Blenoragie sau sculament?
Odată cu fuziunea ce tocmai s-a consumat cu un căluş în gura Monicăi Macovei, la alegerile prezidenţiale din toamnă, poporul va avea de optat între candidatul puciştilor A şi cel al puciştilor B.
(PMP oricum a fost nuţificat şi destructurat de desantul Udrea.)
Cu atîţia gonococi de doi poli, poporul va avea de ales între blenoragie şi sculament.
Este momentul potrivit ca un candidat independent, fără vreo boală ruşinoasă, să răsară şi să ia potul cel mare.
„Mă copile, ştii când ne-o fost nouă ăl mai bine în Ardeal? Când or plecat politicienii unguri şi încă nu veniseră ăia români”
Un text memorabil.
de Sabin Gherman
Cam o dată pe săptămână mă sfădesc cu un prieten de peste munţi pe chestia asta a transilvănismului. El zice că nu-i bine să spunem tot adevărul, că popoarele au nevoie de minciuni frumoase. Într-un fel, îl înţeleg – numai că se enervează şi varsă halba de câte ori îi amintesc cum se plimba Iorga, prim-ministru de-atunci, cu Lincolnul cumpărat de timişoreni pentru Timişoara. Lui Iorga i-a plăcut maşina şi a luat-o la Bucureşti, pur şi simplu. El, la rândul lui, îmi aminteşte de ciurdele de ardeleni ajunşi la guvernare şi bucureştenizaţi mai repede decât au învăţat adresa de la minister. Amicul meu îmi spune apoi că „ce-ai bă Ghermane cu Mioriţa şi meşteru’ Manole?”, că astea-s mituri fundamentale. Şi vărs şi eu halba, de ciudă că nu-s aşa deştept să-nţeleg cum au ajuns mit fundamental doi români invidioşi care vor să omoare un alt român. Nu…
Vezi articolul original 342 de cuvinte mai mult
3 comments