Tinereţea legionară a lui Hachiko
Recentul val de pudibonderie ce a lovit „corul măicuţelor samuraie”, dar ţintind resentimentar tinereţea legionară a unei venerabile feţe bisericeşti, precum şi judiciosul articol semnat de Alin Fumurescu pe Contributors.ro, m-au determinat să mă bag şi eu în seamă.
Mulţi din generaţia mea îşi amintesc filmul Povestea lui Hachiko. A fost un „long-seller” pe ecranele româneşti. Pentru cei născuţi mai tîrziu, în linii mari, e vorba despre un cîine din rasa Akita, trăitor în curtea unui profesor universitar din Tokio. Cîinele avu o tinereţe fericită în fidelitatea sa. În fiecare zi, la oră fixă îşi aştepta săpînul în faţa ieşirii din gara Shibuya şi îl conducea acasă. A urmat moartea stăpînului, înstrăinarea casei, şi încredinţarea lui Hachiko altcuiva, odată cu plecarea văduvei în Nord. Cîinele a fugit de la noul stăpîn, a devenit maidanez, dar a continuat tot restul vieţii să-şi aştepte zilnic, la ora obişnuită, stăpînul. Aţi zice că nu are nicio legătură cu totalitarismele. Are. Povestea a fost folosită de propaganda statului militarist, ca exemplu de devotament faţă de Împărat. Se potrivea mînuşă misticii vremii.
Ne-am fi aşteptat ca, odată cu democratizarea ce a urmat înfrîngerii Japoniei în războiul din Pacific, peste povestea lui Hachiko să cadă o burqa. Dimpotrivă. Nu numai că locul din memorie nu a fost „lustrat”, dar Hachiko are monument de bronz într-un mic scuar din Shibuya, chiar în faţa gurii de acces, care de altfel îi poartă numele. Aşadar, die Gedanken sind frei. Şi aşa şi trebuie să rămînă.
Pregătisem un alt „studiu de caz”, însă mi-a luat-o Hachiko înainte. Cred totuşi că e util să vă semnalez un cîntecel datînd din „tinereţea legionară” a lui Hachiko. Titlul tradus ar fi: Luni, luni, marţi, miercuri, joi, vineri, vineri. Aşa sunau zilele săptămînii pentru marinarii militari. Altfel spus, serviciul permanent în slujba patriei. Este un marş, ca mai toate producţiile muzicale din preajma războiului. (Ce nu era marş era elegie. Restul? Artă „decadentă”, dosită de cenzura militară.) Am pregătit 4 versiuni, în ordine:
1) versiunea originală publicată la Polydor,
2) în interpretarea unui cor de veterani de Marină,
3) în interpretarea unui grup umoristic (Drifters),
4) o versiune pentru karaoke.
Ar mai fi fost şi altele, dar mă opresc aici. Vizionare plăcută!
Urmează inserturile:
● Fantoma lui Guţă Tătărăscu pe Dealul Arsenalului
Într-un fel, recent adălmăşita USL este produsul actualei Constituţii, ce permite virajul la un regim parlamentar pur, numai pe durata unei legislaturi, şi numai cu condiţia formării unei majorităţi absolute verificate electoral (v.art.103).
Desigur, aglutinarea cu pricina are raţiuni pragmatice (citeşte oportunism), cu bătaie scurtă, dar nefirescul ei nu o scuteşte de asemănarea structurală cu cioporul politic ce a dus la formarea guvernului Groza (martie 1945 – noiembrie 1946). Iar asta, fără scuza prezenţei lui Vîşinski şi a trupelor sovietice de ocupaţie. Oare mai trebuie să adaug că interesele ruseşti nu mai au nevoie de prezenţe chirilice, din moment ce se găsesc atîtea cozi de topor şi atîţia idioţi utili, cît să le satisfacă?
În cazul unui succes electoral în 2012, sunt curios cine îl va reîncarna pe Zăroni la Agricultură. Dar pe Teohari Georgescu la Interne? Şi ce ciutac/ tudor-popesc, pe Constantinescu-Iaşi, la Propagandă?
După găina vivipară, coropişniţa cu trei antene
Vă prezentăm în exclusivitate sigla electorală şi orificială a noii gînganii politice, clocită, eclozată, şi despupată în solul mănos al patriei, din curtea companiei Crescent Grivco.
Observaţi echipamentul de supravieţuire darwiniană*: puternice cazmale anterioare, musculoase bulane posterioare, privirea hotărîtă, bărbia voluntară, aripile de mare anvergură, infrastructura de palpare şi telecomunicaţii, inteligenţa politică, precum şi producţia de ouă.
(comitetul de părinţi)
––––––
* Nu, Darwin nu este membru în PNL. Mai încercaţi.
Noutăţi de ultimă oră
La închiderea ediţiei, din surse ce doresc să-şi păstreze IP-ul, am aflat şi sloganul electoral al noii creaturi. El este: Priboi înşine. Un slogan scurt, dar bărbătesc, mobilizator de averi pe numele soţiilor şi cumetrelor, aşa cum îi şade bine plutocratului underground.
Acknowledgement
Mulţumesc pe această cale maestrului Ion Cristoiu (cel ce deunăzi jelea Codreanu) pentru inspiratul titlu, numai bun pentru popularizarea ştiinţei în rîndul votanţilor PSD, PNL şi PC.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
7 comments