◎ Tsutsumi-ga-ura
Prin Golfuleţul învăluit s-ar traduce aproximativ. Aşa se numeşte locul în care îmi petrec uneori sfîrşitul de săptămînă. Este în fapt un mic estuar colmatat şi „împlăjit” artificial, în partea nord-estică a insuliţei Miyajima, la rîndul ei, situată în extremitatea apuseană a Golfului Hiroshima. Populaţia insulei: în jur de 300 loc.
Tsutsumi-ga-ura este un camping complex, lejer mai tot timpul anului, cu excepţia lunilor iulie şi august. De acolo se poate urca pe Misen, vîrful cel mai înalt al unei insuliţe din Marea Interioară Seto: 522m. Altfel, pe Misen se poate urca şi cu telegondola.
Pînă în anul 2007 cînd fiul meu a prins în greutate cît să nu îl mai pot căra, mergeam la Tsutsumi-ga-ura cu bicicleta. Luam feribotul de la Miyajima-guchi (Gura Miyajimei) 10 minute, apoi din nou pe bicicletă prin două mici pasuri (unul dublu tunelat) încă 3Km. Deşi fiul meu e „biciclistic” autonom, nu mă încumet încă să îl expun unui drum de 22-25Km, pe alocuri periculos de îngust, în condiţiile unei circulaţii intense. Actualmente prefer trenul.
Acolo i-am dus duminică pe cei trei copii ai micului meu harem. Deşi era Lună plină, iar ieşirea plănuită încă din ianuarie, vremea a fost ploioasă.
Copiii s-au minunat de (omni)prezenţa căprioarelor şi au început să le numere. Pînă la Tsutsumi-ga-ura, 107 capete.
La cină: instant raamen şi curry-rice. Curry din pungă, iar orezul, fiert la faţa locului. Nu am avut farfurii. Uitaserăm acasă şi lingurile. Copiii au fost nevoiţi să mănînce curry cu beţe, după ce goliseră de raamen paharele de carton. Locul de gătit e un şopron de beton unde se poate face şi foc de lemne. Utilajul: 10 vetre şi două jgheaburi lungi de beton, ultimele folosite şi ca spălătoare. Lumina are senzor de prezenţă şi stă aprinsă atît cît e nevoie. La fel e şi la toalete.
Peste noapte m-am trezit, le am făcut onigiri, iar între timp căutam să memorez ştiri de la radio. Pentru turnat pe blog. Nu m-a vizitat decît un raton ce m-a surprins fără aparatul foto la îndemînă.
Copiii, mîncau onigiri cu nori în deplina dezordine din cort.
Pe Misen era exclus să urcăm, deşi, dacă vremea ar fi ţinut cu noi, intenţia era să prindem răsăritul pe pisc. Ne-am mulţumit să dăm roată pe la poalele insulei. Am luat-o pe un drum ce duce la o staţie de pompare de pe versantul estic, ceva mai sălbatic, altminteri desemnat ca zonă de protecţie sanitară pentru colectarea apei de băut. Beneficiar, oraşul Hatsukaichi. Dacă nu ar fi aria protejată, s-ar putea face un tur complet al insulei în vreo 20-30Km.
(sus) Se poate vedea în fundal conul de dejecţie pe care a fost construit complexul.
(jos) Un copac rudă cu cameliul făcea culturism şi îşi etala muşchii abdominali.
Vremea se menţinea cenuşie.
Ajunserăm la o haldă de carapace. Crescătorii de stridii depun deşeurile acolo. Carapace de stridii şi de scalop.
Carapacele de scalop se înşiră pe sîrme cufundate în mare de pe plute de bambus. Ele servesc ca substrat pentru dezvoltarea stridiilor. La recoltare se trag şiragurile în barcă. Un ciclu de cultură durează în medie doi ani. O mare parte din „scoicicultura” de stridii (de pulpă, nu de perle) se face în Golful Hiroshima.
Am lăsat poza la rezoluţia iniţială. Cu un clic pe ea, puteţi vedea întreaga biocenoză. Cum se scurg nutrienţii în mare. Cum se adună raţe sălbatice şi pescăruşi în căutarea peştilor mîncători de plancton, la rîndul lui, alimentat de scurgeri. Pe culmea haldei tronează ubicue căprioare.
Un crescător de stridii îşi inspecta feuda plutitoare.
Ne apropiem. Cele două blocuri de beton din planul apropiat sunt două afete de tun din era Meiji, demult căzute din turnurile de pe faleză. (Fotografia de mai jos poate fi mărită cu un clic.)
Copiii examiează fragmente din zidăria englezească a fostei fortăreţe, în căutarea de suveniruri.
Dai 37 Hakusei-maru se îndrepta doldora de propan lichefiat către terminalul Hiroşima. E posibil ca un număr de molecule din propanul adus de vapor să ard şi eu în săptămînile următoare la maşina de gătit.
Copiii coboară cu caprele de la munte. Ajunşi la ţărm, facem concurs de broscuţe pe apă cu cochiliile de scalop.
O puştioacă rămasă cu labia desumflată, aruncată de valuri, zăcea printre gunoaie.
Întorşi în tabără, intrarăm în vorbă cu principalul unei trupe de Boys Scout, o organizaţie internaţională de educare a tineretului în spiritul cooperării, întrajutorării etc. Seniorul în vîrstă de aproape 70 de ani îmi povestea cum au acţionat la cutremurul din 1995. Organizaţia are mai multe trepte de pregătire. Boys Scout recrutează „rangeri” între clasele a 6-a şi a 9-a. Sub ea este clasa Cubs Scout 3-5. Mai sunt şi alte denumiri dar le-am uitat.
Cei de la Tsutsumi-ga-ura aveau în plan să facă şi un foc de tabără un pic mai în amonte, în seara în care noi am ajuns, însă evenimentul a fost anulat din cauza vremii. A doua zi, cînd ne-am întors din incursiunea „arheologică” membrii strîngeau tabăra.
După un somnic, ne făcurăm şi noi bagajele. O pornirăm către port. Copiii s-au oprit să mai arunce cîteva pietre în iazul din vecinătatea plajei.
…apoi pe plajă, căutînd cochilii.
Un şoim se rotea boeing în cercuri largi.
O ultimă privire către insulă.
În tren, o gustare de momiji manju – prăjiturele din pandişpan în formă de frunze de arţar jponez, umplute cu pastă de fasole dulce.
…şi un pui de somn.
Sfîrşit
Ştiri despre situaţia din Japonia voi aplica pe coloana de comentarii.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Foarte frumos.
Superb colț de natură! să-ți trăiască flăcăul și să-i mai organizezi multe ieșiri din astea, că tre să fie și tații ăștia buni la ceva 🙂
Ce-i aia onigiri? Că prea mînca grupa mică cu poftă și m-a luat și pe mine foamea 🙂
(107 căprioare????? Pe bune?)
Onigiri sunt bulgări de orez. Nigiru înseamnă a strînge în pumn. Iar o este prefixul de politeţe.
În total au numărat vreo 260, însă nu pot băga mîna în foc pentru acurateţe. E posibil ca aceeaşi căprioară să fi fost numărată de două ori. La dus şi la întors.
Mulţumesc pentru aprecieri.
Oho! Dacă ciorna (publicată accidental) v-a impresionat, să vedeţi pictorialul complet. 😀 L-am actualizat.
Io ti-am mai zis: ai potential 🙂
Bine ai revenit Marius! Plăcute locuri – probabil când e soare sunt încântătoare-
drăguţi copiii 🙂
Apari si tu intr-o poza, in nr 5, se vede in oglinda cum faci poza. Frumoase locuri, data viitoare poate prinzi vreme mai buna. Cred ca juniorul tau este cel cu bluza albastra.
Marius, eu consider pictorialul un frumos cadou de revenire din partea ta. Pentru care îţi şi mulţumesc.
Uite, mă gîndeam într-o doară că noi ştim despre tine şi familia ta atîtea lucruri, încît parcă ne ştim de cînd lumea. Deschiderea şi sinceritatea ta faţă de noi , care sîntem într-un fel doar nişte umbre fără chip şi nume real, mă impresionează. Cu atît mai frumos este din partea ta ceea ce faci pentru noi.
Asta ar putea explica de ce te-a îndrăgit atîta lume. 🙂
Da, frumusel cadou, altminteri pe deplin meritat, ca si spaima de aseara a fost „frumusica”, nu numai din ratiuni umanitare comune, ci fiindca te-a indragit atita lume cu drept temei. Si cu folos. Eu am invatat ceva si din povestea tigailor 🙂 .
superba excursie,
multumiri!
chiar ca nu este de mirare ca atita lume te-a indragit si s-a nelinistit aseara…
take care!
🙂
Foarte frumoasa excursie. Pentru cine iubeste Japonia va recomand http://www.youtube.com/user/egawauemon#g/u
Mic buletin radiologic
În pref. Fukushima şi în alte 5 prefecturi adiacente, este interzisă comercializarea (şi consumul) cruciferelor, precum şi a altor legume de frunze crescute sub cerul liber. De asemeni, s-a interzis vînzarea în ziua recoltării a tuturor produselor agricole din regiune. Pe ambalaj devine obligatorie inscripţia referitoare la inocuitatea actinică.
Deja am văzut pe ambalajul de orez comercializat în Hiroşima o bulină portocalie de liniştire a consumatorului, deşi deocamdată Hiroşima e departe de zona contaminată, iar produsul, provenit din hambare proxime.
În Tokio, (zona metropolitană) şi în alte cîteva oraşe de la vest de aria metropolitană a prefecturii omonime, apa de robinet conţine puţin peste 100becheri/l, generaţi de iodul radioactiv, după ce ieri depăşise 210. Nu ştiu dacă e mult sau puţin. La radio zice că necazurile ar începe de la 300becheri/l în sus. (o avea legătură cu top 300?) Totuşi, nu se recomandă sub nicio formă, ingerarea apei de robinet, deşi gradul de pericol nu pare a fi mare. Pare mai degrabă comparabil cu cel din apele Herculanelor, Sîngeorzului sau Borsecului, chiar dacă sursa de radiaţii este de natură diferită. Pericolul ar fi unul real doar la consumul prelungit de apă contaminată.
Observaţie personală: este vorba despre apa produsă în bazinul Tamagawa. Însă ne putem aştepta şi la contaminarea bazinului Arakawa, niţel mai la nord-est de Tama, în aria muntoasă Chichibu.
O clientă mai în vîrstă, ascultînd ştirea despre legume, îmi zicea că ea e gata să mănînce legume refuzate pe motive radiologice. E păcat de ele să fie aruncate.
Agricultura Japoniei nu acoperă mai mult de 40% din necesarul alimentar. Totuşi, înafara orezului, obiect al politicii de securitate, sunt cîteva legume al căror volum de producţie nu îndreptăţeşte importul motivat de insuficienţă. Una este varza. Prin întinderea geografică, varza proaspătă se poate livra tot timpul anului, eşalonat, după latitudinea geografică. Este foarte probabil ca în lunile următoare, golul de varză de la latitudinea regiunii Tohoku să dea naştere unei mici penurii, şi, în consecinţă, fie unei creşteri vremelnice a preţului, fie unui import grăbit (şi posibil scump) din ţări continentale. Aşa s-a petrecut în anul 2004, după seria de taifunuri ce au trecut prin Niigata-Nagano, zonă tradiţional „lăptucicolă”. Timp de vreo două luni, căpăţîna de salată s-a vîndut în Hiroşima cu 500-700 yeni (de trei ori mai scump decît în anul precedent), şi ajunsese la aproape 1500 de yeni în Hokkaido.
Nici produsele lactate nu cred că vor fi ocolite de scumpete. Fukushima a ieşit practic din circulaţie. Se adaugă decimarea efectivului de vite din Miyazaki şi Kagoshima, în urma endemiilor repetate de febră aftoasă, precum şi a reducerii volumului de nutreţ în urma erupţiei cu răspîndirea cenuşilor vulcanice pe arii largi.
De asemeni, carnea de pui indigenă va fi mai puţină, după ce mai bine de 200 de focare de gripă aviară au fost lichidate în iarna ce stă să treacă. Tot ce putem spera este să nu dea vreo molimă în puii din Brazilia.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Becquerel
Ştiu, dar nu am rezistat. Te rog, înţelege-mă.
Doamna clientă mai în vârstă mi-a amintit de o vorbă românească: „decât bucate aruncate, mai bine maţe stricate” 🙂
impresionant!
In afara subiectului 😦 .
Sunteti amabil sa imi raspundeti (pe blogul meu) la intrebarea: tu ce sti despre Valcea? ( http://claudiunitisor.wordpress.com/2011/03/23/tu-ce-stii-despre-valcea )
puteti sterge acest comment sau puteti sa le dati sansa si unor cititori ai blogului dvs. isi spuna parerea (stiu ca stiati asta 🙂 ). Nu este vb despre vizite ci chiar ma intereseaza comantariile dvs.
Va multumesc.
Am scris propunerea la locul indicat.
Am vazut , am comentat 🙂
Multumesc!
Ce frumoși îs pruncii și ce zîmbete fericite au! Bună idee ai avut, să le oferi ieșirea asta. Și la fel de binevenit și gîndul de a ne-o împărtăși și nouă 🙂
Mulțumesc.
Ultima oră: Comparativ cu Cernobîl, emanaţia de substanţă radioactivă de la Fukushima, se ridică la un raport între 1:1.000.000 şi 1:100.000.
Am aflat şi gradul de pericol al apei de robinet din Tokio: ingerarea ei timp de 180 de zile ar putea produce (nu e sigur) leziuni ireversibile.
imi pare rau pentru tot ce vi se intampla acolo. un tinut binecuvantat cu peisaje, oameni si cultura extraordinare si blestemat in acelasi timp sa suporte atatea drame din cauza radiatiilor
Buna Marius,
am aflat de existenta blogului tau cu „ocazia” nefericitului cutremur si am trecut des pe aici urmarind stirile proaspete. Am citit intre stiri si multe din articolele tale anterioare si, trebuie sa recunosc, mi-au placut. Un stil dragut care trateaza problemele pe placul ochilor mei. Voi mai trece pe aici, acum ca lucrurile s-au mai linistit, probabil mai rar. Toata admiratia mea pt poporul nipon! Acum avem treaba, si eu aici,desi uneori ma simt cam ca japonezii sacrificati la reactoarele defecte incercand sa indrepte macar putin din catastrofa ce se poate produce in Romania.Imi pare rau ca multi tineri capabili au ales sa nu o faca….
Buna ziua,
Doresc sa va informez ca o romanca,Nicole Formescu, a compus un cantec minunat,interpretat de fiica sa.
Un profesor de la Universitatea Hiroşima (catedra de medicină nucleară) are despre nivelul de radioactivitate al apei de robinet din Tokio o opinie şi mai relaxată. Chiar şi un an poate fi băută fără probleme. Precauţia se cere a fi totuşi mai mare la prunci şi la copii întrucît limita lor de toleranţă este 1/3 din cea a adultului. Apa poate fi folosită şi la spălarea pe dinţi. În Chiba, apa de robinet este în parametri normali.
… habar n-au ce pierd japonezii ăștia care n-au norocul unor televizoare gen Realitatea ori Antenele: ”apa contaminata la Tokio”, ”radiații uriașe”, ”fum alb/negru la Fukushima” ș.a.m.d.
Mă bucur să aud vești spuse echilibrat și rațional. Sunt sigură că procesul de refacere va fi anevoios și destul de îndelungat, dar la fel de convinsă sunt că oamenii de acolo o vor scoate la liman.
Deocamdată, urgenţa maximă este la spaţiul locativ. În ciuda ofertelor de acoperiş din partea prefecturilor din toată ţara, însoţite de scutirea pe 6 luni la plata chiriei (altminteri simbolice) în locuinţe sociale, se prevede finalizarea într-un an a tuturor locuinţelor provizorii. Cu alte cuvinte, provizoratul lung începe cel mai devreme peste cîteva zile, şi cel mai tîrziu peste un an.
În Niigata, la aproape 7 ani de la seria de catastrofe (seismice şi meteorologice) încă mai sunt chiriaşi ai locuinţelor provizorii. Nu se ştie dacă locatarii reziduali, în majoritate bătrîni şi în parte singuri, vor reuşi să se sedentarizeze în altă parte înainte de expirarea duratei normate de viaţă a locuinţelor provizorii.
[…] Aceasta culegere sta la dispozitia cititorilor incepand cu ziua de sambata 26 Martie 2011. Trimiteti un mail la adresa aboutread@gmail.com cu subiect Japonia. Culegerea este gratuita (bineinteles) si este dedicata amicului nostru Marius Delaepicentru. […]
Fukushima: Comisia Guvernamentală de Securitate Nucleară a constatat nivele mari de Cs137, de ordinul a x100, şi peste, în probele de sol prelevate la cîţiva Km (nu am prins distanţa exact) de sursa de radiaţii. Se pare că incendiul de la R1, iscat în primele ore de la catastrofa naturală a fost cauza răspîndirii accentuate a cesiului radioactiv. Deşi surprinzătoare chiar şi pentru membrii comisiei, datele sunt încă insuficiente pentru a estima dimensiunile extensive şi intensive ale contaminării, însă conform nivelului actual de cunoaştere, se apreciază că vor fi necesari 30 de ani de pîrloagă pînă cînd se va reintra în normele de siguranţă.
Adăugire personală
Ţinînd seama că, şi la Hiroşima, estimările de după explozia nucleară erau foarte pesimiste, mergînd pînă la decenii de sterilitate vegetală în zona epicentrală, după numai doi ani, leandrul a înflorit.
Desigur, şi în cazul Fukushimei, estimările pot fi reconsiderate în funcţie de regimul pluvial local, de drenajul pluvial, de adîncirea cercetării, precum şi de factori ce azi nu pot fi prevăzuţi, cum ar fi inventarea vreunei buruieni care să grăbească epurarea solului.
În orice caz, fie şi numai doi ani dacă ar rămîne în pîrloagă, ogoarele de orez sunt compromise funcţional pentru cel puţin opt. Vor trebui reamenajate. Ceea ce înseamnă demontarea lor şi refacerea substratului impermeabil de argilă, (după ce acesta va fi fost străpuns de rădăcini străine), apoi încă şase ani pentru împuţinarea treptată a buruienilor.
Din ce îmi mai amintesc din armată, decontaminarea solului poate fi făcută şi mecanic. Pur şi simplu se decopertează cu lama buldozerului terenul şi se cară solul în altă parte. Se poate aduce sol curat în loc. Nu ştiu care ar putea fi resursele de sol curat, însă de peste mări este exclus a fi cărat. Legile de prevenire a invaziei vietăţilor alogene sunt severe. La expoziţia de plante de la Osaka de la sfîrşitul anilor 60, carantina aplicată plantelor expuse a fost drastică. Mai mult, apa rezultată de la standurile de expoziţie era colectată şi tratată chimic pentru a preveni răspîndirea dăunătorilor de pe alte tărîmuri.
Chiar şi aşa, precedente nu lipsesc. De pildă, o specie de furnici veninoase provenită din Argentina, infestează arii din ce în ce mai largi în jurul portului de cherestea din Hatsukaichi. Nutria s-a sălbăticit şi poate fi văzută şi în rîul Ota ce trece prin Hiroşima.
„De asemeni, carnea de pui indigenă va fi mai puţină, după ce mai bine de 200 de focare de gripă aviară au fost lichidate în iarna ce stă să treacă. Tot ce putem spera este să nu dea vreo molimă în puii din Brazilia.”
Nutriile alea despre care spui ca s-au pripasit in raul Ota sunt comestibile si ar putea oferi o alternativa la bietele pasari.
O vorbă despre asigurări de locuinţe:
În general, companiile de asigurări nu includ în poliţă şi prăbuşirea cauzată de cutremur. Cine vrea, poate extinde aria de acoperire a poliţei, însă e foarte posibil ca într-o zonă de mare seismicitate, să nu te asigure nimeni, iar dacă te asigură, să te coste dublu, şi mai poţi avea surpriza ca la a doua lectură a contractului, să descoperi puchinoase, dar importante clauze de codeală, ce practic exonerează compania de asigurări de plata unei despăgubiri. Pe scurt, acolo unde pericolul e practic garantat, nimeni nu se poate îngrăşa după încasarea asigurării.
Mai poţi avea surpriza ca, după ce îţi încasezi poliţa, să constaţi că terenul pe care ai avut casa s-a înfundat la o cotă cu un metru mai jos. La munte nu prea contează. Dar dacă ai casa la minus doi metri altitudine, iar digul a fost spulberat sau s-a scurtat pe înălţime, nu prea ai ce face. Ai banii de casă, dar nu îi mai ai pe cei de restaurare a cotei topografice a terenului. Şi atunci, îţi iei frumuşel de la stat banii pe terenul inundat, dar la valoarea de piaţă a unei băltoace, fie te muţi cu totul în altă parte. Statul îl readuce la cota nominală, apoi îl poţi răscumpăra preemptiv. Bineînţeles, după ce achiţi pînă şi cafeaua băută de buldozerişti în pauza de prînz. De multe ori, refacerea substratului poate dura şi doi, trei ani.
Se poate să aşteptaţi de la stat o prevenţie mai bună. E firesc, însă orice lucrare de protecţie funciară are un interval financiar de fezabilitate. Nu poţi înconjura insule întregi cu ziduri chinezeşti înalte de 38,4m (cota istorică maximă a unui tsunami). Totul e o funcţie de optim. Care sunt înălţimea şi grosimea optime ale unui dig menit să protejeze, dar să nu îi ruineze pe toţi înainte de cataclism, ci doar pe cît mai puţini, după? La întrebări de felul acesta răspunde statul.
Ce iese din schemă este risc personal şi asumat.
Avertizările de la radio se referă şi la cazul terenurilor înfundate, devenite vulnerabile la inundaţii cauzate de maree înalte. În special terenurile din vecinătatea gurilor de vărsare a rîurilor. Efectele recentului cataclism vor duce la toamnă la inundaţii mai extinse, cauzate de taifunuri, ce, pe lîngă violenţa eoliană, şi pluvială, cauzează şi maree mai înalte prin formarea unei gîlme oceanice în centrul depresiunii barice. (v. legea lui Pascal).
Vă mulţumesc tuturor pentru comentariile şi gîndurile bune depuse aici. Îmi pare rău că nu am apucat a aduce şi alte lămuriri. Poveşti de la Miyajima voi mai posta. Sper cu acele ocazii să detaliez.
Starea reactoarelor de la Fukushima este în curs de ameliorare. R1, 2 şi 4 sunt parţial electrificate. La R3 doar lumina electrică a fost reaprinsă. Lucrările au fost oprite temporar de creşterea rapidă a radioactivităţii în fumul negru emanat
luni searămarţi, în urma supraîncălzirii depozitului de combustibil uzat. De asemeni, combustibilul uzat pare să fi produs explozia la R4, întrucît reactorul era în revizie generală, nearmat la data producerii catastrofei.Cum ziceam şi deunăzi, complexitatea re-electrificării este comparabilă cu cea a repunerii pe linie a patru locomotive electrice ţinute cîteva zile la saramură.
A început campionatul naţional de baseball al liceelor. O competiţie la fel de populară precum cea din liga profesionistă A şi un bun prilej de recrutare a viitorilor jucători profesionişti.
A venit toamna arborilor de camfor. Plantelor de origine subecuatorială le cad frunzele primăvara.
A înflorit magnolia.
Viața merge-nainte. O veste bună, așadar 🙂 Și atît de la-ndemîna tuturor, încît nici nu e de mirare că n-o vede mai nimeni.
Încă trei hibakusha la Fukushima #1 R3. Trei electricieni între 20 şi 30 de ani, ai unei companii fiice a Toden (TEPCO) s-au iradiat cu apa infiltrată în cizme. Arsuri cu radiaţii β. Se apreciază că au încasat ceva mai mult de 100mili- de la apa din subsol (ce conţinea între 400 şi 600mili-).
Sunt deja 17 muncitori ce şi-au atins limita maximă admisibilă a expunerii la radiaţii (100mili-)
În procesul iscat de incidentul de la începutul lunii iunie 2008, cînd un tînăr furios (28) a izbit cu maşina cîţiva trecători şi i-a înjunghiat pe alţi cîţiva, în Akihabara, (Tokio) incident soldat cu 7 morţi, Curtea Supremă a decis azi: condamnare la moarte. Victor Ponta nu a protestat.
Începînd cu august 2009, în sistemul judiciar japonez, pentru infracţiunile grave, a fost introdus modelul de proces penal cu 6 juraţi.
Fotografia de mai jos am luat-o în iunie 2009, chiar la locul faptei, la comemorarea unui an de la tragedie.
Dacă-mi amintesc eu bine, condamnații la moarte sunt spînzurați și primesc vestea punerii în aplicare a pedepsei doar în dimineața respectivă. Iar completul de 6 e format dintr-un nr de cetățeni oarecare + un nr de judecători. Astea din cîte îmi mai amintesc și eu. Da ce nu știu deloc: după ce jurații cu pricina dau sentința, mai există căi de atac la instanțele superioare?
Și cum se face totuși că în Japonia încă funcționează pedeapsa cu moartea? Există, e drept, în spațiul acela, o altă tradiție istorică a raportării la ideea de violență, dar în zilele noastre pedeapsa cu moartea sună ca naiba.
Aşa e. Vestea se dă în dimineaţa execuţiei.
Juraţii nu dau sentinţe, ci stabilesc vinovăţia sau nevinovăţia. Dozarea pedepsei o face judecătorul.
Există căi de atac. Ca dovadă, sentinţa de azi a dat-o Curtea Supremă.
Despre pedeapsa cu moartea: nici judecătorii nu sunt încîntaţi de ea, însă uneori, inculpatul vădeşte trăsături prea puţin omeneşti pentru a i se recunoaşte calitatea de om, cum a fost în procesele de după atacul cu sarin din martie 1995, şi cum a motivat CS şi în incidentul Akihabara 2008.
Anual sunt cam 50 de sentinţe de condamnare la moarte rămase definitive. Însă partea executivă îi revine ministrului justiţiei. Sunt miniştri care se codesc să semneze. Alţii nu. Se observă o acumulare uşoară a condamnaţilor la moarte încă neexecutaţi. Uneori trec şi 7 ani de la pronunţare la execuţie. Probabil, în viitor pedeapsa cu moartea va fi abolită.
Știi ce mă sperie pe mine, Marius? Posibilitatea erorii. Există mereu o posibilitate, fie ea infimă, de a condamna un nevinovat la moarte. Nu e în mod necesar cazul de față, dar ca principiu, nu poți fi niciodată într-atît de sigur încît să-ți trimiți la spînzurătoare un semen.
Și eu sper ca, în timp, să se renunțe la pedeapsa cu moartea.
Și mulțam fain de lămuriri.
Da. E greu să reconstitui subiectul după ce l-ai dezintegrat. Însă pedeapsa cu moartea are un registru restrîns de aplicare. Asasinat în serie, asasinat multiplu organizat în grup, asasinat multiplu şi fără discriminare la lumina zilei. Pentru o dublă crimă mamă-copil, cu viol şi cu incendierea locuinţei, de pildă, nu se ia viaţa condamnatului.
Nu va fi nimeni condamnat la moarte pentru că s-ar presupune că ar fi dat o gaură în plus în tabla unui vapor. De altfel, omorul din culpă se pedepseşte tot atît de uşor precum în România.
Draga Marius,
Pentru ca ai o familie si un restaurant ce alimente iti sunt necesare pe care RO ti le poate trimite acolo?
Cum ar fi cel mai bine sa ti le trimita?
Cu ce frecventa?
Multumesc de raspuns – feedback.
Mulţumesc, Eu******, însă la o adică pot adapta meniul. Am făcut-o şi în vremea de tristă amintire. Nu sunt un ortodox culinar. Am făcut pe vremuri şi sarmale de soia, înainte ca salamul cu soia să devină măsura patriotismului.
Actualmente sunt în urmă cu numai 70 de zile la plata chiriei localului. Însă asta e o problemă strict personală. Şi apoi, cine nu are datorii se cheamă că nu e demn de încredere. 😀
Încă o dată, mulţumesc pentru disponibilitate, însă dacă vrei să ajuţi cu ceva, părerea mea e că o donaţie la Crucea Roşie, direct în fondul pentru sinistraţi, ar fi mai eficientă.
ne poti spune mai multe despre sistemul juridic de acolo? asta daca mai ai timp si de altele 🙂
Mirela, nu am studii de specialitate, însă acolo unde am văzut deosebiri le-am semnalat deja în cuprinsul blogului de faţă.