★ În plimbarnița gîdei la Cotroceni s-a petrecut o faptă penală
Am trimis la DIICOT un denunţ penal cu următorul conţinut:
–– Original Message ––
From: Marius
To: diicot@mpublic.ro
Sent: Monday, August 11, 2014 4:52 AM (UTC+9) 10 august 22:52 ora Bucureștilor
Subject: Culegere ampla de informatii cu caracter personal
Denunţător: Marius MISTREŢU
CNP (cenzurat)
Adresa: (cenzurat)
telefon nr.: (cenzurat)
Denunţ
Stimaţi domni,
Ştiţi probabil că astăzi, 10 august 2014, personalul postului de televiziune Antena 3 a incitat publicul la o acţiune neautorizată, îndreptată împotriva interesului public, în preajma Palatului Cotroceni. Ca urmare a îndemnului mdiatic a ieşit un număr neprecizat de cetăţeni în locul indicat. Desigur, nu sunt în măsură să apreciez dacă acţiunea de azi are caracter politic, şi dacă e legal ca un post de televiziune să îşi propună scopuri politice, dar:
Ceea ce doresc să vă semnalez, este campania de strîngere de semnături de susţinere pentru un candidat la alegerile prezidenţiale, un anume Mihai GÂDEA, după cum apare pe formularul ce însoţeşte protestul neautorizat. (v. foto)
Postul Antena 3 are o reputaţie foarte proastă, întărită de sentinţa pronunţată de CAB pe 8 august a.c. împotriva fondatorului trustului de presă Intact, Dan VOICULESCU, pentru fapte grave. De asemeni, persoane din conducerea postului citat sunt în cercetări penale pentru infracţiuni de şantaj şi extorcare, specifice grupurilor interlope. În aceste condiţii, personalul întregului post Antena 3 devine suspect de infracţionalitate organizată cu încălcarea legii 677 / 2001 privind protectia datelor cu caracter personal.
Întrebări legitime: Cum pot garanta organizatorii strîngerii semnăturilor susţinătorilor, confidenţialitatea datelor cu caracter personal în condiţiile în care ANSPDCP nu a publicat încă vreun ordin sau vreo autorizaţie în acest sens? Nu cumva scopul colectării este mai probabil a fi cel infracţional?
Stimaţi domni,
Întrucît Culegerea de informaţii cu caracter personal sub masca unei candidaturi la preşedinţie îi transformă pe semnatari în potenţiale victime, vă rog să verificaţi dacă:
1) a fost eliberată vreo autorizaţie de deţinere şi prelucrare a datelor cu caracter personal de către ANSPDCP în numele numitului Mihai GÂDEA şi dacă este anterioară datei de 10 august 2014.
2) scopul real pentru care grupul suspect a fi interlop strînge date cu caracter personal (infracţional, comercial etc.)
3) sunt, sau nu, îndeplinite alte condiţii legale şi dacă există, sau nu, infracţiuni conexe sau concurente.
(Anexez două fotografii publicate pe Facebook de către doi jurnalişti: Vali PETCU şi Dan TURTURICĂ)
Vă mulţumesc.
Cu adînc respect,
Marius MISTREŢU
Hiroşima
10 august 2014
▲ Instrucţiuni de vot în Japonia
Duminică au avut loc alegerile parţiale pentru Senatul Japoniei. Despre importanţa recentelor alegeri poate voi scrie un articol separat. Mă mărginesc doar la a prezenta felul în care se votează.
Alegătorul primeşte o carte poştală. Pe revers are înscrise următoarele informaţii:
[Titlul] Carte poştală
[Codul poştal] 73….
[Adresa destinatarului] Hiroshima….
[Numele destinatarului] Hisa….Mi… sama
[dedesubt] două coduri de bare cu corespondent în listele electorale
[Timbrul poştal – pătratul verde] „Corespondenţă cu plata la colectare”
[lozincă în acelaşi cadru] „Alegeri curate – viitor luminos”
[Dreptunghiul roşu] Biroul pentru alegeri
[Expeditor (în parantezele verzi)] Comisia de organizare a alegerilor din primăria sectorului… municipiul Hiroshima. [Rîndul II] Adresa… nr telefon… şi un număr de control (probabil pentru prevenirea falsificării)
[Cadrul rotunjit] (cu roşu) Înştiinţare pentru alegeri (cu verde) Alegeri ordinare pentru Senat.
[Ziua alegerilor] iulie 21 între orele 7 şi 20.
[Locul] secţia 311 Cartierul… ochiul 2, căminul cultural al ochiului 2. şi urmează adresa: ochiul 2, 9-26
[Deasupra liniei orizontale verzi] Votul în avans poate fi exercitat între 5 şi 20 iulie (pentru cei ocupaţi cu altele la data alegerilor)
[Sub linia verde (litere roşii)] Detalii pe spatele cărţii poştale.
Tot acolo sunt două rubrici pentru completat de către comisia de votare. Probabil, numărul de buletine pentru uninominal şi pentru listă. Probabil, număr de control pentru inventarul buletinelor de vot de la sfîrşitul votării.
Aversul conţine instrucţiunile
Coloana din stînga
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
[Fraza 1] Dacă aduceţi cartea poştală la secţia de votare, identificarea dumneavoastră va decurge rapid.
[Fraza 2 litere roşii] Chiar dacă pierdeţi cartea poştală, vă rugăm veniţi la secţia de votare, deoarece puteţi vota.
[Fraza 3] La secţia de votare vă putem identifica dacă ne răspundeţi cînd v-aţi născut (luna şi ziua). În mod sigur nu vă vom întreba în ce an v-aţi născut. Sau:
[Fraza 4] vă putem identifica în baza unui document, cum ar fi permisul de conducere.
[Fraza 5] Vă rugăm să cooperaţi, pentru a nu vă pierde importantul vot.
Modul de votare
[dreptunghi roşu plin 1] Pentru votul uninominal, scrieţi numele candidatului pe buletinul de culoare galben deschis.
[dreptunghi roşu plin 2] Pentru votul proporţional pe listă, scrieţi pe buletinul de culoare albă numele candidatului sau pe cel al formaţiunii politice.
Despre informaţiile publice
[Fraza 1] Vom actualiza informaţiile publice strecurînd flaiere în ziare (Asahi, Chuugoku, Mainichi, Yomiuri, Sankei)
[Fraza 2] Dacă nu sunteţi abonat la niciun ziar, după o cerere la comisia de sector de organizare a alegerilor, vă putem trimite informaţiile prin poştă.
[Fraza 3] În plus, la primăria de sector, la căminele culturale de cartier şi în alte locuri, puteţi găsi aceleaşi flaiere.
Coloana din dreapta
[Cadru roşu] Îndrumări pentru votul în avans (vă rugăm apelaţi în caz de nevoie)
În cazul în care aveţi treabă, sunteţi la muncă etc. în ziua votului, vă rugăm folosiţi sistemul de vot în avans. (Este nevoie să completaţi o cerere).
[pătrat verde 1] Interval de timp: începînd cu ziua următoare anunţării alegerilor şi pînă în preziua alegerilor. Inclusiv sîmbăta, duminica şi sărbătorile legale.
[pătrat verde 2] Orar: de la 8:30 la 20:00.
[pătrat verde 3] Locul: La primăria sau la biroul teritorial în a cărei/cărui jurisdicţie locuiţi. (cu excepţia biroului teritorial de pe insula Ninoshima).
[pătrat verde 4] Documente necesare: cartea poştală de faţă.
Despre votul la distanţă
Dacă locuiţi la o altă adresă, şi nu puteţi ajunge la secţia de votare de care apraţineţi, şi nu puteţi nici să votaţi în avans, puteţi purcede la votul la distanţă. Detalii puteţi afla dacă luaţi legătura cu cea mai apropiată comisie de organizare a alegerilor.
▲● Pastila de blogazepam – Alegerile din Japonia şi România
Deîndată ce se terminară alegerile din România, analiştii neamului, mai mult sau mai puţin principiali, blogări patrioţi, mai mult sau mai puţin oneşti, se repeziră la beregata ARD, reproşîndu-i cîte în lună şi în stele pentru eşecul de la alegerile din 9 decembrie. Le voi veşteji elanul inchizitor, şi sper să îi ajut a accepta realitatea obiectivă. Cu atît mai convingătoare, cu cît, alegerile de pe 16 decembrie din Japonia au date politice, elective, antropologice, şi nu în ultimul rînd conjuncturale, mai mult decît similare.
Azi, Partidul Democrat (PDJ sau Minshuto) a pierdut alegerile generale pentru Camera Reprezentanţilor. PDJ fost la guvernare 3 ani şi 3 luni. Cam aceeaşi durată a avut şi regimul Boc-Ungureanu, în diversele formule. Dacă comparăm cifrele, PDJ a obţinut 56 de fotolii – 11,7%, în timp ce ARD, aproape 17%. Participarea a fost de circa 44%. Cu cel puţin 10% mai slabă decît la alegerile din august 2009.
Sistemul politic japonez a fost decenii de-a rîndul unul cu partid central. Acum 20 de ani, a început să vireze înspre unul bipartit, dar cu asimetrie certă, în sensul că partidul central nu putea fi trimis în opoziţie decît de către coaliţii. La alegerile din 2009 însă, PDJ a obţinut o victorie răsunătoare. A putut constitui majoritatea în coaliţie cu un minuscul partid, Noul Partid al Poporului, constituit dintr-o dizidenţă a PLD. PDJ însuşi s-a desprins din PLD cam prin 1992. Aşadar, şi Japonia are FSN-ul său. De data asta, PLD a obţinut un rezultat zdrobitor: 297 de fotolii (peste 50%) şi 322 (pură întîmplare) împreună cu Partidul Budist (Komeito). Avea nevoie de 320 pentru a putea negocia reforma constituţională (ca în România). Ameninţarea populistă există şi în Japonia. Partidul Tuturor (Minnanoto PP-DD-ul japonez) a obţinut în 2009 6 mandate, iar la alegerile parţiale pentru Senat, 12. Era practic de patru ori mai reprezentat în Senat decît în Cameră. De data acesasta, Partidul Tuturor a fost contracarat de către noul Partid al Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai), format din resturile Noului Partid al Poporului la care s-au alipit traseişti din PDJ. Mulţi. PR are ca personalităţi doi guvernatori de prefecturi puternic urbanizate: Tokio şi Osaka. Temutul Ishihara Shintaro, demisionarul guvernator de Tokio, un conservator convins, împreună cu energicul guvernator de Osaka, Hashimoto, şi cu eternul Kamei Shizuka, la al 12-lea mandat, au smuls 55 de fotolii (pînă la ora aceasta, cînd mai sunt 5 mandate încă nerepartizate), ajungînd a treia forţă politică. Partidul Tuturor nu a reuşit mai mult de 12 mandate, ceea ce, în termeni reali, înseamnă 1/2 din cît obţinuse în 2010 la alegerile parţiale pentru Senat. Comuniştii au obţinut 4 mandate, toate prin redistribuire, cu speranţa de a mai căpăta unul pînă la sfîrşitul numărătorii. Iar social-democraţii au adjudecat uninominal 1 mandat în Okinawa şi probabil vor mai primi unul prin redistribuire.
Sistemul electoral japonez are multe puncte comune cu cel românesc: majoritar într-un tur, cu deosebirea că numărul deputaţilor e fix (480), iar redistribuirea nu se face pe ţară, ci pe regiuni. Şi sistemul japonez dă rezultate perverse. De pildă, în colegiul 6 Hiroşima, un candidat al Partidului Liberal-Democrat (PLD sau Jiminto) a obţinut 91.000 de voturi şi a cîştigat colegiul. Sub el era candidatul PDJ cu 56.000 de voturi şi cel al unei noi formaţiuni pe care o numim Partidul Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai) cu 36.000 de voturi. La redistribuire a promovat candidatul PR.
Instituţional, şi în Japonia, reformele au venit întotdeauna de sus. Poporul este docil şi credul. Reacţionează cam ca cel din România. Pînă şi nivelul de lehamite este cam tot pe acolo. (participare slabă la scrutin) Şi în Japonia populaţia îmbătrîneşte, cheltuielile publice cresc de la an la an, iar în sistemul de pensii a fost nevoie de o reformă prin care, o parte din taxa pe consum (ce va creşte la 8% de la anul, şi la 10% pînă în 2015) va merge direct în fondul de pensii.
Aşadar, atît premizele cît şi rezultatul sunt comparabile.
Ce lipseşte din Japonia e numai multitudinea de surse de mînie şi ură.
În Japonia, partidele se pot forma fără nemernica restricţie de 25.000 de membri. De asemeni, nu există prag electoral. Partidele minuscule sunt reprezentate atît cît pot scoate (Partidul Viitorului 1 loc) Ba, chiar şi 6 independenţi au promovat în Cameră. Reprezentarea de balast, în care includem: comuniştii, social-democraţii, partidele ciudate şi independenţii, nu trece de 5%. (În 2009 se cifra la 11%).
Pentru a nu stîrni mînia, demisia este de asemeni o instituţie onorabilă. Premierul Noda a anunţat deja că demisionează din conducerea PDJ. În replică, Ishihara Shintaro (PR) a salutat amical gestul.
Reformele vor merge în continuare, cu mici ajustări, după calendar. Fuziunea Pensii-TVA se va face, iar PDJ a declarat deja că PLD are în el un susţinător.
De asemeni, modificarea Constituţiei (neamendată de 66 de ani) devine posibilă.
Mass-media sunt corect strunite, în aşa fel încît să nu slăbească încrederea poporului în instituţii. Nu există linşaje mediatice. Judecînd după scorul PDL, comparativ cu cel al PDJ, antenele şi realităţile TV au mîncat căcat de pomană. Scorul nu putea fi mai bun. Ba, ca să fim niţel răutăcioşi, oficinele vînt-voiculeşti i-au băgat în buzunar alianţei ARD, cel puţin 5% mandate în plus.
Un singur element diferit va aduce PLD: va repune în funcţiune o parte din reactoarele nucleare şi va amîna programul de denuclearizare civilă, întrucît multe din centralele ce ard combustibil fosil sunt bătrîne şi nu vor face faţă unei exploatări intense pentru mult timp.
★ Un pont pentru „indignaţii” din USL
Se desfăşoară o acţiune extensă de identificare a fraudelor la referendumul de destituire a Preşedintelui. Rînd pe rînd, cu căciulile sub muscă, liderii USL se arată indignaţi de amploarea cercetării.
Din cifrele pentru participare, nu e greu să ne dăm seama că avem în faţă indicii de fraudă masivă. Liderii USL se bazau tocmai pe masivitatea ei pentru a descuraja cercetarea penală. Presimt şi o nouă cerere de inspecţie judiciară. Mă rog, nu acesta este pointu’ meu.
Cred că e important să folosesc chiar obstinaţia cu care USL încearcă să ascundă frauda, pentru a-mi promova viziunea despre rolul documentului de identiate în relaţia individ-stat.
Una din formele de fraudă pomenite, este cea de votare în baza buletinului expirat. Presupunînd că titularul este cel real, aceasta nu este o fraudă propriu-zisă, ci o pseudofraudă, deoarece legitimarea cu documentul de identitate expriat nu alterează natura procesului electoral. La scrutin se prezintă oameni în carne şi oase, iar nu buletine de identitate.
Bine ar fi ca USL să facă tot posibilul pentru a-şi înghiţi vorbele rele despre aşa-zisul abuz de a introduce în listele electorale persoanele cu buletinul expirat, şi să meargă pînă în pînzele albe pentru a scoate de sub urmărirea penală eventualii electori faţă de care procurorii ar invoca normele de organizare a alegerilor/ referendumului ce prevăd obligaţia ca documentul de identitate să fie în termenul de valabilitate. Prevederea este una abuzivă, neconstituţională.
Sper ca USL să ia în serios argumentele mele, altminteri prezente din belşug în cuprinsul blogului de faţă.
Dacă USL nu va face nimic pentru relaxarea în general a condiţiilor de identificare a persoanei, nu e nimic. Voi isca incidente similare. Lupta mea continuă, cu sau fără sprijinul (scrîşnit) al USL.
★ Manualul micului bolşevic – Cum să cîştigi alegerile fără să modifici legislaţia electorală
Cum spuneam, titlul blogului de faţă reprezintă o viziune. Recenta lovitură de stat mi-a adus argumente factuale nepreţuite în promovarea viziunii, în aşa fel încît pînă şi cei mai conformişti birocraţi să rămînă fără replică.
Voi vorbi despre autonomizarea administrativă a individului în raport cu Executivul. Pentru a înţelege mai uşor, vă propun să nu pierdeţi nicio clipă din vedere că cetăţeanul (individul) este o instituţie fundamentală a statului. O existenţă ce precede statul.
Şi acum să ne închipuim un scenariu.
Trăim într-o lume în care opţiunile noastre politice pot fi identificate cu uşurinţă. Cele exprimate online (chiar şi prin analiza traficului telefonic) pot fi colectate chiar şi fără intervenţia omului. Rulezi un robot de scotocire, de la care poţi obţine o listă completă de cetăţeni, fiecare cu opţiunea politică probabilă. După care, cu trei săptămîni înainte de alegeri, dai o ordonanţă de urgenţă cu următorul conţinut:
(bla, bla, bla!…necesitatea… bla, bla!…buna desfăşurare…combaterea fraudelor electorale…bla, bla!)
Articol unic
Se preschimbă toate documentele de identitate.
La dispoziţii tranzitorii bagi textul:
Documentele de identitate în format vechi devin nule de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în MOf.
După care apar cozile la ghişeu. Funcţionarii muncesc cu rîvnă. Primesc toate dosarele (complete şi incomplete). Dar în backoffice, alţi funcţionari le triază după opţiunea politică probabilă a titularilor. Şi le rînduiesc după probabilitatea ei de exprimare (lucru calculabil). Au prioritate dosarele cu virtualii votanţi ai coaliţiei (etimologic) bolşevice aflate la guvernare. Restul dosarelor se rezolvă după alegeri. Şi astfel, ţi-ai asigurat victoria în alegeri cu ce scor doreşti.
Veţi zice: bine, dar e flagrant…
Hm!… Pe ce vă bazaţi? Vă pot da exemple similare. Dacă, pentru instalarea arbitrariului în actele guvernamentale, MOf. a fost mutat la Guvern, în cazul Evidenţei Populaţiei nici măcar de mişcarea asta riscantă nu mai e nevoie. Evidenţa Populaţiei ESTE la Guvern. Cu alte cuvinte, bunul plac poate fi instrumentat oricînd pentru suspendarea instituţiei cetăţeanului.
