★ Statul care își expulzează cetățenii se numește România
Vreți să aflați semnificația alungării cu forța a electorilor români din curtea ambasadei*) la închiderea urnelor?
Sunt cetățeni români, literalmente alungați din România.
Cu alte cuvinte, înaintea sloganurilor izolaționiste răcnite în stradă de megafoanele alea pesediste cu țîțe – le-ați văzut la televizor – însuși guvernul României și-a expulzat o sumă de cetățeni. Fără vreo sentință judecătorească. Arbitrar. Așa cum MSR Mihai I fu fugărit în ianuarie 1990 de către fasciile iliescului.
Îmi bazez observația pe ARTICOLUL 19 din Constituție, care zice:
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Aștept un avocat deștept care să transpună faptele în păsăreasca juridică și să meargă cu hîrtiile la CEDO.
––––––––-
*) Curțile și clădirile ambasadelor și consulatelor României sunt teritoriu românesc.
Tarom este un virtual agent de fraudă electorală – Propunere de boicot
Primesc un comentariu de la Miha:
…a inceput colectarea de date a celor din diaspora? Se vorbeste prin targ ca un tip a vrut sa-si cumpere bilet de avion Washington-Bucuresti la Tarom si i-au cerut sa completeze, printre altele, CNP-ul si valabilitatea pasaportului. Eu am cumparat de f multe ori bilet on line la diverse companii dar nimeni nu a cerut asa ceva. Ingrozitor!
Unul din indiciile de identificare a statului poliţienesc este obligaţia impusă cumpărătorului de a produce CNP în documentul de schimb comercial. Inclusiv în tranzacţii mărunte, cum ar fi cumpărarea unui bilet de avion.
Tarom tocmai a scăpat de un manager austriac, palid garant al legalităţii activităţilor companiei. După ce ultimul obstacol în calea nelegiuirilor a fost doborît, statul de rapt e liber acum să folosească datele cu caracter personal ale pasagerilor, pentru a se reproduce pe cale electorală.
S-ar putea ca Miha şi eu să fim paranoici, dar asta nu ar fi decît efectul direct al opoziţiei coropişniţei cu trei antene la efectuarea recensămîntului populaţiei din toamna anului 2011. Atunci, Dr. Plg. Victor Ponta era trompeta naţional-socialiştilor, cerînd verbos ca oamenii să nu divulge CNP în faţa recenzorilor autorizaţi. În solida lor shizofrenie, socialiştii obstrucţionează un organ respectabil al statului, dar ceiaşi naţional-socialişti colectează date cu caracter personal din raporturile comerciale ale statului cu aceiaşi cetăţeni. Răul a fost comis odată cu nemernicul îndemn. Acum, cetăţenii se află în insecuritate totală.
Ca măsură preventivă, le propun tuturor cetăţenilor români ce zboară internaţional, să boicoteze compania Tarom. N-are decît să crape.
● Cînd „prefraudarea” lui Pârvulescu are sens
Cu ani în urmă rîdeam de un stareţ de ONG, în fapt, un agent electoral al curentului etatisto-mafiot ce ţine captiv statul român, un anume Pârvulescu, cînd acesta a lansat ineptul termen „prefraudare”. Se petrecea tot într-un context electoral. Întîmplător, acelaşi agent este şi unul dintre autorii scîrboasei legi electorale în vigoare azi. Dar să revenim. Să reţinem licenţa „prefraudare” şi să o căutăm conceptual în mediul înconjurător. O găsim pe stadionul Naţional Arena în după amiaza zilei de 17 octombrie 2012, la dezgustătoarea şi megalomana demonstraţie de forţă a USL. Lansarea candidaţilor înainte de lansarea candidaţilor şi de începerea campaniei electorale. Un fel de întărîtare de 3 milioane de euro a taurului.
De ce, „prefraudare”? Păi, să vedem ce zice legea 35/2008 actualizată:
Selectez definiţiile cu oarece valoare epistemică:
Art.2.
(13.) campanie electorala – perioada in care competitorii electorali desfasoara activitati de propaganda cu scopul de a-i determina pe alegatori sa isi exprime voturile in favoarea lor;
(25.) perioada electorala – intervalul de timp care incepe la data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si se incheie odata cu publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorala cuprinde intervalul de timp dintre data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si data inceperii campaniei electorale, campania electorala, desfasurarea efectiva a votarii, numararea si centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votarii, atribuirea mandatelor si publicarea rezultatului alegerilor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
(30.) fraudă electorală – orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral;
Observăm două intervale de timp: campania electorală şi perioada electorală. Campania electorală este întotdeauna parte a perioadei electorale. Să vedem cam cît din perioada electorală e ocupată de campanie. Aflăm la articolul 7:
ART. 7
(1) Aducerea la cunoştinţă publică a datei alegerilor se face cu cel puţin 90 de zile înainte de ziua votării prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului privind data alegerilor.
(2) Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării şi se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării.
Aşadar, perioada electorală este de cel puţin 90 de zile, în timp ce campania nu poate depăşi 29 de zile, dar este întotdeauna inclusă în intervalul perioadei electorale. Să vedem acum ce e permis în campania electorală:
ART. 37
(1) În campania electorală, candidaţii, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, cât şi cetăţenii cu drept de vot au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei
scrise, a mijloacelor electronice şi a celorlalte mijloace de informare în masă.
Deducem că, dacă toate activităţile enumerate în 37(1) sunt permise în campania electorală, ele sunt în mod necesar interzise înafara intervalului de 29 de zile ale campaniei. Şi e firesc aşa. Nu poţi desfăşura acţiuni electorale înafara perioadei de campanie pentru că se cheamă că furi din start.
Ar fi ca şi cum, starterul unei curse de alergare ar zice:
Pe locuri… fiţi gata… băieţii de pe culoarele: unu, trei şi şapte: start!
Se cheamă că arbitrul îi lasă pe cei trei să fure din start. Ceea ce, nu numai că e imoral, dar încalcă principii fundamentale ale statului de drept, ca de pildă egalitatea de şanse. Sunt convins că unii jurişti profesionişti ar găsi şi alte strîmbătăţi pe care un om cu o doză medie de bun simţ le simte doar în jugulară. Chiar şi atunci cînd vede afişe electorale de dimensiuni nesimţite, puternic dezechilibrate, emisiuni electorale înafara perioadei de campanie, de asemeni, puternic dezechilibrate.
În concluzie, pe 17 octombrie 2012, „prefraudarea” ne-a umilit revărsată din piepturile a 75.000 de electori gata corupţi. Pînă cînd vom tolera nemernicia actualului cartel politic?
Vreţi să vă spun care sunt responsabili de călcarea în picioare a demnităţii noastre în chestiunile electorale?
Avocatul Poporului, că stă cu curul pe cămaşă, deşi îl calcă şi pe el pe nervi afişajul electoral atît în spaţiul stradal, cît şi în timp (înafara campaniei electorale). Dar AvP nu este avocatul nostru, ci al cartelului politic. Pentru că din banii furaţi de cartel îşi suge salariul baban.
Autoritatea Electorală Permanentă, dacă nu ar fi constituită din persoane tembele, ar putea fi un factor activ în ameliorarea legislaţiei electorale:
ART. 65 (1) Autoritatea Electorală Permanentă exercită următoarele atribuţii principale în
intervalul dintre două perioade electorale:
i) asigură, în limita competenţelor sale, aplicarea unitară a dispoziţiilor legale
referitoare la organizarea alegerilor;
j) elaborează studii şi propuneri vizând îmbunătăţirea sistemului electoral, pe
care le dă publicităţii şi le prezintă autorităţilor publice, partidelor politice, precum şi organizaţiilor neguvernamentale interesate;
l) elaborează materiale şi programe de informare şi instruire a alegătorilor asupra
sistemului electoral românesc şi asupra respectării deontologiei electorale şi
asigură popularizarea acestora;
t) elaborează proiecte de acte normative pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea
sistemului electoral românesc, pe care le supune Guvernului spre analiză şi
exercitare a dreptului de iniţiativă legislativă;
V-a bătut careva la uşă să vă întrebe dacă sunteţi mulţumiţi de ţigănia electorală a membrilor cartelului politic? Desigur, întrebarea are răspuns previzibil.
Parlamentul. Deşi este format din reprezentanţi, chipurile, ai poporului, nu s-a învrednicit nici măcar să republice legea 14/2003, ce citează articole constituţionale caduce sau cu adresa schimbată între timp. Cartelul nu este interesat să îşi facă viaţa grea, pentru că ştie că va fi măturat de prima măsură de relaxare a drepturilor politice, scăpată în folosul omul de rînd. În schimb, cartelul vă poluează cu ţigănia audio-vizuală pe întreaga perioadă electorală. Aşadar, nu numai că vă îndobitoceşte, dar vă şi „prefraudează”.
Bonus:
Legislaţia electorală japoneză este foarte strictă în chestiunile de propagandă electorală. Echitatea şi egalitate de şanse sunt virtuţile ce transpar din simpla vizualizare a manifestărilor electorale. Propaganda se poate desfăşura numai în campania electorală, numai între orele 8 şi 20, numai prin afişe riguros egale: şi numeric, şi ca arie.
Doar comuniştii îşi permit să zburde megafon pe unde îi apucă, însă pe unde sunt prinşi sunt amendaţi. Pe semne, amenda este ajustată după amplitudinea gălăgiei şi numărul de propagandişti. În imaginea de mai jos, luată pe 6 octombrie, l-am surprins pe unul din viitorii candidaţi pentru Senat. Un anume Oonishi, fără şanse reale de a fi ales. Pe automobil scrie „Akahata” (sau sekki?) însemnînd steagul roşu. Poate tocmai apetenţa slabă a comuniştilor de a respecta legea face ca reprezentanţii comunişti să nu numere mai mult de 2% în Dietă. Şi acelea, locuri rezultate prin redistribuirea resturilor electorale.
Observaţi cît de numeroasă e asistenţa.
★ Cum ne putem proteja votul neexprimat
Ştiţi desigur că un elector absent la scrutin poate fi substituit fără mai riscuri. Pentru a evita substituţia puteţi trimite un mail la AEP. În mail cereţi ca CNP-ul dv. să fie inclus într-o listă cu datele personale ale cetăţenilor care şi-au declarat public neparticiparea. Lista va putea fi lesne intersectată cu cea rezultată din procesul de votare.
Datele personale pe care le veţi introduce în mail vor fi: Numele, CNP, Adresa (doar judeţul şi oraşul). Ele vă folosesc doar pentru a putea anula opţiunea în cazul în care vă răzgîndiţi.
Dacă vă răzgîndiţi, puteţi trimite un mail cu cererea de radiere din lista electorilor care nu doresc să îşi exprime votul. Cheia de autentificare va fi coincidenţa originii mailului cu datele personale din cerere.
(Daţi să circule.)
–––––––––––––
Am trimis deja la AEP un mail cu următorul conţinut:
–– Original Message ––
From: Marius
To: office@roaep.ro
Sent: Tuesday, July 17, 2012 5:23 PM
Subject: Protecţia votului neexprimat
(adresa)
Stimaţi domni,
Vă rog să publicaţi o adresă de mail la care oricine să îşi poată exprima în avans opţiunea de a NU participa la referendum.
Formularul va cuprinde: Numele, CNP şi adresa titularului (doar Judeţul şi Localitatea)
De asemeni, în numele transparenţei instituţionale, vă rog ca, în termen de 48 de ore de la încheierea procesului de vot, să publicaţi online, lista anonimizată a persoanelor (doar CNP, fără alte date personale) care figurează că ar fi votat.
Din intersecţia celor două liste se pot identifica eventualele fraude.
Vă rog, nu aş vrea să mă decepţionaţi cu tradiţionalul răspuns „nu avem bază legală”, deoarece nu vă cer să divulgaţi secrete de stat, ci să măriţi încrederea în instituţiile statului.
Vă mulţumesc.
Marius Mistreţu
● Ghid contra fraudei retorice a reputatei deputate Alina Gorghiu (II)
Continuăm explorarea sofismelor deputatului naţional-liberal Alina Gorghiu.
Teoreticiana se arată îngrijorată de votul introdus în urna mobilă. În principiu, are de ce. Procedura este una scumpă, ţinînd seama că cere ca doi membri ai comisiei de votare să bată cartierul cu piciorul. Dar să vedem ce enunţă specialista:
8. Urna mobilă
(…)
Urna mobilă este folosită excesiv, nejustificat.
Legea menționează că este permisă deplasarea urnei mobile numai la persoanele care au depus cereri și care atestă imposibilitatea deplasării. Această situație se demonstrează printr-un certificat medical.
Doamna deputat naţional-liberal, ne anunţă că starea de invaliditate trebuie probată numai cu certificat medical, că aşa scrie la lege. Cu alte cuvinte, invalizii permanenţi, nu ar avea dreptul la urnă mobilă în baza carnetului de invalid. Ei trebuie să meargă zor, nevoie mare la medic pentru a obţine un certificat medical special pentru comisia de votare.
Într-un fel, obiecţia este îndreptăţită, dar nu din motivele legate de frauda electorală, ci din pricina bătăii de joc formulate scurt aşa: ieşi din casă pentru a obţine certificatul care atestă că nu eşti capabil să ieşi din casă.
Tînăra legiuitoare nu arată pic de compasiune faţă de neputinţa fizică a unor electori. Pe dumneaei o preocupă nu care cumva să se fraudeze alegerile. Şi supralicitează:
9. Urna mobilă schimbată
(…)
Se caracterizează prin înlocuirea urnei mobile la finalul traseului cu o altă urnă similară conținând același număr de buletine.
…de parcă un sigiliu de urnă mobilă ar putea fi cumpărat de la tutungeria din colţ.
Presupunînd că metoda ar fi una fezabilă şi „curată”, i-aş demonta fruntaşei naţional-liberale construcţia logică, opunîndu-i tocmai ceea ce partidul dumneaei ia în bătaie de joc: votul prin corespondenţă.
Cu o procedură suplă de vot prin corespondenţă, însăşi urna mobilă şi-ar pierde muşteriii. În fapt, votul prin corespondenţă este tot un fel de urnă mobilă. O urnă cu un singur set de buletine de vot. La o adică, o urnă cu traseu adulmecabil de către organele de cercetare penală. O urnă ce apără secretul votului, anvelopat de secretul corespondenţei. Ambele, constituţionale. Are avantajul ieftinătăţii şi al neutralităţii mediului de propagare.
Electorul nu mai e nevoit să motiveze lipsa de la secţia de votare în ziua scrutinului. În acelaşi timp, este sigur că nimeni nu stă să schimbe sigilii, avînd în vedere multitudinea lor, precum şi regimul de jurnalizare a corespondenţei oficiale. Orice tentativă de fraudă poate fi localizată imediat, prin analiza repartiţiei teritoriale a electorilor ce votează prin corespondenţă şi prin analiza timpilor de staţionare în centrele de cartare.
Corespondenţa de exercitare a dreptului de vot nu diferă de corespondenţa oficială de citare la tribunal.
Dacă naţional-liberalii au obiecţii faţă de votul prin corespondenţă, ar trebui în prealabil să militeze pentru abolirea citării prin corespondenţă. Ar trebui ca orice citare să se facă prin umflarea fedeleş a celui citat, şi cărarea lui în dubă pînă la judecătorie, pentru a i se aduce la cunoştinţă că la data cutare trebuie să apară în faţa completului de judecată.
Vom continua
● Ghid contra fraudei retorice a reputatei deputate Alina Gorghiu (I)
După o pauză mai lungă, am intrat pe Juridice.ro, unde am răsfoit secţiunea ce mă interesează în mod special: dreptul constituţional. Dau peste un articolaş ce semnala o conferinţă ţinută de notabilităţi în domeniu, pe tema dreptului electoral. Alături, o reclamă la o recentă lucrare semnată de Alina Gorghiu pe aceeaşi temă. Zic „semnată”, deoarece, ţinînd seama că partidul dumneaei tolerează miniştri plăgari în cabinetul Ponta, am îndoieli asupra paternităţii reale a cărţii. Cartea are 295 de pagini, nu mă îndoiesc, utile pentru procesul legislativ, judecînd după referinţele elogioase ale unui jurist semnatar al prefeţei.
Acuma, ţinînd seama de porumbeii liberali pe tema legării dreptului de vot, de şmotrul censitar, şi de obstinaţia cu care conglomeratul socialist-liberal (plus UDMR) se opune votului prin corespondenţă, îmi cam închipui ce soluţii de ameliorare ocoleşte autoarea. Sincer să fiu, aş fi vrut să citesc cartea, dar nu să dau banii pe ea. Cel puţin partea de drept comparat cred că mi-ar fi utilă. Dacă autoarea va simţi nevoia să îmi satisfacă curiozitatea ezoterică, bine. Dacă nu, iară bine. Mă mărginesc la „studiile” exoterice, prezente pe blogul său. Voi cita copios din ele, apoi voi comenta, oferind şi alternativele raţionale (nu resentimentare, precum cele produse de naţional-liberali).
Întrucît stimabilul deputat Alina Gorghiu nu are un criteriu de ordonare, nici eu nu mă simt dator a urma vreunul. O iau invers-cronologic. Citez din „ghidul antifraudă”:
12. Folosirea listelor electorale suplimentare
(…) Cu 3 luni înainte de data alegerilor anumite persoane își schimbă reședința de pe raza unei localități și sunt trecute în listele suplimentare, fără ca acestea să ceară radierea din copia de pe lista electorală permanentă de la domiciliul acestora.
Atenție și la folosirea listelor complementare în care sunt înscriși cetățenii Uniunii Europene cu drept de vot care au domiciliul sau reședința în circumscripția electorală în care au loc alegeri! Legea nu prevede în acest caz termenul de 3 luni înainte de data alegerilor pentru obținerea vizei de reședință.
Aş observa că nu e vina cetăţeanului că îşi schimbă domiciliul. Aşa cum, nu ar fi vina Alinei Gorghiu dacă, în spital, eu aş pune-o să respire retroactiv, motivînd că aparatul de reanimare era în procedura de omologare atunci cînd dumneaei a fost internată cu stop respirator.
Trăim într-o lume în care mobilitatea este mare. Iar liberal nu este să pui cetăţeanul să se radieze la cerere, ci, odată ce anunţă în alt loc că s-a mutat cu locuinţa, radierea la origine să meargă automat, în back-office. Cum? Cu două clicuri efectuate de funcţionarul de la primăria receptoare. Că doar de aceea s-au băgat sute de milioane de euro în informatizarea administraţiei. A-i impune un termen de trei luni „pifanului” locativ pentru a avea dreptul de a figura pe o listă electorală este un abuz, din moment ce cetăţeanul s-a mutat în localitate şi poate nu vrea să se mai întoarcă niciodată în locul din care a migrat.
Eventualele fraude pot fi dovedite listînd radierile postelectorale suspecte. Prin „suspecte”, înţelegînd locuirea efemeră, mai scurtă sau egală cu termenul legal în care nu ar fi necesară o mutaţie administrativă (pare-mi-se 45 de zile). Nu e nevoie decît de consultarea orologiului reţelei informatice pentru a obţine lista. Însă informaţia nu este o dovadă a fraudei, atîta timp cît, la nivel mondial, nu figurează acelaşi CNP românesc că ar fi votat de două ori. Iată cum, şi imperiozitatea dreptului de vot, şi statul pot fi apărate de abuzuri. Noţiunea de listă suplimentară şi-ar pierde sensul la alegerile locale, dar ar rămîne validă la alegerile generale, din moment ce nu poţi lega de glie electorii doar pentru că tu, stat eşti leneş. Dacă stimabilul deputat Alina Gorghiu ar vrea într-adevăr să elimine complet listele suplimentare, ar trebui să militeze pentru votul la distanţă, fără discriminare de domiciliu.
11. Metoda „capsunarilor”
(…)In prealabil se fac cercetari și se fac „liste” cu persoanele plecate la muncă în străinătate și care nu vor fi în localitatea de domiciliu în ziua votului. Ulterior, diverse persoane cu drept de vot se deplasează în mai multe locuri și votează în numele și pentru persoaneledespre care se știe că sunt plecate în străinătate și nu vor veni să-și exercite dreptul de vot.(…)Pentru a putea fi pusă în practică metoda căpșunarilor, se recurge la o altă metodă de fraudă electorală numită „Dimineața”:
Cu o jumătate de oră înainte de începerea votării, se introduc în urnă mai multe buletine de vot deja ștampilate.
Apoi, în cursul zilei în care se desfășoară alegerile, cei care votează în locul altor persoane trebuie doar să se semneze pe lista de vot în dreptul persoanelor despre care se știe că nu vin la vot.
Pentru a fi pusă în practică această metodă trebuie cunoscute în prealabil CNP –urile celor care nu se vor prezenta la vot.
Metoda pare a fi scoasă din scenariile bolnăvicioase, deoarece în practică ea implică prea multe complicităţi pentru a putea avea succes.
Votul multiplu cu aparenţă de vot singular nu poate avea loc fără ca cineva să nu comită un fals uşor de dovedit.
Una din căile de prevenţie a metodei „Dimineaţa” este cea din Japonia, unde, primul elector sosit în secţie este şi cel care verifică urna, după care urna se sigilează în faţa sa. Primul elector devine martor cu răspundere solidară cu cea a membrilor comisiei de votare. Martorul t0 nu răspunde însă pentru eventualele fraude ulterioare momentului t0.
O altă cale fleşcărie a „metodei căpşunarilor” este lărgirea nelimitată a accesului la procesul de votare. În această idee, votul prin corespondenţă ar veni tocmai întru descurajarea posibilelor mînării din satul de baştină al căpşunarului. Cînd nu poţi controla informaţiile despre existenţa aceluiaşi CNP în două locuri foarte depărtate, nu-ţi mai vine a face glume, pentru că intri la mititica.
Transparenţa este o altă cale de descurajare. Imediat după votare, AEP poate lista, pentru două săptămîni, toate CNP-urile care figurează că ar fi votat. Fără alte date cu caracter personal. Chiar dacă un căpşunar nu a participat la scrutin, el, sau o rudă apropiată, poate verifica online dacă CNP-ul titularului figurează pe lista AEP, sau nu. Cum oricine poate telefona sau trimite un mail la AEP şi la poliţie, insecuritatea făptaşilor este garantată.
După cum vedeţi, naţional-liberalii nu ar avea niciun motiv de a restricţiona şi de a opaciza procesul electoral, ci, dimpotrivă, de a-l lărgi şi de a-l transparentiza. În această idee, este de neînţeles opoziţia naţional-liberalilor faţă de votul la distanţă. Cu o excepţie: putem specula fără să greşim prea mult, că însuşi agregatul USL îşi doreşte să aplice cît mai multe metode de fraudă electorală.
10. Votul multiplu
În ce constă?
Votul multiplu constă în exercitarea votului de către o persoană de mai multe ori în ziua alegerilor, la același tip de alegeri.
Forme de vot multiplu:vot cu carte de identitate declarată furată
vot cu carte de identitate falsă.
dezlipirea timbrului autocolant aplicat pe cartea de identitate
”uitarea” lipirii autocolantului cu mențiunea ”votat” pe cartea de identitate
Iată o falsă metodă de fraudă. Un program informatic simplu poate extrage în cîteva secunde toate CNP-urile ce figurează a fi votat multiplu. Codul Penal este de partea statului. Programul poate da alarma chiar în timpul în care electorul se află în secţie. Făptaşul nu poate fi decît alegătorul. Dacă nu e alegătorul, se ştie cine este vinovat.
Legitimarea cu un document anulat este faptă penală la fel de gravă (de la 3 luni la 3 ani) ca cea a votului multiplu (de la 6 luni la 3 ani) ceea ce poate ridica maximul pedepsei chiar şi la 4 ani. Probe suplimentare pot fi prelevate, ţinînd seama că toate secţiile de votare sunt dotate cu camere de supraveghere, iar jandarmul aferent are acces rapid la baza de date de evidenţă a populaţiei. Orice îndoială asupra identităţii cuiva poate duce la identificarea poliţienească a electorului fraudulos. Legea 35/2008 o permite.
O cale simplă de disjucţie este cea a întrebării surpriză, cum ar fi: domiciliul anterior? sau: numele bunicului din partea mamei? Metoda interogaţiei surpriză este larg folosită în Japonia, ceea ce face posibil ca electorul să poată merge fără niciun document de identitate la votare, dar să poată fi oprit la timp în cazul unei tentative de uzurpare a identităţii, fie ea şi propria identitate.
Vom continua.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
1 comment