Fără buletin

★ Cati Andronescu pretinde că e sulfată mare

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/11/30

Un nou scandal de plagiat otrăveşte lumea academico-politică. Socialistul ministru al Învăţămîntului şi Cercetării, o anume Ecaterina Andronescu, pretinde că ceea ce făcu ea nu e plagiat, deoarece, vezi-Doamne, sărurile de fier de la borcan fură altele.

Acuma, la precipitarea oxizilor de fier sintetici, în aprecierea originalităţii nu are nicio relevanţă anionul sării de fier de la care se pleacă.

Dacă cercetătorul la care ai dat cu geana a plecat de la o clorură fier, nu contează dacă tu pleci de la un sulfat de fier sau de la un alaun de fier. Tot un drac e. Tot plăgar se cheamă că eşti, deoarece după dizolvarea în apă tot ioni hidrataţi de fier ai la momentul T0.
Esenţa procesului constă în preciptarea oxizilor coloidali de fier, de o anumită granulaţie (μ) de o anumită suprafaţă specifică (㎡/g), de o anumită tărie magnetică (Gauss). Or, tocmai condiţiile de precipitare ce duc la anume agregate, cu anume proprietăţi magnetice sunt partea de interes. Iar acolo Cati nu fu nici genială nici originală.

Cu alte cuvinte, revendicarea din procedeul în litigiu se referă la procesul fizico-chimic de obţinere a particulelor coloidale feromagnetice de interes, la metoda de stabilizare a suspensiei, la metoda de optimizare a proprietăţilor feromagnetice, eventual la căi de dispersare în răşini şi în fluide vîscoase, nicidecum la sarea-materie-primă din care particulele se obţin. Sarea de fier poate fi orice sare hidrosolubilă.

Ar fi putut fi originală dacă, să zicem ar fi descoperit vreun material feromagnetic plecînd de la cationi de altă natură. Abia atunci ar fi fost posibil (dar nu obligatoriu) ca anionul să fi avut vreun rol în proces.

În concluzie, Cati mănîncă borş, dar se dă viguros flogisticată în aripă.

––––-
Ca un fapt divers, acum vreo 25 de ani făcui şi eu un experiment asemănător, în speranţa naivă că aş putea face o vaselină magnetică pentru cutia de etanşare a unui bioreactor. Fracţiunea de dimensiuni coloidale ieşi cam mică, aşa că renunţai repede. Desigur, nu am avut nesimţirea să mă împăunez cu vreun merit.

Anunțuri

● Semidoctul e rege în ţara docţilor

Posted in Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2012/06/19

Stimate semidoctor procuror Victor Ponta,

Am aflat şi eu despre felul în care sunteţi „persecutat” de Preşedinte. Mă gîndesc să vă sprijin. Intru şi eu în Frontul Plăgarilor, că văd că e trai dulce pe banii poporului, în dispreţul aceluiaşi popor.

Întrucît, de peste 100 de ani, dv., casta politică, lăsaţi impresia că dacă are un pic de tupeu, oricine poate fi ministru, vă anunţ că vreau şi eu. E drept, actualmente nu am doctoratul în drept, dar ştiu că mi-l pot cumpăra. Ştiţi cumva cam care e preţul pe piaţa neagră? Că văd că sunteţi doctor în achiziţia de doctorate.

Vă previn însă că am ceva probleme cu anestezierea simţului moral. Roşesc al naibii de repede atunci cînd spun o minciună. Sunt de-a dreptul eritrofob. Dv. cum faceţi de minţiţi de stingeţi, fără măcar să roşiţi?

Cum reuşiţi să vă fofilaţi printre legi, deşi e clar că aţi schimbat pe şest membrii comisiei de etică din Ministerul Învăţămîntului (cu yesmeni, probabil la fel de plăgari ca şi dv.) doar pentru a vă salva pîrlita de lucrare de doctorat plagiat? Cum reuşiţi ca printr-o descriere seacă a unei instituţii internaţionale, să obţineţi titlul de doctor, fără cel puţin să contribuiţi cu o interpretare originală în materia dreptului?

Mă rog, chestie de detaliu. Dacă tot aveţi atîta tupeu şi nesimţire cred că sunteţi persoana potrivită să reprezentaţi România la Consiliul European, pentru ca asfel, liderii UE să afle ce obraz gros au politicienii români. Cît de dedicaţi sunt ei interesului personal în dauna interesului public. Sunteţi mai mult decît reprezentativ pentru şcoala bolşevică de minciună instituţionalizată. Felicitări!

Dacă vă întîlniţi la „Brucsel” cu un anume zu Guttenberg, transmiteţi-i vă rog urările mele de sănătate.

Marius Mistreţu

doctor cîrciumar
Hiroşima

● Manual de sprijin cetăţenesc pentru primării

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/11/29

ARTICOLUL 35
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

(*** – Constituţia României)

Sunteţi desigur exasperaţi de omniprezenţa maidanezilor şi a excrementelor aferente. Vă propun să vă oferiţi voluntar a asana domeniul public, dacă nu de prezenţa maidanezilor, cel puţin de excrementele lor. Iată de ce şi cum.

Să vedem întâi care este statutul maidanezilor. Ei sunt animale de pe domeniul public pe care nu le revendică nimeni în mod legal. Fiind vorba despre o faună vătămătoare ce produce anual mii de victime directe şi alte sute de mii indirecte, lucru ce se lasă cu mai multe sute de mii de zile nelucrate şi cu alte cheltuieli publice şi private, cineva trebuie să răspundă pentru pagube.

Legislaţia este însă încâlcită, autorităţile leneşe, interesate mai mult de conservarea fondului canin, pentru că şi firmele căpuşă trebuie să sugă. Exterminarea maidanezilor le-ar scoate de pe piaţă. Aşadar, primăria nu va fi niciodată interesată să extermine maidanezii, deşi, teritorial şi formal, este proprietara lor. Un proprietar care nu vrea să răspundă pentru proprietatea sa poate fi însă forţat să o facă. Legal, am încercat şi via Avocatul Poporului, însă nu am reuşit să clintesc vreo cută de şorici de pe faţa proprietarului. Ce rămâne de făcut? Rămâne să cooperăm cu proprietarul, recte, cu primăria.

Cum? E simplu. Fiecare dintre dumneavoastră să ridice de pe domeniul public excremente de maidanez, să le împacheteze frumos, eventual să le închidă în borcane etanşe şi să le trimită sau să le depună personal la primărie.

Fiecare colet va fi însoţit de o scrisoare, căreia i se va ataşa harta Google Earth, indicîndu-se locul prelevării excrementelor. În scrisoare, fiecare îşi va exprima temerile (altminteri justificate) că excrementele de maidanez s-ar putea să conţină germeni patogeni, că se teme pentru sănătatea copiilor săi şi că vrea să fie sigur că membrii familiei sale sunt în siguranţă. Dacă nu aveţi excremente la îndemână (greu de crezut) puteţi trimite probe de nisip, de noroi de pe trotuar, probe de sol. Solicitaţi certificat de inocuitate pentru materiile trimise la “analiză”.

Vă arătaţi în scrisoare disponibilitatea de a coopera întru însănătoşirea mediului citadin într-o ţară membră UE, bla bla. Mă rog, lozincile le puteţi lua din foarfecă cum doriţi. Puteţi consulta presa şi declaraţiile grangurilor locali în această materie. În orice caz, trebuie să fie o acţiune concertată şi întinsă pe luni de zile, până la alegerile locale (şi după). Puteţi repeta “procedura” ori-de-câte-ori doriţi şi puteţi.

Scrieţi la repetarea acţiunii că aţi aşteptat o rezoluţie de la primărie, că vă e teamă nu care cumva să se fi alterat proba pe traseu, şi mai trimiteţi un borcănel… Şi tot aşa, până se fac 10.000 de “probe” pe lună. Pentru 10.000 de probe e suficient ca 2.500 de oameni să depună o dată pe săptămână câte un colet.

Dacă duceţi probele personal, puteţi cere în prealabil şi o audienţă la ADP, la direcţia de sănătate sau, de ce nu, chiar la primarul general. Îi puteţi sparge borcanul în faţă, trântindu-l de planşeta biroului. Vă scuzaţi pentru cât de “neîndemânatici” sunteţi şi “îl liniştiţi” pe grangur spunându-i că, dacă de decenii nu ridică nimeni rahaţii, înseamnă că nu sunt chiar dăunători, dar nu sunteţi siguri. Mă rog, o întoarceţi cum vă convine, pentru că şi aleşii voştri fac la fel.

Nu veţi putea fi acuzaţi de răspândirea cu premeditare a germenilor patogeni, întrucât nu aveţi un certificat de analiză, şi nici primăria nu are. Susţineţi că borcanul s-a spart dintr-un accident.

Şi dacă nu veţi putea fi amendaţi, vă puteţi aduna în grupuri de câte 4-5 inşi, vă faceţi că nu vă cunoaşteţi unii cu alţii şi mergeţi la primărie. Sigur, după primele şarje, bodigarzii vor fi mai vigilenţi şi vă vor întreba ce aveţi în sacoşă. Nu vă fie teamă să spuneţi că aţi adus probe de fecale la analiză. Dacă vă vor opri la intrare, nu e nicio problemă. Staţi de vorbă cu ei şi, la primul zgomot de motocicletă sau la primul claxon de automobil, “tresăriţi” şi “scăpaţi” borcanul pe treptele primăriei. Daţi vina pe poluatorul fonic. “A fost un concurs de împrejurări, dom’le!” Motivaţi că nu aveţi echipament pentru strângerea cioburilor şi faceţi stânga-mprejur. Să se descurce ei, că de aceea sunt în serviciul cetăţeanului.

Dacă nu vă e lene (ca de atâtea alte ori) să participaţi la acţiunea antipolitică propusă, puteţi cel puţin să răspândiţi mesajul către alte organizaţii.

Drepturile nu se cer, ci se smulg.

Norme metodologice la prelevarea excrementelor de cîine

Această prezentare necesită JavaScript.

▲ Japonia – un TVA mai mare, un Parlament mai mic

Posted in Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/11/27

Într-o bună zi, o mamă, exasperată de consumul nemăsurat de zahăr al fiului său, se duse la Gandhi, rugîndu-l să îi dojenească niţel fiul, că poate pe el îl va crede că zahărul nu e bun pentru sănătate. Gandhi o rugă să revină după trei zile. Zis şi făcut. Întrebat de mamă de ce i-a cerut să revină, cînd putea să îi sfătuiască fiul pe loc, Gandhi răspunse: -„Nu am putut. Mi-am dat seama că eu însumi mîncam zahăr. Între timp am renunţat la obicei.”

Dar, să lăsăm parabolele anecdotice şi să vedem ideile lor în practica curentă:

Partidul Democrat (PDJ), de guvernămînt, încearcă o reformă a bugetului de stat. Pe lîngă o controversată comasare a unui fond de sănătate cu unul de pensii, PDJ propune alimentarea deficitului cronic* al fondului de pensii, prin sporirea TVA, de la 5% cît e în prezent, la 10%, treptat, pînă în 2015.

Spre deosebire de inculta noastră clasă politică, orice parlamentar japonez ştie că legitimitatea unui reprezentant popular nu este numai electorală. Se ridică în mod legitim o problemă suplimentară de legitimitate, cînd vine vorba de sporirea TVA.

Unul din argumente este că nu poţi scumpi TVA dacă nu arăţi, prin fapte, disponibilitatea de a fi alături de popor, în previzibila scădere a nivelului general de trai. Problema este într-adevăr una de leadership. Nu te poţi identifica cu un lider obişnuit să te sperie cu cheltuielile sale, decît dacă eşti moralmente, muci.

Liderii PDJ, în consultarea cu artizanul alternativei guvernamentale din urmă cu doi ani, cînd, pentru prima oară, sistemul politic cu partid central (PLD) a virat net şi natural către unul bipolar, cum ziceam, liderul din umbră, Ozawa, a simţit că, fără o concesie din partea clasei politice, nu e posibilă creşterea TVA. Ar însemna ca PDJ să le ofere partidelor de opoziţie, pe tavă, o retorică erozivă, fatală pentru el.

În aceste condiţii, PDJ a iniţiat discuţiile cu opoziţia, pentru reducerea numărului de reprezentanţi** în camera inferioară a Dietei. Ozawa declara azi: „simt miros de alegeri anticipate în 2012” (cu un an mai devreme decît expirarea mandatului actualei camere).

Sigur, economiile rezultate din reducerea numărului deputaţilor nu sunt mare scofală. Dar nu efectul pecuniar este problema, ci efectul moral. Un semnal clar că aleşii sunt parte a poporului, iar nu castă intangibilă.

După cum v-aţi dat seama, ordinea morală bate ordinea legală. Inclusiv cronologic. E firesc aşa. Întîi arăţi că te strîngi, şi abia apoi ai căderea morală să mă obligi a mă (re)strînge. Dacă îl întrebaţi pe nesimţitul eurodeputat Adrian Severin, el e de altă părere. Una „academic-şpăgară”, în dispreţul absolut faţă de alegătorii săi.

Dacă îi întrebaţi pe Filopat*** Antonescu, pe şeful său socialist şi direct Miki Mao, şi pe fericitul codoş securist-conservator, ei nu sunt în stare să îşi dea seama nici măcar cum e cu ordinea legală, impusă prin referendumul din 22 noiembrie 2009, de reducere a numărului de paralamentari. Ce să mai vorbim despre vreo ordine morală în promiscuitatea lor? Este o minune că cei trei încă mai sunt lideri de partid. Nesimţirea liderilor şi asfigmia eşalonului II, se răsfrîng asupra fiecărui membru al PSD, PNL şi PC. Pot afirma fără să nedreptăţesc pe cineva, că în opoziţie sunt trei partide (cu UDMR, patru) constituite din membri-viermi, care se iluzionează că opoziţia partidelor lor va înfrînge voinţa poporului.

––––––
* din cauze demografice, pensiile sunt alimentate numai pe jumătate din contribuţii. Restul, de la bugetul de stat.
** Camera Deputaţilor numără 480 de fotolii, la o populaţie de 130 mil.loc.
*** Filopat, adică Iubeşte-Patul

● Aştept bilanţul televiziunilor rupestre: RTV şi Antenele

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/11/24

Întrebarea pusă de mine la 27 martie, persistă. Presupunînd că Realitatea TV a găsit spaţiul locativ pentru plasarea ipoteticilor japonezi imigranţi, a găsit şi chiriaşii?

Pînă la urmă cîţi japonezi sinistraţi au găsit (şi pricopsit) instituţiile celei de-a IV-a puteri în stat, după verboasa campanie de la finele lunii martie?

Niciunul? Thii, ce proşti fură cei ce puseră botul la discursurile autoflatante vînturate de mogulizoare! Acum oricine îşi poate da seama de ipocrizia ce domină viaţa publică din România.

● Aberații birocratice (via Sare’n ochi)

Posted in Paşaport şi paşaportare, Scatoalce de Stat, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/07/30

Din nou, o antiteză grăitoare pentru natura profund poliţienească a statului român.

de Dorin Petrişor

Acum două luni am dat nas în nas cu unul dintre miile de cazuri in care statul român – sărac din născare – cheltuie bani, timp şi nervi. Am făcut un drum de la Sibiu la Bucureşti, însoţind o doamnă doctor, căreia i s-a „năzărit” că ar avea nevoie de un certificat european de conformitate, un soi de document emis de Ministerul Sănătăţii care atestă dreptul titularului de a-şi exercita profesiunea de medic oriunde în UE. Prima abe … Read More

(…) Un prieten, inginer emigrat prin anii 90 în Canada, s-a repatriat prin 2003. Cum îi expirase paşaportul canadian a procedat la reînoirea lui. A sunat la primăria din Toronto, şi-a „declinat” identitatea şi problema, a virat 15 dolari într-un cont anume al instituţiei, iar după o săptâmână l-a primit acasă, la adresa din Cluj. (…)
Concluzie: birocrații au un talent deosebit în a ne face viața dificilă. Completat de talentul nostru incredibil de a-i lăsa să ne ia banii doar pentru a-și justifica ei existența.

via Sareinochi's Blog

%d blogeri au apreciat asta: