Fără buletin

Diaspora nu are nevoie de reprezentanți speciali (II)

Posted in Soluţii alternative, votul prin corespondenţă by Marius Delaepicentru on 2014/11/26

Adineaori, de la Curtea Supremă a Japoniei* s-a scoborît firmanul care stabilește că trasarea colegiilor electorale la alegerile pentru Senat, din vara anului trecut, a fost neconstituțională. Raportul greutății specifice între cel mai greu și cel mai ușor vot a fost de 4,77. Curtea a considerat că raportul este profund inechitabil și că trebuie ajustat la realitățile demografice.
Curtea a respins însă cererea de anulare a rezultatului alegerilor.

Decizia de azi se adaugă la una anterioară, dată după ce mai multe instanțe regionale au stabilit aceeași problemă la alegerile din decembrie 2012, pentru Camera Reprezentanților, cînd raportul incriminat a fost de peste 2,3. Curtea a recomandat atunci că tolerabil este raportul riguros mai mic ca 2,0.

Credeți că România stă mai bine? Hm! Numai dacă ne gîndim că există reprezentanți pentru diaspora, unde bazinul electoral este indefinit, ne dăm seama că putem avea raporturi aritmetice chiar mai urîte, cu cel puțin un ordin de mărime mai mari decît cele din Japonia.
Aștept ca oameni deștepți din partidele existente în România să facă analize similare și să atace la CCR legea electorală. Sper ca CCR să constate neconstituționalitatea colegiilor din diaspora.
Nu poți legifera reprezentarea din diaspora după reguli de drept canonic. Diaspora trebuie să voteze prin corespondență în colegiile în care fiecare elector a avut ultimul domiciliu stabil în țară.

––––––-
* Curtea Supremă are și o divizie constituțională, similară cu CCR.

★ Am reclamat la DNA expulzarea ilegală a cetăţenilor români

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2014/11/11

From: Marius
To: anticoruptie@pna.ro
Sent: Tuesday, November 11, 2014 4:42 AM
Subject: Expulzare ilegală (UTF-8)

(codificarea caracterelor grafice Unicode UTF-8)

Denunţător: Marius MISTREŢU
CNP: 1XXXXXXXXXX
Adresa: Japonia (cenzurat)
Telefon: +81-082-240-0237

Stimaţi domni,

Perimteţi-mi să vă semnalez un concurs de fapte pe care le consider profund anticonstituţionale, petrecute într-o bună parte a secţiilor de votare din străinătate din incinta ambasadelor şi consulatelor României. Exemplific cu ceea ce am aflat din mass-media.
Pe data de 2 noiembrie 2014, cu ocazia turului I al alegerilor prezidenţiale. La Ambasadele României în: Marea Britanie, Belgia, Franţa, Germania, Spania, Italia etc., precum şi la consulatele din Torino, Munchen etc., procesul de votare a fost închis, iar electorii aflaţi în incinta ambasadelor, alungaţi mai mult sau mai puţin contondent. Inafara faptului că organizatorii au adus atingere drepturilor politice înscrise în Articolul 36 din Constituţie, (cu reflectarea în Articolul 385 din Codul Penal) ceea ce reprezintă in sine o faptă anticonstituţională, alungarea potenţialilor electori din incinta ambasadelor şi consulatelor României, este expulzare de facto a cetăţenilor români de pe teritoriu românesc.
Articolul 19 din Constituţie interzice expres expulzarea cetăţenilor români de pe teritoriu românesc. Ei pot fi eventual extrădaţi, dar numai în baza unor tratate internaţionale şi numai în urma unei decizii judecătoreşti. Cetăţenii români din incinta ambasadelor au fost alungaţi fără măcar să li se dea o explicaţie, fără măcar a fi identificaţi. Cu alte cuvinte, nu li s-a recunoscut nici măcar calitatea de subiect de drept. Au fost alungaţi aşa, ca şi cum ai alunga un cîine.

Deşi formal pare o faptă minoră, efectele în plan social sunt dezastruoase. Mînia legitimă, resimţită de o bună parte a societăţii, se manifestă în stradă, inclusiv la ora la care vă scriu, în mai multe oraşe din România şi chiar şi din Uniunea Europeană. De partea cealaltă, contramanifestaţiile cetăţenilor ce au perceput alungarea electorilor din secţiile de votare din străinătate ca pe ceva normal, sunt efectul direct al învrăjbirii comise de organizatorii alegerilor prezidenţiale şi de mediile de informare la dispoziţia lor.

Stimaţi domni,
Întrucît faptele sunt grave, responsabilii mulţi şi „foarte guvernamentali”, vă imvit să investigaţi împrejurările în care două articole din legea fundamentală au fost încălcate grosolan, masiv şi extrem de periculos pentru însuşi statul român. Înregistrările video publice, precum şi cele ale camerelor de supraveghere din incinta misiunilor diplomatice vă sunt suficiente în probarea caracterului sistematic al expulzărilor ilegale suferite de cetăţeni români de pe teritoriu românesc.

Cu adînc respect,

Marius Mistreţu
Hiroşima

Notă: Întrucît nu sunt sigur că denunţul de faţă vă va parveni, îl voi posta şi în formularul online de pe saitul DNA. Log-ul de acolo vă va ajuta să vă convingeţi că sunt un cetăţean real, iar nu un program informatic.

★ Statul care își expulzează cetățenii se numește România

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2014/11/10

Vreți să aflați semnificația alungării cu forța a electorilor români din curtea ambasadei*) la închiderea urnelor?
Sunt cetățeni români, literalmente alungați din România.
Cu alte cuvinte, înaintea sloganurilor izolaționiste răcnite în stradă de megafoanele alea pesediste cu țîțe – le-ați văzut la televizor – însuși guvernul României și-a expulzat o sumă de cetățeni. Fără vreo sentință judecătorească. Arbitrar. Așa cum MSR Mihai I fu fugărit în ianuarie 1990 de către fasciile iliescului.
Îmi bazez observația pe ARTICOLUL 19 din Constituție, care zice:

(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

Aștept un avocat deștept care să transpună faptele în păsăreasca juridică și să meargă cu hîrtiile la CEDO.

––––––––-
*) Curțile și clădirile ambasadelor și consulatelor României sunt teritoriu românesc.

Despre o filozofie a plinului

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/11/07

Se spune că înţelepciunea orientală este a neantului, a predestinării, a mersului pe şine. Aparent aşa ar fi. Cifra zero şi conceptul de mu (nimic, nonexistenţă) îşi au originea pe undeva prin lumea indiană. Vă propun însă să vedem partea plină a paharului.

Citim prin necroloagele contemporane: a plecat dintre noi lăsînd un gol imens… etc., etc.
Hm! Ce gol? În ce constă golul? Dacă cei rămaşi resimt un gol, el nu poate fi decît golul din rutine. Într-adevăr, gesturi şi cuvinte curente rămîn dintr-odată suspendate. Intervine, vrînd-nevrînd, argumentul optativ: da, dar ar mai fi putut să facă atîtea lucruri!.
Optativul e o virtualitate. Cum poţi lua ca reală o virtualitate, o extrapolare a reflexelor şi rutinelor tale? Cine poate garanta că cel mort ar mai fi avut ceva de dat?

Suntem, şi lăsăm în urmă, exact ceea ce suntem în stare să turnăm, cît putem să turnăm – conştient sau inconştient – în ceilalţi. Nici mai mult nici mai puţin. Putem prelungi turnarea, cu dispoziţii testamentare, de pildă. Dar asta ar înseamna să le umplem timpul celorlalţi cu acţiuni şi trăiri pe care poate nu şi le doresc. E o formă de manipulare, de colonizare, de trufie. Deşertăciune, la urma urmei. Umplem un gol cu alt gol.

Şi atunci întreb: unde e golul? La occidentali sau la orientali*)?

În credinţa budistă, cel plîns la nesfîrşit este reţinut în interregn. Nu părăseşte complet nici lumea asta, nu poate ajunge nici pe cealaltă lume. Iată cum, jelania prelungită devine o formă de egoism.
Norma universală, atît în Occident, cît şi în Orient, este trei zile.
E drept, mortul însuşi se poate ajuta, eliberîndu-i pe cei rămaşi, nu numai de povara testamentară, dar şi de memorie.
Forma supremă de cuminţenie este să le laşi celorlalţi cu limbă de moarte, inclusiv liberatea de a te uita. Nu e greu: Mă puteţi uita. O virtualitate vidă ce de fapt scoate din latenţă plinul din ceilalţi. I-ai umplut de bucurie, de nervi, de respect pentru valori, de cunoştinţe, de recunoştinţă, de bani, de mînie etc., dar partea ta nevolatilă rămîne în ceilalţi. Poţi muri cu seninătate, chiar dacă ţi-ai umplut viaţa doar măturînd curtea şi i-ai îmbrăţişat pe cei dragi.

Micul meu eseu sper să acopere un gol de înţelegere a „miracolului” japonez după dezastre. Nu e niciun miracol. E viaţă trăită în prezent. Şi nimic mai mult.

––––––––
*) Ştiu că lucrurile sunt infinit mai nuanţate. Simplific şi aproximez sprijinit pe clişee, doar cu scop retoric.

★ Interesul public nu permite exclusivități

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/11/07

Atunci cînd relatam despre cataclismul din 11 martie 2011, am primit tot felul de invitații, de la organizații media din țară, care mai de care mai leșinate și mai arogane, să iau legătura cu ele. Le-am refuzat pe toate și le-am pus să stea la robinet. Cu toatele preluau și titrau, la diferențe de secunde, „exclusivități” copy-paste. Am considerat că ceea ce transmit e de interes public, și că ar fi fost imoral să avantajez pe cineva. Iată că veni vremea să mă și lămuresc de ce am făcut așa.

În campania pentru alegerile prezidențiale, cei doi candidați propun soluții divergente de confruntare televizuală. Candidatul socialist consideră că confruntarea trebuie să aibă loc în patru studiouri TV ale tot atîtor televiziuni generaliste și de știri, pe patru buchete de teme. Celălalt propune confruntarea televizată în unul-patru centre universitare. Desigur, temele pot fi altele, de la sesiune la sesiune, dar, ceea ce e mai important, fără restricții la accesul televiziunilor. Toate televiziunile își pot trimite care de reportaj, dacă nu se vor înțelege la retransmisie. Se pune întrebarea:

Care dintre soluții este mai bună?

Am fi tentați să zicem ambele. Să vedem ce zice legea:

Citez din legea  Nr. 504 din 11 iulie 2002 actualizată la 11 iulie 2014.:

ART. 10
(1) Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare
Consiliul, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi
garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Nu ne prea folosește, dar aflăm că CNA e responsabil de garantarea interesului public. Alegerile, ca bun public, iar candidații, ca vectori, sunt de interes public.
Cît de mare e interesul public? (atenție! nu vorbesc de „interesul publicului”) Păi, fiind alegeri prezidențiale, adică, directe și universale, interesul public este neîndoios.

În condițiile astea, are cineva dreptul să aleagă ce organizație media să organizeze și să transmită confruntarea candidaților? Poți monopoliza interesul public într-un format la latitudinea unei organizații comerciale? Cu ce drept acorzi exclusivitatea unei televiziuni și nu alteia, atîta timp cît toate au în statut serviciul în interes public? Teoretic, se poate aplica dreptul natural. Concret, se trag la sorți atît numele televiziunilor, cît și ordinea în timp. Dar, cum asta ar da naștere loviturilor de picioare pe sub masă, în lumea amorală a comerțului, e de evitat.

Să vedem ce zice legea citată. Am găsit o prevedere care delegitimează exclusivitățile:

ART. 21 (1)
Evenimentele de importanţă majoră pot fi difuzate în exclusivitate numai dacă difuzarea nu privează o parte importantă a publicului din România de posibilitatea de a le urmări în direct sau în transmisie decalată în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber.

Așadar, o interdicție ce face din propunerea candidatului socialist apă de ploaie.

Concluzia e că CNA trebuie să intervină de urgență, să-i dea un firman peste bot candidatului socialist, care habar nu are despre echitate, despre egalitatea de șanse și despre interesul public, și să facă clare condițiile propuse de celălalt candidat. Cu atît mai legitimă propunerea, cu cît, însăși funcția de președinte de republică interzice discriminarea persoanelor, fie ele naturale, fie juridice.

%d blogeri au apreciat asta: