Fără buletin

Blenoragie sau sculament?

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2014/07/27

Odată cu fuziunea ce tocmai s-a consumat cu un căluş în gura Monicăi Macovei, la alegerile prezidenţiale din toamnă, poporul va avea de optat între candidatul puciştilor A şi cel al puciştilor B.
(PMP oricum a fost nuţificat şi destructurat de desantul Udrea.)
Cu atîţia gonococi de doi poli, poporul va avea de ales între blenoragie şi sculament.

Este momentul potrivit ca un candidat independent, fără vreo boală ruşinoasă, să răsară şi să ia potul cel mare.

Anunțuri
Tagged with: , , , , , , ,

★★★ Ghid de lichidare a iobăgiei electorale

După cum ştiţi deja, la alegerile generale din 9 decembrie, cîteva categorii de cetăţeni români vor fi (cu premeditare) lipsiţi de exerciţiul dreptului de a alege. Enumăr: rezidenţi în străinătate, rezidenţi ilegali în străinătate, persoanele cu documentele de identitate expirate, persoanele care, prin natura profesiei sunt în mişcare (şoferi, comis-voiajori, muncitori feroviari, geologi, jurnalişti, avocaţi ş.a.m.d.), persoane ce, din motive familiale, de sănătate sau turistice (îngrijirea bătrînilor, persoane aflate în staţiuni, sanatorii etc.) se află în alte localităţi.

După cum vedeţi, la o primă ochire, între 5 şi 6 milioane de oameni au, într-un fel sau altul, cel puţin o problemă cu exercitarea dreptului de vot. Din motive geografice şi administrative. Aşadar, unul din trei electori este scos pe linie moartă de către un stat nemernic.

Nu e nevoie de prea multă sofisticare intelectuală pentru a remarca faptul că alegerile teritorializate (locale şi generale uninominale) cer în mod necesar o procedură de vot adaptată mobilităţii secolului al XXI-lea. Procedură pe care nevrednicii parlamentari nu au avut-o în vedere. Iar atunci cînd ea a fost propusă, formaţiunile politice: PNL, PSD, UDMR, PC, s-au opus cu ghearele şi cu dinţii.

Nici PDL nu pare să fi avut prea mare chef să o introducă. Dacă l-ar fi avut, ar fi jucat tare. În primul rînd, PDL a făcut eroarea de a o numi pompos lege a votului prin corespondenţă, lege distinctă de legea cadru (L35/2008) cînd de fapt nu era nevoie decît de o lege de amendare a legii 35/2008, în conformitate cu cerinţele ce decurg natural din ea.
În al doilea rînd, PDL a preferat compromisul „mucles”, de teama să nu i se trîntească guvernul. Pînă la urmă, ambele guverne coaliţiei conduse de PDL au fost trîntite. Acuma, chiar şi strategic, e mai onorant să cazi pentru promovarea unui drept negativ, decît pentru unul pozitiv (legea sănătăţii).

Să revenim. Alegerile sunt un bun public nepatrimonial, ce se exercită printr-un schimb simplu de informaţii. Organizarea lor statică este bunul de utilitate publică. Încă din secolul al XIX-lea, statele au rezolvat problema transferului de informaţii la distanţă, prin serviciile de telecomunicaţii (poştă, telegraf, telefon etc.). Nu e nicio scofală să încarci un bun public (alegerile) pe un bun de utilitate publică, menit să acopere distanţele (poşta).

Aşadar, legiuitorul nu are nicio scuză pentru reaua credinţă cu care a întocmit legea 35/2008.

Ce putem face?

Le recomand tuturor celor ce, dintr-un motiv sau altul nu se află „pe moşie” la data alegerilor, să meargă la cea mai apropiată secţie de votare, fie ea din ţară, fie din străinătate. Chiar şi cei aflaţi ilegal pe teritoriul altor state. Chiar şi celor aflaţi în localitate, dar care au documentele de identitate exprirate. Pentru cei cu documentele expirate, fie că sunt în ţară, fie că au domiciliul în străinătate, am o „procedură” specială.
Cum ziceam, mergeţi la cea mai apropiată secţie de votare, avînd în şubă un aparat de prelevare a suntetelor, pus pe poziţia [REC]. Pretindeţi că nu sunteţi la curent cu iobăgia electorală legală, şi insistaţi să votaţi. Veţi fi refuzaţi. Pasul următor este să îi cereţi preşedintelui secţiei de votare o dovadă că aţi încercat să votaţi, hîrtie în care să vă motiveze refuzul. Probabil, nu o veţi primi. Cereţi-i preşedintelui secţiei de votare să vă spună numele în clar. Dacă are ecuson, citiţi voi numele lui. Aveţi grijă să se înregistreze clar numele secţiei de votare, deoarece el e important în întocmirea plîngerii penale. Va fi o plîngere, iar nu un denunţ. Baza legală va fi articolul 385CP, foarte inclusiv, cînd vine vorba de tulburarea dreptului de vot.

Cu cît mai multe plîngeri vor fi, cu atît mai mare va fi probabilitatea ca cel puţin o plîngere să ajungă în instanţă. Unde ridicaţi, voi sau pîrîtul, excepţia de neconstituţionalitate, arătînd că legea 35/2008 şi toate ordonanţele ulterioare de organizare a alegerilor, sunt neconstituţionale, pe următoarele temeiuri:
1) discriminează crunt, pe criterii de ocupaţie şi adminsitrative*).
2) pedepseşte exercitarea dreptului de a călători liber.
3) acreditează ideea că cetăţenii îşi datorează existenţa statului, iar nu invers.
4) tulbură dreptul cetăţeanului de a dispune de corpul său.

Nu vă fie teamă, nimeni nu va fi condamnat pe temeiul art. 385. În schimb, cîştigaţi şansa de a pune legea 35/2008 şi ordonanţele ulterioare, pe masa CCR, care va constata îngrădirea nepermisă a drepturilor politice.

Reţineţi: dacă nu veţi lupta pentru abolirea iobăgiei electorale, iobăgia propriu-zisă e colea.

Extraball: sper ca resentimentarii, ce pînă mai ieri urlau împotriva votului prin corespondenţă, să descopere binefacerile lui intrateritoriale. Ei înşişi pot deveni niţel mai liberi în raport cu statul.

––––––––-
*) expirarea unui document de identitate nu este faptă penală. Vezi şi link-ul din text.

★ Cati Andronescu pretinde că e sulfată mare

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/11/30

Un nou scandal de plagiat otrăveşte lumea academico-politică. Socialistul ministru al Învăţămîntului şi Cercetării, o anume Ecaterina Andronescu, pretinde că ceea ce făcu ea nu e plagiat, deoarece, vezi-Doamne, sărurile de fier de la borcan fură altele.

Acuma, la precipitarea oxizilor de fier sintetici, în aprecierea originalităţii nu are nicio relevanţă anionul sării de fier de la care se pleacă.

Dacă cercetătorul la care ai dat cu geana a plecat de la o clorură fier, nu contează dacă tu pleci de la un sulfat de fier sau de la un alaun de fier. Tot un drac e. Tot plăgar se cheamă că eşti, deoarece după dizolvarea în apă tot ioni hidrataţi de fier ai la momentul T0.
Esenţa procesului constă în preciptarea oxizilor coloidali de fier, de o anumită granulaţie (μ) de o anumită suprafaţă specifică (㎡/g), de o anumită tărie magnetică (Gauss). Or, tocmai condiţiile de precipitare ce duc la anume agregate, cu anume proprietăţi magnetice sunt partea de interes. Iar acolo Cati nu fu nici genială nici originală.

Cu alte cuvinte, revendicarea din procedeul în litigiu se referă la procesul fizico-chimic de obţinere a particulelor coloidale feromagnetice de interes, la metoda de stabilizare a suspensiei, la metoda de optimizare a proprietăţilor feromagnetice, eventual la căi de dispersare în răşini şi în fluide vîscoase, nicidecum la sarea-materie-primă din care particulele se obţin. Sarea de fier poate fi orice sare hidrosolubilă.

Ar fi putut fi originală dacă, să zicem ar fi descoperit vreun material feromagnetic plecînd de la cationi de altă natură. Abia atunci ar fi fost posibil (dar nu obligatoriu) ca anionul să fi avut vreun rol în proces.

În concluzie, Cati mănîncă borş, dar se dă viguros flogisticată în aripă.

––––-
Ca un fapt divers, acum vreo 25 de ani făcui şi eu un experiment asemănător, în speranţa naivă că aş putea face o vaselină magnetică pentru cutia de etanşare a unui bioreactor. Fracţiunea de dimensiuni coloidale ieşi cam mică, aşa că renunţai repede. Desigur, nu am avut nesimţirea să mă împăunez cu vreun merit.

Tarom este un virtual agent de fraudă electorală – Propunere de boicot

Posted in Drepturi individuale by Marius Delaepicentru on 2012/11/26

Primesc un comentariu de la Miha:

…a inceput colectarea de date a celor din diaspora? Se vorbeste prin targ ca un tip a vrut sa-si cumpere bilet de avion Washington-Bucuresti la Tarom si i-au cerut sa completeze, printre altele, CNP-ul si valabilitatea pasaportului. Eu am cumparat de f multe ori bilet on line la diverse companii dar nimeni nu a cerut asa ceva. Ingrozitor!

Unul din indiciile de identificare a statului poliţienesc este obligaţia impusă cumpărătorului de a produce CNP în documentul de schimb comercial. Inclusiv în tranzacţii mărunte, cum ar fi cumpărarea unui bilet de avion.

Tarom tocmai a scăpat de un manager austriac, palid garant al legalităţii activităţilor companiei. După ce ultimul obstacol în calea nelegiuirilor a fost doborît, statul de rapt e liber acum să folosească datele cu caracter personal ale pasagerilor, pentru a se reproduce pe cale electorală.

S-ar putea ca Miha şi eu să fim paranoici, dar asta nu ar fi decît efectul direct al opoziţiei coropişniţei cu trei antene la efectuarea recensămîntului populaţiei din toamna anului 2011. Atunci, Dr. Plg. Victor Ponta era trompeta naţional-socialiştilor, cerînd verbos ca oamenii să nu divulge CNP în faţa recenzorilor autorizaţi. În solida lor shizofrenie, socialiştii obstrucţionează un organ respectabil al statului, dar ceiaşi naţional-socialişti colectează date cu caracter personal din raporturile comerciale ale statului cu aceiaşi cetăţeni. Răul a fost comis odată cu nemernicul îndemn. Acum, cetăţenii se află în insecuritate totală.

Ca măsură preventivă, le propun tuturor cetăţenilor români ce zboară internaţional, să boicoteze compania Tarom. N-are decît să crape.

Tagged with: , , , , ,

● Alegerile ca bun public

Posted in Drepturi individuale by Marius Delaepicentru on 2012/09/20

Ascult că încă mai sunt susţinători ai legitimităţii tombolelor, chermezelor, pomenilor etc., organizate cu ocazia alegerilor. Evenimente cu participarea condiţionată de exercitarea dreptului vot. Cred că e bine să punem lucrurile în matca lor.

Alegerile sunt un bun public nepatrimonial. Premierea sau pedepsirea participării sau a neparticipării la scrutin nu poate fi făcută material, ci numai moral. Oamenii pot fi felicitaţi, blamaţi, dar nu condiţionaţi material şi pavlovian. Adică pot, dar pentru condiţionarea material-pavloviană cineva trebuie pedepsit, deoarece strică egalitatea de şanse într-o competiţie de interes public (nu privat).

Exercitarea drepturilor politice nu are decît o unitate de măsură: votul-om. O unitate de măsură fundamentală ca metrul, kilogramul, secunda, candela. Orice echivalare a votului-om cu: kilul de făină, biletul la ştrand, biletul de tombolă, prima de Crăciun etc., reprezintă o încălcare gravă a echităţii, şi transformă bunul public (alegerile) într-un bun privat. Ilegal şi imoral.

Este exact ca la donarea de sînge. Este împotriva moralei publice, a demnităţii umane şi a legii să premiezi material donarea de organe şi ţesuturi. Compensarea materială se numeşte raport comercial. Aşa cum comerţul cu organe şi ţesuturi e interzis, tot aşa, comerţul cu voturi-om este interzis sub orice formă. Orice precupeţire a votului transformă însuşi statul într-un bun privat. Iar pe precupeţ, în sclav. N-ar fi nimic dacă numai precupeţul s-ar înrobi de bunăvoie. Dar odată cu votul său, îl vinde şi pe seamănul său. Devine o Iudă.

★ Semnificaţia lui 6-3

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2012/08/23

Ieri, Curtea Constituţională a invalidat un referendum ce punea condiţia de cvorum. Am urmărit cu interes întreaga sofistică în interpretarea cifrelor furnizate de MAI. Am remarcat cît de troglodiţi sunt sofiştii parlamentari şi guvernamentali.

Mă aşteptam însă ca la Curtea Constituţională, scorul să fie clar şi rapid 9-0 în favoarea invalidării referendumului, din moment ce singura operaţie aritmetică constituţional valabilă era de a compara două numere. Cel scriptic al electorilor de peste 18 ani, şi cel al participanţilor la scrutin.
Am înţeles tribulaţiile judecătorilor în legătură cu actualitatea totalului nominal al potenţialilor electori (era firesc să se caute: morţii, debilii mintal, puşcăriaşii neradiaţi). Ele au fost legitime.
Ceea ce nu am înţeles este de ce, cu cifrele în faţă, trei judecători au decis că cvorumul fu sofistic atins, prin scoaterea din total a rezidenţilor în străinătate, a celor cu acte expirate etc.

Am ajuns la concluzia că cei trei judecători nu au citit nici Constituţia, nici Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Sau dacă le-au citit, nu au înţeles nimic. Altfel nu îmi explic de ce nu au considerat dreptul de vot ca fiind, aşa cum scrie în Constituţie, UNIVERSAL.

Cei trei judecători au comis o eroare calitativă fatală: au legat dreptul de vot de ceea ce omul deţine, iar nu de ceea ce omul este. I-au selectat din listă doar pe electorii care AU domiciliul în ţară şi care AU buletin de identitate în termenul de valabilitate. Mă mir că nu au selectat bărbaţii în dauna femeilor, bogaţii în dauna săracilor, românii în dauna neromânilor, şi ne-am fi trezit direct în secolul al XIX-lea, dar cu cvorum supraunitar.

Sigur, confuzia între A FI şi A AVEA este încă des întîlnită în înapoiata societate românească. Rău e că are promotori liberali şi socialişti. Nu mai departe, de vreo doi ani, un lider liberal susţine legarea dreptului de vot de vărsarea cel puţin a unui impozit în ţară. Cu alte cuvinte, tocmai cei care, alături de socialişti, încă din secolul al XIX-lea au militat pentru universalitatea dreptului de vot, încearcă să strecoare pe sub uşă votul cenzitar. Dacă adăugăm şi opinia patriarhului octogenar al sociaştilor, ce propune iobăgia electorală, prin retragerea dreptului de vot cetăţenilor români din bejenie, schizofrenia e gata. Tocmai cei care au impus istoric universalitatea dreptului de vot, vor să sugrume valorile pentru care mulţi înaintea lor s-au sacrificat.

Sper că am fost convingător, partidele din USL nu (mai) au treabă nici cu socialismul nici cu liberalismul. Din partea mea pot fuziona, pentru că, după atîtea acte anticonstituţionale, de subminare a statului de drept, pînă la desfiinţarea lor, tot o gaşcă de plutocraţi venali şi interlopi rămîn. Cei trei judecători de la CCR nu fac decît să le întreţină impostura.

★ Manualul micului bolşevic – Cum să cîştigi alegerile fără să modifici legislaţia electorală

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/07/11

Cum spuneam, titlul blogului de faţă reprezintă o viziune. Recenta lovitură de stat mi-a adus argumente factuale nepreţuite în promovarea viziunii, în aşa fel încît pînă şi cei mai conformişti birocraţi să rămînă fără replică.

Voi vorbi despre autonomizarea administrativă a individului în raport cu Executivul. Pentru a înţelege mai uşor, vă propun să nu pierdeţi nicio clipă din vedere că cetăţeanul (individul) este o instituţie fundamentală a statului. O existenţă ce precede statul.

Şi acum să ne închipuim un scenariu.
Trăim într-o lume în care opţiunile noastre politice pot fi identificate cu uşurinţă. Cele exprimate online (chiar şi prin analiza traficului telefonic) pot fi colectate chiar şi fără intervenţia omului. Rulezi un robot de scotocire, de la care poţi obţine o listă completă de cetăţeni, fiecare cu opţiunea politică probabilă. După care, cu trei săptămîni înainte de alegeri, dai o ordonanţă de urgenţă cu următorul conţinut:

(bla, bla, bla!…necesitatea… bla, bla!…buna desfăşurare…combaterea fraudelor electorale…bla, bla!)

Articol unic
Se preschimbă toate documentele de identitate.

La dispoziţii tranzitorii bagi textul:

Documentele de identitate în format vechi devin nule de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în MOf.

După care apar cozile la ghişeu. Funcţionarii muncesc cu rîvnă. Primesc toate dosarele (complete şi incomplete). Dar în backoffice, alţi funcţionari le triază după opţiunea politică probabilă a titularilor. Şi le rînduiesc după probabilitatea ei de exprimare (lucru calculabil). Au prioritate dosarele cu virtualii votanţi ai coaliţiei (etimologic) bolşevice aflate la guvernare. Restul dosarelor se rezolvă după alegeri. Şi astfel, ţi-ai asigurat victoria în alegeri cu ce scor doreşti.

Veţi zice: bine, dar e flagrant…

Hm!… Pe ce vă bazaţi? Vă pot da exemple similare. Dacă, pentru instalarea arbitrariului în actele guvernamentale, MOf. a fost mutat la Guvern, în cazul Evidenţei Populaţiei nici măcar de mişcarea asta riscantă nu mai e nevoie. Evidenţa Populaţiei ESTE la Guvern. Cu alte cuvinte, bunul plac poate fi instrumentat oricînd pentru suspendarea instituţiei cetăţeanului.

Vi se pare că dispoziţia tranzitorie este discutabilă?

Hm! Nu uitaţi că toate reformele monetare făcute de bolşevici au fost condiţionate. Şi temporal şi cantitativ. Nu puteai schimba oricînd şi oricît. Şi nimeni nu a putut protesta altfel decît prin zvîrlirea banilor vechi în stradă. Credeţi că bloşevicii se vor fi împiedicat de detalii temporale în suprimarea drepturilor politice?

Iată aşadar de ce este vital pentru democraţie ca exercitarea dreptului de vot să NU mai fie condiţionată de prezentarea actelor de identitate în termenul de valabilitate, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Trebuie să vă spun că pînă în luna mai 2009, condiţia de valabilitate a documentelor de identitate nu era prezentă în legislaţia ce reglementa organizarea alegerilor. Ea a apărut în timpul guvernării PDL-PSD şi s-a aplicat la alegerile pentru Parlamentul European, la alegerile prezidenţiale şi probabil şi la cele locale de anul acesta. E de aşteptat ca aceeaşi nemernică condiţie să fie prezentă şi la organizara referendumului.

Prin simpla condiţionare a exercitării dreptului de vot de valabilitatea documentelor de identitate, de fiecare dată, 450.000 de cetăţeni din ţară şi încă un milion din diaspora, devin „instituţii suspendate”.

Pentru a-i amuţi pe cei încorsetaţi de gîndirea poliţienească, repet şi aici că, în Japonia, cetăţeanul se poate prezenta la urne chiar şi cu mîna goală. Fără niciun act de identitate. Şi nu e vorba despre o particularitate culturală, ci de un dat universal. Omul are suficiente însemne (chipul, graiul şi mîna) cît să fie recunoscut ca subiect de drept. Aşadar, prezenţa cetăţeanului fără acte de identitate la urne nu ameninţă existenţa statală.

În schimb, obligaţia de a vota în baza unui document de identitate şi numai a unui anumit document de identitate, şi încă în termenul de valabilitate, în mod pervers, pune cetăţeanul în insecuritate gravă. Uneori fatală.

★ Cer dizolvarea coropişniţei cu trei antene

Posted in Scatoalce de Stat, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2012/07/04

From: Marius
To: traianbasescu(la)presidency.ro
Sent: Wednesday, July 04, 2012 2:37 AM
Subject: L14/2003, art.44 (UTF-8)

Dragă domnule Traian Băsescu – Preşedinte al României

În numele poporului român, vă rog să iniţiaţi procedura de dizolvare la CCR, în baza Legii 14/2003, Art.44(2), a următoarelor formaţiuni politice: PSD, PNL şi PC, întrucît formaţiunile politice enumerate au încălcat în mod repetat şi periculos, Art.40(2) din Constituţia României.

Poporul vă este alături.

Al dumneavoastră cu credinţă,

Marius Mistreţu
Hiroşima

Vă recomand să îi trimiteţi şi voi. Răspîndiţi mesajul.

● Medicină în limba maghiară

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2012/03/28

Mă bucur că Premierul Ungureanu a supralicitat pretenţia UDMR de înfiinţare la Tîrgu Mureş a unei facultăţi de medicină şi farmacie cu predare, nu numai în limba maghiară, dar şi în engleză, iar, în viitor, şi în germană.

Văd că Titus Corlăţean propagă învrăjbirea, invocînd o iluzorie segregare. Segregare ar fi dacă nu li s-ar permite etnicilor români sau romi să se înscrie la secţia nou-înfiinţată. Realitatea e că, teoretic, oricine se poate înscrie acolo dacă este alfabetizat în limba maghiară.

Mai mult, vitejii lideri socialişti vor să iniţieze şi o moţiune de cenzură pe tema sus-citată. USL mizează pe un cal mort. Obiectivele uniunii sunt strict politicianiste. Problema nu există decît în capetele tîmpiţilor.

Iată de ce. Predarea în limba maghiară favorizează şi migraţia studenţilor maghiari din Ungaria, pentru studii în România, crescînd astfel prestigiul universităţii. Ceea ce nu e puţin lucru. Mai sunt şi alte avantaje. Cu cît mai mulţi medici cunoscători ai jargonului medical maghiar sunt, cu atît mai mare este probabilitatea ca ei să „fure” mai multe secrete profesionale de-ale colegilor lor de peste hotare. Şi nu vorbesc din cărţi. Am întîlnit cu mulţi ani în urmă, un chimist maghiar de la Sinteza-Oradea. Îmi povestea cum a reuşit să fure un secret de fabricaţie a aspirinei cubice*) citind un ziar din Ungaria. Se spunea acolo ceva despre calitatea proastă a anhidridei acetice la recristalizare. Hopa! Ăsta e solventul! Şi iată cum, fără efracţii şi microfilme, un pont a intrat pe mîna cui trebuie, doar pentru că omul ştia limba maghiară.

Cît despre pretinsa investiţie „neperformantă” în medici vorbitori numai de maghiară, treaba este mult mai simplă. Pentru a avea dreptul de practică medicală pe teritoriul României, va fi musai ca absolvenţii secţiilor cu predare în limba maghiară să treacă un test de cunoştinţe de limba română. Dar numai dacă angajatorul gestionează bani publici. Pentru angajarea în clinicile private, testul de limbă va fi problema strict privată între angajatorul privat şi absolvent.

–––––––––-
*) Este vorba despre sistemul cubic de cristalizare, o structură uşor de dezintegrat în stomac. Pînă atunci, aspirina cristaliza acicular, ceea ce făcea ca, odată compactată prin pastilare, să se topească mai greu, mărind şansele să găurească mucoasa gastrică.

● Ghid de restaurare a statului de drept după meci

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/01/16

Oricine a văzut felul în care mass media a preluat imagini şi comentarii despre recentele fapte antisociale petrecute în pieţe urbane, poate identifica efectul catalitic al declaraţiilor liderilor politici parlamentari, aflaţi în opoziţie parlamentară, asupra virajului spre violenţa stradală. Rămîne să luăm atitudine.

Ţinînd seama că liderii politici nu sunt şefi de galerie, ci lideri ai partidelor parlamentare, atitudinea lor nu mai ţine de libertatea de exprimare, ci reprezintă fapte antistatale, îndreptate împotriva ordinii constituţionale. Nu greşim atunci cînd asimilăm recentele dezordini sociale provocate, cu mineriadele. Ceva mai mititele, dar, în principiu, cam aceleaşi metode de intimidare.

Acuma, ce vreau de la dumneavoastră este să vă clamaţi exercitarea liberă a drepturilor constituţionale. Fiecare, în nume propriu, poate depune o plîgere la Avocatul Poporului.

Violenţa a fost augmentată de factorul politic PARLAMENTAR. Este o realitate. Partidele parlamentare sunt parte a statului român. Dar să analizăm spusele liderilor lor. Victor Ponta, mai hîrşit prin chichiţe gramaticale, salută protestele, dar respinge violenţa. Ponta nu vede însă că a saluta ceva ce nu mai are obiect, din moment ce proiectul de lege cu bucluc a fost retras. Ceea ce acreditează ideea că protestele fuseseră premeditate. Aşadar, intenţionalitatea nu poate fi omisă.

Antonescu însă e mai tranşant şi expune PNL la sancţiuni cel puţin pecuniare:

PNL este solidar cu cei care au ieşit în stradă, dar nu este implicat în organizarea protestelor

(14 Ian 2012 de agerpres.ro)

Preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, a declarat sâmbătă într-o conferinţă de presă că PNL este solidar cu cei care au ieşit în stradă pentru a-şi manifesta atât susţinerea pentru doctorul Raed Arafat, cât şi protestul faţă de modul în care un proiect de lege „s-a încercat a fi impus neconstituţional”.

Observăm că PNL se solidarizează, dar nu organizează. A te solidariza nu este numai o vorbă în vînt, ci, ţinînd seama de responsabilitatea ce îţi revine ca parte a statului, nu poţi face apologia violenţei fără să fii pedepsit. Nu te poţ opune, altfel decît prlamentar, intervenţiei celeilalte părţi a statului, pentru că altfel se numeşte tentativă de lovitură de stat. Nu ar fi prima. Dar trebuie să fie ultima.

Răul s-a făcut. Are un cost pe care societatea îl va suporta împotriva voinţei ei, dacă dumneavoastră nu vă reclamaţi drepturile, în aşa fel, încît, vinovatul să plătească. Sunt sute de metri pătraţi de caldarîm distrus, bunuri de utilitate publică distruse (coşuri de gunoi etc.) bunuri private distruse. Au fost provocate răni ce se vor lăsa cu sute de zile de spitalizare, ce vor însuma milioane de lei risipiţi pe apa sîmbetei (şi a duminicii). Cineva trebuie să plătească. PNL pică la zar. Care ar fi baza legală? Citez:

Art. 365 Instigarea publică
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcţionar, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Art. 369 Tulburarea ordinii publice prin adunări neautorizate
(1) Participarea la o adunare publică neautorizată, în cadrul căreia se comit acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează refuzul de a se supune somaţiei efectuate, potrivit legii, de către organele de ordine, pentru dispersarea unei adunări publice neautorizate prin care s-a blocat traficul pe un drum naţional ori pe calea ferată.

Art. 366 Incitarea la ură sau discriminare
Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Aşadar, sunt fapte cu urmări penale şi pecuniare. Nu e treaba noastră să le evaluăm. Treaba noastră este să reclamăm că ni s-au lezat drepturi constituţionale legitime, că ni s-a limitat libera circulaţie, că ni se pune sănătatea şi viaţa în pericol prin acte huliganice augmentate de factori politici, că, partidele ce s-au solidarizat cu derbedeii, au încetat să mai fie persoane juridice de drept public, şi că, susţinînd activităţi private neautorizate, violente, în spaţiul public, au devenit de facto persoane juridice de drept privat, în coliziune flagrantă cu Codul Penal. Atîta timp cît, un cetăţean paşnic este forţat, sub ameninţarea cu violenţa, ba, chiar prin aplicarea violenţei, să strige Jos, (cutare)!, aceasta reprezintă o violare flagrantă a demnităţii umane, violare augmentată de partidele din opoziţia parlamentară. Nu poţi preamări (extraparlamentar) violenţa, fără să fii pedepsit.

Cam astea ar fi valorile şi principiile batjocorite de partidele parlamentare în zilele acestea. Aveţi tot dreptul la siguranţa fizică şi la pacea minţii, pe care Constituţia vi le garantează.

Întocmai ca la fotbal, vandalismul galeriei duce la penalizarea clubului. Clubul se numeşte PNL. Este responsabilitatea dumneavoastră să cereţi răspicat ca, în următoarele etape, PNL să joace numai „indoor”, fără mediatizare. Ca la fotbal.

Adresa de mail este: avp(la)avp.ro. Fiecare dintre dumneavoastră să trimită pe adresa indicată cîte o petiţie, în nume personal, ataşînd în clar adresa domiciliului stabil. Îngropaţi Avocatul Poporului în petiţii!
Nu vă aşteptaţi la minuni. Cereţi-i doar să sesizeze Parchetul în legătură cu faptul că factori politici au instigat la punerea în pericol a vieţii, demnităţii şi avutului cetăţenilor. Dar pentru asta trebuie ca dumneavoastră înşivă să îi dovediţi AvP – altfel decît cu buletinul – că sunteţi cetăţeni.

Ţineţi minte! Atitudinea mioritică nu rezolvă, ci agravează.

● Cristian Preda – Lecţia de mnemologie politică. Elev Victor Ponta

Posted in Teste by Marius Delaepicentru on 2011/09/07

Politicienii români mizează pe mintea memoria scurtă a românului. Pleznesc cîte un atac la persoană, apoi, cînd persoana se dovedeşte a fi fost vizionară, iar atacul abuziv, tac ca porcul în păpuşoi, aşteptînd evaporarea memoriei, în loc să îşi ceară scuze pentru eroare. Din păcate, presarii români sunt la fel de uituci ca buimacul elector român. Degeaba stau cu curul pe munţi de baze de date, dacă nu ştiu să le exploateze în interesul adevărului.

Iată că, ceea ce ar fi trebuit să facă Presa, face Cristian Preda. Este lăudabil că i se aduce aminte lui Victor Ponta că intră prea adesea în bălării, dar, la cît se contrazic politicienii români (uneori de la un minut la altul) fiecare partid ar fi necesar să aibă cîte un departament de mnemologie, pentru a arăta disonanţele cognitive ale adversarului în timp. Eventual prin grafice, în care fracturile de logică, minciunile, dările după cireş etc., s-ar evidenţia mai bine.

Exemplul de azi îl pune pe Ponta în dificultate, dar îi dă şi şansa de a dovedi că nu trăieşte doar pentru băşcălie. Dacă Victor Ponta îşi va retrage cuvintele ofensatoare la adresa Preşedintelui, şi va accepta să discute pe tema constituţionalizării limitelor deficitelor bugetare, atunci, Ponta are viitor. Dacă, nu, vom avea dovada limpede că USL este alianţa dintre Tenie, Astenie şi Şiretenie. (am enumerat cele trei partide în ordinea descrescătoare a susţinerii electorale). Iar într-un tîrziu, electoratul îşi va aminti care sunt forţele retrograde. Şi le va taxa la urne.

Motivul pentru care vă scriu este legat, de altfel, de identitatea non-ideologică a acestei idei. Într-adevăr, zilele trecute, guvernul de la Madrid, condus de socialistul Zapatero, a convins partidele de opoziție să înscrie obiectivul reducerii deficitului în Constituția spaniolă, întreaga clasă politică din Spania subscriind astfel unei idei îmbrățișate pe scară largă în Uniunea noastră (Vorbesc, desigur, despre Uniunea Europeană, nu despre cea pe care ați încheiat-o cu PNL). Iar în Spania, nivelul deficitului la care va fi supus orice guvern nu va fi de 3% ci – țineți-vă bine! – de 0,4%! … Read More

via Scrisoare deschisă adresată dlui Victor Ponta

Tagged with: , , , , ,

● Alături de PNL, PSD şi PC, UDMR urăşte electoratul român de pretutindeni

Aflu cu indignare despre opoziţia UDMR la proiectul legii votului prin corespondenţă înaintat de MAE.

Înţeleg opoziţia UDMR. Pragmaticeşte, UDMR este interesată în suprareprezentarea rezultată din prezenţa slabă a electoratului nemaghiar la urne. Şi PSD, şi PNL, şi PC, au cam aceleaşi obiective antidemocratice, însă nu pot să nu constat că, în mod obiectiv*, UDMR vădeşte o doză impardonabilă de cinism în promovarea propriului politicianism.

La ora actuală, din 18 milioane de potenţiali electori, într-un echilibru dinamic, 450.000 au actele de identitate expirate. Iar statul român nu pare a dori să renunţe la fudulia de a pretinde acte în termenul de valabilitate la exercitarea dreptului de vot.
Alte 2 milioane de electori sunt în străinătate, la distanţe (futu-i!) prea mari pentru ca, raţional, să îşi poată exercita dreptul de vot. Aşadar, din 18 milioane de electori, 2,5 milioane sunt neexploataţi electoral. Dead weight. Vite. Căcaţi. Aproape 14% din electori sunt excluşi din procesul electoral. Unul din şapte. Ăsta-i stat de drept? Nu! E un stat care doar mimează democraţia. Ce mi-e Rusia, ce mi-e România?

Pentru 14% din electori, organele alese ale statului nu au niciun fel de legitimitate. Repet: niciun fel de legitimitate! Este un potenţial exploziv imens. Unul din şapte electori este virtualmente un rebel legitim, imun la abureli legaliste. Iar partitocraţia nu îşi dă seama pe ce butoi de pulbere îşi tractează interesele-i scîrnave.

Ce face UDMR? UDMR speră ca, prin menţinerea celor 2,5 milioane de electori cu nisip în ochi şi căluş administrativ în gură, ea însăşi să fie suprareprezentată în aceeaşi proporţie.
Dar, să vedem care e preţul cu care UDMR vinde electoratul român. 6% (reprezentarea demografică) / 0,86 (randamentul maxim de exploatare în condiţiile actuale) = aprox. 7%.
UDMR trădează 2,5 milioane de cetăţeni cu drept de vot, pentru a-şi adjudeca un procent în plus în Parlament. Adică, trei deputaţi. UDMR vinde 800.000 de români pe un deputat ungur în plus. Vă daţi sema ce căcăcioşi sunt liderii maghiari? Cît de uşor le poate cădea subţirea scliviseală de civilitate! Doar securiştii lui Dan Voiculescu mai vînd aşa ieftin electori contra deputaţi. Prin nesimţirea sa, UDMR demonstrează că este tovarăşul de drum al lui Ion Iliescu. Alături de Crin Antonescu (supranumit Guţă Tătărăscu jr.).

Cum poţi să vorbeşti despre loialitate faţă de statul român, cînd trădezi 2.500.000 de cetăţeni doar pentru a avea suficientă reprezentare cît să-i dai lui Verestoy Attila drept de jaf pe un milion de hectare de pădure în plus? Asta e UDMR? Jalnică şi nemernică formaţiune politică! Unde sunt ecologiştii? 😀

Aştept din partea UDMR un gest de demnitate, iar nu un nou set de sofisme menite să acopere nemernicia liderilor UDMR.

Pentru început, dacă UDMR va continua jegoasa-i pornire politicianistă, ca cetăţean al României, abandonat de formaţiunile trădătoare: UDMR, PNL, PSD şi PC, voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a scoate UDMR din Parlament. Chiar dacă ar fi să merg din nou 1800Km pentru a îmi exprima scîrba.
Dacă pînă la alegerile generale din 2012, UDMR nu îşi va revizui poziţia faţă de votul prin corespondenţă, cu riscul de a complica şi mai tare peisajul politic, voi căuta să mobilizez electoratul xenofob (24%), electoratul repelat administrativ (14%) şi electoratul dezamăgit (46%) în aşa fel, încît UDMR să intre în Parlament doar cu 1 (unul) deputat, pe picior de egalitate cu deputatul comunităţii armeneşti.

Aşa să-mi ajute Dumneazeu!

––––––
* obiectiv, în sensul că expansiunea UDMR este limitată demografic.

● Ţara cartoanelor

Posted in Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2011/07/06

Cartonul a însoţit întreaga noastră istorie posbelică. În anii 50-60 ai secolului trecut, cartelele de hrană şi îmbrăcăminte regulau întreaga viaţă a oamenilor. Cum te mutai în alt oraş fără viză de flotant, erai agăţat fie pe baza cartonului numit biroul populaţiei, fie nu aveai dreptul de a cumpăra pîine pentru că îţi lipsea celălalt carton vital: cartela de alimente. Pe la anul 1981, cartonul de alimente a reintrat în uz, desigur, după ce întreaga societate mai trecu peste o culme, două, de cultură şi civilizaţie.
Paşapoartele erau cartoane de lux, pe care poporul le primea numai la ocazii speciale: misiuni de spionaj şi de exterminare a exialţilor, sau după caz, cînd rahatul nerespectării drepturilor omului se întindea peste graniţe. Excepţia o făceau paşapoartele contracost, pentru emigrarea saşilor şi a evreilor, dar se cheamă că acelea erau licenţe pentru exportul cetăţenilor în viu.

Exploatatorii tradiţionali ai cartonului scris sunt socialiştii cu funcţii de răspundere. După ce au basculat ideologia care le împiedica grasele neveste să îşi poarte blănurile dincolo de zidurile vilelor, socialiştii scăpaţi de legea 18 au democratizat cartonul. L-au democratizat prin monopolizare peri-statală. Au înfiinţat noua ramură a economiei: cartonicultura. Cea mai importantă resursă de înavuţire a cleptocraţiei contemporane este cartonul scris.

● Primele cartoane postrevoluţionare şi bănoase au fost certificatele de revoluţionar ce i-au făcut oameni pe toţi pîrliţii agramaţi şi post-bacalaureaţi, cu conexiuni şi complicităţi în eşalonul II şi III al PCR.
● Cuponiada a avut ca materie primă tot cartonul. A generat şi miliardarii de carton, din care unul se răsfaţă cu ochii în televizor şi cu batista-n hidrant.
● Însuşi liderul socialist Ponta, aplică în prezent o schemă de evaziune fiscală pe bază de cartoane.
● Judeţul Argeş, şi alte cîteva judeţe din Moldova, fiefuri ale socialiştilor, sunt centre ilegale de eliberare a permiselor de conducere auto. O categorie aparte de cartoane, a căror eliberare are întotdeauna ca sfînt protector ministrul de interne. E de notat că cea mai mare producţie de morţi şi buşiţi la hectar o dau şoferii cu pile socialiste şi permise false.
● Cartoanele universitare spiru-harete reprezintă de asemeni o afacere profitabilă, în special pentru reţeaua patronată de alde Bondrea&Impostorii.

Se mai îndoieşte cineva că, pentru socialişti, cel mai preţios capital este lova/ paraua/ euroiul şi că îi doare în cur şi la inimă de voi, pulimea? Socialiştii vă blagoslovesc cu cît mai multe drepturi pozitive, pentru a vă fura cît mai mulţi bani în baza lor. Pentru că, nu-i aşa, orice drept pozitiv trebuie atestat cu carton. Iar scriitorul de cartoane este tocmai socialistul ce le-a făcut obligatorii „spre binele poporului”. Cuplul de forţe la reproducţia sistemului (prin conraselecţie) este cel format din carton şi mîndria de a da şi primi şpagă pentru carton.

Ziele trecute, maşinăria de alimentare a cooperativei de cartoane universitare se gripă. Bacalaureatul de sub ministeriatul lui Daniel Funeriu încetă să mai furnizeze guvizi agramaţi pentru cooperativa lui Bondrea.
E de aşteptat ca socialiştii să sară de cur în sus. O resursă de pricopseală şi în celaşi timp de pervertire a moravurilor, (cu etica şi echitatea socialistă de şpagă) se reduse la 40%. Vînzoleală mare. Reacţia socialiştilor, a liberalilor de carton şi a conservatorilor de carton asfaltat este una previzibilă. Dizgraţioasă. Totuşi…

În funcţie de cum se vor poziţiona liderii PDL faţă de canciocul de nisip turnat de ministrul Funeriu în angrenajul corupţiei din învăţămînt, ne vom da seama dacă reforma din învăţămînt este una reală sau urmează a fi ajustată la una de carton ondulat şi la fel de socialist ca cel al socialiştilor.

De asemeni, un test important pentru PDL va fi reforma administrativă. Vom afla dacă PDL vrea o regionalizare adevărată, ca în Ţara Cantoanelor, sau doar o ţară a cartoanelor.

Un lucru e clar: carton vreţi, carton veţi mînca. (I’ll be back soon with another cartoon.)

● Socialistul Crin Antonescu: Cetăţenia este un moft

Nici nu apucă chirurgul Voiculescu să scoată copcile din sutura socialiştilor cu naţional-liberalii, operaţie de „depistare a cadrului”, prin care securistul neamului dădu formă unei lighioane politice numite simply USL, cînd, liderul hemicefal Crin Antonescu se şi trezi antracit din narcoză, vorbind dialectal în dodii socialiste de Carbonifer tîrziu. Recentul interviu acordat de Crin Antonsecu Gazetei Româneşti (scuzaţi typo) vădeşte o mentalitate profundă, specifică zbirilor penitenciari exasperaţi de faptul că deţinuţii încă mai respiră. Prin acreditarea şmotrului censitar ca bază de eligibilitate pentru dreptul de vot, Crin nu face decît să devină ventrilocul lui Iliescu – Ion Iliescu: cetăţenia – o vorbă de dînşii inventată… În inocenţa sa retorică, Crin a încercat să spîrcîie parafraz un panseu, dar ieşi una porumbella panseluţa din categoria: Cine nu papă bătăturică nu suge ochişor. Sunt curios ce părere are stimabilul parlamentar european, soţia gînditorului, despre exocrina endocrina ieşire a umoralului său soţ.

I-aş sugera lui Crin să se ia IMGB-şte de mînă cu Brînză – William Brînză – autor al mai multor gugumănii normative, cum ar fi uiumul de 1% perceput căpşunarilor pe remitenţele în sînge, transpirate spre ţară. O dublă impozitare motivată sofist şi oligarhic-umanitar. Crin ar putea să îl susţină pe acelaşi WB în promovarea proiectului de contingentare a exportului de cetăţeni în viu, prin scumpirea taxei consulare la depunerea cererii de renunţare la cetăţenia română, aliniindu-se astfel viziunii zootehnice despre lume şi viaţă a mentorului său, Ion Iliescu.

A pune banii în mod firesc, acolo unde ţi-e gura, iar nu unde ţi-e şpăgarul de partid şi de stat, duce, în viziunea mareşalissimului, la activarea art. 53 din Constituţie. Numai pentru atîta lucru? Dar, ce vorbesc? Dacă doar expirarea buletinului provoacă o cataclismă comparabilă, ce să mai zic de impactul altor propuneri de salvare a statului poliţienesc de inspiraţie plutocrată?

I-aş face lui Crin propunerea ca, înainte de a se îndesa ca muta-n clanţă, să se gîndească la faptul că, dacă partidul său, aşa mutant şi ticălos cum este, este oficial o persoană juridică de drept public, tot aşa, cetăţeanul este o persoană fizică de drept public. Dacă îi pretinzi cetăţeanului să îşi plătească (dublul) impozit pentru a-i permite să voteze, atunci, şi tu, ca partid politic, ar trebui să faci dovada plăţii impozitului global pe şpaga severină şi similarele, pentru a putea fi ales. Altfel, se cheamă că faci discriminare pe criterii politice, din moment ce dreptul de vot este unul politic, parte fundamentală a dreptului public.

I-aş aminti lui Crin că, istoric, votul cenzitar este caduc. Îl cred pe Crin că are obiceiul să doarmă prelung, şi să chiulească cu stil, însă între timp, dreptul de vot a trecut din portofel, în fiinţa omului şi e un drept negativ, înscris şi în DUDO. Cum să îl condiţionezi ca pe raţia de petrol lampant, de plata cotei de mei, mătură şi ştevie, aşa cum făceau amicii bolşevici ai lui Crin cu „chiaburii”, înainte de cooperativizarea socialist-ştiinţifică? Cît de tîmpit să fii să îţi tai craca de legitimitate prin restrîngerea unui drept fundamental negativ?

În final, mi-aş face o mea culpa autocritică şi tovărăşească. Mă autoînvinuiesc de naivitate, atunci cînd i-am cerut lui Crin Antonescu să analizeze obligativitatea cărţii de identitate din perspectiva unui contract de cetăţenie oneros. Iertaţi-mă, l-am supraestimat pe Crin Antonescu. Nu îl duce mintea decît la mangle politice. Şi acelea, în haită.

● Blogul şi buldogul

Posted in Drepturi individuale, Talanga de identitate by Marius Delaepicentru on 2011/03/09

Motto:

Iar stejarul, Ţepeş-doamne, îl ţinem doar pentru boieri.

(Alexandru Andrieş)

Oligarhii şi slugile lor executive, atunci cînd nu sunt proteici sunt tixotropici. În condiţii de calm teluric se arată fermi, dar se moaie brusc, şi îngroapă orice, chiar şi la un mic cutremur, cum ar fi cel de igienizare morală a unui partid.

S-a petrecut recent, la CNC al PDL, cu notabilităţile de viţă veche din capul PDL. Cînd cei 40 de mucenici (care pînă la urmă au fost trei) au pus problema amendării regulamentului cu clauza privind suspendarea din partid a membrilor trimişi în judecată, oligărhimea s-a făcut fleaşcă şi, cu excepţia premierului Emil Boc, a înhumat tixotrop şi unanim propunerea avansată de Monica Macovei. Surpriza vine de la mucenicul Baconschi, altminteri bine catehizat şi teologat politic. S-a lepădat precum Sf.Petru de Iisus. Bine, de la iude nu ne puteam aştepta la fermitate. Dar de la Baconschi!?… Şansele ca după o triplă lepădare să ajungi basileu/ suveran pontif sunt mai mici de 1:2000 de ani. Mă rog, n-ar fi primul ou prezidenţiabil căzut de sub cloşcă. Darwin mi-e martor.

Aşadar, legea e pentru căţei, iar nu pentru buldogi. Concluzia după şedinţa CNC este că numai oligarhii sunt cetăţeni, din moment ce ei pot rămîne în organigramă chiar dacă sunt penali, iar cetăţenii cu buletin expirat nu mai sunt cetăţeni din clipa în care le expiră buletinul. De ce nu mai sunt cetăţeni? Păi, dacă pentru oligarhii penali trebuie o mie de aprobări pentru a-i scoate din schemă, pe cetăţeanul de rînd îl poţi suspenda chiar fără să-i dai ceva la mînă. Cetăţeanul este apriori penal, atunci cînd, pe alocuri, nu de-a dreptul inexistent juridic. Şi eu am putut arăta tot experimental această nedreptate. Am mers la vot cu buletinul expirat. Şi m-au flituit ca pe muşte. Întrucît discuţia despre nemernicia normelor de organizare a alegerilor este prea lungă, puteţi face singuri comparaţia dacă urmaţi link-ul spre talanga de identitate.

Dar, să revenim. Mulţi se grăbesc să considere înfrîngerea tripletei suspomenite drept o înfrîngere definitivă. Cine cunoaşte însă valoarea unei victimizări, îşi poate da seama că războiul de-abia acum începe. Pentru a revela poziţiile inamicului nu trebuie decît să tragi o rachetă de iluminare. Monica Macovei a tras-o. Acum ştim că, filogenetic, grosul PDL nu diferă de PSD, PC, PRM şi PNL. Direcţia lui este aceeaşi. Ştim distanţa care ne separă de oligarhi. Artilerişti ca mine, ca tine, ca altul, calculează azimutul şi paralaxa. Urmează bombardamentul. Noi, cetăţenii, cu, sau fără buletin în termenul de valabilitate, suntem mai mulţi ca ei. Îi vom face prizonieri înainte de a fi noi înrobiţi cu totul de ei.

Ironic, imnul PDL conţine şi cheia. Soluţia. Loessul tixotropic a înghiţit cele trei pietre. Loessul va fi spălat de ape, iar într-o epocă geologică ulterioară, pietrele se vor ivi din nou. Noi suntem apa. La scară geologică, pietrele trec, apa rămîne. Panta rhei. Loessul trece, trovanţii rămîn. Aveţi nădejde, şi nu uitaţi cuvintele lui M.Gandhi:

“First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.”

● Bombonel înfăşoară falusuri în acte publice

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/02/25

Coropişniţa cu trei antene a început să ouă bombonele. Într-un elan revoluţionar de privatizare a statului, PSD a trecut la fapte. La fapte de corupţie.

Aflu de pe Hotnews că schema de extorcare de fonduri din buzunare private, propusă acum un an de fostul procuror penal Ponta, sub forma „reducerilor” preferenţiale, a ajuns deja în faza de alocare a codurilor de bare. Deşi fug de bare ca de dracul, socialiştilor le-a fost dragă mai mereu ideea de chilipir pe cartelă. După diplome cumpărate pe puncte, acum, fripturiştii socialişti au hotărît să stoarcă fonduri pe cartelă.

Întrebat de jurnalişti la ce magazie vor putea fi folosite*, , Adrian Năstase, într-un moment de excitaţie subcorticală, a replicat falnic: „la sex shop”.

––––––
* Dacă aş fi fost în locul jurnalistului aş fi întrebat care este mecanismul de decontare a diferenţei de TVA. Nu e singura necunoscută.

La vremea respectivă am arătat şi infracţiunile pe care PSD le plănuieşte.
Reiau aici doar apelul la legalitate:

1) Îi cer preşedintelui PSD să înceteze imediat raportul de putere dintre PSD (agresorul) şi agenţii economici (victima). Îi cer să înceteze imediat distribuirea şi valorificarea cardurilor de mafiot, şi să le retragă imediat pe cele deja distribuite. În caz contrar, cardurile vor fi utilizate drept probe împotriva iniţiatorului cooperativei.

2) Îi cer Consiliului Concurenţei să analizeze în ce mod indulgenţele de partid parazitează şi lezează libera concurenţă.

3) Le cer partidelor politice, în special celor ce-şi spun liberale, să-şi precizeze oficial poziţia faţă de cele prezentate.

4) Dacă iniţiativa a produs efecte, le cer DIICOT şi DNA să evalueze proporţia de: trafic de influenţă, şantaj, extorcare, uzurpare de poziţii oficiale, abuz în serviciu, evaziune fiscală, imixtiune brutală a politicului în afacerile private.

5) Chem agenţii economici (parte a cooperativei PSD sau potenţialele victime ale cooperativizării) la nesupunere civică. Iar în caz contrar, cer agenţilor economici din cooperativă să treacă pierderile înregistrate, ca articol de calculaţie distinct, în bilanţul contabil pentru Fisc, urmînd ca trimestrial, Fiscul să execute PSD la plata diferenţei de TVA. Le cer agenţilor economici vizaţi, ca ultim act de demnitate, să se autodenunţe la Parchet. Le cer agenţilor economici să reţină cardurile de mafiot în vederea cooperării cu Justiţia la întocmirea rechizitoriului. Au tot dreptul să o facă.

6) Îi cer Fiscului să treacă automat agenţii economici ai cooperativei pe lista de suspecţi de evaziune fiscală.

7) Îi cer Consiliului de Combatere a Discriminării să se autosesizeze şi să constate cum PSD instigă la discriminarea după apartenenţa politică, iar asta, la mai bine de 20 de ani de la abolirea sistemului politic socialist de sub puterea nelimitată a PCR.

● Fantoma lui Guţă Tătărăscu pe Dealul Arsenalului

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/02/06

Într-un fel, recent adălmăşita USL este produsul actualei Constituţii, ce permite virajul la un regim parlamentar pur, numai pe durata unei legislaturi, şi numai cu condiţia formării unei majorităţi absolute verificate electoral (v.art.103).

Desigur, aglutinarea cu pricina are raţiuni pragmatice (citeşte oportunism), cu bătaie scurtă, dar nefirescul ei nu o scuteşte de asemănarea structurală cu cioporul politic ce a dus la formarea guvernului Groza (martie 1945 – noiembrie 1946). Iar asta, fără scuza prezenţei lui Vîşinski şi a trupelor sovietice de ocupaţie. Oare mai trebuie să adaug că interesele ruseşti nu mai au nevoie de prezenţe chirilice, din moment ce se găsesc atîtea cozi de topor şi atîţia idioţi utili, cît să le satisfacă?

În cazul unui succes electoral în 2012, sunt curios cine îl va reîncarna pe Zăroni la Agricultură. Dar pe Teohari Georgescu la Interne? Şi ce ciutac/ tudor-popesc, pe Constantinescu-Iaşi, la Propagandă?

După găina vivipară, coropişniţa cu trei antene

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/02/06

Vă prezentăm în exclusivitate sigla electorală şi orificială a noii gînganii politice, clocită, eclozată, şi despupată în solul mănos al patriei, din curtea companiei Crescent Grivco.
Observaţi echipamentul de supravieţuire darwiniană*: puternice cazmale anterioare, musculoase bulane posterioare, privirea hotărîtă, bărbia voluntară, aripile de mare anvergură, infrastructura de palpare şi telecomunicaţii, inteligenţa politică, precum şi producţia de ouă.
(comitetul de părinţi)

––––––
* Nu, Darwin nu este membru în PNL. Mai încercaţi.

Noutăţi de ultimă oră
La închiderea ediţiei, din surse ce doresc să-şi păstreze IP-ul, am aflat şi sloganul electoral al noii creaturi. El este: Priboi înşine. Un slogan scurt, dar bărbătesc, mobilizator de averi pe numele soţiilor şi cumetrelor, aşa cum îi şade bine plutocratului underground.

Acknowledgement
Mulţumesc pe această cale maestrului Ion Cristoiu (cel ce deunăzi jelea Codreanu) pentru inspiratul titlu, numai bun pentru popularizarea ştiinţei în rîndul votanţilor PSD, PNL şi PC.

Tagged with: , , , , ,

Falansterul lui Ponta debutează cu 3000 de indulgenţe episcopale

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2010/04/29

Aţi aflat desigur despre iniţiativa preşedintelui PSD Victor Ponta, de cooperativizare politică a comerţului. Toate bune şi frumoase, însă se cuvine o discuţie principială, despre implicaţiile morale şi penale ale iniţiativei.

Ideea există demult*. Nouă este numai imixtiunea, făţişă şi trîmbiţată, a politicului în afacerile private, de la desfiinţarea Gospodăriei de Partid încoace. Fiind vorba despre o cooperativă heteroclită, în care natura uneia din părţi este clar politică şi legislativă, se impune definirea unui mecanism transparent de decontare a diferenţei de preţ unitar la vînzarea produselor şi serviciilor ce fac obiectul cardului (discriminator pe criterii politice). Mecanism pe care Ponta nu-l poate prezenta, pentru că e de aşteptat ca el să fie subteran. Lucru ce îi conferă iniţiativei un pronunţat caracter mafiot. Nu este sigur dacă dl. Ponta a studiat în Catania metodele de combatere a corupţiei, sau a fost acolo doar pentru diversificarea criminalităţii organizate. Azi într-o nouă prezentare, sub forma haiduciei cinice de partid. Dl. Ponta se pare că are probleme în a deosebi un partid politic de un sindicat. Fie el şi un sindicat mafiot.

Avînd în vedere consideraţiile de mai sus, cer instituţiilor statului următoarele:

1) Îi cer preşedintelui PSD să înceteze imediat raportul de putere dintre PSD (agresorul) şi agenţii economici (victima). Îi cer să înceteze imediat distribuirea şi valorificarea cardurilor de mafiot, şi să le retragă imediat pe cele deja distribuite. În caz contrar, cardurile vor fi utilizate drept probe împotriva iniţiatorului cooperativei.

2) Îi cer Consiliului Concurenţei să analizeze în ce mod indulgenţele de partid parazitează şi lezează libera concurenţă.

3) Le cer partidelor politice, în special celor ce-şi spun liberale, să-şi precizeze oficial poziţia faţă de cele prezentate.

4) Dacă iniţiativa a produs efecte, le cer DIICOT şi DNA să evalueze proporţia de: trafic de influenţă, şantaj, extorcare, uzurpare de poziţii oficiale, abuz în serviciu, evaziune fiscală, imixtiune brutală a politicului în afacerile private.

5) Chem agenţii economici (parte a cooperativei PSD sau potenţialele victime ale cooperativizării) la nesupunere civică. Iar în caz contrar, cer agenţilor economici din cooperativă să treacă pierderile înregistrate, ca articol de calculaţie distinct, în bilanţul contabil pentru Fisc, urmînd ca trimestrial, Fiscul să execute PSD la plata diferenţei de TVA. Le cer agenţilor economici vizaţi, ca ultim act de demnitate, să se autodenunţe la Parchet. Le cer agenţilor economici să reţină cardurile de mafiot în vederea cooperării cu Justiţia la întocmirea rechizitoriului. Au tot dreptul să o facă.

6) Îi cer Fiscului să treacă automat agenţii economici ai cooperativei pe lista de suspecţi de evaziune fiscală.

7) Îi cer Consiliului de Combatere a Discriminării să se autosesizeze şi să constate cum PSD instigă la discriminarea după apartenenţa politică, iar asta, la mai bine de 20 de ani de la abolirea sistemului politic socialist de sub puterea nelimitată a PCR.

–––––––-
* Există şi în Hiroşima iniţiative similare. Unele cu decontare internă, altele, fără. Un card fără schimb intern a fost emis chiar sub auspiciile unui ziar regional (Chuugoku Shinbun), dar condiţiile de cooperare se întind numai pe orizontală, fără vreun amestec al vreunei instituţii a statului. Iar echitatea rezultată din sistem este echitatea naturală, ce nu lezează niciuna din legile concurenţei. Chiar şi eu sunt parte într-un astfel de sistem, însă condiţiile de ieftinire în prăvălia mea rămîn strict la latitudinea mea. Niciun client nu poate invoca vreun argument extrapecuniar.

Lecţia de arivism – Ponta

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2010/02/22

Aplic aici un text postat în 2005 în altă parte. Se pare că încă de atunci am mirosit corect arivismul tînărului Ponta.

1998
(Biroul ministrului justiţiei)
Ministrul justiţiei: (către sfatul procurorilor) – Domnilor, e groasă cu corupţia. Avem nevoie de procurori tineri, nepătaţi, pe care să-i băgăm la înaintare. Nu se mai poate aşa! Domnul preşedinte Tinescu a pornit campania anticorupţie. Campania ne-a prins cu fundul gol. Şi pe noi, şi pe el. Faceţi propuneri.
Un procuror baban din sfat: – Păi, uitaţi, ne acordă italienii asistenţă nău-hau. Sunt gata să primească la specializare procurori tineri pentru lupta antimafia.
Un alt procuror baban din sfat: – Am io un băiat bun. Lucrează de vreo trei ani la judecătoria sect 1. Vă daţi seama că ştie toate mişcările din Primăverii. Ăsta ar fi bun să-i pună cu botul pe labe. Dar pentru asta trebuie detaşat la ICCJ. Că altfel, o să cedeze tentaţiei. Ştiţi cum e… Dacă nu-i plăteşti, nu găseşti la ei patriotism. Că noi o făceam din convingere şi pe vremea ailaltă. Da’ cu ăştia tineri e altfel.
Ministrul justiţiei: – Bine. Aşa facem. Dă-ncoace ordinul de detaşare să-l semnez.

(…)
2000
(Biroul ministrului justiţiei)
Ministrul justiţiei: (către sfatul procurorilor). – Ce facem, domnilor? Am pus oameni tineri, i-am trimis la specializare tocmai în Catania, dar rezultate, ioc!
Un procuror baban: – Păi, staţi, că nu-i aşa simplu. Ştiţi că metodele de lucru ale Caracatiţei sunt din ce în ce mai rafinate. Avem noi oameni tineri, dar ştiţi cum e. Experienţa le e cam subţire. Iar Monta, băiatul de-l trimeserăm la specializare în Italia, face el săracul multe. L-am pus să coordoneze şi Biroul de prevenire a spălării banilor. Însă îi trebuie dovezi concrete. Păi cine să i le dea, dacă toţi specialiştii sunt concentraţi asupra afacerii Narghileaua II? Pe de altă parte, nici Narghileaua II nu e de colea, că vine raportul de ţară şi n-am încheiat decît 8 capitole. Or, dacă se vede că ne zbatem, o să-nchidă şi Europa ochii.

(…)
2001
(biroul primului ministru. Premierul sună secretara)
Premierul
: – Da, să intre.
Monta: – ‘Trăiţi dom’profesor! Ce mai faceţi? Oo, aer condiţionat! Oho! Ce tablouri frumoase! Cred că costă o grămadă de bani! Le aveţi pe inventar?
Premierul: – Nu te-am chemat să-mi admiri tablourile. Avem de discutat chestii mai importante.
Monta: – Da, sigur! Care-i problema?
Premierul: -Ştii că eu te-am propus acum trei ani pentru specializarea aia contra mafiei. Cum îi zice… Mă rog, eu i-am zis procurorului baban să te propună. Ştii că aveam noi un diil mai vechi, cam de cînd urla o anumită parte a presei „Manase-Patru-Case”.
Monta: -Ah, da! Mi-aduc aminte. Păi, suntem chit, nu?
Premierul: – Ei, nu chiar. Am aflat că la Biroul de prevenire a spălării banilor e o adresă venită de la o bancă hapsburgică, cum că mi-au intrat nişte bani în contul ăla secret. Şi, dacă-i secret, aş vrea să rămînă secret.
Monta: – Da ce?, v-a pomenit careva ceva?
Premierul: – Deh!, lumea rea. E unu la spălarea banilor care n-are mamă, n-are tată. Îl cheamă Moşmondel. Nu că mi-ar fi frică de el, dar n-ar da deloc bine. Ne-am zbătut atîta să cîştigăm alegerile… Să mă-mpiedic eu de atîta lucru, eu, care am făcut atîtea lucruri bune pentru ţară? Cum mi-ar sta? Se compromite stînga în ţara asta, şi vin iar legionarii la putere!
Monta: – Gata, gata, dom’ profesor! S-a terminat demult campania electorală. Deci, cine v-a pus să vă atingeţi de moştenire înainte ca baba să fi murit?… Dar ca să nu ziceţi să sunt băiat rău… Deci, să fim pragmatici. Ce oferiţi?
Premierul: – Păi, ca de obicei, zece procente din valoarea tranzacţiei.
Monta: – Glumiţi! Scrie pe fruntea mea „prost”? Scrie pe siviul meu „filantrop”? Dom’ profesor! Eu, să fiu sincer, am cam obosit să tot umblu după borfaşi. Am nevoie de o mică refacere. Mai am de dat şi doctoratul… Apropo, n-aveţi un băiat să-mi scrie şi mie teza de doctorat? Că sunt cam surmenat de atîta anticorupţie. Apoi, m-am gîndit că poate aveţi ceva, un post de secretar de stat. Poate vreţi să vă întăriţi poziţia în PDSR, să vă scoateţi investiţia… Nu ştiu. V-aş putea ajuta la mulgerea mai lină a baronimii. Cred că cu pregătirea mea de jurist aş inspira destulă teamă ca să puteţi strînge zeciuiala fără probleme. Puneţi-mă şef de control pe lîngă primul ministru şi gata. Îl dau afară şi pe Moşmondel. Nu vă pot garanta însă că scrisoara hapsbugică se va putea evapora cu totul. Dar, nu-i aşa, între timp, lucrurile se mai şi prescriu…
Premierul: (cu chipul relaxat subit) – Bine mă. (rîzînd) Dă-ncoace hîrtiile. (semnează)

(…)
2002
(Biroul primului ministru)
Monta: – ‘Trăiţi! Am adus raportul despre Crapul. Ce facem? Că văd că s-a privatizat. I s-a urcat şefia la cap. Cere mult mai mult decît înmînează partidului. Îi înfigem un flagrant?
Premierul: – Mi-e frică c-o să răsune prea tare. C-o să se descopere toată schema.
Monta: – Nicio problemă! Oricum, presa îşi va pune doar întrebările permise. Cine să facă investigaţiile? Că mardeiaşii noştri au răspîndit deja mesajul. Ăla de la Ino Ardelean. Dacă va apărea ceva, aia va fi numai de la Cei trei „analişti” tenori. Cristieras, Cristomingo şi Stănerotti. Păi ăştia mănîncă cel mai mult buget de publicitate. De ce să nu-i folosim? Că doar sunt banii ţării.
Premierul: – Ai dreptate. Că altfel, renegociem contractele de publicitate. Şi dacă-l înfundăm pe Păvăcrap, scăpăm şi de Iaban Mităilescu. Că-s mînă-n-mînă. I-am mirosit c-o pun de-un puci. Auzi? Încă n-a terminat Opisan subordonarea presei din judeţ? Hai, măi, ce-o fi aşa greu să-i mătrăşească pe gălăgioşii ăia? Oricum, mulţumesc pentru raport. Ţi-am pregătit o surpriză de ziua ta. Te fac preşedintele tineretului social-democrat.
Monta: – Merge şi-aşa. Nu e chiar cum ne-am învoit, dar, ţinînd cont că nu mai e mult pînă la prescrierea deranjului hapsburgic…
Premierul: – Păi mai ai şi tu răbdare, că nu te pot face vicepreşedinte aşa dintr-un foc. Sunt proceduri, stagii, statutul partidului. Bate şi la ochi… Fă cum zic io, şi-o să ajungi şi vicepreşedinte.

(…)
2003
(Biroul primului ministru)
Monta: – Dom’ profesor, aparatul e prea încărcat cu babalîci. (flutură ultimul sondaj de opinie făcut de institutul Salin Termodorescu) Tinerii sunt deja nerăbdători să intre în Europa cu galoanele pe ei. Trebuie să mai scoatem din babalîci.
Premierul: – Bună idee! Ar da bine la imagine. Ne presează şi partidul socialist european. (chicotind) Era să zic internaţionala comunistă. Ce criterii propui?
Monta: – Deci, la cursul de medicină legală, la noţiuni de antropometrie, am învăţat să deosebim indivizii între ei ca cadavre. Deci, io zic să băgăm ca criteriu, circumferinţa guşii. Că nu dă bine cu social-democraţia. Cu cît mai guşat, cu atît mai puşcăriabil. Harşti! Cadavru politic. Mai zic că şi suprafaţa locativă ar fi un criteriu. Dar mai bine facem un punctaj, şi lăsăm organizaţiile de bază să decidă. Ca să fie democratic. Uite, Tichie ar cădea la ambele examene.

(…)
2004
(Biroul premierului. Monta, vicepreşedintele partidului, dă buzna)
Monta: – E groasă. Tinerii din partid se răscoală. Să fiu sincer, cu pregătirea mea de jurist, nu ştiu cum să le canalizez energiile creatoare. Le-am dat tricouri cu Che Guevarra, dar mi-e să nu se radicalizeze. Şi acum nu mai sunt nici şeful tineretului.
Premierul: – Promite-le şi tu că or să fie mai bine reprezentaţi în parlament. Dar să arate că merită.
Monta: – Io le-am propus să lăsăm calculatoarele să decidă la alegerile interne. Apropo, io ce circumscripţie să-mi trag? Că după cîte am făcut io pentru ţara asta, cred că merit şi io.
Premierul: – Păi, Gorjul e bine? A rămas liber după ce l-am schimbat pe Tichie.
Monta: – E bun şi-ăla. Mie mi-ar fi fost mai pe potrivă Bucureştiu’, ca să nu rîdă Traciana de mine, dar acum, pot să zic nu? La pregătirea mea de jurist… Apropo, mai trăieşte băbătia? (pleacă fredonînd: Mărioară de la Gorji/ [size=9]Ia la neica fo doi zloţi[/size]/ [size=7]Şi nu te iubi cu toţi…[/size]
Premierul: (în gînd) – Şi totuşi mi-e simpatic băiatul ăsta cu profil de Tituleţ. Oare cît mai am pînă la prescripţia aia?

Tagged with: , , ,

● Paşaport şi paşaportare

Posted in Paşaport şi paşaportare, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2010/01/09

Textul de mai jos a fost inclus iniţial în memoriul trimis ministrului de externe Diaconescu la 18 iunie. Întrucît problema, deşi pare rezultatul minor al unui incident banal, este în realitate una complexă, am căutat să separ lucrurile. Nu ştiu cît am reuşit. 🙂

Cerere de derogare

Ţinînd seama de gravele implicaţii legale şi morale, ridicate de incidentul Tokio, vă rog, domnule ministru, să vă autosesizaţi, şi să trimiteţi o derogare la Consulat, prin care să dispuneţi modificarea procedurii la eliberarea unui nou paşaport în cazul meu. Vă comunic că prezenţa mea în carne şi oase pentru identificare este un fapt, iar confirmarea identităţii, sosită de la MAI, se află în custodia Consulatului încă din 11 iunie 2009. În baza principiului lucrului judecat (sau similarul) a doua prezenţă a mea la ghişeu este redundantă şi contrară voinţei mele. Vă rog să mă consideraţi paralizat. Paralizat de frică. De aceea, vă rog să aveţi amabilitatea să specificaţi expres în derogare, că, pînă la epuizarea procedurii, schimbul de acte dintre mine şi Consulat, se va face prin Japan Post – serviciul poştal jurnalizat – pe teritoriul Japoniei, şi pe cheltuiala mea. În caz contrar, consider condiţionarea eliberării paşaportului de prezenţa mea în carne şi oase la Consulat, drept repatriere împotriva voinţei mele. Precedentul procedural creat prin derogare, va sta, în viitor, la fundamentarea modificării practicii curente la toate misiunile consulare din jurisdicţia MAE.
Stimate domnule ministru, vă ofer prilejul să uşuraţi situaţia administrativă a românilor din străinătate, în relaţie cu statul român. Vă conjur, nu pierdeţi prilejul!
Vă mulţumesc

%d blogeri au apreciat asta: