● Biocenoza urbană
Informaţii despre cutremurul din largul pref. Miyagi, de la ora 23:35, pe coloana de comentarii.
––––––––––
(Articolul propriu-zis)
Nu e nevoie să vă descriu în detaliu vietăţile ce la un moment dat circulă prin spaţiul urban. Voi încerca doar o clasificare după utilitate şi inocuitate. Mă voi referi la fauna urbană liberă.
Am denumit utile animalele ce satisfac parţial sau integral conceptele de Bine şi/sau de Frumos. După utilitate, animalele urbane pot fi: utile (aproape) necondiţionat (ex: cîrtiţa, broasca, păsările insectivore, şopîrlele şi năpîrcile, precum şi cîteva specii de şerpi) utile condiţionat (ex: pisica, cioara, turtureaua) decorative condiţionat (ex: lebăda, veveriţa, căprioara, barza, turtureaua, vrabia, liliacul) decorative necondiţionat (ex: păsările cîntătoare, crapul ornamental, peştii de apă dulce) dăunătoare (ex: gîndacul de bucătărie, musca, ploşniţa de casă, termitele şi cariii, rozătoarele de casă, nurca şi nevăstuica, unele specii de fluturi) respingătoare (limaxul, mustelidele, ploşniţa de cîmp) feroce (ex: cîinele, mistreţul, ursul) sîcîitoare (ex: ţînţarul, unele coleoptere băgăcioase). Mă opresc aici.
Desigur, o clasificare unitară este greu de făcut. Unele specii pot fi decorative dar feroce. Altele pot fi decorative în număr mic, dar periculoase în număr mare (turtureaua, vrabia) Unele pot fi respingătoare (cioara, guşterul), dar controlează efectivul altor vietăţi potenţial periculoase (turtureaua, şoarecele, musca). Altele pot fi frumoase dar urît mirositoare (ex: dihorul, sconcsul) Unele specii pot fi neutre, dar pot la un moment dat să îşi facă cuib pe stîlpii de cale ferată, provocînd scurtcircuite ce perturbă transportul. Altele imită sunete umane şi pot încurca circulaţia în triaje (ex: mierla, cioara). O populaţie numeroasă de păsări simpatice, dar în preajma unui aeroport poate provoca şi catastrofe aeriene. De asemeni, o suprapopulare aviară poate mări pericolul de transmitere a unor molime la om. Păsări simptice altminteri (turtureaua, rîndunica) cu excrementele lor pot murdări sistematic monumente sau coroda structuri metalice. Animale libere blînde dar masive (ciuta, calul, vaca) pot provoca accidente rutiere mortale. Unele animale pot fi chiar utile sau decorative, dar cu comportament imprevizibil, de multe ori agresiv cu femeile şi cu copiii (cioara, şoimul, cîinele, maimuţa). Unele animale domestice (turtureaua, cîinele) nu sunt periculoase, dar, odată lăsate libere pot provoca daune. Fie prin prolificitate, fie prin ferocitate.
După cum v-aţi dat seama, o biocenoză urbană are echilibre naturale, dar are şi dezechilibre naturale. Cu cît o specie este mai lipsită de duşmani naturali, cu atît mai periculoasă devine pentru om. Iar campioanele mai degrabă prin frecvenţă decît prin intensitate, sunt termitele şi cîinii.
Dezechilibrele naturale costă bani. Costă bani şi dacă le lăsăm aşa cum sunt, costă bani şi corectarea lor. Dacă de pildă avem o casă de lemn pe care tocmai au invadat-o termitele, fie o lăsăm aşa, şi îi scurtăm durata de utilizare la 70% din cea nominală, fie cheltuim ceva bani pentru dezinsecţia ei. Aşadar, mai devreme sau mai tîrziu, trebuie să scoatem bani în oricare din opţiuni. Doar cuantumul şi buzunarele receptoare sunt altele.
În cazul cîinilor vagabonzi, cheltuiala pentru combaterea lor este preponderent din bani publici. Dar nici paguba din buzunarele private nu este de neglijat.
Dacă pe mine mă muşcă un cîine vagabond hrănit de coana Frusina de la parter, banii de tratament îi plătesc şi eu şi ea. Eu direct, ea indirect. Proporţia este totuşi diferită. E posibil să fiu nevoit să stau cîteva zile acasă, ceea ce îmi reduce productivitatea, iar banii vărsaţi de mine la buget vor fi mai puţini. Ceea ce îi va deteriora coanei Frusina şi mai mult calitea vieţii. Dacă maidanezul hrănit de coana Frusina se mai şi împuiază, asta cere alţi bani. Dacă (de acum) maidanezii ocrotiţi de coana Frusina, dar deloc deparazitaţi, se mai şi cacă în parc chiar acolo unde copiii mei se joacă în nisip, iar copiii mei se umplu de viermi intestinali şi de protozoare (neuro)toxice, familia mea devine şi mai săracă şi mai nefericită. Dacă unul din copii îmi mai rămîne şi cu infirmităţi în urma intoxicaţiei protozoare, asta măreşte şi mai mult cheltuielile publice. Iar coana Frusina şi eu rămînem şi mai săraci. Lătratul nocturn al maidanezilor hrăniţi de coana Frusina o aduce pe nevastă-mea la exasperare şi o îmbolnăveşte de nervi. Alţi bani, alte concedii medicale, alte pagube la buget.
Ce cîştiguri ies din toată povestea asta? Păi, doar surogatul de (auto)mîntuire pe care şi-l prepară coana Frusina zilnic.
Aşadar, cu cît oamenii favorizează mai mult sporirea efectivului de cîini vagabonzi, cu atît mai săraci şi mai nefericiţi vor fi.
Într-un articol viitor voi scrie un mic tratat de ontologie maidaneză.
Alarmă! Cutremur puternic în largul pref. Miyagi. Intensitate 6+ pe scara efectelor. S-a stins lumina în Sendai. Lumina a revenit pe alocuri. Durata cutremurului de peste 30 secunde. Se aşteaptă tsunami de 1m şi peste, precum şi pagube.
Bonus: Primăvara în cartier. Fotografie trasă azi pe film Kodak 400 cu un aparat Minolta X700 (1981). Zoom-in „pedestru” (obiectiv cu focală fixă). Nu am apucat să scanez negativul, ci numai pozele. 
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Iar!!! 7.4 😦
Deja a ajuns tsunami. În Iwate, 50cm.
Trenurile au fost oprite automat, în deplină siguranţă. Se aşteaptă repornirea lor.
Centralele nucleare din zonă au fost oprite automat.
Liniile feroviare au fost verificate, iar trenurile pot porni.
Sendai: Felinarele şi semafoarele sunt stinse în zona centrală.
Se pare că sunt cel puţin răniţi, judecînd după cum ţiuie sirenele ambulanţelor.
Marius,
voi sunteti bine?
Aici nu s-a simţit nimic. Suntem pe alt plaur.
Seria de cutremure din Pacific încă nu s-a potolit. Pe semne va dura mai mult de o lună, cît ţin de obicei replicile după un cutremur mare.
sa speram ca placile tactonice sa se aseze. La naibi nu se potoleste treaba 😦
Se vor potoli. Deocamdată au mai crăpat nişte ţevi de apă ce tocmai fuseseră reparate. Meşterul Manole… 😦
Pref.Miyagi, centrala nucleară Onagawa a rămas niţel fără curent. Grupul electrogen de backup nu a pornit. Deocamdată situaţia nu e critică.
Din trei grupuri doar unul merge. Din trei linii electrice venite din exterior pentru alimentarea consumului propriu, doar una merge.În altă ordine de idei, azi fu un exerciţiu de pană de curent la centrala de la Shimane. Exerciţiul a mers bine.
Cat a inaintat, pe uscat, tsunami?
Cred ca nu se compara cu ce a fost, insa fiind miezul noptii, cel putin o seperietura turbata, tot ati trait.
E mai mic decît acum patru săptămîni. Însă local, poate creşte la de 3-4 ori peste cota prevăzută. Vulnerabilitatea de data asta se datorează prăbuşirilor anterioare de terenuri, precum şi spărturilor din cîteva diguri ce nu vor putea fi restaurate prea curînd.
La alte centrale nucleare din zonă nu e nimic anormal. La Onagawa încă nu se înregistrează vreo creştere a radioactivităţii.
5 răniţi. Cauze: fracturi în fugă precipitată, căderi de obiecte…
KDDI, NTT au raţionalizat telefonia celulară.
Circulaţia pe autostrăzi a fost întreruptă pe anumite sectoare. O parte din trenuri şi-au reluat circulaţia, altele sunt în revizie sumară. NU s-au semnalat deraieri.
Studioul NHK din Morioka merge pe grupul electrogen propriu.
La Onagawa tot pe o linie electrică a rămas alimentarea de consum propriu.
La Fukushima #1 nu e nimic anormal faţă de situaţia curentă anterioară cutremurului de azi (deja ieri).
Sendai: două incendii. Nu sunt raportate victime.
Accidente cauzate de spargerea geamurilor, din care unul grav.
Alarma şi atenţionarea de tsunami s-au terminat, însă se recomandă statul departe de linia ţărmului.
Bine ca cel putin asta!
Doamne,
ce ai cu oamenii de acolo?
Sendai: cîteva zeci de ambulanţe sunt în mişcare, semn că numărul răniţilor este cel puţin egal cu numărul de ambulanţe.
670.000900.000 de locuinţe sunt încă în întuneric.Cutremurul din 7 aprilie a avut magnitudinea celui din Vrancea, din 4 martie 1977.
Radio NHK şi-a reluat programul obişnuit.
Vă rog să mă scuzaţi, mă apuc şi eu de gătit pentru mîine. Noapte bună tuturor…
Spor la treaba. 🙂
stay safe!
noapte buna, Marius. sa nu crezi ca daca nu am posat nimic, nu am citit infrigurati postarile tale. n-am intervenit din respect pentru munca ta, pentru durerile care se intuiesc sub fiecare litera pe care o scrii, pentru dramele pe care le ghicesc indaratul frazelor tale
construite calm si documentat.
pardon, postat, nu posat
A first glimpse inside the evacuation zone can be found in a video from Japanese journalists.
They are approaching the Fukushima Daiichi site from the south (highest radiation readings have been to the northwest) and manage to get about one mile from the site, where their reading is more than 100 MicroSievert/hour (about 10 millirems/hour). Significant earthquake and tsunami damage is evident in the region. 12 minutes long and worth it.
Thursday, April 7, 2011. Today’s earthquake (which we have seen variously reported as between 7.1 and 7.9 in magnitude) has knocked out power in some sections of northeast Japan. The single-unit Higashidori Boiling Water Reactor and the Rokkasho reprocessing plant have lost offsite power and are running on emergency diesel generators. Offsite power may also have been lost to the three unit Onagawa nuclear complex, although there is a report that power remains for the reactors themselves, but not for the fuel pools and that those are relying upon emergency diesel generators.
Intre timp inteleg ca Onagawa scapa apa din bazinul de depozitare combustibil comsumat!
Marius,
Hai că m-ai atins la corazon cu chestia cu cățeii. Mi-s cățelar cu state vechi, crescător de Airedali de ani de zile, iubitoare de maidanezi, mare cetitoare de tratate de etologia canidelor, behaviorism etc. Am toate defectele, ce mai
Hai să-ți povestesc cîte ceva din experiența mea:
Pentru început, să stabilim cîteva principii:
– locul potăilor nu e în stradă
– vina pentru ajungerea lor în stradă aparține oamenilor (autorități, ONG-uri, așa-zișii iubitori ipocriți de javre gen țața Frosa). Dar în contextul actual, e contraproductiv să căutăm culpabilități, lucrurile au scăpat de sub control. Ne confruntăm cu o situație intolerabilă, tre să vedem cum o rezolvăm.
Și aici ajung la experiența personală:
– în ultimii 20 de ani, am sterilizat pe socoteala mea și plasat în mod real și responsabil un număr de 48 maidanezi. Nu e mult, raportat la nr lor infernal de mare, dar am făcut-o ca persoană fizică, pe banii, timpu și nervii mei. Nu mă plîng, a fost o opțiune personală. Am încercat, acum câțiva ani, să intru în contact cu un mare ONG care se ocupă chipurile de potăi. Mă dusesem la ei să mă ajute cu un lot mai mărișor de cîini, căruia îi găsisem un cămin bun la o stînă și aveam nevoie de un ajutor cu transportul pîn acolo. Au dat din colț în colț, mi-au zis că tre să plătesc cotizația pe un an înainte, că n-au mașină, că să vedem, c-o fi, c-o păți. Mi-am băgat cu grație picioarele în ea asociație de protecție și de atunci m-am descurcat singură.
În ultimii trei ani, din rațiuni strict personale, m-am mai potolit cu furia mea cățelistică. Dar, cu toată rezistența mea, tot m-am atașat de-o jăvriță care s-a culcușit pe la blocul meu. Am încercat din greu să-i găsesc cămin, da potaia e așa de bleagă și jucăușă și oamenii vor la curți cîini de pază, nu cîrlige de rufe, că n-am găsit nimic. În fine, am discutat cu asociația de proprietari și am solicitat să mi se permită să construiesc, în spatele blocului, un padoc frumos și o cușcă, să bag animalu acolo (care animal nu latră deloc, nici noaptea, nici ziua, că e bleg rău), urmînd să-mi asum integral responsabilitatea lui: vaccinat, deparazitat, dehelmintizat, plimbat, curățat etc. Menționez că eu sunt cea care plătește din buzunaru personal, an de an, curățarea spațiului verde din juru blocului, plantarea de flori etc, iar asta nu are legătură cu cîinii, e o chestiune de igienă și estetică, dacă vrei. Evident, am fost refuzată de niște babe animate de o sfîntă indignare. Cum mă simțeam în continuare răspunzătoare pt javră, am izbutit, cu chiu cu vai, să-i găsesc o curte nelocuită, dotată cu padoc și cușcă. Proprietarul mi-a permis să-l bag acolo. Acu potaia stă în lanț – că altminteri fuge – mă duc zilnic la el, îl hrănesc, fac curat la el, îl scot 10 min la plimbare, că are și el nevoie de mișcare. Între timp, caut o variantă mai bună de plasament. Din nou, nu mă plîng, sunt fată mare și sunt în stare să îmi asum în mod responsabil opțiunile personale.
Ce vreau să subliniez eu aici:
– problema maidanezilor va trena multă vreme nerezolvată, pt că ține de o dublă responsabilitate, la care suntem anticampioni: responsabilitatea individuală și cea a structurilor organizate (includ aici și ONG și autoritățile locale). Știi că varianta împroprietăririi, propusă de tine, exista cu cîțiva ani în urmă și există, într-o formă deviată, și acum? Cînd municipalitatea trimite hingherii în teritoriu și îți ridică javra din fața blocului, dacă o vrei îndărăt, te duci la ei, achiți o taxă modică, îți iei potaia sterilizată și SEMNEZI pentru ea. Cu alte cuvinte, ÎȚI ASUMI RĂSPUNDEREA că nu-l vei trimite la loc în stradă și VEI AVEA GRIJĂ DE El, cu tot ce implică asta. În caz contrar, amenda ar fi de naiba știe cît. Îți dai și tu seama că în România nu s-a aplicat niciodată o astfel de amendă și fiece javră scoasă de la hingheri ajunge iar în stradă. Dacă nici asta nu e dublă lipsă de răspundere și un munte de ipocrizie…
– un exemplu de risipire (sau țepuire) de fonduri: când potăile sunt culese din stradă și duse la padocuri, se propune să fie MAI ÎNTÎI sterilizate. Apoi se așteaptă 10 zile, o lună, dacă nu sunt revendicate și adoptate, se eutanasiază. Păi asta e o tîmpenie cît Casa Poporului de mare. N-ar fi mai normal să se aștepte întîi adopția, și apoi să se castreze? Ce dracu, îi sterilizăm pe banii noștri ca să vadă și Grivei ori Fetița, timp de zece zile, cum e viața fără ouțe ori fără născătoare?
– imbecilitatea celor de la ONG-uri e nețărmurită. Studiile din ultimele decenii au demontat, fără putință de tăgadă, cîteva mituri din folclorul chinologic:
i. Deși subspecie a lupului (canis lupus), cîinele, (canis lupus familiaris) prezintă un comportament extrem de diferit astfel ca eventualele „echivalențe” în aprecierea comportamentului la cîine sunt contraproductive.
ii. cîinele NU este un animal de haita, ci este un animal social – astfel că eventualele relații ierarhice specifice haitei lipsesc din repertoriul cîinelui
iii. cîinele NU este un animal teritorial, orice așa-zisă „dovadă” în acest sens este o interpretare greșită a instinctului de conservare.
iiii. Ca orice ființă vie, cîinele este oportunist și, mai mult decît atît, este un animal extrem de abil în a face discriminări și generalizări.
iiiii. Comportamentul unui cîine este dictat de factori de genetici și de mediu. Factorii de mediu sunt întotdeauna constrînși să influențeze în limitele permise de factorii genetici.
Cu ce ne ajută polologhia asta:
– iubitorii de animale, de obicei prea puțin informați, susțin că prin sterilizare agresivitatea potăilor dispare. Fals. Dispar doar nunțile cățelești, mușcăturile și bătăile între cîini din perioada aia și, ulterior, dispare doar o altă singură cauză a agresivității: cățelele care își apără puii. În rest, un cîine agresiv va rămîne agresiv (deși cei mai mulți au o agresivitate defensivă, lesne de controlat, da asta-i altă poveste, care nu interesează pe omu cu pulpa sfîrtecată) ablația testiculelor ori ovariohisterectomia
– cum nu sunt animale teritoriale, cîinii se organizează în grup social în jurul surselor de hrană. Așadar, odată cu dispariția tomberoanelor descoperite care debordează de resturi și a tuturor țațelor Frosa, cîinii s-ar vedea puși în mare dificultate
– și mai am eu of cu țața Frosa: m-am izbit în nenumărate rînduri de un aspect incredibil: mi s-a întîmplat să culeg cățele necunoscute din stradă, cu burta pîn la pămînt, să le duc la cabinet, să le fac avort și să le scot uteru. Numai eu știu în ce Gorgone se transformau țațele Frosa care mă blestemau de mă lua mama naibii c-am îndrăznit să intervin în lucrarea Domnului și să iau viața unor ființe nevinovate. Era inutil să le întreb ce s-ar fi întîmplat cu ale 7, 8 ființe nevinovate odată născute în stradă? Rata de supraviețuire într-un cuib de 8 pui e în medie de 50%, dar rămîn totuși alți 4, care în 8-10 luni ajung la maturitate sexuală și o luăm de la capăt.
– să nu uite iubitorii de animale că un cîine e un angajament pe viață. Are nevoie de timp, bani, nervi, afecțiune, un minim de cunoștințe despre specie. NU e suficient să-i arunci o dată pe zi un os, că mai rău îi faci: îl legi de un anumit teritoriu, atragi și alte potăi în jurul punctului de hrănire și uite așa, un mic focar de infecție și mușcături se creează cît ai zice ham. Ori îți asumi INTEGRAL răspunderea lui, ori îl lași dracului în pace și te rogi la al de sus să se mute la tomberonu de la celălalt bloc.
– cu un punct din program sunt total de acord: E IMPERIOS NECESARĂ sterilizarea OBLIGATORIE a potăilor fără valoare chinologică: o sursă inepuizabilă de căței-la pungă-sau –la –cutie lăsați lîngă tomberoane sunt cîinii cu stăpîn. Omului îi fată javra în curte, i-e milă să-i omoare, i-e lene să le caute stăpîni și-i duce la gunoi. Și mie mi-a scăpat Airedelu la puța unei maidaneze, da l-am lăsat să-și termine treaba, am luat cățeaua în brațe și am dus-o la sterilizat. Oricîtă grijă ai avea, se mai întîmplă accidente, esențialul e să ÎȚI ASUMI RĂSPUNDEREA și să înlături efectele.
– să nu uite iubitorii de animale că pînă și în Marea Britanie, după WW2, cînd erau roiuri de potăi pe străzi, s-a ieșit cu pușca. Au fost simțitor împuținate efectivele de cîini periculoși și apoi s-a trecut la politica RSPCA. Care, f. important, NU exclude eutanasierea.
Concluzie:
– Sterilizarea și întoarcerea în teritoriu e o variantă păguboasă, care nu rezolvă nimic
– Sterilizarea și darea spre adopție fără urmărirea ulterioară a celui care semnează pt cîine și amendarea lui în condițiile în care nu își asumă corect răspunderea, din nou, Nu rezolvă nimic
– nesterilizarea cîinilor fără valoare chinologică nu face decît să lase deschisă o sursă nesfîrșită de căței pe lîngă tomberoane.
Așadar, e o simplă problemă de ONESTITATE și ASUMAREA A RĂSPUNDERII. Tocmai de aia nu sunt deloc optimistă în ceea ce privește rezolvarea problemei maidanezilor.
Doritorilor de informații suplimentare despre comportametul cîinilor, al animalelor în genere, o listă de autori aleși la întîmplare: Karen Pryor, Turid Rugaas, Jean Donaldson, Patricia McConnell, Ian Dunbar, Karen Overall, Garry Landsberg, Sophia Yin, Ken Ramirez, Raymond and Lorna Coppinger, Adam Miklosi. Da, ultimul e ungur, așa că, dacă îl citiți, va trebui musai să citiți și ceva de Vadim Tudor ori măcar să-I pupați poza, că altminteri că trăznește fuljeru, no 🙂
Foarte binevenită discuţia. După ce punem la punct partea doctrinară, e bine să ne concentrăm asupra căilor de diversificare a reclamaţiilor. Voi încerca să propun cîteva căi de atac „viclene”, dar nu sofistice. Surprinzătoare, dar logice.
Am primit de la o asociație de protecție a prostiei, probabil, o invitație la un miting anti eutanasiere. În București, firește. Or, dobitoaca de acolo știe prea bine ca eu mi-s acu în Iași. Mă rog, altceva vroiam să-ți arăt: fraza de final din manifest. Cu-tre-mu-ră-tor! cetește și minunează-te, domnule Delaepicentru 🙂
Uite-o, în toată splendoarea ei:
S.O.S.! ROMANIA, IN PERICOL DE EUTANASIE GENERALA! IA ATITUDINE! VOTEAZA VIATA!
@Diana
Nu candidezi la primaria Bucurestiului ?
Cu textul de mai sus ca program electoral, ai avea sanse mari sa fii aleasa.
Sorry, stau în Iași acu. Și sunt în conflict deschis cu primaru pesedist al cetății, înca de pe vremea cînd lucram în presă. da mulțam de sugestie, merită reținut aspectu, dacă m-oi bolunzi vreodată, cine știe… 🙂
Dianei: pe toata perioada cat a locuit la mine (vreo 7-8 ani) maica’mea a continuat sa plateasca chirie pentru locuinta ei din Bucuresti (o camaruta nenorocita fara bucatarie, fara baie, fara nimic… in buricu’ orasului, in Romana)
sunam periodic persoana delegata sa ii „ridice” pensia, sa plateasca un telefon la care nu mai vorbea nimeni, un televizor la care nu se mai uita nimeni, o camauta in care tanti Frosa l-ar fi instalat pe fii’su (ne bun de absolut nimic), daca acolo, in camaruta, nu ar fi locuit Bobita, maidanezeul adoptat de maica’mea inainte sa plece din Romania.
Bobita era (desigur) castrat, vaccinat, avea si carnet de sanatate – spre disperarea Frosei care, neintelegand cum e posibil ca un maidanez nenorocit sa locuiasca intre patru pereti, in vreme ce…
rezultatul: intr-o buna zi Bobita a disparut de acasa, fiind localizat dupa cateva saptamani, la dracu’ cu carti, in celalalt capat al orasului. greu de descris in cuvinte disperarea mamei 😦
l-am sunat pe sotul Frosei si l-am somat ca, din pamant, din iarba verde, sa-l recupereze pe Bobita. maica-mea a decedat de cativa ani, Bobita locuieste si acum la aceiasi adresa.
ma alatur si eu lui Adrian R: de ce nu candidezi la primaria Bucurestiului?
Flory,
Îți dă mîna să vorbești, așa, peste baltă cum te afli 🙂 O uiți pe tricotoarea-șefă, bruna care s-a făcut de bunăvoie blondă (nu că blonzimea ar fi vreun defect, doamne ferește) – de madam Udrea vorbesc -, pe doctoru ratat carea-a dat bisturiu pe manivelă (Oprescu), și pe eternul studinte întramorat de absconsa limbă română – aici mă refer la Marean. Cu ei ce fac? Încolonez tomberonii și fluier semnalu de atac? 🙂
CASTREAZA-I PE EI!
p.s. aici in suedia e mai scump sa cresti un caine decat un copil!!! de ex. daca ai „norocul” sa fii muscat de un caine poti fi despagubit cu 5-10.000 de euro , dar asa ceva nu se intampla deoarece toti cainii sunt f. bine dresati .
Iaca ce-am aflat acum, aviz amatorilor care locuiesc în București:
În data de 16 Aprilie 2011, în cadrul Universitatii Romano-Americane (B-dul Expozitiei Nr.1B, Amfiteatrul Jean Monnet, sala 310, et III), începând cu orele 16.00 va avea loc o ediție specială a Pecha Kucha Night București.
La inițiativa „japonezilor” Klein & Dytham, cei care au introdus în lumea designului sistemul de prezentări 20 de imagini x 20 de secunde, ne vom reuni acum pentru a le oferi la rândul nostru solidaritatea, liniștea, forța și inspirația de care au nevoie.
Dedicat victimelor cutremurului din Japonia din data de 11 Martie, acest eveniment face parte dintr-un maraton Pecha Kucha la nivel mondial. Transmise live pe Internet timp de 24 de ore, prezentările se vor desfășura în aceeași zi în cele aproximativ 400 de orașe în care spiritul Pecha Kucha japonez a pătruns.
Intrarea este liberă.
http://www.pecha-kucha.org/night/bucharest/4
Eveniment organizat în colaborare cu Centrul de Studii Româno-Japonez
și sprijinit de: Universitatea Româno-Americană, ecce promo, Aeterna Expert Design, Altiscad Software, cppc, Sapte Seri, Calendar Evenimente
Cred că pecha-kucha a fost ales pentru a sugera că e o chestie acesibilă. Pecha-kucha este un adeverb de mod, provenit dintr-o onomatopee. Pus alături de a zice înseamnă a flecări.
Mişcarea centrifugă a populaţiei, cauzată de întreruperile de curent din Tokio mi-a prilejuit reîntîlnirea după trei ani cu un scriitor reîntors vremelnic în oraşul natal. Acum vreo 8 ani, cînd a reuşit să se întreţină numai din scris, Tsuhara s-a mutat în Tokio pentru a fi mai aproape de editurile importante. Situaţia incertă de la Fukushima, penuria de hîrtie cauzată de cataclismul natural, întreruperile de curent, şi nu în ultimul rînd semnele depresiei, oboselii de pe feţele oamenilor l-au îndemnat să revină. Editorul nu-i poate spune cînd va fi gata cartea aflată în curs de apariţie. Recent i-au apărut însă cîteva traduceri în italiană, în Italia.
Adăposturile temporare pentru refugiaţi se repoziţionează, întrucît, şcolile din zonă au reintrat în circuitul pedagogic. Vacanţa s-a terminat alaltăieri. Pe insula Etajima, din golful Hiroşima, clădirea unei şcoli desfiinţate acum patru ani a fost amenajată pentru primirea refugiaţilor.
De la şcoala fiului meu au plecat cîţiva elevi, odată cu părinţii detaşaţi în alte locuri. Perspectiva era ca din patru clase a IV-a, să rămînă trei. Echilibrul a fost refăcut, ba, în anul şcolar ce tocmai începu, numărul elevilor veniţi din alte zone e chiar mai mare, semn că o parte din industria estului Japoniei se mută în vest.
În urma cataclismului din 11 martie, în prefectura Miyagi, depozitele frigorifice au fost avariate şi au rămas fără alimentare electrică. 70.000 de tone de animale marine congelate s-au stricat. Mîine vor fi încărcate în vase de mare capacitate, şi aruncate în ocean, la 50 de mile distanţă de ţărm.
Se profilează şi o penurie de ţigarete. Stocurile sunt din ce în ce mai mici. Fabricile din Tohoku încă nu lucrează, iar fabrica din Hiroşima s-a desfiinţat cu vreo 5 ani în urmă.
În 8 localităţi din pref. Gunma şi Fukushima, legumele de frunze şi broccoli au îndeplinit condiţiile de inocuitate radiologică la ultimele trei măsurători şi au primit ausvais pentru comercializare. Problema este acum ca virtualii cumpărători să scape de frica de a consuma.
Permiteţi-mi să semnalez apariţia celei de-a treia părţi a interviului de pe F5.
21:58 Cutremur de falie în Tanegashima (pref.Kagoshima) Magnitudine 5,7. Adîncime 10Km. Cutremurul nu este periculos decît pe arie mică. Ghinionul este că tocmai la Tanegashima este cosmodromul. Aparate şi instalaţii sensibile. Cred că programele spaţiale vor fi ajustate în consecinţă.
@Marius,
Citit și recitit toate cele trei parți ale interviului cu AF. Plăcut mult 🙂
Si noi am citit nu placere, interviul. Apreciem simtul umorului foarte dezvoltat. :))
Felicitari pentru frumoasa familie si pentru caracterul tau puternic!
Te-am citat pe blogul meu, poate mai vede cineva.
am citit CU placere *
Scuze ;;)
Bine, Marius:
„These ambiguities, redundancies, and deficiencies recall those attributed by Dr. Franz Kuhn to a certain Chinese encyclopedia called the Heavenly Emporium of Benevolent Knowledge. In its distant pages it is written that animals are divided into (a) those that belong to the emperor; (b) embalmed ones; (c) those that are trained; (d) suckling pigs; (e) mermaids; (f) fabulous ones; (g) stray dogs; (h) those that are included in this classification; (i) those that tremble as if they were mad; (j) innumerable ones; (k) those drawn with a very fine camel’s-hair brush; (l) etcetera; (m) those that have just broken the flower vase; (n) those that at a distance resemble flies.”
[El idioma analítico de John Wilkins]
şi pe urmă
桜 桜