Vi se pare că dispoziţia tranzitorie este discutabilă?
Hm! Nu uitaţi că toate reformele monetare făcute de bolşevici au fost condiţionate. Şi temporal şi cantitativ. Nu puteai schimba oricînd şi oricît. Şi nimeni nu a putut protesta altfel decît prin zvîrlirea banilor vechi în stradă. Credeţi că bloşevicii se vor fi împiedicat de detalii temporale în suprimarea drepturilor politice?
Iată aşadar de ce este vital pentru democraţie ca exercitarea dreptului de vot să NU mai fie condiţionată de prezentarea actelor de identitate în termenul de valabilitate, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Trebuie să vă spun că pînă în luna mai 2009, condiţia de valabilitate a documentelor de identitate nu era prezentă în legislaţia ce reglementa organizarea alegerilor. Ea a apărut în timpul guvernării PDL-PSD şi s-a aplicat la alegerile pentru Parlamentul European, la alegerile prezidenţiale şi probabil şi la cele locale de anul acesta. E de aşteptat ca aceeaşi nemernică condiţie să fie prezentă şi la organizara referendumului.
Prin simpla condiţionare a exercitării dreptului de vot de valabilitatea documentelor de identitate, de fiecare dată, 450.000 de cetăţeni din ţară şi încă un milion din diaspora, devin „instituţii suspendate”.
Pentru a-i amuţi pe cei încorsetaţi de gîndirea poliţienească, repet şi aici că, în Japonia, cetăţeanul se poate prezenta la urne chiar şi cu mîna goală. Fără niciun act de identitate. Şi nu e vorba despre o particularitate culturală, ci de un dat universal. Omul are suficiente însemne (chipul, graiul şi mîna) cît să fie recunoscut ca subiect de drept. Aşadar, prezenţa cetăţeanului fără acte de identitate la urne nu ameninţă existenţa statală.
În schimb, obligaţia de a vota în baza unui document de identitate şi numai a unui anumit document de identitate, şi încă în termenul de valabilitate, în mod pervers, pune cetăţeanul în insecuritate gravă. Uneori fatală.
● Proiectul MAI de modificare a normelor de organizare a alegerilor
Pînă pe 3 iunie, pe saitul MAI, proiectul de modificare a organizării alegerilor stă în dezbatere publică. Am trimis sugestiile mele:
–– Original Message ––
From: Marius
To: legislatie[la]mai.gov.ro
Sent: Sunday, May 27, 2012 1:00 AM
Subject: Acte normative in vederea eliminarii cartii de alegator
Vă previn, folosirea unui document de identitate expirat nu reprezintă o faptă penală, şi nu poate împiedica alegătorul să voteze, întrucît, documentul expirat nu devine legalmente nul, atîta timp cît nu are un document succesor. Numai documentul despre care autorităţile statului pot demonstra că este nul devine nul. Pînă atunci, nimeni nu are dreptul de a tulbura exercitarea dreptului de vot. Aşa se explică de ce Codul Penal se referă NUMAI la documente de identitate nule. Niciodată la documente de identitate expirate.Studiind legislaţia conexă, am constatat o mare coerenţă doctrinară, care vine în sprijinul celor susţinute de mine, privind necesitatea relaxării identificării persoanei la scrutin.
Astfel, legea 21/1991 a cetăţeniei (republicată), la capitolul dovada cetăţeniei, nu pomeneşte nimic despre termenul de valabilitate al documentelor de atestare a cetăţeniei.
De asemeni, în temeiul articolelor 20, 21 şi 53 din Constituţie, autorităţile statului sunt datoare să emită o motivaţie scrisă, cu valoare de sentinţă judecătorească, în eventualitatea în care îi refuză cetăţeanului exercitarea dreptului de vot.
Titlul IX – INFRACTIUNI ELECTORALE
Art. 385 Impiedicarea exercitarii drepturilor electorale
(1) Impiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercitiu al dreptului de a alege sau de a fi ales, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu speranţa că veţi gîndi noile norme în spiritul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, vă urez succes. Dacă doriţi şi alte detalii pentru soluţii alternative, vă pot oferi cîte doriţi. Nu sunt originale. Ele se aplică demult în Japonia.
Marius Mistreţu
● Evidenţa populaţiei ca agent de fraudă electorală
Prin 1990 sau 1991, un unchi, colonel de securitate, proaspăt pensionat, mi-a venit cu o propunere. S-a oferit să îmi medieze obţinerea unui paşaport turistic românesc, fără să fie nevoie de prezenţa mea la ghişeu. În schimb, în baza paşaportului meu, el a ridicat cei 500 de dolari cît era atunci raţia de valută pentru populaţie. La paritatea oficială, mult mai ieftină decît pe piaţa neagră.
Observăm astfel cum, funcţionari ai statului tranzacţionează în folos propriu, servicii pe care statul este dator să le presteze necondiţionat.
Observăm că reţelele de fraudă se prelungesc şi dincolo de viaţa activă „în serviciul cetăţeanului”.
Tocmai am citit cum merge frauda electorală în zilele noastre, în anul 2012. Citez din Jurnalul:
(…)…pregătirile pentru campanie demarează cu multe luni înainte de startul oficial. Se trece din vreme la un inventar al actelor de identitate expirate sau pe cale să expire.Toate acestea sunt înnoite pe cheltuiala echipei de candidaţi care se află la putere. Titularii îşi primesc documentele înapoi doar în ziua de votare, mai precis în drum spre locul unde urmează să voteze şi unde sunt duşi cu maşina de cei care le-au ţinut actele zălog.(…)
Aşadar, nu s-a schimbat nimic în metoda de colonizare a statului de către funcţionarii săi. Ea rămîne în paradigma: Îţi fac, îmi dai.
Vă daţi seama că interesul colonialiştilor de partid şi de stat este să facă procedura de eliberare a actelor de identitate cît mai greoaie şi mai restrictivă. De asemeni, să restricţioneze procedura de identificare a persoanei la scrutin, cît mai sever. Dar nu pentru a apăra statul de găinari, ci pentru a folosi instituţiile statului întru fraudă.
Iată un motiv în plus pentru ca CCR să caseze orice referinţă normativă la termenul de valabilitate a documentelor de identitate. Aştept de la PDL să atace normele de organizare a alegerilor, în sensul relaxării identificării persoanei. Acum PDL e în opoziţie. Nu ar mai avea nicio scuză în raţionalizarea trădării cetăţeanului în folosul aranjamentelor de culise.
● Cu CNP, sau fără CNP?
Cu bască, sau fără bască? S-a tot bătut apa în piuă pe tema „divulgării” CNP la recensămînt. Într-adevăr, măsura cu～, trădează gîndirea poliţienească a legiuitorului. Însă ultimii care ar fi avut căderea morală să protesteze verbos faţă de cerinţa CNP din protocolul de recenzare, ar fi fost Ion Iliescu şi Adrian Năstase, adică exponenţii şi respectiv continuatorii statului poliţienesc. Adică, tu, legiuitor, mă obligi să port „numărul matrix” în toate circumstanţele, mi-l iei şi mi-l publici de cîte ori ai ocazia, şi tot tu faci garagaţă?
Domnii cu chestiunea nu au decît să caute pe Google alăturarea „preşedinteleANDcamereiANDCNP”, „primANDministruANDCNP” pentru a-şi inventaria normele promulgate, şi respectiv adoptate, cu propriile lor mînuţe, norme ce provoacă şi la această oră scurgeri masive de date personale în Natură, mai ceva ca drobul de cianură de la Roşia Montană. După cum vă puteţi da seama, domnii şi respectiv tovarăşii cu obiecţia şi-au doborît propriile recorduri de ipocrizie.
Iată un exemplu luat la întîmplare:
Reprezentantii spitalelor clujene nu aveau habar de faptul ca CNP-ul le este publicat pe site-ul Ministerului Sanatatii,…(…)
Argumentul trompeţilor şi trombonilor USL ar fi că PDL ar vrea să fraudeze nici mai mult nici mai puţin decît alegerile. Pe lîngă că afirmaţia e un proces de intenţie, un joc de gleznă, nu e clar cum ar putea CNP ajuta ipotetica fraudă. Dacă domnii Iliescu-Năstase s-au gîndit că CNP-urile căpşunarilor ar fi cele vizate, ar putea să afle acum că persoanele lipsă la apel au plecat cu tot cu CNP din ţară, iar recensămîntul este pentru „soldul” demografic, iar nu pentru „expaţi”; ca să folosesc o expresie stîngist-resentimentară.
Cum ar putea fi folosit la fraudare un CNP, cînd nu ai controlul participării la scrutin? Cine ar fi atît de tîmpit să fraudeze în scripte, cînd acelaşi CNP, apărut în două locuri, l-ar putea da în gît şi băga în puşcărie?
Bine, USL a jucat la plezneală, pentru că ştie că „pulimea” pune botul la toate trăznăile mediatice. Însă inepta ieşire a USL, mie îmi foloseşte în demersurile individuale de modernizare a statului. USL îşi va fi tăiat craca logică şi contraargumentele în viitor. De acum înainte, eu însumi mă pot folosi de frica semănată de tromboanele USL, pentru a avansa tactic. 😀
Le-aş propune eventualilor specialişti IT ce vor trece pe aici, să întocmească un recoltor informatic de date personale din flora internetă. Nu e greu. Cu un generator logic de CNP, în care primele 7 cifre sunt oricum semnificative (sexul şi data naşterii), ar putea strînge datele personale a cel puţin 11 milioane de locuitori, adică, exact lista celor care, într-un fel sau altul au primit ajutoare de la stat. Başca CNP publicate în deciziile judecătoreşti, în contracte, tranzacţii, sau chiar (in)voluntar, de către titulari. Le propun să scoată la imprimantă listele şi să trimită coletele pe adresa PSD (ca să moară de ciudă PNL) cu menţiunea: pentru contrafaraudare. Asta ar fi o măsură de backup, pentru cazul în care PSD a pierdut CD-urile sustrase de la Evidenţa Populaţiei, în timpul mandatului Nica.
Revenind la procedura de recenzare, există şi CNP 100% public. El se numeşte număr de telefon, şi poate fi comun mai multor persoane, fără să îi facă pe miliţieni să se scarpine în creştet.
Spre deosebire de CNP administrativ, numărul de telefon are avantajul că poate fi folosit ex post, la lămurirea rapidă şi telefonică a confuziilor şi inadvertenţelor din formularele de recensămînt.
Nu încetez să mă minunez de cît de troglodit sunt gîndite normele de aplicare ale legilor ce se referă la relaţia dintre stat şi cetăţean.
● Japonia – Răsucire spre dreapta
Ieri a plouat îndesat. Între 100 şi 200 mm. În cîteva oraşe, canalele au buşit, semn că debitul orar pluvial depăşise fatidica cifră de 50mm. Frontul ploios a cruţat doar micul arhipelag Okinawa, fără să schimbe însă opţiunea localnicilor de a nu mai susţine Partidul Democrat, din moment ce promisiunea din manifesto, de a reduce aria ocupată de bazele americane, nu a fost onorată. Un mic rîu din regiunea Kanto a deversat din cauza unui şantier al unui bloc de locuinţe ce a strîmtat temporar albia. Un depozit de ţigări din vecinătate a înregistrat pagube cifrate la circa 7 milioane de dolari. Tocmai acum, înainte de scumpirea ţigărilor. 😀 În Hokkaido s-a format şi un mic taifun. Nu atît prin viteza vîntului, cît prin debitul pluvial. Tot în Hokkaido, la alegerile de duminică, Partidul Democrat (PD) – de guvernămînt – a înregistrat şi cel mai mare recul de popularitate. Manifestul partidului prevedea retrocedarea Kurilelor.
Răsucirea atmosferică se regăseşte în urne. S-a instalat deja starea de nejire Kokkai (parlamentul răsucit – noţiune ce denumeşte situaţia cînd puterea nu are majoritatea în camera superioară). PD a pierdut orice speranţă de a domina Senatul. Cifrele arată după cum urmează. Dar, înainte, permiteţi-mi să vă prezint mecanismul de primenire a Senatului.
Senatul are 242 de membri, cu mandate de 6 ani. O dată la 3 ani, jumătate din membri pleacă, şi sunt înlocuiţi prin alegeri populare. Aşadar, duminică au fost în joc 121 de mandate. Votul este unul mixt. Sunt trei categorii de colegii: cu 1 delegat, cu 2 delegaţi, iar în zonele intens populate, cu 3-5 delegaţi. Resturile se adjudecă listacilor.
Miza a fost enormă, pentru că de majoritatea în Senat ar fi depins stîngistele reforme la care se angajase PD. Cele 10 luni de guvernare nu au arătat decît propensiunea PD pentru mită electorală guvernamentală, dublată de creşterea fiscalităţii. Astfel, dacă în septembrie 2009 Cabinetul Hatoyama avea 72% susţinere populară, în mai 2010, ea se prăbuşise la 21%. Pentru a gestiona eşecul, PD a trebuit să-l sacrifice pe Hatoyama pentru Kan. În figura de mai jos se pot remarca efectele în planul imaginii:
Cum spuneam, PD a aruncat în luptă toate resursele de prestigiu, inclusiv pe tînăra Tani, o judoka medaliată cu aur la olimpiada din Australia.
Deşi a fost o zi ploioasă, participarea la vot nu a suferit. Iată cifrele la ultimele 6 evenimente similare:
Distribuţia mandatelor pe circumscripţii
La uninominal, Partidul Liberal Democrat (PLD) a înregistrat cele mai bune rezultate. 21 de mandate faţă de 8 ale PD.
Circumscripţiile binominale nu aduc diferenţe semnificative: 12 la 12.
În circumscripţiile tri- tetra- şi pentanominale însă, PD a obţinut 8 mandate, PLD – 6, Partidul Budist – 3, iar recent înfiinţatul Partid al Tuturor – 3.
Listacii au fost distribuiţi după cum urmează:
PD – 16 mandate
PLD – 12 mandate
Partidul Tuturor – 7 mandate
Partidul Budist – 6 mandate
Partidul Comunist – 3 mandate
Partidul Socialist – 2 mandate
Partidul Revino-ţi Japonie! – 1 mandat
Partidul Reformei – 1 mandat
Dinamica compoziţiei Senatului a fost următoarea:
PD; ies 54, intră 44 (-10 senatori)
PLD; ies 38, intră 51 (+13 senatori)
Partidul Budist; ies 11, intră 9 (-2 senatori)
Partidul Comunist; ies 4, intră 3 (-1 senator)
Partidul Socialist; ies 2, intră 2 (staţionează)
Noul Partid Popular; ies 3, intră 0 (-3 senatori)
Partidul Tuturor; ies 0, intră 10 (+10 senatori)
Partidul Revino-ţi Japonie!; iese 1, intră 1 (staţionează)
Partidul Reformei; ies 5, intră 1 (-4 senatori)
Independenţi; ies 2, intră 0 (-2 senatori)
Compoziţia finală a Senatului arată după cum urmează:
PD – 106
PLD – 84
Partidul Budist – 19
Partidul Comunist – 6
Partidul Socialist – 4
Noul Partid Popular – 3
Partidul Tuturor – 11
Partidul Revino-ţi Japonie! – 3
Partidul Reformei – 2
Independenţi – 4
–––––-
Total 242
Notă: Deşi sistemul de calcul este unul destul de complicat, repartizarea mandatelor a fost gata în 7 ore şi 20 de minute. Iar la 12 ore de la despuierea scrutinului, se cunoşteau titularii tuturor mandatelor. Au fost cîteva incidente tehnice. Astfel, într-o secţie din oraşul Takehara, maşina de vot a omis să înregistreze primele 44 de buletine. Defecţiunea a fost înlăturată repede.
Dinamica putere-opoziţie arată cam aşa:
Iar raportul final putere-opoziţie este de 110 la 132.
Deşi PD, prin vocea premierului Kan, face apel la cooperare între putere şi opoziţie, secretarul general al PLD, Tanigaki (v.poza) vorbeşte deja de alegeri anticipate. Se aşteaptă o perioadă de mare instabilitate politică.
Vedeta scrutinului este Partidul Tuturor (PT). El s-a desprins în ianuarie 2009 din PLD, şi s-a înregistrat cu 3 săptămîni înainte de alegerile generale pentru Dietă, din august 2009. A scos un onorabil scor de 5 mandate. Cu cele 11 mandate în Senat, PT este singurul partid cu mai mulţi senatori decît deputaţi.
Cam aşa arată impetuosul său lider:
Preşedintele Watanabe este, ca mulţi alţi politicieni tineri, fiu de politician. S-a separat de PLD prin viziunea mai de dreapta, cu un discurs pronunţat individualist. Altul decît cel de ventriloc al antreprenorilor (PLD, NPP) sau cel socialistoid al sindicatelor (PD, PC, PS). Asta face ca fieful PT să fie ariile intens populate, în special cele din regiunea Kanto. Prima victimă a PT este Noul Partid Popular (la rîndul său, apărut din dizidenţa Kamenei a PLD) căruia i-a suflat ideea de opoziţie faţă de programul PD, de acordare a dreptului de vot în alegerile locale, străinilor rezidenţi permanenţi.
Discursul PT este unul robust, simplu, repetitiv, cam ca cele de pe Twitter. Îl putem numi „Partidul Microblogar”. Departe de a fi un partid anarhist, el militează (cel puţin în vorbe) pentru statul minimal. Faptul că doar 3 din cele 10 mandate au fost nominale, arată că ascensiunea PT a fost mai degrabă rezultatul unei stări de spirit, al unui afect, decît al vreunui complex stabil: personalitate-ideologie-realism. Inspirat de PD, PT a introdus un neologism: ajenda. Tot ce vrea să facă şi să dreagă ambiţiosul şi laconicul partid e e scris acolo. Agenda-n sus, agenda-n jos. Mă întrebă soţia:
-„Ajenda ‘tte, nan-nan?”
-„Un fel de manifesuto, dar mai mic.”
(toate imaginile prezentate sunt screenshot-uri după programul NHK, de monitorizare a repratizării mandatelor de senator, şi au fost prelevate între orele 23:30 şi 7:30)
Alin Fumurescu
Fără buletin 
5 comments