Fără buletin

▲ Fukushima – fuzai tohyo – la alegerile locale

Posted in Drepturi individuale, votul prin corespondenţă by Marius Delaepicentru on 2011/11/10

Duminică, 20 noiembrie, se vor desfărşura alegerile locale în 11 localităţi afectate de catastrofa din 11 martie şi de accidentul nuclear consecutiv. Programate iniţial pentru aprilie, alegerile au fost amînate.
Organizarea procesului electoral va fi îngreunată de browniana mişcare a electorilor în spaţiu. Vor fi mai multe urne mobile.
Actualmente, peste 150.000 de locuitori au fost strămutaţi în locuinţe provizorii, la distanţe considerabile de vatră, nu chiar în grupuri compacte. 58.000 se află împrăştiaţi înafara judeţului Fukushima. Pentru ei s-a iniţiat deja procedura de vot prin corespondenţă. La alegerile (atenţie!) locale. (sursa)

Iată, aşadar, cum se menţine spiritul comunitar. Iată o probă de ceea ce înţelege statul japonez prin cetăţenie aplicată, iar nu suspendată, batjocorită, ignorată.

Compar cu nesimţirea socialistă manifestată greţos de către exponenţii USL (PSD, PNL şi PC) precum şi pe cea a UDMR prin mardeiaşul drepturilor omului, Frunda, la recentele izmeneli parlamentare pe marginea proectului legii votului prin corespondenţă.

Compar civismul sinistraţilor japonezi, cu nesfîrşitele liste de „cetăţeni români indignaţi” de iniţiativa legislativă a MAE. Cetăţeni naivi, ce nu realizează că şi ei se află pe plăci tectonice instabile, în locuinţe şubrede, în lunci de rîuri care se revarsă, în calea furtunilor şi a uraganelor catastrofale.

Cei ce se opun trecerii legii votului prin corespondenţă au de ce să le fie ruşine de prostia lor de ieri şi de azi.

★ Totul există, pentru că totul a fost imaginat

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/05/31

După accidentul de la Three Miles Island din 1979, s-au desprins trei imperative importante în gestionarea unui dezastru nuclear:

1) Fii imaginativ!
Situaţiile de blackout nu seamănă una cu cealaltă. Însă scenariile cele mai sumbre pot fi imaginate. Acolo unde inginerii nu au imaginaţie, iar investitorii sunt prea zgîrciţi, golul poate fi umplut de către literaţi. Un scriitor aproape profetic a descris într-una din cărţi, cu cîţiva ani înainte, cam ceea ce s-a petrecut recent la centrala Fukushima #1. În clipul de mai jos, omul arată pe tonul: vezi? ţi-am spus eu!, uşor conspiraţionist, dar raţional, că la centrala Fukushima, dispozitivele de siguranţă au fost insuficiente numeric, rigide, subdimensionate şi prost poziţionate.
Dacă centralele nucleare sunt în prezent controlate la sînge, iar cea de la Hamaoka este deja pe butuci, aceasta se datorează şi scriitorilor, şi istoricilor.
Se credea că centralele de pe coasta Mării Japoniei sunt OK. Nu e chiar aşa. Sunt consemnate seisme cu ridicări şi coborîri de teren de 2 metri şi chiar peste, deşi un eventual ţunami nu poate avea amplitudini prea mari cît să distrugă cele 14 reactoare din pref. Fukui, de pildă. Aşadar, e greu de crezut că o reţea de ţevi (rigidă) poate rezista la deformări atît de mari.
Aplic scurtătura în special pentru gazetarii interesaţi de senzaţional. N-au decît să-şi traducă singuri sursa.

2) Ai încredere în cei de la faţa locului!
În linii mari, imperativul a fost respectat, deşi lipsesc cîteva seturi de date radiologice din intervalul 11-15 martie.
Apoi, nimeni nu a detaliat care sunt riscurile răcirii directe cu apă de mare (soluţie practicată timp de mai bine de o săptămînă). Vă amintiţi de eroarea de măsură din 26 martie? În fapt, oamenii nu ştiau ce măsoară, pentru că, pe la 20 martie, apăruse un izotop nou: 38Cl, rezultat în urma bombardării (probabil α a) clorului natural din apa mării.
Acuma, să nu cădem în paranoia, însă e bine să privim cu circumspecţie cam toate informaţiile. Fie ele liniştitoare, fie alarmiste.
Crede-i, dar verifică-i.
Am selectat clipul de mai jos pentru că, în general arată cam cum trebuie să ne îndoim, şi în acelaşi timp să nici nu ne panicăm. Televiziunea care l-a produs este una internetă de apartament, dar mult mai decentă decît OTV. Nu pot însă să nu constat anticorporatismul manifest, ceea ce este pe gustul meu.

3) Nu folosi faptele (sau interpretarea lor) în lupta politică!
O cale de respectare a celui de-al treilea imperativ este să scoţi la suprafaţă, în cadru oficial, toate opiniile. Scriitorul a fost invitat pe 10 mai în comisia energetică a camerei inferioare a Dietei, unde şi-a expus viziunea. Acţiunea vine să exploateze şi imaginaţia, să întărească şi încrederea, să amîne şi lupta politică. În clipul de mai jos, alături de Hirose (scriitorul) poate fi văzut chiar precedentul premier, Hatoyama. Recomand vizionarea clipului, eventual traducerea lui (de către cine are timp) pentru că scriitorul descrie foarte bine mecanismul exploziei de hidrogen.

Partidele de opoziţie au stat cuminţi cam 70 de zile. Moratoriul a expirat. PLD a început ofensiva în Parlament, speculînd cronicizarea efectelor accidentului nuclear. Însă deocamdată, insistă mai mult asupra trecutului: de ce, în nu-ştiu-ce împrejurare, premierul Kan nu a spus adevărul, dacă l-a spus, de ce nu l-a spus complet etc.

▲ Zeolit

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/05/19

…este denumirea mineralului ce va fi folosit la decontaminarea radioactivă a apei şi a solului.

Zeoliţii* au proprietatea de a reţine în structura lor labirintică ionii deveniţi la un moment dat indezirabili. Sunt folosiţi încă demult la purificarea şi demineralizarea apei. În instalaţiile ce cer demineralizare avansată, au fost înlocuiţi însă cu răşini schimbătoare de ioni. Se pare, tehnologia franţuzească de reciclare a apelor radioactive se bazează tot pe zeoliţi.

Tocmai am auzit la radio că una din căile de decontaminare a păşunilor constă în împrăştierea pulberilor zeolitice, urmată, după întărire, de răzuirea stratului superficial. Ionii de cesiu vor fi adsorbiţi şi îndepărtaţi. Zeoliţii îmbogăţiţi în elemente radioactive pot fi brichetaţi şi îngropaţi.

Japonia are zăcăminte şi exploataţii importante de zeoliţi. Unele la mai puţin de 300Km distanţă de focarul de materii radioactive. Din cîte îmi amintesc, în Aomori, sau chiar Iwate, sunt cîteva cariere. Soluţia este la îndemînă.

Pentru radioactivitatea reziduală se vor aplica tratamente cu îngrăşăminte potasice. Metal alcalin, cesiul este rudă bună cu potasiul. Îmbogăţirea solului în potasiu face ca cesiul să piardă competiţia* atunci cînd plantele îşi vor extrage nutrienţii necesari din sol. Soluţia practică îşi are originea la Cernobîl. Aşa au reprimat specialiştii sovietici cesiul radioactiv. Probabil, stronţiul de la Cernobîl a fost angajat într-o competiţie similară, dar cu concurenţi dolomitici (carbonaţi de calciu şi magneziu).

Sunt 23.000ha de sărături agricole rămase după retragerea valului seismic. Se vor săpa şanţuri de drenaj, terenurile vor fi inundate cu apă dulce, şi desecate, alternativ, în cîteva rînduri. Desărarea va dura cîţiva ani***.

Un lucru e sigur: pe terenurile supuse tratamentelor de decontaminare/ desărare produsele horticole vor fi mai dulci decît de obicei. În general potasiul face vegetalele mai dulci. Iar un aport de natriu adus de briză pe teren nisipos, face şi ceapa (eşalotă) o dulceaţă de legumă. Fenomenul este cunoscut în ariile litorale din Ibaraki şi Chiba.

––––––––-
* Am indicat articolul în limba engleză. Cel în limba română accentuează pe latura naturist-băbească. Nu vreau să mă fac agent colportor de hoax.
** Un fenomen asemănător are loc la absorbţia digestivă a aminoacizilor. Un exces de acid glutamic de pildă, poate inhiba absorbţia altor aminoacizi. De aceea nutriţioniştii mai mult sau mai puţin amatori blamează acidul glutamic. În fapt, el este un aminoacid important. Fără el, creierul funcţionează mai prost. Se intoxică mai uşor cu amine. Rău e excesul de acid glutamic, din motivele expuse.
*** Cam prin aceeaşi metodă îşi desărează gospodinele ghivecele de muşcate. Le cufundă peste noapte în cada de baie.

▲ Fukushima – foi de parcurs

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/05/19

▲ Un nou raport METI despre Fukushima #1

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/05/12

De vreo opt ani primesc cu regularitate newsletters de la METI. În engleză şi japoneză. Unele documente sunt accesibile numai în japoneză. Azi am primit un link la raportul METI actualizat pentru 10 mai, ora prînzului. Raportul prezintă şi date tehnice despre cele 14 reactoare nucleare de pe coasta Pacificului. Atît date generale, cît şi parametrii (presiune, temperatură, nivel etc.) la zi.

Dacă veţi urma scurtăturile din raport veţi da şi peste pagina de predicţii radiologice. Recent a fost pus la punct un sistem informatic numit SPEEDI prin care se anticipează nivelul de radiaţii pe zone, în aşa fel, încît nimeni să nu fie luat prin surprindere.

Care ar fi impactul opririi reactoarele cu vedere la Pacific? O situaţie pe anul trecut (an încheiat la 31 martie a.c.) poate fi găsită tot pe pagina METI. În funcţie de regiune, indicele intensiv merge de la 20,3% (Chuugoku) la peste 90% (Shikoku). Extrag numai tabelul cu indicii de utilizare (intensiv şi extensiv).

Observăm că Toden (cel mai mare producător) a exploatat anul trecut sub 56% din capacitatea reactoarelor aflate în jurisdicţie.
Studiind anexa
…constatăm că, din cele 54 de reactoare, 4 nu au generat nici un KW, iar la extrema cealaltă, 3 au avut indice de utilizare intensivă supraunitar, din care, în partea de răsărit, doar unul (în Hokkaido, unde şi capacitatea exploatată s-a ridicat la aproape 90%). Nici întreruperea activităţii la centrala Hamaoka nu pare să ridice probleme majore. Chubuden a utilizat mai puţin de 50% din capacitate. Desigur, perurbaţiile naturale sau administrative* se vor resimţi în creşterea vremelnică a consumului de combustibil fosil.

O vorbă despre decontaminarea solului. Întrucît nu exista niciun act normativ referitor la decontaminarea solului în şcoli, a fost nevoie de un experiment. Au venit specialiştii de la o universitate, au săpat în curtea şcolii şi au măsurat comparativ. S-a stabilit că radioactivitatea nu pătrunde mai mult de 5cm în adîncime. Bărbierirea stratului superficial din curtea şcolii, scade radioactivitatea cu 90%. Este recomandat ca pămîntul rezultat să nu fie transportat, ci îngropat la minimum 50cm adîncime. (Iată că funcţionarii japonezi nu ridică din umeri româneşte: c-o fi c-o păţi, că se aşteaptă o lege şi că pînă atunci ei sunt legaţi de mîini şi de picioare etc.).

Pentru decontaminarea terenului agricol s-a stabilit că este suficientă o arătură adîncă. Simpla răsturnare a brazdei e suficientă. Problema este la culturile aflate în faza de vegetaţie. Vor trebui desfiinţate. Cultivatorii de ceai din zonă au aflat mai tîrziu că, prin uscare, frunzele scintilează mai tare. Au fost nevoiţi să îşi retragă de pe piaţă ceaiul nou.

Am scos de pe acelaşi sait, un pliant de informare a străinilor despre conduita pe care o au de urmat pentru autoprotecţia împotriva radioactivităţii. Îl aplic şi aici, că poate îl remarcă vreun responsabil. O sursă de plagiat în plus nu strică. Scuzaţi desenatorul. Ca orice japonez, confundă L cu R şi viceversa.

Rectură plăcută!

–––––––-
* Comisia de protecţie seismică din Dietă a stabilit că, în urma Marelui Cutremur din Răsărit, probabilitatea unui cutremur comparabil în Tokai şi Nankai creşte atît cît să ceară pregătirea centralelor de pe latura sudică a insulelor Honshu şi Shikoku pentru ţunami, iar totul să se facă în regim de urgenţă, ceea ce temporizează reechilibrarea energetică.

BONUS Iată şi previziunea pentru nivelul de satisfacere a necesarului de energie electrică pentru azi. Pe la orele 18 se prevede o insuficienţă. Curba albastră reprezintă nivelul consumului în aceeaşi zi a anului trecut. Cea roz, nivelul zilei de ieri.

Cu unităţile de măsură trebuie să vă obişnuiţi 1万 înseamnă 10.000 (în grafic;1万KW = 10MW iar 6.000万 înseamnă 60GW.)

▲ Noutăţi de la centrala Fukushima #1

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/04/19

(Actualizare pe coloana de comentarii)
După cum ştiţi deja, ieri a fost prezentat planul de stabilizare a reactoarelor nucleare afectate de ţunami. El are două faze.
Faza I izolarea. Termenul este de 3 luni.
Se vor reconstrui cele trei clădiri-căciulă, pentru minimizarea volumului de aerosoli radioactivi scăpaţi în atmosferă. Circulaţia aerului în interior va fi una forţată, în aşa fel, încît, prin filtrarea la evacuare, contaminarea să fie minimă.
Problema scăpărilor de apă radioactivă este (sau va fi) rezolvată astfel: în condiţii normale, răcirea se făcea în două circuite, intersectate în condensatoarele de abur. Agentul primar de răcire era apa dulce, ce se recircula, iar agentul secundar de răcire, apa de mare, în circuit deschis. (Apa de mare se pompa în condensator şi apoi se întorcea în mare.) În configuraţia actuală, răcirea se va face nu într-una, ci în două trepte, în trei circuite, din care unul semiînchis. Semiînchis, în sensul că apa din trench (puternic radioactovă) este recirculată ca agent secundar de răcire, dar trecută printr-un al doilea schimbător de căldură, alimentat cu apă de mare (devenită astfel agent terţiar de răcire). Prin recircularea scugerilor, „producţia” de apă radioactivă la ieşire se diminuează, ceea ce face mai simplă decontaminarea ei ulterioară.
Faza a II-a răcirea avansată a combustibilului şi decontaminarea generală a împrejurimilor imediate. Termen 6-9 luni.
Se continuă fixarea pulberilor prin înglobare în polimeri. Se vor prelucra şi molozurile în aşa fel încît să poată fi stocate în condiţii de siguranţă. Se vor cerceta şi opri alte eventuale infiltraţii şi scurgeri de apă radioactivă.

S-a intensificat monitorizarea radioactivităţii în apele freatice, de la o probă pe săptămînă, la trei.

Un lucru rămîne cert: populaţia evacuată de pe raza de 20Km nu se poate întoarce acasă mai curînd de 6 luni.

––––––––
La Hiroşima a înflorit glicina.

▲▲▲ Cît de severă este contaminarea de la Fukushima?

Posted in Chestii, Teste by Marius Delaepicentru on 2011/04/05

Din nou, mass media româneşti nu se dezmint. Încearcă să îi inducă consumatorului român, baubauri subcorticale, prin artificii simple, cum ar fi înlocuirea semnului întrebării din titlu cu vreo trei semne de exclamare: „cît de severă este contaminarea de la Fukushima!!!”

Este pe dracu!!!

Ieri ascultam la radio NHK rezultatele simulării pe computer a contaminării consecutive emisiei de aerosoli din exploziile primelor zile de după catastrofa naturală.

În ipoteza cea mai pesimistă, cu datele de intrare cele mai înfricoşătoare, şi cu regimul atmosferic cel mai favorizant acumulării la sol, au ieşit două apendice izoactinice „fierbinţi”; unul spre NNV şi altul către SSV, dar nu mai lungi de 30Km fiecare, arii în care s-ar putea în mod excepţional să apară simptome de intoxicaţie cu iod 131 la prunci, în ipoteza în care zona ar fi fost populată.

Terminologie

Se cuvine întîi să facem deosebirea dintre durata de înjumătăţire a unui element chimic în condiţii naturale, şi durata de înjumătăţire a unei otrăvuri în organismul viu.
Ambele durate reprezintă timpul scurs de la momentul zero şi pînă cînd concentraţia (toxicului) ajunge la 1/2 din cea iniţială. Prima este o mărime ce ţine de fizica nucleară, în timp ce cealaltă ţine de toxicologie (subramură a farmacologiei). Sunt două procese paralele, ce merg în aceeaşi direcţie cu viteze de cele mai multe ori diferite.

Folosesc cînd timp cînd durată, dar ambele noţiuni spun acelaşi lucru. Le alternez doar din motive stilistice.

Timpul de înjumătăţire în organism poate fi toxicologiceşte mai lung, dar dacă timpul de înjumătăţire a izotopului radioactiv ingerat este mai mic decît cel fiziologic, atunci, ponderea cea mai mare în extincţia toxicului o are parametrul de fizică nucleară. Viceversa, dacă durata de trecere prin organism este mai scurtă decît durata de înjumătăţire a izotopului radioactiv, atunci, hotărîtoare pentru extincţia otravei din organism devine viteza de eliminare (prin: fecale, urină, secreţii exocrine, fanere, tegument.)

Mai există cîteva noţiuni ce se cer lămurite. Mă rezum doar la durata medie de staţionare, ca parametru ce defineşte durata de retenţie în organism a unei molecule de agent toxic, de la intrare şi pînă la ieşire. Cum căile de evacuare pot fi dintre cele mai diverse, şi durata de staţionare poate fi diferită de la cale la cale. La fecale, e simplu. De la cîteva ore, la cîteva zile. Dacă evacuarea se face prin urină, putem vorbi de zile pînă la săptămîni, Iar dacă evacuarea se face prin păr/ unghii, atunci, nu putem preciza o durată de staţionare pînă nu tragem o linie cu carioca şi o tăiem cu cleştişorul cînd îi vine rîndul (2-3 luni la mîini şi 6 la picioare). Teoretic se poate face o medie a duratei de staţionare atunci cînd ieşirile pot fi mai multe, însă puţine toxice au aceeaşi gamă de ieşiri (de pildă vitamina A, odată pătrunsă în mediul intern, excesul se elimină numai prin tegument).
Un caz particular este durata de staţionare infinită. Ea se întîlneşte la intoxicaţii cu elemente grele, sau la inhalaţii de materiale insolubile (azbest şi alţi cîţiva compuşi cu siliciu, blende, oxid de uraniu etc.).

84Kg de spanac
Atît spanac ar trebui să mănînce un japonez pentru a îndeplini „norma” anuală de radioactivitate ingerată. Cum chiar şi cei mai popeye japonezi mănîncă sub 6,6Kg/an, pericolul este mult sub raţie. Iodul radioactiv are durata de înjumătăţire de 8 zile. Viteza de extincţie a iodului radioactiv este mult mai mare decît durata de staţionare a iodului în organism. Aşadar, timpul de înjumătăţire radiologică este cel care dă curba de extincţie în organism.

860litri de lapte
Volumul de lapte conţinînd cesiu ar deveni nociv dacă consumul ar depăşi cifrele din subtitlu. Nici chiar la prunci mărişori, consumul anual nu depăşeşte 116litri.

Durata de înjumătăţire rardiologică a cesiului este de 30 de ani. Chiar cesiul de ar fi, durata medie de staţionare/schimb a cesiului în organism este între 100 şi 200 de zile, durată în care se pişe sau se asudă tot ce nu a fost căcat în primele ore de la ingestie. Aşadar, la izotopii radioactivi (alcalini) cu solubilitate mare, între durata de înjumătăţire radiologică şi cea de înjumătăţire pe cale excretorie, durata de expunere este cea dată de viteza de dezasimilaţie.

Plutoniul

Cu plutoniul, lucrurile sunt mai complicate, dar în acelaşi timp şi mai simple. Plutoniul are dezavantajul că este insolubil, şi se acumulează în plămîni, unde, pînă la înjumătăţirea radiologică trec 40.000 de ani. Să trăim pînă atunci. Inhalat, şi neexpectorat la timp, poate induce cancere pulmonare.
Din fericire, prin densitatea gravimetrică mare a pulberilor cu conţinut de plutoniu, de la centrala Fukushima, aria de răspîndire a plutoniului este foarte mică, în curs de încremenire artificială.

Se cuvine o a doua relativizare. Natura preia şi neutralizează prin diluare cam toate prafurile cu plutoniu. Scăderea concentraţiei de plutoniu este întotdeauna mai rapidă decît se estimează. Chiar contaminate cu plutoniu, terenurile sunt spălate relativ repede de apa de ploaie. Pe coasta pacifică, media anuală de precipitaţii atmosferice este de peste 3.000mm. Comparaţi cu 700 (Bucureşti) 500 (Cernavodă) sau cu 1500 (M.Apuseni).

A treia relativizare: Dealungul istoriei atomice, maximul contaminării remanente cu plutoniu la nivel global s-a înregistrat acum 50 de ani, pe vremea experienţelor nucleare sovietice, americane britanice şi franceze. Atunci, nivelul mondial mediu al contaminării cu plutoniu a fost de O MIE DE ORI mai mare decît cel de azi, ceea ce contrazice boşul rusesc mîncat de nuş’ce expert rus citat de gazetele româneşti. Cu alte cuvinte, „zgomotul de fond” cauzat de plutoniu este 1/1000 faţă de cel de a cum jumătate de secol. Linişte!

I-aş aminti expertului rus, ce acredita ideea că la Fukushima ar fi mi rău ca la Cernobîl, că din peisajul Japoniei lipseşte stronţiul radioactiv, altminteri, vălătucit cu ghiotura, timp de luni de zile, de către magma radioactivă de la Cernobîlea-Lac. La Fukushima nu este cazul.

Şi chiar şi cu chintalele de stronţiu, cu cei 4000(?) de ani de înjumătăţire, înafara terenului depopulat definitiv, contaminarea cu stronţiu nu a fost atît de cronică pe cît se acredita. Stronţiul este un metal rudă cu calciul şi cu magneziul. Durata medie de staţionare în organism a ionilor alcalino-pămîntoşi este de 2,5 ani, cît durează ciclul de reînoire a întregii mase osoase.
Aşadar, nici măcar cadoul de la Cernobîl nu a fost atît de „stronţ” strong şi krepkîi pe cît se spunea despre produsele exportate de Uniunea Sovietică.

–––––––––––

Cîrcoţii ar putea invoca cei 10.000mc de apă contaminată radioactiv ce sunt deversaţi în prezent în ocean. Încă nu zicem hop! Alaltăieri, în largul pref. Iwate s-au prelevat probe de peşte şi de moluşte. Contaminarea a fost sub limita legală chiar. (o limită dictată de ecologari, aşa că nu trebuie pusă la îndoială). Azi s-a repetat operaţia. Rezutate, nu mai devreme de mîine.
–––––––––
Ca un fapt divers, micile şi multele companii exportatoare de moluşte marine în SUA, sunt nevoite ca, din cauza fobiei colective, şi a grijii pentru poporul american, să achiziţioneze contra 1200 USD, echipament de măsurare a radioactivităţii, şi să cheltuiască alţi 600 în fiecare lună pe avize şi certificări pentru a putea trece de organele vamale. (cum mai e cu prezumţia severină de nevinovăţie, domnilor?) Companiile producătoare de echipament de cercetare de radiaţie – concentrate în Kyoto – se bucură. Cît vor mai avea materialele în stoc. După? Dumnezeu cu mila.
–––––––––––-
În încheiere, vă arăt o poză făcută duminică, 3 aprilie, pe muncelul Hijiyama, la un centru de cercetare a efectelor radiaţiilor. Era duminică, iar în centrul de profil, nu erau decît două ţipenii de om, şi acelea, paznici. Dacă ar fi fost vreo alarmă, s-ar fi auzit zumzetul cercetării de anvergură-la-gură, s-ar fi auzit pîrîituri geiger-mulere, sau cel puţin s-ar fi văzut niscai scintilaţii bequerele.
Dacă nu puteţi buchisi firma, clicaţi pe poză.

%d blogeri au apreciat asta: