şi că Bucureştii începuseră să se lepede de imaginea de viroagă rurală, că şoselele sunt ceva mai netede, oamenii ceva mai deschişi.
Nu a durat mult. Deunăzi, elevii lui Rică şi ai lui Costel, neobişnuiţi să stea altfel decît cu curul pe lege, s-au răzvrătit. Au început rebeliunea de catifea. Pitiţi după chichiţe avocăţeşti, au distrus în patru zile toată ordinea de drept. Cu duşmănie, cu sete, cu ură.
Au început din nou să ne împartă în două. De 70 de ani ne tot împart în două. Iar de data asta s-ar putea să le reuşească definitiv. Cel puţin pentru vieţile noastre, definitiv.
Dragă mamă, dragă tată,
Ne-aţi crescut bine, cu multe sacrificii. Nu uit cum tu, mamă, te sculai la patru dimineaţa, iarnă, vară, ca să îmi calci pantalonii de şcoală, după care mergeai la fabrică să tragi la ţicling, să cari cutii grele de lemn, să-ţi rupi mijlocul, să-ţi strici ficatul. Aveai doar zece minute de pauză. Laptele antidot ni-l aduceai acasă. Mirosea a acetat de amil, a benzoat de butil, a acetonă. De cîte ori simt miros de solvenţi, odată cu o vagă tuse seacă, mă cuprinde un imens dor de tine.
Tu, tată, ai muncit patruzeci şi cinci de ani, ai străbătut milioane de kilometri prin ţară, cartai corespondenţa cîte paisprezece ore în picioare, tremurai la trecerea graniţei, nu cumva să găsească grănicerii ruşi sau bulgari bucata de unt sau ciocolata cumpărate din micul troc pe care îl făceai dincolo, pentru a ne face nouă o bucurie, refuzată altminteri de regimul alimentar Ceauşescu. Rar, cînd mă întorc în România, prefer să îmi iau bilet în vagonul de dormit pînă la Narita, decît să iau avionul de colea, de la Osaka. Ţăcănitul roţilor pe rosturi îmi aminteşte de vremea cînd eram ţînc şi mă luai în cursă. Îmi făceai aşternutul pe raftul de cartare. Te urmăream niţel cum recitai denumiri de localităţi în timp ce vîrai scrisorile în ochiuri, apoi adormeam în pîcla subţire de cărbune ars.
Dragii mei, cînd am emigrat, v-aţi înăbuşit cu demnitate sfîşierea din piept. Şi eu. Ceea ce nu v-am mărturisit, este că unul din motivele emigrării a fost ca, într-o formă sau alta, pe măsura puterilor, să învăţ cum merg lucrurile în lume, şi apoi să îi hărţuiesc pe persecutorii noştri, rostind adevărul.
Aţi aflat de la televizor că, recent, pe unul dintre ei, nevrednic prim-ministru, l-am prins că a încălcat cu cinism legea. Şi l-am reclamat la procuratură. Era de datoria mea.
Trebuie să vă spun că tabăra elevilor lui Costel şi ai lui Rică a pus-o de o fraudă imensă. Ei vor să colonizeze întregul stat. Cu alte cuvinte, ei vor ca România să re-devină un stat al ştabilor mafioţi.
După ce am văzut cum, în numai patru zile, mafioţii au instaurat domnia bunului plac, după ce am văzut că nu se sfiesc să calce pe orice lege, oricît de fundamentală, mă simt ameninţat. Mafioţii nu iartă pe nimeni. Posibil, nici pe mine.
Din moment ce au suspendat Constituţia, cine îmi mai poate garanta că nu vor călca şi peste cadavrul meu, după ce „mi-am permis” să îl reclam pe tîlharul prim-ministru la procuratură?
Preşedintele interimar, complice la lovitura de stat? Hm!
Antena 3, care vă spală creierele sistematic cu minciuni şi cu vrăjeli greţoase? Hm, hm!
Posturile TV care, după ştirea denunţului penal, s-au repezit asupra persoanei mele, in dispreţul oricărei norme de jurnalism? Hm, hm, hm!
Om fi noi cumsecade, dar nu naivi. Dacă, fără vreun cap de acuzare cert, au suspendat scurt un preşedinte de ţară, tîmpit să fiu să cred că bolşevicii contemporani nu vor încerca să mă aresteze, şi abia apoi să îmi inventeze vreo culpă.
Dragii mei, cred că am putea repara ceva dacă mă veţi ajuta şi veţi vota NU, la referendum. Iertaţi-mă că vă cer încă un drum pînă la secţia de votare. Vă cer să le daţi un brînci. Aşadar, NU!
Eu probabil nu voi ajunge la secţia de votare din Tokio. Nu numai pentru că e la mama dracului, la 900Km, dar nu vreau să le dau nici ocazia de a mă aresta. De la o clică de mafioţi ne putem aştepta la orice. Dacă ar fi să merg la vot, poate doar Preşedintele să îmi garanteze că nu mi se va înscena ceva.
Întrebarea e: care preşedinte? Cel legitim dar suspendat, sau fiorosul său uzurpator cu nume de floare?
Aşadar, pînă cînd domnia legii nu se va restaura, nu voi putea reveni niciodată în România. Voi continua gherila de aici. Cel puţin statul japonez mă protejează şi fără să îi fiu cetăţean.
Vă rog să mă iertaţi pentru multele blide în care tot calc, dar să fiţi mîndri de arta cu care o fac.
Cu drag şi dor, fiul vostru,
Marius
● Lista neagră a consumatorului
Decizia CNA de suspendare a emisiunii Antena 1 pentru zece minute, în urma scandalului provocat de un anume Capatos, sunt sigur că mai degrabă i-a revoltat pe consumatorii de televiziune.
Alternativa este să aplicăm planul Tapalagă.
Iată firmele cu care Antena 1 are contracte de publicitate:
Genius – “live with ideas” (ăstia dădeau premii în emisiune)
Vodafone – trăieşte fiecare clipă (primul sponsor din pauza publicitară!)
Clear men – fără mătreaţă – “eu aleg întotdeauna ce e mai bun”
Fastum Gel – libertate de mişcare
Jacobs – aşa mai stăm de vorbă
Nivea (Styling) – (pentru că) frumuseţea este seducţie
Digest Duo – pentru greaţă şi balonare
Cristim – îţi place să mănânci sănătos
Taxofit – taxează oboseala
nasic – pentru un nas liber şi sănătos
Provident – bani în 48 de ore
Tranzactiv – “gata iubito, ce-ai făcut azi? Mai nimic!”
Lioton Gel – pentru picioare sănătoase şi frumoase
Germanos
Cosmote
Winterfresh – o respiraţie rece ca gheaţa
Real – fără egal
Colgate (ultimul sponsor din pauza publicitară!)
Am preluat lista de pe blogul La colţu’ străzii
Boicotul consumatorului* va trebui să oblige sponsorii la reconsiderarea politicii de promovare la TV. Cu atît mai legitim, cu cît, niciunul din produsele vîndute de companiile listate, nu face obiectul vreunui monopol, şi nici nu e obiect indispensabil.
Sponsorii trebuie să ştie că administrarea reclamei prin oficinele trustului Intact îi va compromite
Oricine este liber să răspîndească lista neagră. Cu cît mai mult şi mai prelung va fi ventilată pe internet, cu cît mai mulţi vor şicana comerţul definit mai sus, cu atît mai eficientă va fi acţiunea de ruinare a trustului Intact.
–––––––-
* Eu însumi am boicotat timp de 15 ani vinurile franţuzeşti. Cauza? Prea multe experimente nucleare în Pacific.
▲ Japonia – un TVA mai mare, un Parlament mai mic
Într-o bună zi, o mamă, exasperată de consumul nemăsurat de zahăr al fiului său, se duse la Gandhi, rugîndu-l să îi dojenească niţel fiul, că poate pe el îl va crede că zahărul nu e bun pentru sănătate. Gandhi o rugă să revină după trei zile. Zis şi făcut. Întrebat de mamă de ce i-a cerut să revină, cînd putea să îi sfătuiască fiul pe loc, Gandhi răspunse: -„Nu am putut. Mi-am dat seama că eu însumi mîncam zahăr. Între timp am renunţat la obicei.”
Dar, să lăsăm parabolele anecdotice şi să vedem ideile lor în practica curentă:
Partidul Democrat (PDJ), de guvernămînt, încearcă o reformă a bugetului de stat. Pe lîngă o controversată comasare a unui fond de sănătate cu unul de pensii, PDJ propune alimentarea deficitului cronic* al fondului de pensii, prin sporirea TVA, de la 5% cît e în prezent, la 10%, treptat, pînă în 2015.
Spre deosebire de inculta noastră clasă politică, orice parlamentar japonez ştie că legitimitatea unui reprezentant popular nu este numai electorală. Se ridică în mod legitim o problemă suplimentară de legitimitate, cînd vine vorba de sporirea TVA.
Unul din argumente este că nu poţi scumpi TVA dacă nu arăţi, prin fapte, disponibilitatea de a fi alături de popor, în previzibila scădere a nivelului general de trai. Problema este într-adevăr una de leadership. Nu te poţi identifica cu un lider obişnuit să te sperie cu cheltuielile sale, decît dacă eşti moralmente, muci.
Liderii PDJ, în consultarea cu artizanul alternativei guvernamentale din urmă cu doi ani, cînd, pentru prima oară, sistemul politic cu partid central (PLD) a virat net şi natural către unul bipolar, cum ziceam, liderul din umbră, Ozawa, a simţit că, fără o concesie din partea clasei politice, nu e posibilă creşterea TVA. Ar însemna ca PDJ să le ofere partidelor de opoziţie, pe tavă, o retorică erozivă, fatală pentru el.
În aceste condiţii, PDJ a iniţiat discuţiile cu opoziţia, pentru reducerea numărului de reprezentanţi** în camera inferioară a Dietei. Ozawa declara azi: „simt miros de alegeri anticipate în 2012” (cu un an mai devreme decît expirarea mandatului actualei camere).
Sigur, economiile rezultate din reducerea numărului deputaţilor nu sunt mare scofală. Dar nu efectul pecuniar este problema, ci efectul moral. Un semnal clar că aleşii sunt parte a poporului, iar nu castă intangibilă.
După cum v-aţi dat seama, ordinea morală bate ordinea legală. Inclusiv cronologic. E firesc aşa. Întîi arăţi că te strîngi, şi abia apoi ai căderea morală să mă obligi a mă (re)strînge. Dacă îl întrebaţi pe nesimţitul eurodeputat Adrian Severin, el e de altă părere. Una „academic-şpăgară”, în dispreţul absolut faţă de alegătorii săi.
Dacă îi întrebaţi pe Filopat*** Antonescu, pe şeful său socialist şi direct Miki Mao, şi pe fericitul codoş securist-conservator, ei nu sunt în stare să îşi dea seama nici măcar cum e cu ordinea legală, impusă prin referendumul din 22 noiembrie 2009, de reducere a numărului de paralamentari. Ce să mai vorbim despre vreo ordine morală în promiscuitatea lor? Este o minune că cei trei încă mai sunt lideri de partid. Nesimţirea liderilor şi asfigmia eşalonului II, se răsfrîng asupra fiecărui membru al PSD, PNL şi PC. Pot afirma fără să nedreptăţesc pe cineva, că în opoziţie sunt trei partide (cu UDMR, patru) constituite din membri-viermi, care se iluzionează că opoziţia partidelor lor va înfrînge voinţa poporului.
––––––
* din cauze demografice, pensiile sunt alimentate numai pe jumătate din contribuţii. Restul, de la bugetul de stat.
** Camera Deputaţilor numără 480 de fotolii, la o populaţie de 130 mil.loc.
*** Filopat, adică Iubeşte-Patul
● Apel către lichelele copy-paste
Dragi televizori, dragi televizoare, stimaţi cetăţeni:
Mă adresez vouă cu mulţumiri, pentru modul profesionist în care aţi manevrat guzganul din dotare întru informarea la termen şi fără pierderi a publicului vostru captiv, la întreaga capacitate a ridicolului. Aţi păstrat acurateţea informaţiilor furnizate de mine, pînă în cele mai mici amănunte, erori dactilo şi de redactare, fapt pentru care nu vă pot fi decît recunoscător. Vă fac cadou „exclusivităţile” trase la indigo. Gratis. Însă e bine ca cetăţenii să ştie că ceea ce eu am postat pe blog nu a iscat vreo exclusivitate mai mare de 30 de secunde între voi. Am repartizat echitabil toate informaţiile. Aceleaşi informaţii. V-am aliniat. Iertaţi-mă, v-am dat numai un robinet. Nu e vremea vedetismelor.
Desigur aţi avut şi lipsuri. Numai cine nu copiază nu promovează. Dar vă iert. Nu înainte de a vă dojeni.
V-a lipsit discernămîntul în deosebirea unei explozii nucleare de una chimică. Însă nimeni nu s-a născut învăţat.
Aţi lansat campanii ipocrite de colectare a unor iluzorii japonezi emigranţi, omiţînd că insecuritatea tectonică nu este un motiv de emigrare comparabil cu lipsa libertăţii, a normalităţii, a gestului simplu, a vorbirii cuminţi, a funcţionarului politicos, a cîinelui bine strunit, a legii drepte, scrise simplu şi clar (în limba oficială a statului iar nu în păsăreasca de barou).
Cum veţi putea rezolva disonanţa cognitivă la primirea unor ipotetici, şi bănoşi cetăţeni japonezi imigranţi, cînd deunăzi, tot domniile voastre descriaţi defetist şi isteric, neputinţa general-citadină de a proteja un cetăţean japonez de colţii unui mortal maidanez? Cine credeţi că e atît de tîmpit încît să pună botul la gargara unor venali ţepari mediatici, cînd el are de reclădit o ţară?
Dacă tot vă furnică fiorul să ajutaţi emigranţi, daţi un telefon în Lampedusa. Veţi găsi acolo virtuali imigranţi care să corespundă prototipului. Minus ikebana.
Acum, vă puteţi ridica roaba de bănet de la plutocrat. Fără nicio remuşcare. Veţi fi nişte viermi verboşi. Vă e ruşine şi nu ştiţi încotro s-o luaţi? Iată, aveţi alternativă:
Lăsaţi roaba de bănet şi demisionaţi. Veţi dormi mult mai bine. Dar odată eliberaţi, veţi dormi mai puţin. Mult mai puţin.
E drept, se vor găsi alţi fripturişti, dar pe care îi veţi putea arăta cu degetul deîndată ce vă veţi recîştiga demnitatea. Pînă cînd şi ei îşi vor descoperi propria lor demnitate. Şi tot aşa, pînă cînd întregul popor gazetar va deveni niţel japonez. Nu e nevoie de aport genetic pentru asta.
Succes!
Cîrciumar Marius Mistreţu
Hiroşima
● Fantoma lui Guţă Tătărăscu pe Dealul Arsenalului
Într-un fel, recent adălmăşita USL este produsul actualei Constituţii, ce permite virajul la un regim parlamentar pur, numai pe durata unei legislaturi, şi numai cu condiţia formării unei majorităţi absolute verificate electoral (v.art.103).
Desigur, aglutinarea cu pricina are raţiuni pragmatice (citeşte oportunism), cu bătaie scurtă, dar nefirescul ei nu o scuteşte de asemănarea structurală cu cioporul politic ce a dus la formarea guvernului Groza (martie 1945 – noiembrie 1946). Iar asta, fără scuza prezenţei lui Vîşinski şi a trupelor sovietice de ocupaţie. Oare mai trebuie să adaug că interesele ruseşti nu mai au nevoie de prezenţe chirilice, din moment ce se găsesc atîtea cozi de topor şi atîţia idioţi utili, cît să le satisfacă?
În cazul unui succes electoral în 2012, sunt curios cine îl va reîncarna pe Zăroni la Agricultură. Dar pe Teohari Georgescu la Interne? Şi ce ciutac/ tudor-popesc, pe Constantinescu-Iaşi, la Propagandă?
După găina vivipară, coropişniţa cu trei antene
Vă prezentăm în exclusivitate sigla electorală şi orificială a noii gînganii politice, clocită, eclozată, şi despupată în solul mănos al patriei, din curtea companiei Crescent Grivco.
Observaţi echipamentul de supravieţuire darwiniană*: puternice cazmale anterioare, musculoase bulane posterioare, privirea hotărîtă, bărbia voluntară, aripile de mare anvergură, infrastructura de palpare şi telecomunicaţii, inteligenţa politică, precum şi producţia de ouă.
(comitetul de părinţi)
––––––
* Nu, Darwin nu este membru în PNL. Mai încercaţi.
Noutăţi de ultimă oră
La închiderea ediţiei, din surse ce doresc să-şi păstreze IP-ul, am aflat şi sloganul electoral al noii creaturi. El este: Priboi înşine. Un slogan scurt, dar bărbătesc, mobilizator de averi pe numele soţiilor şi cumetrelor, aşa cum îi şade bine plutocratului underground.
Acknowledgement
Mulţumesc pe această cale maestrului Ion Cristoiu (cel ce deunăzi jelea Codreanu) pentru inspiratul titlu, numai bun pentru popularizarea ştiinţei în rîndul votanţilor PSD, PNL şi PC.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
4 comments