Fără buletin

★ Preşedintele poate reveni la Cotroceni. Acum!

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/08/22

Procedura de revenire la Cotroceni a Preşedintelui suspendat este una care nu ţine seama de principiile de bază ale cercetării judiciare. Ştiu, procesul este unul politico-jurdiciar, dar o similitudine tot putem face.

Considerînd suspendarea Preşedintelui, în vederea demiterii, ca pe o procedură penală, ar rezulta că procurorul este Parlamentul, procuror ce dispune arestarea preventivă. Curtea Constituţională ţine loc de Curte de apel.

Odată desfăşurat procesul care, din cauza deciziei juraţilor (Poporul) nu s-a mai ţinut, sau, mă rog, s-a încheiat cu un scor de „nevinovat”, cauza a devenit caducă.

De obicei, cînd cauza devine caducă, să zicem, sau instanţa (poporul) respinge cauza, în baza principiului clauzei celei mai favorabile inculpatului, sau se lasă cu achitare, iar Curtea de apel constată caducitatea/ lipsa vinovăţiei, eliberarea inculpatului se execută deîndată. Nu mai e nevoie nici de motivarea Curţii, nici de vreo audiere a procurorului. Totul se interpretează în favoarea inculpatului.

În mod normal, Parlamentul (procurorul) nu are nevoie de nicio solemnitate pentru restaurarea Preşedintelui. În orice caz, restaurarea Preşedintelui NU MAI DEPINDE DE PARLAMENT. Pentru că nimeni nu poate fi în acelaşi timp şi procuror şi judecător.
Cum ar fi ca un nevinovat dovedit în instanţă, să mai stea în arest, la mîna procurorului, după încheierea procesului?

Aşadar, condiţionarea restaurării Preşedintelui de bulşitul cu solemnitatea parlamentară în plenul Camerelor reunite, şi cu sesiunea extraordinară, este un abuz, ce nu ţine seama de drepturile inculpatului. Preşedintele îşi poate relua locul de la Cotroceni din secunda următoare pronunţării deciziei CCR. Nici măcar motivarea, nici măcar publicarea în MOf. nu mai e necesar a premerge reinstalarea, întrucît este vorba despre un drept restaurat, iar totul trebuie interpretat în sensul apărării de urgenţă a tuturor drepturilor celui în cauză.
Un argument suplimentar în restaurarea de urgenţă a Preşedintelui ales este apariţia la PNL a interimarului. Ea reprezintă demisia lui de facto. Odată ce s-a afişat cu grangurii (penali) ai PNL, interimarul redevine preşedintele Senatului, iar Preşedintele ales poate merge liniştit la biroul său.

Locul de Preşedinte este vacant, iar Traian Băsescu trebuie deîndată să îşi reia prerogativele.

Anunțuri

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Mircea Rusu said, on 2012/08/23 at 02:00

    Corect.
    Dar avem proceduri scrise. Ca ele sunt bune sau rele este alta discutie.
    Sa nu alunecam in partea cealalta. Ca dam apa la moara celor care sustin de pilda ca referendumul a fost valid pentru ca cvorumul a fost calculat incorect datorita unei legi strambe.

  2. DanSu said, on 2012/08/23 at 02:41

    Buna marius 🙂
    In principu (logic) ai dreptate, dar sa nu uitam ca vorbim de pasi procedurali, iar procedura nu are de a face cu logica. Nu-mi vorbi de logica sistemului birocratic din Japonia, petru ca acolo exista o buna credinta prezumata, pe cand in tara Castelului lui Kafka – nu. Iarasi principial (libertarian) ai perfecta dreptate, dar nici sa nu aruncam procedura murdara odata cu copilul din copaie. Chiar sistemul de valori de care vorbesti tu este complet diferit de sistemul de valori – european, cu atat mai putin pseudo-european de la noi. Aici inca nu a fost inventat principiul hara-kiri (sau cum se numeste acolo codul de onoare). In EU Machiaveli este mai important decat sun-tzu, iar in particica asta de Europa, Catavencu este mult peste Machiaveli. In rest.. ai dreptate 😆

    • Marius Delaepicentru said, on 2012/08/23 at 03:01

      Salut, DanSu!

      Nu mă refer decît la legile şi principiile din procedura penală românească. Legea e prezumată a face ca lucrurile să se petreacă, iar nu să băltească. Acolo unde, dintr-un accident, unul din nodurile parcursului unei proceduri nu e activ, el poate fi ocolit, suplinit, sau retroactivat. Iar acolo unde legea nu acoperă o situaţie, se aplică unul sau mai multe principii. Aşadar, principiul asigură stabilitatea sistemului prin redundanţa principială (deoarece principiul se regăseşte şi în ariile acoperite de lege, dar are şi propria autonomie). Întocmai ca inima. Răspunde la stimuli externi dar are şi autoexcitaţie.
      Dacă un lucru atît de simplu nu e înţeles de cei care aplică legea, atunci, statul însuşi se umple de puncte nevralgice. Devine ceva extrem de fragil. În cazul în speţă, o bombă artizanală la M.Of. poate bloca orice procedură în curs. O toană a parlamentarilor poate bloca o ţară întreagă (şi a blocat-o, dar totul are o limită).

      • Mircea Rusu said, on 2012/08/23 at 03:27

        „Democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum.”
        Winsto Churchill


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: