★ Tulbureală-n ochi – Roşia Montană pentru bolşevicul plăgar
În articolele despre Roşia Montană am tot vorbit despre partea tehnică a proiectului minier, dar prea puţin despre contextul politic. Despre cel social, şi mai puţin, întrucît, socialul este divizat, prost organizat şi buimac. Încheiam articolul în care puneam condiţiile de stabilitate generală, cu:
Cianura nu este cea mai rea otravă. Mai rea este promiscuitatea morală.
Despre promiscuitatea morală voi vorbi.
Oricine a observat incongruenţe flagrante în comportamentul liderilor naţional-socialişti din USL. Au doborît două guverne invocînd securitatea expoloatărilor resurselor minerale. Odată ajunşi la putere, s-au sucit. Au invocat tot felul de argumente şi de proceduri în sensul deschiderii exploatării efective. Le cunoşteţi, nu insist. În acest răstimp, sondajele indicau un uşor avantaj al partidei pro-. O situaţie numai bună de exploatat politicianist şi de lepădat de răspundere. Executivul doctor plagiar ponta s-a poziţionat pro-, dar ca să scape de răspunderea politică, ca tot bolşevicul, a angrenat Parlamentul. Vocea poporului, cum ar veni. Doctorul plagiar din capul executivului a reuşit să îşi exhibe plenar pînă şi schizofrenia, anunţînd că în dubla sa calitate, va respinge proiectul la votul în Parlament. Sigur, proiectul de lege suferă de oarece coerenţă constituţională, însă ceea ce va cădea la controlul de constituţionalitate, va putea fi corectat prin reglementări de rang inferior. De răspundere tot nu va scăpa. Propagandistic însă, premierul plagiar are de cîştigat, deoarece, am motive să cred că poporul nu e în stare să identifice disonanţa cognitivă din războaiele de imagine. Schizofrenia executivă s-a propagat şi în stratele inferioare ale organizaţiei mafiote. Se adaaugă schizofrenia naţional-liberală. Încurajat de egalitatea relativă din sondaje, preşedintele Senatului a mizat pe cartea contra-.
Acuma, nu e greu de dedus că proiectul minier este o virtuală vacă de muls zeciuiala, întru alimentarea pomenilor electorale. La „negocierea” cu RMGC de pe poziţii de putere, contribuie din plin, nu numai protestele din stradă, atent dozate, dar şi lumea ştiinţifică. Academicianul Ionel Haiduc, promovat pe bază de dosar încă de pe vremea lui Pelticle, reuşeşte să se facă de rîs invocînd argumente care îl descalifică nu numai ca savant, dar şi ca chimist. IGR, argumentează inclusiv acolo unde nu are competenţă, dar după aceeaşi schemă. Nu ştiu cine pe cine a plagiat, dar parcă ambele „somităţi” au scris după dictare, prezentînd aceeaşi imagine apocaliptică, de aceeaşi culoare şi întindere. Cel puţin directorul IGR are dreptate atunci cînd se îndoieşte de rezistenţa versantului stîng al văii Corna la infiltraţii. Dar nu se abţine de la exagerări, în ciuda faptului că nu ştie dacă una din discontinuităţile de acolo e falie sau nu. (Cu deştepţii naţiunii mă voi mai întîlni virtual, atunci cînd va fi să scriu despre chimismul deşeurilor.)
Nici ministresa mediului, rovana plumb, nu scapă ocazia de a se împăuna cu ceea ce era demult scris în documentaţia RMGC, anume, că efluentul (care rămîne tot în aria industrială) va avea conţinutul de cianuri solubile limitat la 3mg/l.
Nu am zis nimic despre presă. Nici nu merită. Gazetarii sunt prea concentraţi asupra conflictului simulat de liderii USL.
De ce toată tevatura, am aflat. Ce e de făcut?
În condiţiile în care cinismul bolşevic exploatează atît sentimentele sin-, cît şi pe cele anti-, vă daţi seama că cel cîştigat va fi tot grupul bolşevic de criminalitate organizată. El are şi pîrghiile de şantaj asupra RMGC, şi manetele legislative, şi echipele de imagine, şi incitatorii la protest, dar şi puterea de a se arăta cine e stăpînul ghiulului.
Fie că susţineţi public proiectul minier, fie că îl contestaţi la fel de public, pe drept sau pe nedrept, tot naţional-socialiştii din USL sunt cei care vor cîştiga. Orice am face, suntem idioţii utili ai cuiva.
Dacă ar fi după mine, proiectul minier este bine întocmit. RMGC a dovedit transparenţă satisfăcătoare. Cutrele sunt tot bolşevicii, pentru că nu ezită să risipească răspunderea oriunde, dar nu asupra lor înşile. Iar dacă şi-o asumă vreodată, o fac murdărindu-i la aceeaşi culoare pe toţi. Cînd toţi sunt vinovaţi nimeni nu e vinovat.
Cum ziceam, nu avem ieşire. Adică, avem, dacă ne orientăm către rădăcina răului. Care nu e nici aurul, nici RMGC, nici mediul poluat, nici poziţia geografică, nici cianura, nici capitalismul. Răul este promiscuitatea morală care începe cu o copiuţă.
Vă dau două obiective:
1) să protestaţi zilnic pentru că premierul este un plagiator ordinar. Recent, a mai fost descoperită o furăciune de talie internaţională. Protestaţi pînă la doborîrea guvernului.
2) să militaţi pentru ca toate locuinţele de pe Valea Bucium să fie racordate la reţeaua de apă curentă şi de canalizare. Vă spun mai încolo de ce. Oricum, pînă în 2015, România s-a angajat să racordeze toate locuinţele din ţară la reţeaua de apă. Nu ar fi nimic extraordinar sau denefăcut.
Încheiere
Strigător la cer este furtul intelectual. Cel material vine în siaj. Aşadar, rădăcina răului este în capul schizofren al sociopatului victor viorel ponta, cu voia dumneavoastră, şi numai cu voia dumneavoastră, doctor plagiar nepedepsit.
Sincer, am îndoieli că vă veţi strînge 20.000 pentru a doborî plăgarul pentru că e plăgar şi hoţ. Dacă articolul de faţă ar avea 20.000 de cititori, aş fi mulţumit. De aici încolo e treaba dumneavoastră.
Aveţi ocazia să mă contraziceţi atunci cînd spun că sunteţi manipulaţi. Condiţia este simplă, numerică,uşor de evaluat: mai mare sau egal cu 20.000… în stradă… zilnic… pînă la capăt.
Succes!
● Parchetul ne îndeamnă să ne căcăm pe un judecător, pe un premier şi chiar şi pe el
Textul de faţă li se adresează în special avocaţilor în căutare de motive pentru a recuza un anume judecător.
Motto:
„Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.”
Hm! Interesele generale ale societăţii. Reţinem frecţia asta, pentru că de ea se va freca întreaga construcţie ce urmează.
Nu ascund că intenţionez să hăituiesc un premier, doctor fraudulos în drept, titlu obţinut în baza unui plagiat flagrant. Abuzînd de poziţia sa de premier, micul şi ticălosul Titulescu a paralizat toate instituţiile publice şi private cu oarece tangenţă, în tentativa de a-şi astupa murdăria. Nu mă îndoiesc, eventualii cititori ştiu tot şirul de ticăloşii puse la cale. Începînd cu desfiinţarea comisiei de etică din Ministerul Învăţămîntului şi pînă la presiuni (sau cultivarea slugărniciei prin promisiuni palmate) uşor detectabile la Parchetul General.
Plagiatul premierului a fost denunţat la Parchet de către trei cetăţeni. Parchetul nu a văzut în fapta premierului nimic care să lezeze „interesele generale ale societăţii”. Nu a dispus nici măcar ordinul de retragere de pe piaţă a lucrării comerciale rezultate din plagiat. Ba, mai mult, nici măcar editurile ce au publicat autorii-sursă nu au ridicat pretenţii materiale. Nici măcar autorii-sursă. Un mucles general şi vinovat.
La rîndul meu, văzînd omerta generală, printr-un raţionament juridic ce nu poate fi contestat de către niciun jurist cu oarece cunoştinţe de drept, am demonstrat că NUP-ul Parchetului deschide o cutie a Pandorei. Parchetul s-a mulţumit să mă expedieze cu un sofism. (pag.1) şi (Pag.2) L-a durut fix în cur de „interesele generale ale societăţii”.
Dar care sunt acele „interesele generale ale societăţii”? Interesele economice? Imposibil. Nu pot fi decît diverse. Cele culturale? Aş! Politice? Şi alea sunt divergente. Atunci? Interesele generale ale societăţii sunt cele care exprimă valori morale: binele, adevărul, frumosul. Dar numai partea publică a lor, reunite în ceea ce numim curent morala publică.
Contrar opiniei comune, morala publică nu se referă la a nu-ţi arăta organele genitale în public. Este un concept mult mai larg, ce cuprinde inclusiv bazele regulilor ce asanează comerţul.
Morala publică este cea care stă la baza celor mai multe măsuri provizorii. Cînd cineva îşi arată curul în public, întîi i se acoperă curul şi abia apoi este luat la întrebări. Cînd un deţinut este transportat dintr-un loc în altul, firesc este ca chipul să îi fie ferit de privirile publicului. Cînd un produs contrafăcut este semnalat, întîi este retras de pe piaţă şi abia pe urmă se caută originea şi filiera. Cînd un vecin de bloc face scandal, întîi este redus la tonul normal şi abia apoi amendat.
Observăm că morala publică nu este un sentiment, ci un set de acţiuni raţionale şi precise de oprire imediată a răului, a minciunii, a urîtului. Abia după aceea se stabileşte în instanţă în ce măsură au fost lezate Binele, Adevărul şi Frumosul.
În cazul lucrării comerciale în discuţie, amicii noştri procurori nu par a fi înţeles că lipsa acţiunilor preventive pe care legalmente le aveau în fişa postului, lezează morala publică, adică tocmai „interesul general al societăţii”. Pilda lor lasă o breşă imensă în interesul public. Breşă prin care oprobriul nostru se va revărsa nu numai asupra ticălosului premier şi a obtuzilor procurori, dar şi asupra autorilor-sursă şi a editurilor părtaşe la frauda intelectuală prin inacţiunea lor.
Şi mai rău este că unul dintre autorii-sursă este judecător la o curte de apel. În mod automat, reputaţia judecătorului rămîne jeopardizată pînă cînd nu îşi va fi revendicat pe drept, repararea daunelor materiale şi morale provocate de copierea de către premier a unei lucrări publicate în 1999.
Reproduc din argumentaţia mea la plîngerea penală depusă împotriva premierului, un şir de suspiciuni legitime:
Declaraţia lui DD este un indiciu, fie al dezinteresului absolut, fie al unui raport de putere, în care putem doar presupune care este agresorul şi care, victima. Aşadar, o situaţie confuză, cu un imens potenţial de şantaj: fie DD îşi oferă ocazia de a-l şantaja pe VVP cu depunerea oricînd a unei plîngeri penale, fie VVP îl poate şantaja pe DD cu alte clenciuri. VVP este prim-ministru şi are legalmente suficientă putere pentru a o face direct sau pe ocolite. Repet, suntem pe terenul speculaţiei. Vulnerabilitatea lui DD poate fi agravată de eventualitatea ca însuşi DD să fi scris cărţi întregi apelînd la plagiat. De unde şi „dezinteresul”. Dacă nu ar fi aşa, în cazul Proprietăţii litigioase, DD ar fi ridicat neîntîrziat pretenţia de daune materiale împotriva autorului VVP. Dacă aş fi procuror la DNA, aş privi deja chiorîş lanţul „cumsecădeniei”.
Judecătorul se pune într-o situaţie incertă şi în instanţele în care este şi va fi prezent. Orice avocat sau învinuit îl poate recuza, atîta timp cît lasă arbitrariul să îi domine viaţa.
CSM este dator să il someze pe judecătorul Dumitru Diaconu să îşi regleze statutul moral. Singura cale de restaurare a moralităţii publice a judecătorului Dumitru Diaconu este ca acesta să îl acţioneze în instanţă pe premier, sau să demisioneze. Orice măsură căldicică nu face decît să adîncească prăpastia în dauna interesului public.
În joc este prestigiul Justiţiei. Şi, aş adăuga, interesele generale ale societăţii.
◎ Interviu
În ediţia de mîine a revistei Kamikaze va apărea un interviu pe care mi l-a luat Alexandru Căutiş cu ocazia plîngerii penale în care îmi revendic un drept de proprietate intelectuală.
Alin Fumurescu, într-un comentariu pe Voxpublica, îmi validează demersul.
★ Cati Andronescu pretinde că e sulfată mare
Un nou scandal de plagiat otrăveşte lumea academico-politică. Socialistul ministru al Învăţămîntului şi Cercetării, o anume Ecaterina Andronescu, pretinde că ceea ce făcu ea nu e plagiat, deoarece, vezi-Doamne, sărurile de fier de la borcan fură altele.
Acuma, la precipitarea oxizilor de fier sintetici, în aprecierea originalităţii nu are nicio relevanţă anionul sării de fier de la care se pleacă.
Dacă cercetătorul la care ai dat cu geana a plecat de la o clorură fier, nu contează dacă tu pleci de la un sulfat de fier sau de la un alaun de fier. Tot un drac e. Tot plăgar se cheamă că eşti, deoarece după dizolvarea în apă tot ioni hidrataţi de fier ai la momentul T0.
Esenţa procesului constă în preciptarea oxizilor coloidali de fier, de o anumită granulaţie (μ) de o anumită suprafaţă specifică (㎡/g), de o anumită tărie magnetică (Gauss). Or, tocmai condiţiile de precipitare ce duc la anume agregate, cu anume proprietăţi magnetice sunt partea de interes. Iar acolo Cati nu fu nici genială nici originală.
Cu alte cuvinte, revendicarea din procedeul în litigiu se referă la procesul fizico-chimic de obţinere a particulelor coloidale feromagnetice de interes, la metoda de stabilizare a suspensiei, la metoda de optimizare a proprietăţilor feromagnetice, eventual la căi de dispersare în răşini şi în fluide vîscoase, nicidecum la sarea-materie-primă din care particulele se obţin. Sarea de fier poate fi orice sare hidrosolubilă.
Ar fi putut fi originală dacă, să zicem ar fi descoperit vreun material feromagnetic plecînd de la cationi de altă natură. Abia atunci ar fi fost posibil (dar nu obligatoriu) ca anionul să fi avut vreun rol în proces.
În concluzie, Cati mănîncă borş, dar se dă viguros flogisticată în aripă.
––––-
Ca un fapt divers, acum vreo 25 de ani făcui şi eu un experiment asemănător, în speranţa naivă că aş putea face o vaselină magnetică pentru cutia de etanşare a unui bioreactor. Fracţiunea de dimensiuni coloidale ieşi cam mică, aşa că renunţai repede. Desigur, nu am avut nesimţirea să mă împăunez cu vreun merit.
●●● Plagiatorii nepedepsiţi la timp distrug cu brutalitate instituţiile statului
Textul de mai jos a apărut pe Blogary.ro. Întrucît este o chestiune de interes public, mi-am permis a-l prelua integral, cu acceptul prezumat al autorului (Bleen).
Titlul original: Astăzi, în Piața Victoriei, ora 19.00. Și mîine, și poimîine.
Nu plecăm din stradă atîta timp cît statul de drept este în pericol
Şi libertatea nu o poate garanta pînă la urmă nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie, nici un procedeu juridic. Ce rămîne pînă la urmă pentru asigurarea libertăţii? Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. (Nicolae Steinhardt)
Freedom is never more than one generation away from extinction. We didn’t pass it to our children in the bloodstream. It must be fought for, protected, and handed on for them to do the same, or one day we will spend our sunset years telling our children and our children’s children what it was once like in the United States where men were free. (Ronald Reagan)
Acesta nu este un război al PDL cu USL, al dreptei cu stînga. Este un război dus de Mafie împotriva Justiției, împotriva statului de drept, împotriva cetățenilor români.
Asistăm la o lovitură de stat dată de Mafie. Condamnarea lui Năstase a aprins beculețul și a dat semnalul întregii Mafii că nu mai e de glumit. După încercarea lui Ponta de a-l salva pe Năstase în al 12 lea ceas, prin intermediul lui Grăjdan, dejucată de procurori, după încercarea lui Ponta și Rus de a-l salva pe Năstase în al 13 lea ceas, prin intermediul Ministerului de Interne, Poliției și medicilor de la Spitalul Floreasca, dejucată deasemenea, de procurori, brațul politic al Mafiei, USL, condus de Victor Ponta și Crin Antonescu, a decis să scape de procurori. Ultimul obstacol e Președintele. Atîta timp cît e Băsescu președinte, USL-ul nu se poate atinge de procurori și judecători. Dar pentru a-l suspenda pe Președinte, trebuie să treacă de Curtea Constituțională, de Constituție și de lege. Zis și făcut.
În pericol nu sînt doar cele mai importante instituții ale democrației, nu doar autoritățile statului român, nu doar puterea judecătorească. În pericol e statul român, în pericol e locul României pe harta statelor civilizate și democratice, în pericol e libertatea noastră. În pericol nu sîntem numai noi. Noi putem pleca din țară (încă mai putem). Dar ce vor face ce se vor naște aici peste 3 ani, peste 10 ani, peste 27 de ani?
În 1931 dacă îi spuneai unui român că în cîțiva ani se va intra într-o dictatură din care va ieși abia în 1990, ți ar fi rîs în nas și te-ar fi considerat nebun, paranoic, catastrofist. În 1931 s-a născut bunica mea. În 1989, cînd România scotea timid capul din dictatură, bunica mea avea 68 de ani. Din ăștia 68, 44 îi trăise sub comuniști și 3 sub Antonescu. Habar nu a avut ce s-a întîmplat, habar nu avut ce a lovit-o. Dacă vrem ca copiii și nepoții noștri să nu se nască și trăiască sub jug fără măcar să realizeze ce li se întîmplă, ieșiți în stradă!
Lista neagră a instituțiilor statului român preluate de USL sau aflate sub asediu:
- Președinția României
- Curtea Constituțională a României
- Președinția Senatului
- Președinția Camerei Deputaților
- Consiliul Superior al Magistraturii
- Înalta Curte de Casație și Justiție
- Parchetul General
- Direcția Generală Anticorupție
- Agenția Națională de Integritate
- Avocatul Poporului
- Monitorul Oficial
- Institutul Cultural Român
- Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare
- Comisia de Etică din subordinea Ministerului Educației
Scopurile USL: preluarea totală a puterii și salvarea mafioților de sau de la pușcărie. Se încearcă suspendarea lui Băsescu nu numai pentru a ajunge la procurori ci și pentru a-l grația pe Adrian Năstase. Mafia e îngrozită de ceea ce i s-a întîmplat lui Năstase. Acesta e motivul pentru care Dan Voiculescu și-a dat demisia din Parlament, pentru a scăpa de Înalta Curte de Casație de Justiție. Acesta e motivul pentru care USL-ul atacă astăzi cu violență Justiția și statul de drept.
MRU și ICCD aveau în intenție ieșirea în stradă zilele astea. Pedeliștii au aflat și au decis să-i dea una scurtă lui MRU. Astfel, a ieșit Cezar Preda (un luzăr de la Buzău, nu-l știți voi) și a anunțat mitingul de joi, compromițînd astfel ideea de manifestare liberă și deturnînd protestul. Dar nu-i nimic. Dacă MRU, băiat finuț, de dragul unității dreptei, a tăcut și a înghițit, noi, care nu sîntem nici politicieni, nici băieți finuți, putem deturna înapoi mitingul și, dacă sîntem mulți și deciși, îi putem trimite pe liderii pedeliști acasă. Mitingul de joi este mitingul nostru, nu al PDL-ului. PDL-ul doar a încercat să-l deturneze, nu ca să-l folosească la ceva, ci doar ca să-l blocheze pe MRU. Așa cum spuneam, dacă nu mergem joi la miting și îi lăsăm pe Cezar Preda, Mircea Toader și Gheorghe Albu să se manifeste, se va striga numai: Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta e incorect! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Domnul Ponta are o atitudine greșită! Eu zic să nu ne bazăm prea mult pe PDL. PDL e un corp inert, condus ori de înapoiați mintal, ori de complicii Mafiei la lovitura de stat. Pedleiștii au de ales. Ei pot trece la USL și scuipa în capul justiției de acolo. Justiția nu are de ales. Noi nu avem de ales. Nu ne putem baza nici pe reacțiile occidentale. Deocamdată, abia a ieșit ambasadorul american, cu chiu cu vai, în al paișpelea ceas. Nu ne putem baza decît pe noi.
Dacă USL reușește, niciun politician nu se va mai teme niciodată de justiție.
PS. Ne sunăm între noi să vedem unde ne întîlnim. Sau veniți cu idei de punct de întîlnire.
PS2. Azi, la 19, în față la Muzeul de Geologie. Ne vom recunoaște după pulanele din spinare.
★★★ Apel către toţi intelectualii publici cu oarece simţ civic
Dragi intelectuali, permiteţi-mi să vă ofer o ocazie de a vă afirma moralitatea, inteligenţa şi abilităţile civice.
Recentul asalt al „Frontului Plăgarilor” asupra instituţiilor statului, neurmat de demisia solemnă a primului plăgar, dr.plg. Victor Ponta, murdăreşte nu numai obrazul României, dar şi pe cel al fiecăruia dintre dumneavoastră. Cîteva semne ale indignării domniilor voastre am receptat, însă, fără să vă minimalizez meritele, totul s-a rezumat la lirisme.
Propunerea mea este să negociaţi cu personalităţile listate mai jos, (ce figurează în scriptele Universităţii Bucureşti ca doctori honoris causa) pentru a-şi restitui titlurile onorifice, dacă pînă la 15 august 2012, ruşionsul neruşinatul regim Ponta nu va cădea, iar plăgarii nu vor dispărea din viaţa publică.
Pe unii laureaţi îi cunoaşteţi, pe alţii, nu. Cu cei cunoscuţi vă rog să luaţi legătura, să vă exersaţi capacităţile lingvistice, persuasive şi civice, întru restituirea titlurilor, sau ameninţarea cu restituirea titlurilor.
Vă rog, fără rezistenţe prin cultură, sofisme şi codeli. Nu aş vrea să mă dezamăgiţi cu provincialisme şi cu false patriotisme. Reputaţia Universităţii este oricum la pămînt, atîta timp cît impostura este şi la catedră şi în viaţa publică. Imaginea ţării e oricum harcea-parcea după summit-ul de la Bruxelles din 28-29 iunie a.c. Mai jos de atît nu se poate.
Abia după ce veţi rade din viaţa publică toţi plăgarii vom putea vorbi despre reconstrucţia reputaţiei. Atît a Învăţămîntului cît şi a ţării.
Vă urez succes.
Hiroşima – 2 iulie 2012
Marius Mistreţu – cîrciumar
Le recomand tuturor persoanelor juridice (organizaţii) şi fizice (bloggeri) de media, să colporteze mesajul meu.
Vă mulţumesc.
===============================
Anexa
===============================
Lista persoanelor ce au primit titluri onorifice ale Universităţii Bucureşti între anii 2005 şi 2012.
Doctor Honoris Causa – Bruno Haller
Doctor Honoris Causa – Dieter Schlesak
Doctor Honoris Causa – Peter Gross
Doctor Honoris Causa – Michel Maffesoli
Doctor Honoris Causa – Bogumil Koss
Doctor Honoris Causa – Zenon Grocholewski
Doctor Honoris Causa – Stephen Greenblatt
Doctor Honoris Causa – Reinhardt Lettmann
Doctor Honoris Causa – Hillis Miller
Doctor Honoris Causa – Norbert Lammert
Doctor Honoris Causa – George Sebastian Rousseau
Doctor Honoris Causa – Vlad Constantinesco
Doctor Honoris Causa – Antonio Tabucchi
Doctor Honoris Causa – Luc Piraux
Doctor Honoris Causa – James Grunig
Doctor Honoris Causa – Shashi Tharoor
Doctor Honoris Causa – Orhan Pamuk
Doctor Honoris Causa – Norman Manea
Doctor Honoris Causa – Vassilios Skouris
Doctor Honoris Causa – Carlo Ginzburg
Doctor Honoris Causa – Dennis Wilcox
Doctor Honoris Causa – Tullio de Mauro
Doctor Honoris Causa – Leonardo Morlino
Doctor Honoris Causa – Hayden White
Doctor Honoris Causa – Jean-Claude Colliard
Doctor Honoris Causa – José Manuel Durão Barroso
Doctor Honoris Causa – Gianfranco Fini
Doctor Honoris Causa – Mauro Calise
Doctor Honoris Causa – Jaakko Hintikka
Doctor Honoris Causa – Konstantinos Dimadis
Doctor Honoris Causa – Elihu Katz
Doctor Honoris Causa – Mihai Ghimpu
Doctor Honoris Causa – Pat Rogers
Doctor Honoris Causa – Linda Hutcheon
Doctor Honoris Causa – Charles Nelson III
Doctor Honoris Causa – Alteţa Sa Regală Prinţul El Hassan bin Talal al Iordaniei
Doctor Honoris Causa – Istoricul Jean Delumeau
Doctor Honoris Causa – Thierry de Montbrial
Doctor Honoris Causa – Evanghelos Moutsopoulos
Doctor Honoris Causa – Dante Gatteschi
Doctor Honoris Causa – Cardinalul Gianfranco Ravasi
Doctor Honoris Causa – Hermenegildo Garcia
Doctor Honoris Causa – Rolf-Dieter Heuer
Doctor Honoris Causa – Daniel Dennett
Doctor Honoris Causa – Saul Kripke
Doctor Honoris Causa – Richard Kayne
Doctor Honoris Causa – Bruno Delvaux
Doctor Honoris Causa – Cardinalul Stanisław Dziwisz
Doctor Honoris Causa – Michel Zink
Doctor Honoris Causa – Lordul Watson of Richmond
Doctor Honoris Causa – David Damrosch
Doctor Honoris Causa – Theo D’haen
Doctor Honoris Causa – Ivano Dionigi
Doctor Honoris Causa – Jean-Baptiste Humeau
Doctor Honoris Causa – Gérard Albert Mourou
Doctor Honoris Causa – Philip Kotler
Doctor Honoris Causa – Niyazi Serdar Sariciftci
Doctor Honoris Causa – Hélène Carrère D’Encausse
Doctor Honoris Causa – Thomas Pogge
Doctor Honoris Causa – Daniel Garber
Doctor Honoris Causa – Amos Oz
● Semidoctul e rege în ţara docţilor
Stimate semidoctor procuror Victor Ponta,
Am aflat şi eu despre felul în care sunteţi „persecutat” de Preşedinte. Mă gîndesc să vă sprijin. Intru şi eu în Frontul Plăgarilor, că văd că e trai dulce pe banii poporului, în dispreţul aceluiaşi popor.
Întrucît, de peste 100 de ani, dv., casta politică, lăsaţi impresia că dacă are un pic de tupeu, oricine poate fi ministru, vă anunţ că vreau şi eu. E drept, actualmente nu am doctoratul în drept, dar ştiu că mi-l pot cumpăra. Ştiţi cumva cam care e preţul pe piaţa neagră? Că văd că sunteţi doctor în achiziţia de doctorate.
Vă previn însă că am ceva probleme cu anestezierea simţului moral. Roşesc al naibii de repede atunci cînd spun o minciună. Sunt de-a dreptul eritrofob. Dv. cum faceţi de minţiţi de stingeţi, fără măcar să roşiţi?
Cum reuşiţi să vă fofilaţi printre legi, deşi e clar că aţi schimbat pe şest membrii comisiei de etică din Ministerul Învăţămîntului (cu yesmeni, probabil la fel de plăgari ca şi dv.) doar pentru a vă salva pîrlita de lucrare de doctorat plagiat? Cum reuşiţi ca printr-o descriere seacă a unei instituţii internaţionale, să obţineţi titlul de doctor, fără cel puţin să contribuiţi cu o interpretare originală în materia dreptului?
Mă rog, chestie de detaliu. Dacă tot aveţi atîta tupeu şi nesimţire cred că sunteţi persoana potrivită să reprezentaţi România la Consiliul European, pentru ca asfel, liderii UE să afle ce obraz gros au politicienii români. Cît de dedicaţi sunt ei interesului personal în dauna interesului public. Sunteţi mai mult decît reprezentativ pentru şcoala bolşevică de minciună instituţionalizată. Felicitări!
Dacă vă întîlniţi la „Brucsel” cu un anume zu Guttenberg, transmiteţi-i vă rog urările mele de sănătate.
Marius Mistreţu
doctor cîrciumar
Hiroşima
Alin Fumurescu
Fără buletin 
16 comments