● Mai tare ca şpaga e şpaga dublă
Ieri mi-a venit un inginer de la o divizie de utilaj energetic a unei corporaţii vestite. Omul stătuse 18 luni în România. A umblat cam prin toate fiefurile clanurilor dr.plg. ponta, ridzi ş.a. Îmi povestea ce probleme mari au energeticienii de la Turceni, cîte şpăgi trebuie să dea pentru ca piesele de schimb să ajungă de la Constanţa la destinaţie.
Cu mîncarea a dus-o greu. Cel puţin în Petroşani, singurul loc în care putu mînca omeneşte fu casa şoferului alocat de compania energetică românească.
Îmi povestea că fu muşcat de un cîine maidanez, deşi locuia la numai 3 minute de palatul Victoria (să fi fost tot Bosquito?).
Din vorbă în vorbă, ajuse şi la scandalul Siemens. Un caz de corupţie la nivel înalt, petrecut prin era Meiji. Un înalt funcţionar luase şpagă de la Siemens pentru importul de generatoare electrice. Aşa se explică de ce jumătatea estică a Japoniei are generatoare de 50Hz (iniţial nemţeşti) iar restul, de 60Hz (iniţial, fabricate de General Electrics). Două frecvenţe înseamnă două megaşpăgi guvernamentale.
Iată că ceea ce prezentam mai demult ca glumă, menită să explice coexistenţa celor două frecvenţe la reţea, s-a petrecut într-adevăr. Şpaga costă mult pe termen lung şi foarte lung. În prezent, costisitoarele utilaje de conversie a frecvenţei de la 50 la 60Hz, şi viceversa, plasate undeva în Kansai, la interfaţă, nu pot transfera mai mult de 1GW între reţele. Este planificată ridicarea capacităţii de conversie la 4GW în trei ani. Alţi bani, pe care îi vor plăti abonaţii.
Situaţii asemănătoare găsim şi în România. De pildă, terminalul de containere de la Agigea are două baterii de macarale. Primele, (latura dinspre continent, cele albastre, construite de Mitsubishi Heavy Industry, următoarele, cele galbene, fură fabricate şi instalate de o companie chineză. Standarde diferite înseamnă dublarea volumului magaziei de piese de schimb, dublarea cheltuielilor auxiliare la achiziţie şi dublarea şpăgii pentru scoaterea subansamblelor din magazie. Ingenios, nu?
În prezent, Mazăre vrea portul Constanţa, cu totul, pentru sine. Vrea să devină stăpînul ghiulurilor.
▲ Sentinţă de anulare a alegerilor din colegiile #1 şi #2 Hiroşima
Despre premizele perverse ce produc rezultatele perverse născute de legea electorală din România s-a tot discutat. Şmecheria cu decuparea colegiilor este strigătoare la cer, dar nimeni nu întreprinde nimic pentru a restabili echitatea.
Iată că japonezii, cu un sistem electoral asemănător, cu aceleaşi rezultate paradoxale – dar cel puţin cu cotă fixă de fotolii adjudecate prin redistribuire, ceea ce face ca întotdeauna 180 din cei 480 de deputaţi ai Camerei Reprezentanţilor să fie în număr constant – au luat taurul de coarne.
Într-o sentinţă a Curţii Supreme de după alegerile generale din 2009, a fost declarat neconstituţional raportul de 2,43 între greutatea celui mai uşurel şi respectiv cel mai greu vot. Raport rezultat atît din decuparea vinovată a unor colegii inegale numeric, cît şi din cauze demografice în timp.
Camera reprezentanţilor însă a ignorat decizia Curţii Supreme, iar la alegerile din 16 decembrie 2012, a trasat cele 300 de colegii exact ca la alegerile precedente.
Contestarea nu a întîrziat. Grupul de avocaţi pentru sănătatea sistemului electoral, înfiinţat în 1962, are deja 14 sentinţe pronunţate de tribunale judeţene, pentru 31 de colegii. Sentinţe călîi, în care se constată anticonstituţionalitatea greutăţii votului, dar nu sunt urmate de decizii de anulare a alegerilor.
…pînă ieri, cînd Tribunalul judeţean Hiroşima a declarat nule alegerile din colegiile #1 şi #2 Hiroşima*). cu observaţia că raportul faţă de medie al electorilor calificaţi a fost intolerabil de mic (0,65 în colegiul #1 şi 0,52 în colegiul #2) ceea ce ridică greutatea votului individual la (raportul invers) la 1,54X şi respectiv 1,92X. Cu alte cuvinte, un vot din colegiul #2 Hiroşima a fost de aproape două ori mai greu decît media. Într-adevăr, intolerabil. Decizia de ieri, de anulare a alegerilor în colegiile citate, este prima de acest fel de la intrarea în vigoare a actualei Constituţii (1946). Dragnea are de ce se teme acum.
Pentru a scoate din Camera Reprezentanţilor cei doi deputaţi (dintre care Kishida fu ales şi de nevastă-mea), va fi însă necesară o decizie a Curţii Supreme a Japoniei**) care să confirme decizia de azi a Tribunalului judeţean Hiroşima.
Vestea vine foarte prost pentru regimul Abe II, deoarece premierul, aşezat confortabil pe o majoritate îngrijorător de mare, tocmai declara prin ianuarie că nu e dispus să iniţieze modificarea codului electoral.
Sursa este Radio NHK, buletinul din 26 martie ora 0, dar ştirea poate fi găsită şi pe Yahoo! care citează din Asahi.
Pentru a ne da seama cît de departe suntem de noţiunea de echitate, trebuie să observăm că în Constituţia românească este „firesc” ca, în plenul Camerelor reunite, votul unui deputat să fie de 2,354X mai greu decît votul unui senator. Ceea ce e intolerabil în Japonia, devine tolerabil şi natural în promiscuitatea morală a Constituţiei iorgovane amendate.
–––––––––
*) Fără legătură cu subiectul: în colegiul #3 Hiroşima a fost o situaţie „românească”: Candidatul I – admis, Candidatul II – respins, Candidatul III – admis.
**) O secţie a Curţii Supreme a Japoniei îndeplineşte rolul de Curte Constituţională.
▲ Haiducie cu TVA
Din 1989, de la înfiinţarea TVA, Japonia a avut doar o creştere a taxei cu pricina, la 1 aprilie 1997, de la 3%, la 5% cît e în prezent. La 1 aprilie 2014, TVA va creşte de la 5% la 8%, iar de la 1 octombrie 2015, va sălta la 10%.
Despre creşterea TVA pînă la 15% în 2020, precum şi despre schema de aplicare, se ştia încă din anul 2004. Ce nu se ştia erau datele de la care vor avea loc măririle şi nici ce partide îşi vor asuma măsuri atît de impopulare. Proxima mărire, cea din 2014, a dus printre altele şi la scăderea drastică a popularităţii precedentului cabinet al coaliţiei conduse de PDJ. PLD a cîştigat alegerile din 16 decembrie 2012 cu un scor confortabil, conduce o coaliţie cu peste 66% din componenţa Camerei Reprezentanţilor şi are toată legitimitatea să devină executorul testamentar al defunctului Executiv. Se impune însă detalierea, nu numai la nivelul finanţelor, dar şi microeconomic.
Astfel, companiile comerciale, strîmtorate de creşterea TVA, nu vor avea voie să îşi facă un salespoint din declaraţia că îl scutesc pe client de TVA. Preţurile oricum vor creşte, fie şi numai pentru că guvernul Abe II şi-a propus ieşirea din deflaţia cronică (de două decenii) prin măsuri de inflare controlată. A trîmbiţa că scuteşti clientul de plata TVA este demagogie. Dar numai zădărnicirea demagogiei nu este suficientă pentru a motiva o interdicţie. Raţiunea interdicţiei zace însă în legislaţia antimonopol.
Dacă o companie ar fi tentată să prostească clientul cu haiduceala comercială cum că ea va suporta creşterea de TVA, ba, chiar TVA cu totul, celelalte îi vor urma, pentru că nu ar avea încotro. Vînd sau mor. Capcana socială, pe lîngă impactul negativ în morala publică*), ar avea ca rezultat o variaţie concertată a preţurilor. Or, variaţia concertată a preţurilor, fie ea în sus, fie în jos, este unul şi acelaşi lucru cu cartelarea. Cartelarea este o practică economică nocivă, interzisă de lege. Interdicţia este astfel justificată, şi moral, şi legal.
Începînd cu anul 1997, orice vînzător are obligaţia de a afişa preţul cu TVA inclus. Guvernul Abe II face însă o concesie. Întrucît vor urma două creşteri de TVA la intervale scurte (12 şi respectiv 18 luni), pentru a nu mări costurile de actualizare a etichetelor, vînzătorii vor avea dreptul ca, temporar, să afişeze preţul separat de TVA.
––––––––––––-
*) Mitul haiducului este prezent în cam toate culturile. Chiar şi în Japonia, sunt mii de filme ale căror tramă urmează scheme haiduceşti. Mitul haiducului amăgeşte setea naturală de dreptate a receptorului, chit că faptele din care el se naşte sunt cu mult mai triviale şi mai mercantile. Atunci cînd ele nu sunt ficţiune pură. Statul însă, dacă e stat de drept, are obligaţia morală să descurajeze pătrunderea mitului haiducului în treburile publice şi Justiţia de la bec. Demagogia eroizantă, bazată pe mitul haiducului, fie că e politică, fie comercială, fie mediatică, nu este de interes public.
▲ Rubeolă
Veşti îngrijorătoare de la Tokio. În ianuarie şi februarie s-au înregistrat peste 700 de îmbolnăviri de rubeolă. Mai multe decît în întregul an ce trecu. Se estimează o creştere încincită pentru anul 2013.
Rubeola, numită şi pojărel, sau pojarul de trei zile, este o boală foarte contagioasă, dar uşoară. Nu însă pentru gravide. Tocmai aici e problema. Rubeola are un mare potenţial teratogen. Anul trecut, şase nou-născuţi au rămas infirmi pe viaţă din cauza rubeolei congenitale.
Rubeola se previne prin vaccinul administrat în copilărie. Un studiu recent asupra gravidelor a arătat însă că una din patru nu (mai) are imunitate faţă de rubeolă. Una din cauze se află în creşterea vîrstei medii de procreare. Imunitatea la rubeolă, dobîndită într-o formă sau alta în copilărie, scade abrupt după vîrsta de 35 de ani. Dacă, acum două decenii, vîrsta medie de căsătorie era de 26 de ani la femei şi de 29 la bărbaţi, în prezent, media bate spre 30 de ani la femei. Un număr din ce în ce mai mare de naşteri la sfîrşitul şi după perioada optimă se petrec. După 35 de ani se consideră naştere la bătrîneţe. Adică fix după ce imunitatea la rubeolă se prăbuşeşte. Mutaţia socială explică imunitatea scăzută a unui sfert din gravide.
Măsurile de protecţie constau tot în vaccinare. Un nou rapel la gravide şi la femeile ce şi-au propus să facă cel puţin un copil în viitor ar duce la scăderea numărului de accidente fetale.
O particularitate a Japoniei este că în perioada martie-aprilie, odată cu rotaţia personalului de conducere în companiile mari, foarte multe familii îşi mută domiciliul, ceea ce favorizează propagarea bolii la distanţe mari de focarul primar.
Alin Fumurescu şi-a văzut teza de doctorat publicată. Cred că e bine ca şi troglozii docţi să vadă cam cum arată o lucrare de doctorat cu alte scrisori de recomandare decît cele venite de la plăgari influenţi.
Felicitări pentru Alin!
… a aparut intr-un sfarsit. Sa nu ziceti ca nu v-am spus. Se poate comanda de pe Amazon:
http://www.amazon.com/Compromise-A-Political-Philosophical-History/dp/1107029430
Ieftina ca braga 🙂 Cei interesati o mai pot consulta pe Google Books.
‘In this bold, scrupulous, and wholly original work of political theory, Alin Fumurescu undertakes a genealogy of this crucial but frequently maligned concept. In a fascinating reconstruction of the etymology of compromise, Fumurescu traces the roots of our ambivalence to the early modern world, when a largely positive English view that regards compromise as a healthy attribute of liberal politics diverged sharply from the French contempt for compromise as a betrayal of our innermost conscience. The author moves effortlessly from Athens and Rome to early modern Europe and beyond, connecting back up with today’s philosophical discussions of compromise. By tracing clear lines of influence between early modern intellectual history and our contemporary political tribulations, the author succeeds where…
Vezi articolul original 294 de cuvinte mai mult
Alin Fumurescu
Fără buletin 
6 comments