Fără buletin

Din nou despre „principiul simetriei”

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/10/06

Încep cu o negaţie: Principiul simetriei nu poate fi invocat în chestiunile de drept public. A-l invoca este o pistă falsă, iar susţinătorii ei, sofişti.

Am stabilit în alt articol că teoria statului cere ca energia de destrucţie să fie mult mai mare decît cea necesară la construcţie. Altfel vom avea un stat metastabil ca apa gazoasă. Cum se destinde niţel, cum se trezeşte.

Un principiu al simetriei ar putea fi valabil la destrucţie dacă s-ar proba virtutea fundamentală: raţiunea.
Cum detectăm raţiunea? Putem? Putem. Iată cum:

Procesul de suspendare a Preşedintelui, fiind unul politic, mobilul Parlamentului poate fi deopotrivă raţional şi iraţional. Nu ştim. Dar ştim că instanţa constituţională are, prin natura sa, raţiunea, (judecata) ca virtute constitutivă. În această idee, avizul instanţei constituţionale, de fapt, compară rezultanta acţiunii Legislativului, cu textul constituţional. Un proces raţional. Dacă avizul este negativ, înseamnă că Legislativul a luat o decizie iraţională. Sigur, ştiam cu toţii asta dinainte, privindu-le mutrele schimonosite de ură. Dar instanţa constituţională înlătură dubiul.

Aşadar, din start, referendumul a fost iniţiat ca urmare a unui afect colectiv, exprimat cantitativ prin numărul de 256 de descreieraţi. În politică, afectele negative nu construiesc, ci distrug. Şi de aceea trebuie descurajate prin şicane solide. Una dintre şicane este cvorumul de participare la referendum.

Filozofia nu este diferită de cea a dreptului internaţional. Războaiele, fie ele: civile, între state, sau între alianţe de state, sunt prezumate a fi forme de manifestare politică a iraţionalului. Pentru prevenirea lor s-au inventat o serie de organisme de impunere a raţiunii. Toate conferinţele de securitate, toate organismele internaţionale de profil sunt de fapt instanţe de obiectivare a iraţionalului şi de impunere a raţionalului între state. (Eşecul lor este altă poveste.)

Acuma, la limită, statul poate fi format politiceşte chiar şi ca urmare a unei iluzii (naţiunea), a unei credinţe (religia), a unei identităţi (etnia), dar nu poate fi în mod legitim dezintegrat decît ca urmare a unui proces raţional (tratate de pace, despărţiri de catifea, decolonizări etc.).

Revenind, se poate vorbi de un principiu al simetriei la demiterea Preşedintelui, dacă, de pildă, ca în Austria, eşecul demiterii s-ar solda cu dizolvarea Legislativului (partea solubilă*). Aceasta ar fi într-adevăr o raţionalizare, prin pedepsirea entităţii iraţionale.

Aşadar, firească la o confruntare de natură constituţională este numai simetria: ori tu – ori noi. Iată, ne dăm seama de gaura din Constituţia actuală, o gaură formulată prin relaţia: ori tu – tot noi. Din start este ceva asimetric. Cum poate vorbi cineva de simetrie, cînd totul pleacă de la o a-simetrie? Pe slăbiciunea asta s-au bazat şi iniţiatorii loviturii de stat din 3-6 iulie 2012.

––––––––-
*) Nu toate adunările legislative sunt solubile. De pildă, în Japonia, Camera e solubilă, dar Senatul, nu.

Anunțuri

★ Un pont pentru „indignaţii” din USL

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Soluţii alternative, Talanga de identitate by Marius Delaepicentru on 2012/08/18

Se desfăşoară o acţiune extensă de identificare a fraudelor la referendumul de destituire a Preşedintelui. Rînd pe rînd, cu căciulile sub muscă, liderii USL se arată indignaţi de amploarea cercetării.

Din cifrele pentru participare, nu e greu să ne dăm seama că avem în faţă indicii de fraudă masivă. Liderii USL se bazau tocmai pe masivitatea ei pentru a descuraja cercetarea penală. Presimt şi o nouă cerere de inspecţie judiciară. Mă rog, nu acesta este pointu’ meu.

Cred că e important să folosesc chiar obstinaţia cu care USL încearcă să ascundă frauda, pentru a-mi promova viziunea despre rolul documentului de identiate în relaţia individ-stat.

Una din formele de fraudă pomenite, este cea de votare în baza buletinului expirat. Presupunînd că titularul este cel real, aceasta nu este o fraudă propriu-zisă, ci o pseudofraudă, deoarece legitimarea cu documentul de identitate expriat nu alterează natura procesului electoral. La scrutin se prezintă oameni în carne şi oase, iar nu buletine de identitate.

Bine ar fi ca USL să facă tot posibilul pentru a-şi înghiţi vorbele rele despre aşa-zisul abuz de a introduce în listele electorale persoanele cu buletinul expirat, şi să meargă pînă în pînzele albe pentru a scoate de sub urmărirea penală eventualii electori faţă de care procurorii ar invoca normele de organizare a alegerilor/ referendumului ce prevăd obligaţia ca documentul de identitate să fie în termenul de valabilitate. Prevederea este una abuzivă, neconstituţională.

Sper ca USL să ia în serios argumentele mele, altminteri prezente din belşug în cuprinsul blogului de faţă.

Dacă USL nu va face nimic pentru relaxarea în general a condiţiilor de identificare a persoanei, nu e nimic. Voi isca incidente similare. Lupta mea continuă, cu sau fără sprijinul (scrîşnit) al USL.

★ Ajutaţi-i să înţeleagă ce porcărie au făcut

Posted in Paşaport şi paşaportare, Scatoalce de Stat, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2012/08/03

Am trimis către patru instituţii ale statului o scrisoare prin care îmi afirm existenţa. Sfătuiesc pe oricine să trimită una similară. Modelul este cel afişat mai jos:

–– Original Message ––
From: Marius
To: cetatenie@just.ro
Cc: office@roaep.ro ; depabd@mai.gov.ro ; dgp.relatiipublice@mai.gov.ro
Sent: Friday, August 03, 2012 1:07 PM
Subject: Avertizare

(numele şi adresa-pe-bune)

Stimaţi domni,

În urma contestării acurateţii listelor electorale permanente la Curtea Constituţională, de către reprezentanţii celor 256 de parlamentari ce au atentat la statul de drept, contestaţie prilejuită de referendumul de demitere a Preşedintelui României, din 29 iulie 20112, şi urmată de verificarea listelor într-un termen relativ scurt,
ţinînd seama de presiunea politică la revizuirea listelor, şi de previzibilul exces de zel în ţesălarea lor,
personal mă simt ameninţat de pericolul real de a fi radiat abuziv din evidenţele dumneavoastră.

În consecinţă, vă rog să luaţi notă şi să ţineţi seama de următoarele:

1) Eu, Marius MISTREŢU, cetăţean român, cu CNP 1xxxxxxxxxxxx, sunt viu şi nevătămat.

2) Începînd cu data, ora şi minutul la care mesajul de faţă vă va parveni, orice operaţie din partea dumneavoastră care mi-ar aduce vreo vătămare a drepturilor cetăţeneşti, va fi interpretată ca acţiune ostilă faţă de un cetăţean român.

3) Voi da următorul semn de viaţă în ultimul trimestru al anului 2019, cînd îmi va expira paşaportul CRDS. În acest interval (şi după) în lipsa unui certificat de deces tradus din limba japoneză, voi fi considerat necondiţionat viu.

4) Vă puteţi convinge oricînd de existenţa mea fizică, printr-o corespondenţă internaţională cu confirmare de primire, sau printr-o carte poştală dus-întors, la adresa din antet.

5) În cazul în care vreuna din manevrele birocratice pe care le faceţi, sau le veţi face, îmi va provoca vreo pagubă pecuniară sau de timp, vă previn că mă voi constitui parte civilă, eventual şi ca parte vătămată (după caz), întru repararea perjudiciului.

Vă mulţumesc pentru înţelegere,

Marius Mistreţu – cîrciumar

Hiroşima

–––––––––––
Acest document a fost trimis simultan către următoarele instituţii ale statului:
Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie – cetatenie@just.ro
Autoritatea Electorală Permanentă – office@roaep.ro
Serviciul de Evidenţă a Populaţiei – depabd@mai.gov.ro
Direcţia Generală de Paşapoarte – dgp.relatiipublice@mai.gov.ro
=======================================

EDIT: Întrucît calomniile se tot propagă pe net, doresc să vă prezint o mostră de ticăloşie sau de naivitate „googlatră”. Din motive lesne de înţeles, nu i-am lăsat echipei de trolli privilegiul de a se exprima liber:

★ Securizarea absenţei la scrutin a funcţionat

Posted in Soluţii alternative, Teste by Marius Delaepicentru on 2012/07/30

Într-un articol trecut am imaginat un mecanism de securizare a absenţei la scrutin. Am cerut asigurări scrise din partea organizatorului cum că datele mele personale nu vor fi folosite la falsificarea votului. Am obţinut declaraţia în termenul fixat (luni, ora 17) declaraţie pe care am trimis-o spre verificare la PDL.

–– Original Message ––
From: Embassy of Romania – Consular Section
To: ‘Marius’
Sent: Monday, July 30, 2012 4:22 PM
Subject: RE: Cerere (UTF-8)

Stimate domn,

În calitate de consul și președinte al secției de votare nr.78 din Tokyo, doresc să vă asigur că Ministerul Afacerilor Externe și misiunea noastră diplomatică au luat toate măsurile, potrivit atribuțiilor sale legale, pentru a organiza și aceste alegeri în mod corect și cu respectarea strictă a legii, așa cum a procedat și în trecut.

La exercitarea votului, alegătorul din Japonia a fost înscris pe un tabel electoral cuprinzând: numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate/documentului de călătorie (aflat în termen de valabilitate), fiecare alegător semnând în lista electorală suplimentară. După încheierea procesului electoral, listele electorale au fost înaintate Autorităţii Electorale Permanente.

În privința alegațiilor dvs, veți înțelege că, prin respectarea strictă a legii, în listele electorale suplimentare ale secției de votare nr.78 au fost înscriși doar cetățenii români care s-au prezentat la vot în ziua referendumului.

Cu urări de bine,

(cenzurat)– Consul

Embassy of Romania to Japan

★ Apără-ţi fără menajamente absenţa la vot!

Posted in Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2012/07/28

Le recomand tuturor celor care locuiesc în afara ţării să trimită la consulat cîte un mail prin care să le pretindă organizatorilor o declaraţie de cuminţenie.

Adresele de mail ale consulatelor se află pe pagina MAE.

Am trimis deja un mesaj ce poate fi luat ca model.

Succes!

–– Original Message ––
From: Marius
To: CONSULAR
Cc:
Sent: Saturday, July 28, 2012 6:29 PM
Subject: Cerere (UTF-8)

Stimate domnule preşedinte al comisiei de votare din incinta Ambasadei României în Japonia,

Permiteţi-mi să vă anunţ că, din motive personale şi din cauza limitărilor legislative, ce nu permit votul la distanţă, nu mă voi prezenta la referendumul din 29 iulie 2009, de demitere a Preşedintelui.

Avînd în vedere prăbuşirea încrederii generale în autorităţile române, ca urmare a loviturii de stat din 3-6 iulie 2012, vă rog ca, cel tîrziu luni 30 iulie 2012 orele 17:00, să îmi eliberaţi un răspuns la mailul de faţă, în care să faceţi o declaraţie pe propria răspundere că nu aţi folosit datele mele cu caracter personal pentru frauda electorală se se profilează.

Este de datoria mea să vă previn că lipsa unui răspuns din partea dumneavoastră, în termenul cerut mai sus, va fi interpretată ca tentativă de fraudă. Voi avea grijă să aflu pe căi legale adevărul, eventual să mă constitui parte vătămată în cazul în care se va fi dovedit previzibila fraudă.

Vă mulţumesc anticipat,

Marius Mistreţu
Hiroşima

★ Fraudă electorală la secţiile de votare din diaspora

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/07/28

Aflu că personalul din comisiile de votare din diaspora a primit un set de instrucţiuni ciudate, printre care, interdicţia (sub ameninţarea cu puşcăria) de a face publică vreo cifră despre prezenţa la vot, pînă la încheierea procesului de votare.

Cu alte cuvinte: „mucles!, pînă băgăm noi, ticăloşii de partid şi de stat, buletinele necesare, şi întocmim titlurile de călătorie fictive, cu datele primite de la Ioan Rus (MAI) pe şest”.

Despre presupusa infracţiune de divulgare a datelor despre prezenţa la scrutin, nu cred că există niciun articol în codul penal care să o prevadă. Însă de la nişte autorităţi ticăloase, ne putem aştepta numai la înscenări fără legătură cu procesul electoral. Cum ar fi: strecurarea de droguri sau de documente secrete în geanta celui care îndrăzneşte să încalce consemnul, şi să facă publice date despre prezenţa la scrutin.

Iată cum turismul electoral se internaţionalizează, cu atît mai flagrant, cu cît, nici declaraţia pe propria răspundere nu mai e necesară, conform normelor emise de socialişti.

Le cer instituţiilor statului, abilitate să apere Constituţia (SRI, SIE) precum şi Parchetul General, să-i ia la întrebări pe intructori şi să strîngă mărturii de la cei instruiţi.

Pînă una, alta, înroşiţi telefoanele de la consulate şi cereţi să vi se precizeze care este articolul din codul penal care pedepseşte divulgarea datelor statistice despre prezenţa la vot.

★ Uneltele pentru construcţie trebuie să fie altele decît cele pentru destrucţie

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/07/24

Zilnic umblu pe o stradă ce urmează a fi lărgită. Actualmente, strada nu are trotuare, iar vehiculele circulă în sens unic. După lărgire se va circula pe două sensuri, iar carosabilul va fi bordat de trotuare.

Rînd pe rînd, clădirile de pe una din laturi au fost demolate, iar terenul de sub ele, achiziţionat de primărie şi împrejumuit. În spate, pe noul aliniament însă, au fost clădite alte edificii. Astfel, în 2007, un sediu de bancă, în 2008 şi 2009, două spitale private a fost reconstruite deja. Alte şapte, opt magazine au fost mutate în blocurile construite pe noul aliniament. Procesul a început în urmă cu vreo 15 ani şi este în curs. Azi, ultimele patru dughene sunt în curs de demolare. Încă de anul trecut, pe acolo pe unde s-a putut, a început şantierul subteran pentru caseta de utilităţi. Peste cîteva zile, frontul de lucru va fi eliberat complet.

Ce observăm? Primăria, prin consiliul local, legitim ales, nu şi-a permis să scurteze durata de utilizare a clădirilor ci a aşteptat cuminte, aproape două decenii, ca ea să se împlinească rînd pe rînd. Costurile de achiziţie şi penalităţile ar fi fost mult mai mari dacă planul de lărgire ar fi fost aplicat rapid. Ca să nu mai zic de prăbuşirea încrederii faţă de primărie, prin violarea dreptului de proprietate, prin lipsa de previzibilitate, prin cheltuiala suplimentară cu stingerea litigiilor iscate de un „Bitzkrieg” urbanistic dacă primăria ar fi acţionat pripit.

Îmi amintesc de o stradă ce face legătura între Calea Griviţei şi Calea Victoriei. A fost lărgită în mai puţin de o săptămînă. Clădiri încă în durata normată de utilizare au fost culcate la pămînt printr-o fluturare de mînă a dictatorului Ceauşescu.
Dar, să zicem că era totuşi vorba de clădiri antebelice.
Îmi amintesc însă de un bloc de garsoniere situat aproape de intersecţia Şoselei Virtuţii cu Bd. Păcii. Nu avea mai mult de 15 ani (din cei 60-80 cît e durata normată) cînd a fost demolat pentru a face loc pasajului Lujerului. Locatarii au fost umflaţi în cîteva zile şi strămutaţi aiurea.

Aşadar, vedem cum se face treaba într-un stat de drept, comparativ cu aceeaşi treabă într-o dictatură. Dictatura e nerăbdătoare, nu ţine seama de costuri, nu ţine seama de încredere, nu ţine seama de nimic.

Aşa a procedat şi Parlamentul pe data de 6 iulie. A suspendat un Preşedinte, înaintea îndeplinirii duratei normate a mandatului. Costurile le plătim deja. Uitaţi-vă la paritatea leu-euro.

Se tot bate apa în piuă despre cvorum la referendum. Se invocă nuş’ce comisii de la Veneţia.
Este bine să deosebim între referendumul constructiv (ca cel pentru reducerea numărului de parlamentari, sau de adoptare a unei noi Constituţii) şi un referendum destructiv.
Este firesc ca referendumul destructiv să fie condiţionat de un cvorum. Pentru demiterea unui Preşedinte, 50%+1 este încă un cvorum relaxat, în comparaţie cu viziunea din alte doctrine de stabilizare a democraţiilor. Nu există un iluzoriu principiu al simetriei, aşa cum nu există vreun principiu al dreptului cîştigat.

Aşadar, pentru a tempera o dictatură (în cazul nostru, a unei dictaturi parlamentare) cvorumul are un rol cît se poate de raţional şi de legitim.

Dacă, la referendumul de pe 29 iulie, poporul va pune botul la minciunile pulcăriaşilor din Parlament, şi se va duce la scrutin, nimeni să nu se mire cînd, în viitorul apropiat, va fi scos din casă şi aruncat în stradă. Dictaturile au prostul obicei să distrugă simplu şi eficient orice obstacol. Fie el şi obstacol uman nevinovat.

★ Cum ne putem proteja votul neexprimat

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2012/07/17

Ştiţi desigur că un elector absent la scrutin poate fi substituit fără mai riscuri. Pentru a evita substituţia puteţi trimite un mail la AEP. În mail cereţi ca CNP-ul dv. să fie inclus într-o listă cu datele personale ale cetăţenilor care şi-au declarat public neparticiparea. Lista va putea fi lesne intersectată cu cea rezultată din procesul de votare.

Datele personale pe care le veţi introduce în mail vor fi: Numele, CNP, Adresa (doar judeţul şi oraşul). Ele vă folosesc doar pentru a putea anula opţiunea în cazul în care vă răzgîndiţi.

Dacă vă răzgîndiţi, puteţi trimite un mail cu cererea de radiere din lista electorilor care nu doresc să îşi exprime votul. Cheia de autentificare va fi coincidenţa originii mailului cu datele personale din cerere.

(Daţi să circule.)

–––––––––––––

Am trimis deja la AEP un mail cu următorul conţinut:

–– Original Message ––
From: Marius
To: office@roaep.ro
Sent: Tuesday, July 17, 2012 5:23 PM
Subject: Protecţia votului neexprimat

(adresa)

Stimaţi domni,

Vă rog să publicaţi o adresă de mail la care oricine să îşi poată exprima în avans opţiunea de a NU participa la referendum.
Formularul va cuprinde: Numele, CNP şi adresa titularului (doar Judeţul şi Localitatea)

De asemeni, în numele transparenţei instituţionale, vă rog ca, în termen de 48 de ore de la încheierea procesului de vot, să publicaţi online, lista anonimizată a persoanelor (doar CNP, fără alte date personale) care figurează că ar fi votat.

Din intersecţia celor două liste se pot identifica eventualele fraude.

Vă rog, nu aş vrea să mă decepţionaţi cu tradiţionalul răspuns „nu avem bază legală”, deoarece nu vă cer să divulgaţi secrete de stat, ci să măriţi încrederea în instituţiile statului.

Vă mulţumesc.

Marius Mistreţu

● Şi-atunci i-am reclamat pe toţi

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2012/06/14

Am mai comis una. I-am mai trimis Avocatului Poporului o sesizare. Le recomand tuturor cetăţenilor români să procedeze la fel.

Adresa de mail este: avp[la]avp.ro
În cazul în care veţi avea amabilitatea de a coopera, înainte de orice, să scrieţi pe două trei rînduri: prenumele, numele adresa şi eventual numărul de telefon.
Priviţi calendarul şi actualizaţi numărul de zile scurse.
(mai jos, textul sesizării)

Stimaţi domni,

Doresc să vă semnalez un fapt ce pune în pericol democraţia din România. În urma dublului referendum din 22 noiembrie 2009, ataşat alegerilor prezidenţiale, 7.766.573 de cetăţeni, în baza Aticolului 2(1) din Constituţie, şi-au exprimat voinţa de a reduce atît numărul de Camere ale tricameralului Parlament, cît şi numărul reprezentanţilor poporului în Parlamentul României.

Vă rog să constataţi că cele 935 zile şi 9 ore de la validarea referendumului, răstimp de inacţiune trufaşă din partea deputaţilor şi senatorilor, reprezintă o dovadă irefutabilă de încălcare a articolului 2(2) din Constituţia României. Citez: Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
935 zile şi 9 ore de neaplicare a voinţei populare reprezintă un interval nerezonabil de amînare, ce echivalează cu exercitarea suveranităţii în nume propriu, lezează grav suveranitatea poporului, deschizînd calea legitimităţii revoluţionare.

Întrucît inacţiunea Palamentului ameninţă însăşi temelia statului de drept, şi are un imens potenţial de tumult social, iar mie, personal, (îndrăznesc să spun: şi celorlalţi 7.766.572 de cetăţeni ce şi-au exprimat aceeaşi voinţă) îmi dă o stare de frică şi de mînie, îmi lezează profund demnitatea, vă rog respectuos să iniţiaţi acţiunea la Curtea Constituţională a României, pentru ca CCR să constate neconstituţionalitatea de facto a mandatelor tuturor deputaţilor şi senatorilor, pe temeiul art.2(2) din Constituţia României, în vederea dizolvării Camerelor Parlamentului.

Vă mulţumesc.

▲ Japonia – un TVA mai mare, un Parlament mai mic

Posted in Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/11/27

Într-o bună zi, o mamă, exasperată de consumul nemăsurat de zahăr al fiului său, se duse la Gandhi, rugîndu-l să îi dojenească niţel fiul, că poate pe el îl va crede că zahărul nu e bun pentru sănătate. Gandhi o rugă să revină după trei zile. Zis şi făcut. Întrebat de mamă de ce i-a cerut să revină, cînd putea să îi sfătuiască fiul pe loc, Gandhi răspunse: -„Nu am putut. Mi-am dat seama că eu însumi mîncam zahăr. Între timp am renunţat la obicei.”

Dar, să lăsăm parabolele anecdotice şi să vedem ideile lor în practica curentă:

Partidul Democrat (PDJ), de guvernămînt, încearcă o reformă a bugetului de stat. Pe lîngă o controversată comasare a unui fond de sănătate cu unul de pensii, PDJ propune alimentarea deficitului cronic* al fondului de pensii, prin sporirea TVA, de la 5% cît e în prezent, la 10%, treptat, pînă în 2015.

Spre deosebire de inculta noastră clasă politică, orice parlamentar japonez ştie că legitimitatea unui reprezentant popular nu este numai electorală. Se ridică în mod legitim o problemă suplimentară de legitimitate, cînd vine vorba de sporirea TVA.

Unul din argumente este că nu poţi scumpi TVA dacă nu arăţi, prin fapte, disponibilitatea de a fi alături de popor, în previzibila scădere a nivelului general de trai. Problema este într-adevăr una de leadership. Nu te poţi identifica cu un lider obişnuit să te sperie cu cheltuielile sale, decît dacă eşti moralmente, muci.

Liderii PDJ, în consultarea cu artizanul alternativei guvernamentale din urmă cu doi ani, cînd, pentru prima oară, sistemul politic cu partid central (PLD) a virat net şi natural către unul bipolar, cum ziceam, liderul din umbră, Ozawa, a simţit că, fără o concesie din partea clasei politice, nu e posibilă creşterea TVA. Ar însemna ca PDJ să le ofere partidelor de opoziţie, pe tavă, o retorică erozivă, fatală pentru el.

În aceste condiţii, PDJ a iniţiat discuţiile cu opoziţia, pentru reducerea numărului de reprezentanţi** în camera inferioară a Dietei. Ozawa declara azi: „simt miros de alegeri anticipate în 2012” (cu un an mai devreme decît expirarea mandatului actualei camere).

Sigur, economiile rezultate din reducerea numărului deputaţilor nu sunt mare scofală. Dar nu efectul pecuniar este problema, ci efectul moral. Un semnal clar că aleşii sunt parte a poporului, iar nu castă intangibilă.

După cum v-aţi dat seama, ordinea morală bate ordinea legală. Inclusiv cronologic. E firesc aşa. Întîi arăţi că te strîngi, şi abia apoi ai căderea morală să mă obligi a mă (re)strînge. Dacă îl întrebaţi pe nesimţitul eurodeputat Adrian Severin, el e de altă părere. Una „academic-şpăgară”, în dispreţul absolut faţă de alegătorii săi.

Dacă îi întrebaţi pe Filopat*** Antonescu, pe şeful său socialist şi direct Miki Mao, şi pe fericitul codoş securist-conservator, ei nu sunt în stare să îşi dea seama nici măcar cum e cu ordinea legală, impusă prin referendumul din 22 noiembrie 2009, de reducere a numărului de paralamentari. Ce să mai vorbim despre vreo ordine morală în promiscuitatea lor? Este o minune că cei trei încă mai sunt lideri de partid. Nesimţirea liderilor şi asfigmia eşalonului II, se răsfrîng asupra fiecărui membru al PSD, PNL şi PC. Pot afirma fără să nedreptăţesc pe cineva, că în opoziţie sunt trei partide (cu UDMR, patru) constituite din membri-viermi, care se iluzionează că opoziţia partidelor lor va înfrînge voinţa poporului.

––––––
* din cauze demografice, pensiile sunt alimentate numai pe jumătate din contribuţii. Restul, de la bugetul de stat.
** Camera Deputaţilor numără 480 de fotolii, la o populaţie de 130 mil.loc.
*** Filopat, adică Iubeşte-Patul

● Japonia – Reforma administrativă în cifre

Posted in Chestii, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2010/03/24

Odată cu intrarea în era Heisei, s-a pus problema reformei administrative. Deocamdată de mică adîncime, dar de mare anvergură. Economia-băşică s-a spart cu pagube imense, iar deflaţia cronică ce i-a urmat a făcut ca administraţia de stat să caute soluţii de raţionalizare a cheltuielilor publice.

Japonia este împărţită în 47 de prefecturi cu aria medie de aproximativ 1,4 ori mai mare decît a unui judeţ din România. Există şi unităţi teritoriale supraprefecturale – 8 la număr – însă, ca şi în România, ele nu sunt formalizate instituţional. Pînă în prezent, reforma teritorială (numită Heisei no daigappei – Marea fuziune a erei Heisei), nu a mutat în mod semnificativ graniţele prefecturilor, dar nu e exclus ca în viitor aceasta să se petreacă, şi să asistăm la reforma de rang superior.

Cantitativ

În 1990, Japonia avea un total de 3242 de localităţi, din care: 655 municipii, 1999 oraşe şi 588 de comune. Unităţile administrative intermediare au fost: municipiul (-shi -市) şi plasa (-gun -郡) . Ultima, azi aproape desfiinţată, reunea deopotrivă comune* (-son -村) şi oraşe (-chou -町). O particularitate o are capitala (Tokio), ce este formată din 23 de sectoare (dar are un singur primar). Structura administrativă a Capitalei nu a suferit modificări.

La 23 martie 2010, situaţia stă aşa: 786 de municipii (+131), 764 oraşe (-1235) şi 185 comune (-403), în total 1735 de localităţi (-1507). [1]

Dacă ar fi să actualizăm, la dimensiunile României, asta ar însemna 280 de primari – raportat la populaţie – sau 1083 – dacă raportăm la teritoriu. Probabil, pentru România, numărul optim de primari este undeva între cele două limite determinate prin analogie.

Cum?

Guvernul central nu a întocmit decît cadrul legal al coalescenţei. Restul s-a hotărît la nivel local, prin negocieri şi referendumuri. S-a hotărît la nivel local inclusiv denumirea **) localităţii rezultate prin fuziune, atunci cînd ea s-a petrecut în condiţii de egalitate de rang. Bineînţeles, acolo unde unirea s-a făcut prin absorbţie, nimeni nu a cerut schimbarea denumirii localităţii-nucleu. Singura condiţie a fost contiguitatea teritoriului. În această ecuaţie, dacă două entităţi ce vor să se unească sunt separate de oglindă de apă, ele se consideră în relaţie de contiguitate, iar oglinda de apă face parte integrantă din entitatea nou formată. Astfel, multele insuliţe au putut participa fără restricţii la proces.

De la lume adunate

Raţiunile locale în deciziile de aderare – sau nu – au fost diverse, însă forţa motrice principală este adjudecarea de calupuri mai mari de subvenţii venite de la guvernul central. De pildă, municipiul Hiroşima a avut ca obiectiv să treacă de 1 milion de locuitori. Pentru bani mai mulţi. A curtat oraşul Fuchu (cel mai apropiat geografic), pe atunci membru în Aki-gun, însă locuitorii micului oraş au respins oferta. În Fuchu se află sediul companiei Mazda, şi o mare parte din spaţiile de producţie (plus portul Mazda). Compania este un important contributor la bugetul local***. Locuitorii nu au vrut ca prin absorbţie să li se diminueze alocaţia pentru copii. Oraşul Kaita, deşi s-ar fi înscris bine în lungul DN-2, a respins oferta din alt motiv. Municipiul Hiroşima este prea îndatorat. Locuitorii au refuzat ca, prin absorbţie, să suporte datoriile făcute de socialistul şi eternul primar Akiba. În schimb, Fuchu a devenit el însuşi germen de aglutinare pentru localităţile fostei plase Aki, cu care are în comun puzderia de companii ce participă la construcţia de automobile. Fuchu a fost ridicat astfel la rangul de municipiu. A absorbit chiar şi cîrcotaşul tîrg Kaita. Pînă la urmă, Hiroşima a trebuit să se orienteze către nord, pe văi în sus, în căutarea sateliţilor defavorizaţi de poziţie, dispuşi să întregească milionul de locuitori, contra unui trai ceva mai bun. Localităţile montane au căzut uşor în plasa oraşelor-port. Astfel, Kure, ce înainte de 2003 avea vreo 50.000 de locuitori, a absorbit cel puţin 8 localităţi din văile şi depresiunile înconjurătoare, depăşind actualmente 245.000. Municipiul Onomichi şi-a căutat extinderea teritoriului pe insulele din apropiere. Absorbţia a fost favorizată de numărul mare de şantiere navale. Comunitatea ocupaţională îşi găseşte mai uşor un limbaj comun. Onomichi este el însuşi un brand regional, ca de altfel şi Kure, (locul din care s-a construit nava amiral a flotei japoneze, crucişătorul Yamato). Presiunea culturală a contribuit la rotunjirea municipiilor. Miyajima, o insulă cu circa 300 de locuitori, situată în golful Hiroşima, gazdă a unui templu din patrimoniul UNESCO, a avut de ales între municipiul Hiroşima şi ceea ce urma să devină Hatsukaichi-shi. A ales Hatsukaichi. În 2002, prefectura Hiroşima mai avea 6 comune. Azi, zero.

Cazuri particulare

O arie montană vastă din prefectura Gifu a constituit un oraş mai întins chiar decît suma celor 23 de sectoare din Tokio. Desigur, doar populaţia de copaci poate fi comparată cu cea umană a metropolei.

O mică presiune a apărut în 2005, în prefectura Nagano, într-o comună a plasei Kiso, de la graniţa cu prefectura Gifu. Locuitorii din Yamaguchi-mura au considerat că le e mai comod ca localitata lor să fie absorbită de un oraş din prefectura vecină. Condiţia de contiguitate era satisfăcută. Iar autorităţile centrale au fost puse în faţa faptului împlinit. Poşta a trebuit să aloce alte coduri poştale, iar companiile telefonice, prefixe de Gifu.
Încurajate de precedentul absorbţiei micii comune din Nagano, de către altă prefectură, în 2007, două municipii: Kita-Kyushu (pref. Fukuoka) şi Shimonoseki (pref. Yamaguchi) au luat în studiu posibilitatea fuziunii transprefecturale. Rezultatul ar fi gestionarea unitară a traficului prin strîmtoarea Kanmon, precum şi a căilor uscate (tunelul şi podul). Se pare însî că guvernul central nu este pregătit încă să devină un partener de dialog care să susţină sau să combată pe baze raţionale un astfel de proiect.

Ogasawara, un mic arhipelag vulcanic din Pacific, situat la vreo 1500 Km în larg, cu o populaţie ce nu depăşeşte 3000 de locuitori, a hotărît să devină parte a capitalei Tokio. Oricum, o dată la două decenii trebuie să părăsească cu toţii una din insule, întrucît vulcanul este activ, şi nimeni nu vrea să moară asfixiat. Cel puţin pe durata refugiului, locuitorii îşi pot face clienţi pentru bruma de turism ce, alături de pescuit, constituie activitatea de bază în perioadele de linişte.

Un alt caz particular este prefectura Ehime, în care, paradoxal, numărul de municipii a scăzut de la 12 la 11. Cauza este contopirea sau absorbţia a două sau mai multe municipii. (Să nu credeţi că ar exista şi un proces invers.)

Pînă acum, cea mai accentuată coalescenţă se poate observa în prefecturile Nagasaki şi Hiroşima (pură întîmplare), unde numărul de localităţi a scăzut la sub 30%. (mai exact 29,1 şi 26,7%)

Ritmul

Reforma este în curs, deşi grosul a fost între 2003 şi 2006. Odată cu anul 2010, criza economică şi schimbarea de regim, se observă o creştere uşoară a numărului de evenimente. Chiar ieri (23 martie) 9 noi entităţi s-au oficializat de facto.

Ritmul este ilustrat în graficul de mai jos:

–––––––––––––
Am preluat date din diverse surse, însă cea mai importantă poate fi găsită aici. Am introdus cifrele una cîte una într-o foaie de calcul şi am făcut totalul.

* -son e sufixul pentru sat. Însă, satele japoneze sunt cam de talia unei comune din România. De aceea am preferat termenul: comună.

**) În Japonia, nu Parlamentul sau Guvernul botează localităţile. Dacă locuitorii unui cartier consideră că denumirea trebuie schimbată, depun o notificare la primărie. Motivul poate fi unul raţional, sau chiar numai o superstiţie. De pildă, cvartalul în care am locuit timp de 6 ani, în era Meiji se numea Kaya-cho, datorită multelor prăvălii ce vindeau stuf pentru acoperişuri. Incendiile frecvente au determinat localnicii să ceară schimbarea denumirii în Kin’ya-cho. A fost înlocuit stuful cu aurul (generic metal) care, se ştie, nu e un material inflamabil.

*** Pînă în anul 1999, în Fuchu şi-a mai avut sediul un alt gigant industrial: compania Kirin. Odată cu dezafectarea vechii fabrici de bere din Fuchu, şi construirea uneia noi în prefectura vecină Okayama, unul din marii plătitori de impozite şi-a pierdut din pondere. Actualmente, în vechea fabrică se menţine o singură instalaţie, ce produce „berea casei” pentru reţele locale de restaurante.

[1] La verificarea datelor am descoperit două erori de consemnare. Cu această ocazie am reinterpretat cifrele referitoare la municipii. Cele 23 de sectoare din aria metropolitană erau trecute separat în materialul primar şi mi s-au strecurat în total. Pe harta electorală, cele 23 de sectoare nu au semnificaţie. De aceea, am considerat metropola ca solid administrativ, egal cu unitatea, şi am ajustat cifrele în consecinţă.

%d blogeri au apreciat asta: