Fără buletin

▲ Comuniune de cartier

Posted in Chestii, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/12/15

Duminică furăm convocaţi de chonaikai la mochitsuki.

Trebuie spus că fiecare cvartal are cîte un parc de joacă şi cîte un sediu al Adunării de Cartier* (AC), situat de regulă în vecinătatea parcului. Sediul este polivalent. Locuitorii au posibilitatea să discute acolo problemele comunităţii, să se organizeze în cluburi tematice, să pună la cale diverse acţiuni.
În unele parcuri din apropierea şcolilor pot fi găsite şi sediile şcolilor de după şcoală, pentru copiii din clasele I-VI. Cîte o clădire modestă, construită din materiale uşoare, cu două, trei, încăperi. Acolo copiii îşi fac temele, şi tot acolo li se serveşte şi o gustare. Iar cînd e vremea bună, se pot juca supravegheaţi în parc.

Cum ziceam, mochitsuki. Constă în aburirea orezului şi pisarea lui cu un mai, într-o piuă de piatră. Rezultă o masă cauciucoasă, ce se modelează în mici turtiţe, numite mochi (bisilabic: moci). Cînd sunt proaspete, se adaugă în diverse fierturi. Mochitsuki este un obicei de iarnă, ce pare să aibă legătură cu religia shinto. Ar fi echivalentul tăierii porcului.

Mă sculai ca de obicei pe la ora 10, îmi luai aparatul foto şi mersei la locul faptei. Soţia şi fiul meu erau acolo încă de la ora 8. Sărbătoarea era în toi.

Femeile trebăluiau prin sediu, pregăteau ingredientele pentru tonjiru** şi pentru zenzai***.
Le-am surprins cînd terminaseră treaba şi savurau tonjiru.

Altele erau la post în spatele mesei de distribuţie:


Cînd am ajus eu, zenzai se isprăvise. Kiri-kun, un plod din vecinătate mîncase trei străchini de zenzai, se mozolise tot, şi dormea în spinarea bunicii, în bătaia soarelul ca de toamnă.

Bărbaţii făceau muncile „periculoase”. Unii întreţineau instalaţiile de aburire.

După cum puteţi vedea, seamănă cu nişte coloane de distilare de la Brazi. Să ne apropiem:

Un cazan gulerat, focărit direct, cazan pe care se aşează două module cilindrice, cu talere perforate (cele de aluminiu) sau cu grătar de stinghii (cele de lemn). Pe talere se întinde o pînză rară, peste care se aşterne un pat de boabe de orez (muiat în prealabil) iar în cap, un capac. Aburul din cazan trece prin paturile de orez. Cînd orezul devine sticlos, cu consistenţa gumei de şters, se demontează un modul, se apucă pînza de colţuri şi se răstoarnă conţinutul în piuă.

Şi se bate, şi se bate… Asistentul are misiunea să întoarcă masa de mochi între două izbituri. Ca demulant se foloseşte mîna udă.

Cînd e gata, aluatul se trece pe planşeta de modelat, făinată cu amidon de cartof. Şi intră în jurisdicţia copiilor.

Ceilalţi participanţi se simt ca acasă:

Copiii nu au voie la leagăne. Toate aparatele de joacă sunt „sigilate”. În lipsa lor, copiii îşi fac de lucru:

…sau practică street art:

cam ca gaşca asta de „artişti”:

Dar, să revenim la ale noastre. La rîndul meu, imi suflacai mînecile şi pusei mîna pe mai. Pisai ultimele 5 şarje. (mie nu-mi făcu nimeni vreo poză…)

Mă rog, pe la ora 13, adunarea s-a spart. Cocoţat pe tobogan, am surprins ultimele lopeţi de cenuşă.

Aşa arăta parcul după ce s-a terminat sărbătoarea.

Au mai rămas în sediul asociaţiei doar organizatorii, la o bere, la un schimb de impresii şi la retuş.

Pe la ora 15, cu toţii au plecat la casele lor, împărţind frăţeşte gunoiul, pentru a-l depune a doua zi regulamentar.
(sfîrşit)
––––––––––––-
Hopa! nu sunt sigur că v-aţi prins de funcţia subsidiară a reuniunii de duminică. Dacă priviţi din nou imaginile, veţi găsi o mare asemănare cu o tabără de sinistraţi. Trebuie să recunoaştem, o tabără bine articulată.

Acum aţi înţeles în ce a constat marea prostie a televiziunilor mogulare, (Realitatea TV, şi Antenele) de prin martie, cînd ţămbăluiau pe tema importului de japonezi sinistraţi? 😀

––––––––
* Adunările de Cartier sunt un fel de asociaţii de locatari, organizaţii fără personalitate juridică, menite a închega comunităţi de mici dimensiuni. AC organizează de regulă sărbători şi întreceri sportive de interes ultralocal. Aş zice, punctual. Tot în AC se hotărăsc şi regulile de depunere a gunoiului, precum şi eventualele patrule cetăţeneşti în cazul în care se semnalează fapte antisociale în spaţiul public.
În vacanţa de vară, copiii sunt atraşi la gimnastica de dimineaţă. Cei cu „fişa de pontaj” completă primesc şi un te-miri-ce (dulciuri), ca premiu.
Cotizaţia este modică. Oricine îşi permite să o achite.
** Tonjiru ar fi literal zeamă de porc: o fiertură de carne de porc tăiată foarte subţire, cu legume (ridiche lungă, morcov, rădăcină de brusture, hakusai etc.) cu miso (soia fermentată) la care se adaugă ghimbir ras mărunt. În tonjiru se pot adăuga paste făinoase. De data asta, a fost mochi.
*** Zenzai este o fiertură de fasole mică roşie (azuki) bine îndulcită. Se serveşte caldă, fie cu mochi, fie cu găluşcuţe de amidon, fierte. Originea se spune că ar fi la Izumo, un oraş de pe coasta Mării Japoniei, din judeţul Shimane, unde se află patriarhia religiei shinto, şi unde ar fi fost pronunţat iniţial shinsai (sărbătoarea zeului/zeilor). Cuvîntul a suferit o distorsiune în drum spre capitala veche (Kyoto).

Anunțuri

● Aştept bilanţul televiziunilor rupestre: RTV şi Antenele

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/11/24

Întrebarea pusă de mine la 27 martie, persistă. Presupunînd că Realitatea TV a găsit spaţiul locativ pentru plasarea ipoteticilor japonezi imigranţi, a găsit şi chiriaşii?

Pînă la urmă cîţi japonezi sinistraţi au găsit (şi pricopsit) instituţiile celei de-a IV-a puteri în stat, după verboasa campanie de la finele lunii martie?

Niciunul? Thii, ce proşti fură cei ce puseră botul la discursurile autoflatante vînturate de mogulizoare! Acum oricine îşi poate da seama de ipocrizia ce domină viaţa publică din România.

● Să tratăm spasmofilia cu microfonul

Posted in Chestii, Drepturi individuale by Marius Delaepicentru on 2011/04/15

Recenta relatare în direct de la (spasmo)filiala Urlaţi a postului Realitatea TV a fost cît se poate de instructivă. Publicul român a aflat pe viu cum sunt instruite gazetarele răcane să acorde primul ajutor atunci cînd văd un om căzut lipotimic: îi pun microfonul căpătîi. Şi o fac cu sînge rece, şi cu mîna dreaptă în buzunar, bătînd nerăbdător din picior, ceea ce mă duce la singura concluzie logică: lipotimia a fost regizată. The show must go on. Pe cînd proba de aruncare cu placenta în faţa camerelor TV?

Această opinie este o frondă la ameninţările cu crize de procesomanie apoplectică venite din partea unei gazetare principale a postului citat. Îi invit pe toţi bloggerii care cred că a fost o înscenare să o afirme clar. Domnilor, Urlaţi.

Îi recomand gazetarei principale ca, înainte de orice, să le ceară iertare telespectatorilor pentru nesimţirea reporterului, a operatorului şi a regizorului tehnic. Şi după aceea mai vedem şi cum e cu deontologia jurnalistică şi cu chestiile fine, cum ar fi dreptul la intimitate pe care orice om rămas fie şi momentan fără cunoştinţă îl are. CNA? Şo, pe ei!

Bonus: Moartea lui IP. La cererea unui grup de bugetari, permiteţi-mi să postez un mesaj din groapa cu lei publici risipiţi de academicii români. Luaţi, de comparaţi IP-uri. ↓
inetnum: 193.231.26.0 – 193.231.26.255
netname: UNIVAGRO-IASI-RO
descr: The University of Agronomy and Veterinary Medicine Iasi
country: ro

Cîţi japonezi sunt gata să emigreze?

Posted in Teste by Marius Delaepicentru on 2011/03/27

Iritat de ipocrita şi nerealista „acţiune umanitară” a Realităţii TV, de adopţie a japonezilor ajunşi chipurile, „maidanezi” şi dornici de a imigra în România, am luat Yomiuri shinbun de alaltăieri, (ediţia pe hîrtie) unde am găsit rezultatele unei anchete pe 100 de persoane sinistrate aflate încă în adăposturile provizorii primare. Desigur, anchetele jurnalistice nu sunt precise, dar pot da o măsură satisfăcătoare a „salturilor calitative”. Fie ele şi salturi peste mări şi ţări.

La data anchetei (24 martie) se aflau în aproape 2000 de adăposturi, 245.689 persoane refugiate (inclusiv cele din motive nucleare).
70% declară că vor să se întoarcă la locul de unde s-au refugiat. Asta înseamnă că „bazinul de elecţie” pentru Realitatea TV se reduce dintr-un foc la sub 73.600 persoane din moment ce doar 24% spun că nu mai vor să se întoarcă. Ceea ce în cifre ar însemna mai puţin de 59.000.

Să vedem şi alte detalii din tablou.

98% din repondenţi au casele distruse. (avantaj RTV)
Persoane cu rude de gradul I moarte/ dispărute: 12%.

Răspunsul la întrebarea; Dacă vi s-ar propune să vă mutaţi în grup în altă parte, aţi face-o? arată aşa: Da – 41%. Nu – 48% Altele – 11%.

Credeţi că localitatea poate fi reconstruită? Da – 48%. Nu – 36%. Altele – 16%.

Starea sănătăţii:
65% se declară sănătoşi. 34% suferă de: oboseală (13) anorexie (2) insomnie (15) tulburări emoţionale (3) hipertensiune (5) altele (8) (răspunsuri multiple).

Ce aşteaptă refugiaţii ca ajutor guvernamental? Sprijin la găsirea unui loc de muncă (21) sprijin la reconstrucţia casei (70) ajutor economic (50) ajutor medical (18) ajutor pentru îngrijirea bătrînilor (8) ajutor pentru educaţie (11).

O mică discuţie

Din răspunsuri ne putem da seama că majoritatea refugiaţilor sunt relativ sănătoşi, dornici să se întoarcă în locul de baştină, dornici de muncă, dornici să îşi reconstruiască locuinţele. Lotul celor susceptibili la emigrare trebuie căutat în rîndul insomniacilor, obosiţilor, instabililor emoţional, al celor rămaşi fără rude, sau al celor care nu mai aşteaptă nimic de la guvern. E de notat că ultimii sunt de negăsit în statistică, ceea ce arată mai degrabă dorinţa de a rămîne, decît pe cea de a emigra. Altminteri, dorinţa de a primi de la guvern un bilet de avion ar fi figurat în răspunsuri. În plus, cei dispuşi să se (stră)mute nu e clar dacă ar face-o mai la deal, în altă prefectură sau în altă ţară. În orice caz, nu ar face-o decît în grup, aşa cum au fost educaţi să acţioneze de cînd se ştiu.

Întrebarea persistă. Presupunînd că Realitatea TV a găsit spaţiul locativ pentru plasarea ipoteticilor japonezi imigranţi, a găsit şi chiriaşii? După măcănit, pare că RTV a lăsat-o jos.

––––––
Informaţi despre, şi consideraţii pe marginea situaţiei din Japonia postcataclism, în coloana de comentarii.

● Apel către lichelele copy-paste

Posted in Drepturi individuale by Marius Delaepicentru on 2011/03/20

Dragi televizori, dragi televizoare, stimaţi cetăţeni:

Mă adresez vouă cu mulţumiri, pentru modul profesionist în care aţi manevrat guzganul din dotare întru informarea la termen şi fără pierderi a publicului vostru captiv, la întreaga capacitate a ridicolului. Aţi păstrat acurateţea informaţiilor furnizate de mine, pînă în cele mai mici amănunte, erori dactilo şi de redactare, fapt pentru care nu vă pot fi decît recunoscător. Vă fac cadou „exclusivităţile” trase la indigo. Gratis. Însă e bine ca cetăţenii să ştie că ceea ce eu am postat pe blog nu a iscat vreo exclusivitate mai mare de 30 de secunde între voi. Am repartizat echitabil toate informaţiile. Aceleaşi informaţii. V-am aliniat. Iertaţi-mă, v-am dat numai un robinet. Nu e vremea vedetismelor.

Desigur aţi avut şi lipsuri. Numai cine nu copiază nu promovează. Dar vă iert. Nu înainte de a vă dojeni.
V-a lipsit discernămîntul în deosebirea unei explozii nucleare de una chimică. Însă nimeni nu s-a născut învăţat.
Aţi lansat campanii ipocrite de colectare a unor iluzorii japonezi emigranţi, omiţînd că insecuritatea tectonică nu este un motiv de emigrare comparabil cu lipsa libertăţii, a normalităţii, a gestului simplu, a vorbirii cuminţi, a funcţionarului politicos, a cîinelui bine strunit, a legii drepte, scrise simplu şi clar (în limba oficială a statului iar nu în păsăreasca de barou).
Cum veţi putea rezolva disonanţa cognitivă la primirea unor ipotetici, şi bănoşi cetăţeni japonezi imigranţi, cînd deunăzi, tot domniile voastre descriaţi defetist şi isteric, neputinţa general-citadină de a proteja un cetăţean japonez de colţii unui mortal maidanez? Cine credeţi că e atît de tîmpit încît să pună botul la gargara unor venali ţepari mediatici, cînd el are de reclădit o ţară?

Dacă tot vă furnică fiorul să ajutaţi emigranţi, daţi un telefon în Lampedusa. Veţi găsi acolo virtuali imigranţi care să corespundă prototipului. Minus ikebana.

Acum, vă puteţi ridica roaba de bănet de la plutocrat. Fără nicio remuşcare. Veţi fi nişte viermi verboşi. Vă e ruşine şi nu ştiţi încotro s-o luaţi? Iată, aveţi alternativă:

Lăsaţi roaba de bănet şi demisionaţi. Veţi dormi mult mai bine. Dar odată eliberaţi, veţi dormi mai puţin. Mult mai puţin.
E drept, se vor găsi alţi fripturişti, dar pe care îi veţi putea arăta cu degetul deîndată ce vă veţi recîştiga demnitatea. Pînă cînd şi ei îşi vor descoperi propria lor demnitate. Şi tot aşa, pînă cînd întregul popor gazetar va deveni niţel japonez. Nu e nevoie de aport genetic pentru asta.

Succes!

Cîrciumar Marius Mistreţu
Hiroşima

Bancuri de probă în terato-ginecologia media

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/01/11

Că media-trusturile lui Nuşulică nasc monştri cu certificate obstetrice, nu e un secret. Recent, unul din bancurile răsuflate colportate de Realitatea TV s-a referit la contabilitatea unui europarlamentar, în termeni cît se poate de amatoristici, dacă nu de-a dreptul răuvoitori. RTV acredita, nici mai mult nici mai puţin, ideea că deputatul Traian Ungureanu s-ar fi pricopsit pe căi oculte. Cu alte cuvinte, trepăduşii de la RTV aplicau aceleaşi criterii de pricopseală pe care ei înşişi le fructifică atunci cînd îşi ridică roabele de bani negri din puşculiţa lăuzei Sorin Ovidiu Vîntu.

Acuma, oricine a trăit în capitalism ştie că, fie că desfăşori o activitate lucrativă, fie că nu, atunci cînd ai o interfaţă publică, ai şi nişte bani de care nu te poţi atinge fără să te bazezi pe un purcoi de chitanţe şi acte justificative. Cu alte cuvinte, ai bani la dispoziţia ta, dar şi bani aflaţi de jure şi de facto în custodie. Aşa de pildă, TVA şi taxa regională figurează în actele mele contabile ca bani în custodie, pînă la vărsarea lor către stat. Tot aşa, şi bugetul la dispoziţia deputatului are o parte intangibilă.

Trustul RTV a acreditat ideea că Traian Ungureanu s-ar fi pricopsit la Bruxelles cu suma globală, cînd de fapt, mai puţin de 30% îi aparţine. Restul, nu. Restul sunt bani pentru care dă socoteală la biroul de contabilitate al Parlamentului European.

Pentru demontarea făcăturii media suspomenite, vă invit să citiţi dezminţirea dată de TrU. Bineînţeles, RTV nu-i va fi publicat-o niciodată, din moment ce bazele mafiote ale organizării postului TV nu i-o permit.

%d blogeri au apreciat asta: