★ Un preşedinte scalar
Gazetarii, politicienii, comunicatorii profesionişti, cu toţii par a fi recalcitraţi de acelaşi bou: discursul bombastic de lemn. Mai nou i-a lovit pe toţi verbul a nominaliza în loc de a numi, a propune, a desemna, a investi.
Sună supercalifragilistic cuvintele lungi, dau aparenţa profesionalismului, însă cred că e bine să arăt totuşi în ce constă prostia exprimării epatante şi care sunt riscurile. Dar să vedem întîi unde apare nominaliza(re). Iau la întîmplare:
Ref.: Nominalizarea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, pentru funcția de director al Serviciului Român de Informații*)
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, l-a nominalizat pentru funcția de director al Serviciului Român de Informații pe domnul Eduard-Raul Hellvig și, conform prevederilor constituționale, i-a înștiințat printr-o scrisoare oficială pe președinții celor două Camere ale Parlamentului despre această nominalizare.
Departamentul de Comunicare Publică
19 Februarie 2015
Textul constituţional, la articolul 65, spune:
(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: (…) h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii…
(Am subliniat cuvintele de interes)
În Secţiunea 3, Art. 23(2) din Legea 14/1992, actualizată în 2014, se reia cu alte cuvinte teza constituţională:
Parlamentul numeşte, la propunerea Preşedintelui României, directorul SRI.
Aşadar, propune(re), numeşte. Nicăieri nu se „nominalizează”.
Veţi zice: bine, bă, că eşti tu deştept! Nu e tot aia?
Nu, nu, şi nu! Iată de ce:
1) A nominaliza nu este un act de voinţă, ci unul neutru. Poţi nominaliza orice poartă un nume. Nu te angajează cu nimic. La Oscar se pot face oricîte nominalizări. Nu însă în chestiunile oficiale; repet: oficiale. Comunicarea oficială nu e ca la cîrciumă. Nu se face cu limba împleticită, urmărind a face praf auditoriul prin etalarea vocabularului simandicos, ci se face în termeni clari, neechivoci, identici cu cei prevăzuţi în izvorul de drept.
2) Nominalizarea face parte dintr-o procedură nerepetabilă. Alegi întotdeauna dintre A, B (şi eventual C şi următoarele), după care totul se încheie. Poţi nominaliza mai mulţi subiecţi, dar nu poţi numi decît unul. Nu poţi face decît o propunere. Propunerea este binară: ori A, ori nimic. Dacă e nimic, se poate relua procedura pînă cînd iese cineva.
3) Numirea, propunerea sunt acte certe de voinţă. Îl numeşti/propui pe cutare, nu numai pentru că crezi că îndeplineşte nişte criterii, dar şi pentru că vrei să îl numeşti. Nominalizarea presupune eventual îndeplinirea unor criterii. Şi atît! Nu poate fi un act de voinţă, deoarece oferă o listă scurtă, din care altcineva e chemat să aleagă, dar nu neapărat un singur nume.
Spus în jargonul profesional al Preşedintelui, numirea şi propunerea sunt vectoriale, deoarece au punct de aplicaţie, direcţie şi sens (ca impulsul, ca forţa, ca momentul forţei) în timp ce nominalizarea e scalară (cam ca masa de repaos).
Nominalizînd în loc să propună, Preşedintele nu are nici punct de aplicaţie, nici direcţie nici sens. Doar modúl. Avem un Preşedinte scalar. Cu masă de repaos mare. E tot ce putem spune fără să greşim.
Fac toată teoria asta a chibritului, deoarece, dacă pe timp de pace comunicarea proastă iscă repulsie şi eventual rîsete dispreţuitoare, pe timp de criză duce la morţi şi răniţi. (Nu este o figură de stil.)
–––––––––
*) amatorism în fixarea subiectului. Subiectul se confundă cu obiectul. Se poate înţelege şi că cineva „l-a nominalizat” pe Iohannis pentru funcţia de director al SRI. 🙂
★ Nedumeriri în interregn
Întrucît niciunul din cei 200 de invitaţi nu a văzut ceva în neregulă la organizare, am scris una mică la Administraţia Prezidenţială, cu ocazia prilejului recepţiei private date de Preşedinte pe 21 decembrie. Fiind ceva de interes public, îmi permit să public. Voi publica şi eventualul răspuns. Iar dacă el nu va veni, sau va fi nesatisfăcător, îl voi căuta în altă parte.
–– Original Message ––
(Codificarea caracterelor grafice Unicode UTF-8)
Rog redirecţionarea către compartimentele de: Comunicare publică, Control financiar intern, Audit şi Protocol. Răspuns aşteptat via e-mail.
Stimaţi domni,
Este pentru prima oară cînd vă scriu în noua organigramă. Mă numesc Marius Mistreţu, cetăţean român, cîrciumar în Hiroşima.
Zilele trecute mi-a parvenit o ştire ce m-a nedumerit. Mai precis, m-a nedumerit formula: recepţie privată. Întrebarea imediată este: ce să caute o recepţie privată într-o instituţie publică? Contrariat, am căutat pe net: recepţie+privată+Cotroceni. Toate rezultatele erau însoţite de semnificantul Iohannis. Am reluat căutarea şi în asociere cu numele altor Preşedinţi. Rezultat: niciunul fără Iohannis.
Dată fiind noutatea, am încercat să văd ce lege ar putea legitima organizarea de evenimente private într-o instituţie publică. Am căutat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale (ROF). Chiar din articolul 1, ce preia textul din Legea 47/1994, rezultă că scopul AP este (citez): „Activitatea serviciilor Administraţiei Prezidenţiale are ca scop îndeplinirea prerogativelor şi
exercitării competenţelor ce revin Preşedintelui României stabilite prin Constituţia României şi alte legi, precum
şi administrarea patrimoniului instituţiei.” (am încheiat citatul).
Cu alte cuvinte, AP este infrastructura Capitolului II al Secţiunii a 3-a a Constituţiei. AP este bun de utilitate publică. Ca bun de utilitate publică nu poate fi folosit în privat decît cel mult pentru audienţe private. Totuşi, recepţia nu este audienţă, chiar dacă seamănă în sensul că are un emiţător şi un receptor. Pe scurt, cu excepţia activităţilor de igienă personală (fizică şi mentală), cam tot ce face Preşedintele în Palatul Cotroceni este de interes public. Cam tot ce face AP în Palatul Cotroceni este de interes public. Alte activităţi private sunt admisibile, dar în alte locuri, din bugete personale.
Stimaţi domni,
În virtutea legii 544/2001, vă rog ca, în termenul legal de 30 de zile, să aveţi amabilitatea de a-mi răspunde la următoarele întrebări:
1) Ce lege permite organizarea în incinta Palatului Cotroceni a unui eveniment colectiv privat?
2) În cazul în care răspunsul la 1) este pozitiv. vă rog să îmi indicaţi sursa de finanţare privată pentru evenimentul privat. (persoană naturală sau juridică, cu cetăţenie/ sediu social român(ă) sau străin(ă) etc.)
3) Cît costă închirierea Sălii Unirii pe oră/ zi/ eveniment cu tot cu costurile de pază şi protecţie?
4) În cazul în care a fost o eroare de comunicare publică, iar evenimentul din 21 decembrie 2014, de la ora 15, a fost, totuşi, de interes public, vă rog să precizaţi ce alt criteriu de selecţie* a participanţilor, înafara calităţii de agent electoral (direct sau indirect, conştient sau inconştient) a fost luat în consideraţie. V-aş fi recunoscător dacă mi-aţi furniza şi nota de fundamentare a evenimentului, în care să apară cuantificat şi interesul public.
5) Cine a organizat recepţia din 21 decembrie, ţinînd seama că decretele de numire a consilierilor au fost semnate abia pe 22 decembrie? Cine a aprobat lista şi mobilizarea fondurilor publice în interregn?
Update: Din surse ce doresc să rămînă anomine, am aflat că şi alţi Preşedinţi au iniţiat recepţii similare la instalare. Deosebirea este că ele nu au fost comunicate. Nu înseamnă că au fost şi în regulă.
Ştiu, fondul de protocol este la dispoziţia ordonatorului de credite, dar nu şi la cheremul său. Totodată, vă previn că, în pregătirea eventualului răspuns la cele 5 întrebări, datarea ex post a documentelor, reprezintă faptă penală. De asemeni, lipsa unui răspuns competent şi lămuritor din partea compartimentelor enumerate mai sus, sau a scuzelor publice faţă de cetăţeni, din partea Preşedintelui, ceea ce ar însemna recunoaşterea uneia sau a unei serii de erori, mă voi vedea nevoit să caut răspunsul, la alte autorităţi ale statului.
Cu speranţa eradicării arbitrariului din conducerea României, permiteţi-mi să vă urez: Crăciun fericit!
Marius Mistreţu – cîrciumar
Hiroşima
––––––––––––––
* Calitatea de susţinător direct sau indirect, conştient sau inconştient al Preşedintelui ales, nu poate fi considerată de interes public, deoarece acest lucru ar intra în coliziune cu ARTICOLUL 80 (1) Preşedintele României reprezintă statul român…(…) Ar însemna că statul român îşi manifestă recunoştinţa doar faţă de o parte a poporului. Iar Preşedintele „tuturor românilor” devine în fapt preşedintele „anumitor români” (am numit oligarhia).
Discrepanţa se înlătură uşor. Recomand Compartimentului de Protocol să propună ca la evenimentele semi-informale viitoare să participe în proporţie de peste 50% şi oameni obişnuiţi, selectaţi prin tragere la sorţi, din rîndul cetăţenilor ce trimit cereri în acest sens, cu trei săptămîni înainte. Ca o paranteză: azi este ziua de naştere a Împăratului Japoniei. Sărbătoare naţională. Înafara personalităţilor abonate, vin să îl felicite şi cetăţeni simpli, aleşi după procedura descrisă mai sus.
★ Am reclamat la DNA expulzarea ilegală a cetăţenilor români
From: Marius
To: anticoruptie@pna.ro
Sent: Tuesday, November 11, 2014 4:42 AM
Subject: Expulzare ilegală (UTF-8)
(codificarea caracterelor grafice Unicode UTF-8)
Denunţător: Marius MISTREŢU
CNP: 1XXXXXXXXXX
Adresa: Japonia (cenzurat)
Telefon: +81-082-240-0237
Stimaţi domni,
Perimteţi-mi să vă semnalez un concurs de fapte pe care le consider profund anticonstituţionale, petrecute într-o bună parte a secţiilor de votare din străinătate din incinta ambasadelor şi consulatelor României. Exemplific cu ceea ce am aflat din mass-media.
Pe data de 2 noiembrie 2014, cu ocazia turului I al alegerilor prezidenţiale. La Ambasadele României în: Marea Britanie, Belgia, Franţa, Germania, Spania, Italia etc., precum şi la consulatele din Torino, Munchen etc., procesul de votare a fost închis, iar electorii aflaţi în incinta ambasadelor, alungaţi mai mult sau mai puţin contondent. Inafara faptului că organizatorii au adus atingere drepturilor politice înscrise în Articolul 36 din Constituţie, (cu reflectarea în Articolul 385 din Codul Penal) ceea ce reprezintă in sine o faptă anticonstituţională, alungarea potenţialilor electori din incinta ambasadelor şi consulatelor României, este expulzare de facto a cetăţenilor români de pe teritoriu românesc.
Articolul 19 din Constituţie interzice expres expulzarea cetăţenilor români de pe teritoriu românesc. Ei pot fi eventual extrădaţi, dar numai în baza unor tratate internaţionale şi numai în urma unei decizii judecătoreşti. Cetăţenii români din incinta ambasadelor au fost alungaţi fără măcar să li se dea o explicaţie, fără măcar a fi identificaţi. Cu alte cuvinte, nu li s-a recunoscut nici măcar calitatea de subiect de drept. Au fost alungaţi aşa, ca şi cum ai alunga un cîine.
Deşi formal pare o faptă minoră, efectele în plan social sunt dezastruoase. Mînia legitimă, resimţită de o bună parte a societăţii, se manifestă în stradă, inclusiv la ora la care vă scriu, în mai multe oraşe din România şi chiar şi din Uniunea Europeană. De partea cealaltă, contramanifestaţiile cetăţenilor ce au perceput alungarea electorilor din secţiile de votare din străinătate ca pe ceva normal, sunt efectul direct al învrăjbirii comise de organizatorii alegerilor prezidenţiale şi de mediile de informare la dispoziţia lor.
Stimaţi domni,
Întrucît faptele sunt grave, responsabilii mulţi şi „foarte guvernamentali”, vă imvit să investigaţi împrejurările în care două articole din legea fundamentală au fost încălcate grosolan, masiv şi extrem de periculos pentru însuşi statul român. Înregistrările video publice, precum şi cele ale camerelor de supraveghere din incinta misiunilor diplomatice vă sunt suficiente în probarea caracterului sistematic al expulzărilor ilegale suferite de cetăţeni români de pe teritoriu românesc.
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
Hiroşima
Notă: Întrucît nu sunt sigur că denunţul de faţă vă va parveni, îl voi posta şi în formularul online de pe saitul DNA. Log-ul de acolo vă va ajuta să vă convingeţi că sunt un cetăţean real, iar nu un program informatic.
★ Statul care își expulzează cetățenii se numește România
Vreți să aflați semnificația alungării cu forța a electorilor români din curtea ambasadei*) la închiderea urnelor?
Sunt cetățeni români, literalmente alungați din România.
Cu alte cuvinte, înaintea sloganurilor izolaționiste răcnite în stradă de megafoanele alea pesediste cu țîțe – le-ați văzut la televizor – însuși guvernul României și-a expulzat o sumă de cetățeni. Fără vreo sentință judecătorească. Arbitrar. Așa cum MSR Mihai I fu fugărit în ianuarie 1990 de către fasciile iliescului.
Îmi bazez observația pe ARTICOLUL 19 din Constituție, care zice:
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Aștept un avocat deștept care să transpună faptele în păsăreasca juridică și să meargă cu hîrtiile la CEDO.
––––––––-
*) Curțile și clădirile ambasadelor și consulatelor României sunt teritoriu românesc.
★ În plimbarnița gîdei la Cotroceni s-a petrecut o faptă penală
Am trimis la DIICOT un denunţ penal cu următorul conţinut:
–– Original Message ––
From: Marius
To: diicot@mpublic.ro
Sent: Monday, August 11, 2014 4:52 AM (UTC+9) 10 august 22:52 ora Bucureștilor
Subject: Culegere ampla de informatii cu caracter personal
Denunţător: Marius MISTREŢU
CNP (cenzurat)
Adresa: (cenzurat)
telefon nr.: (cenzurat)
Denunţ
Stimaţi domni,
Ştiţi probabil că astăzi, 10 august 2014, personalul postului de televiziune Antena 3 a incitat publicul la o acţiune neautorizată, îndreptată împotriva interesului public, în preajma Palatului Cotroceni. Ca urmare a îndemnului mdiatic a ieşit un număr neprecizat de cetăţeni în locul indicat. Desigur, nu sunt în măsură să apreciez dacă acţiunea de azi are caracter politic, şi dacă e legal ca un post de televiziune să îşi propună scopuri politice, dar:
Ceea ce doresc să vă semnalez, este campania de strîngere de semnături de susţinere pentru un candidat la alegerile prezidenţiale, un anume Mihai GÂDEA, după cum apare pe formularul ce însoţeşte protestul neautorizat. (v. foto)
Postul Antena 3 are o reputaţie foarte proastă, întărită de sentinţa pronunţată de CAB pe 8 august a.c. împotriva fondatorului trustului de presă Intact, Dan VOICULESCU, pentru fapte grave. De asemeni, persoane din conducerea postului citat sunt în cercetări penale pentru infracţiuni de şantaj şi extorcare, specifice grupurilor interlope. În aceste condiţii, personalul întregului post Antena 3 devine suspect de infracţionalitate organizată cu încălcarea legii 677 / 2001 privind protectia datelor cu caracter personal.
Întrebări legitime: Cum pot garanta organizatorii strîngerii semnăturilor susţinătorilor, confidenţialitatea datelor cu caracter personal în condiţiile în care ANSPDCP nu a publicat încă vreun ordin sau vreo autorizaţie în acest sens? Nu cumva scopul colectării este mai probabil a fi cel infracţional?
Stimaţi domni,
Întrucît Culegerea de informaţii cu caracter personal sub masca unei candidaturi la preşedinţie îi transformă pe semnatari în potenţiale victime, vă rog să verificaţi dacă:
1) a fost eliberată vreo autorizaţie de deţinere şi prelucrare a datelor cu caracter personal de către ANSPDCP în numele numitului Mihai GÂDEA şi dacă este anterioară datei de 10 august 2014.
2) scopul real pentru care grupul suspect a fi interlop strînge date cu caracter personal (infracţional, comercial etc.)
3) sunt, sau nu, îndeplinite alte condiţii legale şi dacă există, sau nu, infracţiuni conexe sau concurente.
(Anexez două fotografii publicate pe Facebook de către doi jurnalişti: Vali PETCU şi Dan TURTURICĂ)
Vă mulţumesc.
Cu adînc respect,
Marius MISTREŢU
Hiroşima
10 august 2014
Blenoragie sau sculament?
Odată cu fuziunea ce tocmai s-a consumat cu un căluş în gura Monicăi Macovei, la alegerile prezidenţiale din toamnă, poporul va avea de optat între candidatul puciştilor A şi cel al puciştilor B.
(PMP oricum a fost nuţificat şi destructurat de desantul Udrea.)
Cu atîţia gonococi de doi poli, poporul va avea de ales între blenoragie şi sculament.
Este momentul potrivit ca un candidat independent, fără vreo boală ruşinoasă, să răsară şi să ia potul cel mare.
● Nu poţi face Poşta poştă dacă-ţi arăţi impotenţa de la o poştă
Recurent, apare tema privatizării Poştei Române. Ca de obicei, interese divergente, opinii divergente. Unele, argumentate doctrinar. Tot doctrinar voi încerca să arăt de ce NU poate fi privatăzată Poşta Română fără o normă critică prealabilă de drept constituţional.
Pe 6 iunie 2012 am arătat soluţia de continuitate la exercitarea dreptului de vot prin corespondenţă: secretul votului se prelungeşte cu secretul corespondenţei. Ambele, libertăţi constituţionale.
Adversarii votului prin corespondenţă susţin cu acte semnate şi parafate că acesta este imposibil, deoarece Poşta Română nu ar fi în stare să asigure secretul corespondenţei. Cu alte cuvinte, Poşta Română ar fi neconstituţională. În loc să amelioreze apărarea libertăţilor cu pricina, adversarii consideră precaritatea Poştei calamitate naturală, şi ridică duşmănos din umeri. OK.
Problema este că aceiaşi adversari ai votului prin corespondenţă sunt partizanii privatizării Poştei, invocînd nu-ştiu-ce norme europene şi doctrine minarhiste. OK, dar, se pune întrebarea:
Cum pizda mă-tii ai pretenţia la Poştă privată, cînd nu eşti în stare să o faci fiabilă din punct de vedere constituţional?
A! Pretinzi că ai putea-o reglementa din afară? Păi, cum ai putea da Poşta pe mîini private, cînd tu semnezi negru pe alb că statul este impotent în privinţa asta, chiar şi cînd Poşta se află 100% în ograda sa? Insecuritatea libertăţilor cetăţeneşti este obvious de evidentă.
Vă rog să notaţi schizofrenia fundamentală şi să o exploataţi.
Orice discuţie despre privatizarea Poştei poate fi încăluşată simplu şi definitiv, cu documentele Consiliului Legislativ, ale comisiilor de profil şi ale plenului, în care se arată „lipsa de oportunitate”.
Orice discuţie despre privatizarea Poştei poate fi începută NUMAI după legiferarea votului prin corespondenţă, intrarea lui în vigoare şi aplicarea largă în cel puţin trei scrutinuri. Abia după ce raportul despre efectele votului prin corespondenţă va fi fost adoptat fără observaţii critice majore, se poate discuta despre privatizarea Poştei.
● Suveică cu Săvuică
Zilele trecute, îndemnat de un prieten ce, ca şi mine, face buci pe Facebook, intrai să văd ce agramatisme mai secretă ex-ministrul IMM-urilor, „conservatoarea” de rit parvenistic, Grapini. După ce mă crucii bine, dădui peste o serie de fotografii trase la o gală de premiere, cică a ambasadorilor turistici ai României. Ediţia a II-a, după cum aflai ulterior. O frecţie tradiţională, sforăitor-patriotardă. Bine, inflaţia de gale laménate şi de ceremonii de premiere pentru cea mai… „exquisită” producţie de muşeţel la hectar, întru prostirea naţiei, nu mă mai surprinde. Că doar e ţara impostorilor guvernamentali şi mediatici. La sindrofia de care zic, organizatorii fură doi: MAE şi algoritmicul minister al IMM-urilor, ex-păşunat de protejata voiculescului.
Îmi atraseră atenţia cîteva obiecte comune (v. foto): 1) operatoarea – o bine-dezvoltată tînără, din aceea veşnică – le înmîna „laureaţilor” 2) cîte două exemplare ale unei reviste. Încet, încet, buchisii şi titlul revistei: Etiquette. Fuga!, la motorul de căutare… Ocazie cu care aflai şi numele operatoarei: Dana Săvuică, ridicătoare de moral priapic, de vreo 15 anişori, de când vîrî mustăţile iepuraşului Playboy în conştiinţa şoferului danubiano-pontic de tir.
Mă rog. Nefiind la curent cu „viaţa culturală” din România, mi-am zis că lipsa ambalajului şi a fundiţei s-ar datora faptului că obiectul cultural ar aparţine tot breslei turismului, căci a „tirismului” sigur nu era. Ca să n-o mai lungesc, formula matematică este: Etiquette ∈ Danei Săvuică, la rîndul său, exterioară turismului.
Ce naiba caută asta cu marfa terţă într-o instituţie publică, la o ceremonie publică?, mi-am zis.
Din agenţiile de ştiri scosei că Dana Săvuică tocmai fusese recrutată de Maria Grapini în ministerul IMM-urilor. Şi e pe statele de plată.
Carevasăzică, o persoană privată îşi promovează, fără perdea, fără ruşine, produsele comerciale*), într-o instituţie publică, posibil chiar pe bani publici.
Orice om dintr-o ţară civilizată ar fi remarcat oarece defecţiuni la „maşina de cusut” cu aţă albă:
Descoasem…
I) Conform cărui Cod de conduită/ etic şi de integritate** un consilier de ministru poate împărţi materiale promoţionale terţe?
II) În cazul în care distribuţia materialelor promoţionale se face în condiţii de legalitate, sub ce formă sunt împărţite acestea? Fac ele obiectul unei sponsorizări? De către cine? De către persoana care ocupă funcţia de consilier al ministrului? Şi mai ales către cine? Către ministerul la care distribuitoarea tocmai este angajată? Şi nu într-o funcţie oarecare, ci de consilier de ministru.
III) Dacă nu ne încadrăm în niciuna din situaţiile I) şi II), şi, Doamne fereşte, materialele respective să fi fost achiziţionate de minister, în ce condiţii a fost făcută achiziţia? Este cumva vorba de o achiziţie directă? Adică, Dana Săvuică cumpără direct de la Dana Săvuică?
Similitudini
Cazul îmi seamănă tot mai mult, atât prin schema de personal, cît şi prin firul suveicii, cu cel petrecut de curând în antecamera altui ex-ministru (Mariana Câmpeanu) unde se lăsă şi cu o condamnare.
Aştept ca Agenţia Naţională de Integritate, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi/sau DNA, după caz, să clarifice consecinţele nemerniciei.
Ultima oră
Ambasadorii cultural-industriali ai turismului, premiaţi de scula voiculescului cu suveica etiquettă, primiră zilele astea, într-un cadru simplu şi înălţător, paşapoarte diplomatice. Dar despre discriminatoarele documente de identitate româneşti voi povesti cît de curînd. Lăsaţi-mi niţel timp pentru concentrarea veninului.
––––––––––-
*) Dana Săvuică se lăuda pe-nu-ştiu-unde că publică o carte ce se vîndu în 20.000 de exemplare. Mersi. La pachet cu revista Cancan. Nefericita! Crede că instituţiile publice sunt un fel de Cancan cu ţîţe mai mari.
**) Aflai că proteicul Minister al Industriilor deţine şi un Cod etic şi de integritate, în completarea celor deja existente, aflate în vigoare. La art.2 (b) scrie că interesul public e mai sus ca cel privat. Iar la 2(f) zice clar cum e cu avantajele morale şi materiale. Dar la art.11, restricţiile privind folosirea imaginii personale sunt şi mai severe. Pentru conformitate: http://www.minind.ro/minister/cod_etic_ME.PDF
★ Viscolul mi-a prins nevasta fără material absorbant. Și atunci, am decretat cod roșu
acum 7 ore · editat ·
Am trimis la DIICOT următorul denunţ:
–– Original Message ––
From: Marius
To: diicot@mpublic.ro
Sent: Saturday, February 01, 2014 5:10 AM
Subject: Denunt penal (codificare Unicode UTF-8)
Marius MISTREŢU – cetăţean român cu domiciliul în străinătate, în calitate de denunţător
730-0028 Hiroshima-shi,(…) Japonia
Pentru confirmarea identităţii, de luni pînă sîmbătă, între orele 8 şi 16, ora României, puteţi suna la tel: +81-(0) şi întocmi un proces verbal.
Stimaţi domni,
Permiteţi-mi să vă prezint cîteva fapte cu consecinţe grave în plan: economic, social, instituţional, financiar şi nu în ultimul rînd, legal, puse la cale de către un grup de persoane pe care rămîne ca dumneavoastră să le identificaţi şi să le trageţi la răspundere, în cazul în care au abuzat de prerogativele pe care le au conform legilor în vigoare.
La data de 27 ianuarie 2014 a fost publicată Hotărîrea cu numărul 1/2014, prin care se instituie starea de alertă în trei judeţe, stare extinsă ulterior la 7 judeţe. Norma ce guvernează HG 1/2014 este Ordonanţa de urgenţă 21/2004 cu completările ulterioare.
Semnatarii HG în discuţie au considerat că fenomenele meteo sunt extreme. Şi au impus măsuri extreme, deşi meteorologic, codul roşu de viscol, tras de păr, duminică 26 ianuarie, între orele 15:00-21:00 nu justifica măsura radicală, deoarece nu iese din abaterile climatice tolerate pentru o ţară temperat-continentală.
Întrucît starea de alertă este o măsură brutală, binară, cu mare potenţial în încălcarea art.53 din Constituţia României, ea trebuie probată cu mare precauţie, fără dubii, şi mai ales influenţe politice. Influenţele politice sunt uşor de identificat, într-o ţară în care politicul parazitează orice. De pildă, interpretez prezenţa de luni a Premierului şi a Ministrului Mediului la prezentarea ţinută la ANM, ca indiciu de presiune politică asupra unui organ, altminteri independent, dacă numirea şi demiterea directorului nu ar sta în pixul Premierului.
Permiteţi-mi să contest oportunitatea instituirii stării de alertă, normalitatea fiind exercitarea neîngrădită a drepturilor şi libertăţilor. Aş fi făcut-o la Avocatul Poporului dacă nu ar fi fost un om de paie pus acolo de către exponenţii aceleaşi junte.
Drumurile sunt făcute pentru a fi circulate, nu barate arbitrar, pe termen nedefinit.
Avînd în vedere că, după ultimele informaţii despre infracţionalitatea guvernamentală, date statistice reluate şi de către Preşedinte în vizita de azi din Germania, sunt suspiciuni şi adesea certitudini că membri ai Executivului nu acţionează în interes public, ci mai ales în interesul lor şi al clienţilor politici, permiteţi-mi să îi suspectez pe decidenţii guvernamentali că, la luarea H1/2014 au manipulat inclusiv datele meteorologice în folosul lor: pecuniar, politic, electoral şi de imagine. Desigur, nu este nevoie să investigaţi toate aspectele, ci doar pe cele ce ating drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, precum şi interesele statului. Pe scurt, să cercetaţi atingerea adusă interesului public.
Beneficiile pentru cetăţeni nu se văd. Dimpotrivă. Golurile în aprovizionarea ce ţine de subsidiaritatea comunitară, lipsa punctelor de asistenţă sanitară, pricinuiesc deja suferinţe. Aflu din presă: joi 30 ianuarie, o bătrînică din zona vizată de HG 1/2014 spunea că localitatea este izolată de vineri 24 ianuarie şi că i s-a terminat rezerva de alimente. Iar distanţa de la vineri la joi nu este aceeaşi cu cea de la joi la vineri. Alta: la oficiul poştal Medgidia au fost furaţi 470.000 lei, împreună cu automobilul poştei. Iată, suspendarea libertăţii de mişcare, în loc să protejeze viaţa şi averea cetăţenilor, le pune în pericol. Spicuiesc: vicepremierul declara adineaori că încă mai sunt localităţi izolate, fără să spună cîte. Nu ştim de ce lucrurile avansează atît de încet, deşi la televizor vedem maimarii zilei inspectînd dezastrul provocat chiar de lentoarea lor şi a parteneriatului public-privat instituit tot de ei. Iată, prin limitarea abuzivă a libertăţii de mişcare, împiedicînd astfel manifestarea subsidiarităţilor naturale, familiale şi comunitare, HG 1/2014 are deja rezultate perverse. Prin suspendarea libertăţii de circulaţie a oamenilor şi bunurilor, a cel puţin 100.000 de camioane, economia pierde, după opinia specialiştilor, echivalentul a între 30 şi 70 de milioane de euro. Zilnic. Ca să nu mai spun că, joaca de-a codul roşu, fie el meteorologic sau politic, duce inevitabil la scumpirea asigurărilor, deoarece companiile îşi revizuiesc calculele probabilistice şi nu pot tolera să fie furate cu complicitatea Executivului. Ca să se protejeze, vor încărca nota de plată a asiguraţilor.
Trăiesc într-o ţară în care fenomenele extreme sunt un lucru frecvent. Vă pot confirma că niciodată ele nu au fost de natură să ducă la întreruperea circulaţiei rutiere pe arterele vitale, atîta timp cît asfaltul este la locul lui. Şi sunt un milion de kilometri, din care cel puţin 200.000 de importanţă vitală. Cel puţin 50.000 sunt expuşi căderilor masive de zăpadă şi viscolului.
Pentru a vă face o idee, pe 31 decembrie 2011, în prefecturile Tottori şi Shimane, situate la numai 35 grade latitudine nordică, a căzut o zăpadă de peste 100cm. Zăpada a scufundat peste 300 de ambarcaţiuni pescăreşti la edec. Au rămas blocate peste o mie de autovehicule pe şosele. Este drept, numai pentru cîteva ore, dar nu a fost instituită starea de alertă. Nimeni nu îşi permite să suspende drepturi şi libertăţi cetăţeneşti pentru mofturi guvernamentale.
Stimaţi domni,
ca să nu o mai lungesc, vă cer ca, în interes public, pentru prevenirea în viitor a paralizării artificiale, brutale şi abuzive a economiei, pentru prevenirea scumpirii asigurărilor de calamităţi, pentru împiedicarea dezmăţului în cheltuirea resurselor bugetare – ştiindu-se că intervenţia statului costă infinit mai mult decît pregătirea comunităţilor pentru iarnă – pentru prevenirea punerii cetăţenilor în situaţii incerte, prin care, viaţa şi averea lor sunt expuse pericolelor de orice fel tocmai de măsurile guvetrnamentale de „protecţie”, cu multe elemente comune „protecţiei” mafiote „soft”,
vă cer să verificaţi dacă instituirea stării de alertă în 3-7 judeţe a fost justificată. Vă cer totodată să verificaţi: legalitatea contractelor de dezăpezire, a graficelor de dezăpezire, a mobilizării resurselor angajate. Ultimele, deoarece nu sunt sigur că Curtea de Conturi are competenţe în a face evaluări de legalitate şi de oportunitate. (OUG 1/1999, la art. 36 face clară excepţia)
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu.
★ Adrian Năstase nu este o instituţie a statului
Am trimis adineaori un denunţ penal pe numele lui Adrian Năstase. Se întrevăd şi complicităţi în guvern.
Marius MISTREŢU
(cenzurat)
Japonia
tel: (cenzurat)
Stimaţi domni,
Aţi fost martori la parada militară prilejuită de sărbătorirea Zilei Naţionale a României pe 1 decembrie 2013. La tribuna oficială aţi remarcat, nu mă îndoiesc, prezenţa numitului Adrian NĂSTASE (AN), născut pe 22 iunie 1950, condamnat pe 20 iunie 2012 la 2 ani de închisoare şi interdicţia unor drepturi, eliberat condiţionat în primăvara anului 2013.
Vă rog să observaţi că eliberarea condiţionată impune oarece restricţii asupra unor drepturi, în special drepturi politice. În acelaşi timp, interzicerea unor drepturi nu afectează demnitatea umană în chestiunile private, ci numai în cele publice şi/sau oficiale. Evenimentul la care numitul AN a participat este de natură: şi publică, şi oficială. Cu alte cuvinte, AN a încălcat cu bună ştiinţă decizia de eliberare condiţionată.
Simpla prezenţă a numitului AN la ceremonia oficială în tribună – iar nu în publicul privitor – îl face automat reprezentantul cuiva.
Pe cine reprezintă oficial AN?
Î. Pe sine?
R. Nu are dreptul. AN nu este o instituţie a statului.
Î. Poporul?
R. Nu mai are dreptul – chiar dacă fu parlamentar cîndva – deoarece decizia judecătorească a anulat şi demnitatea publică.
Î. Statul?
R. Nu, pentru că prim-ministrul era altul la 1 decembrie 2013.
Î. Statul, indirect, ca fost prim-ministru?
R. Nu, pentru că demintatea sa a fost limitată prin sentinţă judecătorească, la chestiunile private. Pe durata pedepsei, chiar în libertate fiind, nu i se poate îngădui orice în virtutea unei demităţi publice anterioare. Este ca la armată: ultimul ordin se execută. Iar ultimul ordin a fost cel de limitare a unor drepturi. Mai exact, tot ce ţine de demnitatea publică. (Cea privată nu face obiectul denunţului de faţă.)
Î. Are AN liberatea de expresie?
R. O are, dar în cadru privat. Adunarea de pe 1 decembrie 2013 era publică şi oficială. AN putea foarte bine să stea în picioare în mijlocul publicului privitor, laolaltă eventual cu alţi deţinuţi eliberaţi condiţionat. Dar nu în tribuna oficială.
Aşadar, nu există un temei legal pentru prezenţa lui AN în tribuna oficială. Este o ruşine pentru Armata Română să îi dea onorul unui puşcăriaş care abuzează de eliberarea condiţionată. Este un act de intimidare indirectă a Justiţiei, o demonstraţie de forţă, prin care AN arată propensiunea pentru impunitate. Propensiune, altminteri demonstrată pe parcursul proceselor în instanţă pe care le-a avut şi încă le mai are, culminînd cu fuga de sub escortă pe 20 iunie 2012. Este o insultă, repet: o insultă la adresa naţiunii şi o imagine urîtă pe care România o proiectează în exterior, din moment ce oameni care au probleme cu Justiţia, obiectivate cu prisosinţă, stau cocoţaţi în tribuna oficială. Este o invitaţie pentru mafioţi, pentru sperjuri, pentru proxeneţi, pentru terorişti şi pentru alţi ticăloşi să nesocotească legile ţării şi Constituţia. Cu alte cuvinte, o invitaţie la lezarea bunelor moravuri.
Prezenţa lui AN în tribuna oficială este un act reprobabil, pentru care Codul Penal prevede (citez):
Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice
Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(Am subliniat partea relevantă.)
Stimaţi domni,
Ţinînd seama că în sarcina dumneavoastră cade apărarea interesului public, ţinînd seama că statul român se bazează pe moravuri sănătoase, vă rog să întreprindeţi cercetările, în interes public, pentru repararea prejudiciului moral adus naţiunii, Justiţiei, Constituţiei şi Armatei, de către numitul Adrian NĂSTASE, în complicitate cu funcţionarii din Guvern care au întocmit şi aprobat lista persoanelor cu acces în tribuna oficială. După caz, să investigaţi infracţiunile conexe (neglijenţă şi/sau abuz în serviciu) şi eventual să iniţiaţi şi repararea prejudiciului material (secretariat, corespondenţă, fond de protocol etc.).
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
▲ Senatorul Taro Yamamoto – comportament neparlamentar
Taro Yamamoto este un actor foarte popular la cei 39 de ani pe care îi are. Anul trecut a fost distribuit şi într-un film turnat în Hiroşima, film în care, întîmplător, fiul meu avu un rol episodic, secundar spre terţiar.
Îmi povestea fiul meu că, în multele ferestre inerente filmărilor, Yamamoto, altminteri un extravertit, îi aduna în jurul lui şi le descria apocaliptic urmările accidentului de la Fukushima şi cît de rele sunt centralele nuclare.
La alegerile parţiale pentru camera superioară a Dietei, din vara lui 2013, cu aceleaşi marote antinucleare, Yamamoto a candidat şi a fost ales.
Zilele trecute, aşa cum sunt uzanţele, oamenii împortanţi în viaţa publică, apăruţi în ultimul timp, fură chemaţi la Împărat. Întîlnirea este strict protocolară. Nu se discută practic nimic. Gestul este doar un certificat de bonitate cetăţenească atribuit de către simbolul viu, Împăratul. Cum protocolul cere ca Împăratul să schimbe două vorbe cu fiecare, cînd veni rîndul senatorului, acesta îi înmînă o scrisoare. Gest nemaiîntîlnit pînă atunci.
Întrebat de reporteri ce a fost în capul lui atunci cînd a nesocotit protocolul, Yamamoto şi-a expus din nou monomania antinucleară.
Lumea politică, dar şi oamenii de rînd, (pe Twitter), îl somează acum pe senator să demisioneze. Motivul este cît se poate de raţional: dacă este parlamentar şi recurge la mijloace neparlamentare pentru a-şi atinge scopuri politice, înseamnă că este incapabil să reprezinte alegătorii în Senat.
Încă nu se cunoaşte finalul incidentului. Cert este că gestul copilăresc al lui Yamamoto a fost o tentativă de a provoca Împăratul să se exprime în termeni politici, lucru interzis de Constituţie. Începînd cu era Taisho (1911), Împăratul nu s-a exprimat politic decît în două rînduri. Prima oară în 26 februarie 1936, în timpul unui incident sîngeros provocat de Armată în procesul de militarizare a statului (Incidentul 226), iar a doua oară acum cîţiva ani, în timpul unei controverse despre utilitatea arborării drapelului şi a intonării imnului de stat în şcoli. A doua oară, Împăratul a avut grijă să nu curgă sînge. S-a exprimat evaziv: „poate că nu e nevoie să fie obligatoriu”.
Hm! Mijloace neparlamentare pentru scopuri politice?
Trebuie să vă amintesc că parlamentarii USL au făcut mai mult decît să îi înmîneze o scrisoare Preşedintelui. Încă din 2011, cîteva luni au părăsit, au chiulit în masă din Parlament, iar între timp au pus-o de revoluţii cîmpeneşti cu mercenari în Piaţa Universităţii. Pe gerul Bobotezii, televiziunile senatorilor încălzeau carele de reportaj chiar şi cu lampa de benzină, numai să nu le scape vreun cadru netransmis. Psihoza lui Taro este o nevinovată obsesie, scuzabilă eventual clinic, spre deosebire de logistica şi bănetul puse în joc de actuala şi abjecta juntă ce controlează statul. Pihoză ce se prelungeşte pînă azi.
Oare cînd se va oprobria şi în România comportamentul neparlamentar?
● Senatorul este un animal cu patru capete (de acuzare)
–– Original Message ––
From: Marius
To: SUPC
Sent: Wednesday, October 09, 2013 2:58 AM
Subject: Denunt penal
(condificarea caracterelor: Unicode UTF-8)
Marius MISTREŢU (CNP-…)
730-0028 Hiroshima-shi
(cenzurat)
tel: +81-(cenzurat)
Stimaţi domni,
După cum probabil aţi aflat, solicitarea Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (numit mai jos Parchetul) adresată Senatului, pentru ridicarea imunităţii parlamentare a senatorului Varujan VOSGANIAN, ce urmează a fi cercetat de DIICOT pentru mai multe delicte de gravitate mare, a primit un vot negativ în plen.
Vă propun să vedem natura votului din plen în cazul Vosganian:
Regulamentul Senatului, ce reia şi teze ale art. 72 din Constituţie, prevede:
Art.172.-(1) Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.
(2) Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertăţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare represive, abuzive sau şicanatoare.
(3) Senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(4) În temeiul art.72 din Constituţia României, republicată, senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Am subliniat pasajele pe care le supun interpretării, cu intenţia de a arăta consecinţele şi limitele imunităţii parlamentare. De asemeni, să vă ofer un instrument de disjuncţie a ceea ce este politic de ceea ce este administrativ.
Cred că sunteţi de acord că natura demersului Parchetului este strict administrativă. Un act administrativ nu poate avea ca replică decît un alt act administrativ, sub forma încuvinţării Parlamentului (recte Senatului).
Să ne aplecăm asupra sintagmelor ce imunizează parlamentarul: nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate şi: fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
Logic, atributul politice guvernează ambii termeni din enumerare: voturile şi opiniile. Această limitare lasă loc existenţei atît a voturilor nonpolitice cît şi a opiniilor nonpolitice. Un astfel de vot (nonpolitic) este cel de ridicare a imunităţii parlamentare a cuiva. Consecinţa directă este că senatorii care au votat împotriva ridicării imunităţii parlamentare a senatorului Vosganian nu au nici ei acoperirea imunităţii. Este ca şi cum un contabil ar refuza nemotivat să achite o factură. Trebuie automat să plătească daunele.
Dacă nu ar fi aşa, enumeraţia din textul normativ ar fi inversă: opţiunile politice şi voturile (de orice fel). Dacă interpretarea ar fi că voturile ar fi neselectiv-politice, şi niciun alt fel de vot nu ar exista înafara votului politic, consecinţa refuzului de aviza începerea urmăririi penale ar fi că Justiţia poate fi înfrîntă printr-o simplă decizie politică asupra căreia nimeni nu îşi asumă răspunderea. Arbitrar, absurd, neconstituţional, intolerabil! Avizul nu este nici legiferare nici opinie politică. Este administraţie pură.
172. (2) spune clar care este rolul votului în plen: protejarea împotriva urmăririlor judiciare represive, abuzive sau şicanatoare. Or, nu poţi să opreşti o urmărire „abuzivă”, „represivă” sau „şicanatoare”, fără să întreprinzi nimic împotrivă, înafara unui vot (care nu este politic). Represiunea, abuzul şi şicanarea sunt per se delicte denetolerat. Delicte ce trebuie reclamate cel puţin la CSM, dacă nu la instanţa de contencios administrativ.
Pînă în prezent, nicio rezoluţie negativă venită de la Parlament, în speţe similare, nu a fost motivată altfel decît în termeni vagi, arbitrari. Pentru ca refuzul ridicării imunităţii parlamentare să fie valabil din punct de vedere adminsitrativ şi logic, el trebuie motivat. Eventual, urmat de inspecţia judiciară la Parchet sau de un proces în contencios administrativ. Aşadar, atitudinea senatorilor este în mod vădit menită să slăbească statul de drept şi să ştirbească prestigiul Justiţiei şi pe cel al Legislativului.
Stimaţi domni,
Ţinînd seama de:
– limitele imunităţii parlamentare, prezentate mai sus,
– natura formal-administrativă a rezoluţiei Senatului în cazul Vosganian (document ce nu are acoperire în imunitatea parlamentară),
– lipsa unei acţiuni în întîmpinare sau în contestare din partea subiectului sau a complicilor săi parlamentari,
vă rog să constataţi existenţa următoarelor fapte penale reale:
– Abuz în serviciu contra intereselor publice cf. Art 248 CP,
– Omisiunea sesizării cf. Art. 267 (1) CP,
– Favorizarea făptuitorului cf. Art. 269 (1) CP,
– Presiuni asupra justiţiei cf. Art. 276 CP
Autorii faptelor penale enumerate mai sus sunt senatorii care au votat (nonpolitic) împotriva ridicării imunităţii parlamentare a senatorului Varujan VOSGANIAN. Din păcate, întrucît Senatul este zgîrcit la publicarea informaţiilor de interes public, vă anunţ doar că lista senatorilor ce au comis delictele enumerate mai sus, se află în condica de prezenţă a şedinţei în plen a Senatului, din 7 octombrie 2013. Identificarea făptuitorilor rămîne în sarcina dumneavoastră.
De asemeni, vă rog ca la procesul ce (sper) va avea loc împotriva senatorilor, să ridicaţi obiecţia de neconstituţionalitate la Art.173. din regulamentul Senatului: -Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.
Nu este normal ca un document administrativ să fie votat în secret.
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
★ Tulbureală-n ochi – Roşia Montană pentru bolşevicul plăgar
În articolele despre Roşia Montană am tot vorbit despre partea tehnică a proiectului minier, dar prea puţin despre contextul politic. Despre cel social, şi mai puţin, întrucît, socialul este divizat, prost organizat şi buimac. Încheiam articolul în care puneam condiţiile de stabilitate generală, cu:
Cianura nu este cea mai rea otravă. Mai rea este promiscuitatea morală.
Despre promiscuitatea morală voi vorbi.
Oricine a observat incongruenţe flagrante în comportamentul liderilor naţional-socialişti din USL. Au doborît două guverne invocînd securitatea expoloatărilor resurselor minerale. Odată ajunşi la putere, s-au sucit. Au invocat tot felul de argumente şi de proceduri în sensul deschiderii exploatării efective. Le cunoşteţi, nu insist. În acest răstimp, sondajele indicau un uşor avantaj al partidei pro-. O situaţie numai bună de exploatat politicianist şi de lepădat de răspundere. Executivul doctor plagiar ponta s-a poziţionat pro-, dar ca să scape de răspunderea politică, ca tot bolşevicul, a angrenat Parlamentul. Vocea poporului, cum ar veni. Doctorul plagiar din capul executivului a reuşit să îşi exhibe plenar pînă şi schizofrenia, anunţînd că în dubla sa calitate, va respinge proiectul la votul în Parlament. Sigur, proiectul de lege suferă de oarece coerenţă constituţională, însă ceea ce va cădea la controlul de constituţionalitate, va putea fi corectat prin reglementări de rang inferior. De răspundere tot nu va scăpa. Propagandistic însă, premierul plagiar are de cîştigat, deoarece, am motive să cred că poporul nu e în stare să identifice disonanţa cognitivă din războaiele de imagine. Schizofrenia executivă s-a propagat şi în stratele inferioare ale organizaţiei mafiote. Se adaaugă schizofrenia naţional-liberală. Încurajat de egalitatea relativă din sondaje, preşedintele Senatului a mizat pe cartea contra-.
Acuma, nu e greu de dedus că proiectul minier este o virtuală vacă de muls zeciuiala, întru alimentarea pomenilor electorale. La „negocierea” cu RMGC de pe poziţii de putere, contribuie din plin, nu numai protestele din stradă, atent dozate, dar şi lumea ştiinţifică. Academicianul Ionel Haiduc, promovat pe bază de dosar încă de pe vremea lui Pelticle, reuşeşte să se facă de rîs invocînd argumente care îl descalifică nu numai ca savant, dar şi ca chimist. IGR, argumentează inclusiv acolo unde nu are competenţă, dar după aceeaşi schemă. Nu ştiu cine pe cine a plagiat, dar parcă ambele „somităţi” au scris după dictare, prezentînd aceeaşi imagine apocaliptică, de aceeaşi culoare şi întindere. Cel puţin directorul IGR are dreptate atunci cînd se îndoieşte de rezistenţa versantului stîng al văii Corna la infiltraţii. Dar nu se abţine de la exagerări, în ciuda faptului că nu ştie dacă una din discontinuităţile de acolo e falie sau nu. (Cu deştepţii naţiunii mă voi mai întîlni virtual, atunci cînd va fi să scriu despre chimismul deşeurilor.)
Nici ministresa mediului, rovana plumb, nu scapă ocazia de a se împăuna cu ceea ce era demult scris în documentaţia RMGC, anume, că efluentul (care rămîne tot în aria industrială) va avea conţinutul de cianuri solubile limitat la 3mg/l.
Nu am zis nimic despre presă. Nici nu merită. Gazetarii sunt prea concentraţi asupra conflictului simulat de liderii USL.
De ce toată tevatura, am aflat. Ce e de făcut?
În condiţiile în care cinismul bolşevic exploatează atît sentimentele sin-, cît şi pe cele anti-, vă daţi seama că cel cîştigat va fi tot grupul bolşevic de criminalitate organizată. El are şi pîrghiile de şantaj asupra RMGC, şi manetele legislative, şi echipele de imagine, şi incitatorii la protest, dar şi puterea de a se arăta cine e stăpînul ghiulului.
Fie că susţineţi public proiectul minier, fie că îl contestaţi la fel de public, pe drept sau pe nedrept, tot naţional-socialiştii din USL sunt cei care vor cîştiga. Orice am face, suntem idioţii utili ai cuiva.
Dacă ar fi după mine, proiectul minier este bine întocmit. RMGC a dovedit transparenţă satisfăcătoare. Cutrele sunt tot bolşevicii, pentru că nu ezită să risipească răspunderea oriunde, dar nu asupra lor înşile. Iar dacă şi-o asumă vreodată, o fac murdărindu-i la aceeaşi culoare pe toţi. Cînd toţi sunt vinovaţi nimeni nu e vinovat.
Cum ziceam, nu avem ieşire. Adică, avem, dacă ne orientăm către rădăcina răului. Care nu e nici aurul, nici RMGC, nici mediul poluat, nici poziţia geografică, nici cianura, nici capitalismul. Răul este promiscuitatea morală care începe cu o copiuţă.
Vă dau două obiective:
1) să protestaţi zilnic pentru că premierul este un plagiator ordinar. Recent, a mai fost descoperită o furăciune de talie internaţională. Protestaţi pînă la doborîrea guvernului.
2) să militaţi pentru ca toate locuinţele de pe Valea Bucium să fie racordate la reţeaua de apă curentă şi de canalizare. Vă spun mai încolo de ce. Oricum, pînă în 2015, România s-a angajat să racordeze toate locuinţele din ţară la reţeaua de apă. Nu ar fi nimic extraordinar sau denefăcut.
Încheiere
Strigător la cer este furtul intelectual. Cel material vine în siaj. Aşadar, rădăcina răului este în capul schizofren al sociopatului victor viorel ponta, cu voia dumneavoastră, şi numai cu voia dumneavoastră, doctor plagiar nepedepsit.
Sincer, am îndoieli că vă veţi strînge 20.000 pentru a doborî plăgarul pentru că e plăgar şi hoţ. Dacă articolul de faţă ar avea 20.000 de cititori, aş fi mulţumit. De aici încolo e treaba dumneavoastră.
Aveţi ocazia să mă contraziceţi atunci cînd spun că sunteţi manipulaţi. Condiţia este simplă, numerică,uşor de evaluat: mai mare sau egal cu 20.000… în stradă… zilnic… pînă la capăt.
Succes!
★ Cum se manipulează lăcomia oponentului la proiectul Roşia Montană
Unul din argumentele aduse atît de oponenţii cu cocardă, cît şi de către academicianul Ionel Haiduc*), apelează la lăcomia latentă din orice om care aude de bogăţii naturale. Se acreditează ideea că aurul şi argintul ar fi doar pretextul pentru exploatarea altor materii. Să vedem însă în ce ar consta ele, şi ce e viabil din „tezaurul” acela.
Pe un sait indicat mai jos, este reprodusă compoziţia minereului. Şi urmează socoteala valorii pielii ursului din pădure.
Metal Au Ag Ge Bi Ni Co Cr Ga Ti V As
gr/tonă 1,5 7-10 20 20 30 30 50 300 1000 2500 5000
Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo şi a ponderii fiecărui metal în zăcământ, obţinem următoarea evaluare a metalelor din zăcământ :
AUR (1,5 grame/tona minereu)………………………………………….18,84 mld. USD
ARGINT (10 grame/tona)…………………………………………………2,00 mld. USD
GALIU (300 grame/tona)…………………………………………………13,00 mld. USD
GERMANIU (20 grame/tona)…………………………………………….5,20 mld.USD
CROM (50 grame/tona)…………………………………………………..6,50 mld. USD
VANADIU (2500 grame/tona)……………………………………………10,00 mld. USD
Co, Ti, Ni, Bi, As şi feldspat potasic…………………………………… 5,00 mld. USD
TOTAL…………………………………………………………………….. 60,54 mld. USD
– See more at: http://surupaceanu.ro/2011/09/averea-ascunsa-de-la-rosia-montana-50-miliarde-dolari/#sthash.Y6gvnLVg.dpuf
Vă propun să le luăm pe rînd:
Aurul
În linii mari, socoteala este corectă, însă niţel umflată, deoarece aurul nu este uniform distribuit în zăcămînt. Vor fi peste 6-10 megatone de minereu sărac, cu conţinut de sub 0,6 g/tonă. Minereu ce se va prelucra mai pe la coadă. E foarte posibil ca pe acela să nu îl mai prelucreze nimeni, niciodată, mai ales dacă preţul aurului se va fi prăbuşit. Va fi probabil îngropat la loc în cele două cariere de pe coastă, pentru refacerea peisajului.
Argintul
Despre argint nu pot spune mare lucru. Este în licenţa de exploatare, ca şi aurul.
De aici, lucrurile devin ceva mai interesante:
Galiul
Pe plan mondial, producţia de galiu este de circa 180 de tone, din care doar 100 de tone provin din minerit. Restul, din recircularea galiului utilizat la diversele aliaje fuzibile şi la detectoarele de neutrino. Chiar şi cel provenit din minerit, se obţine ca subprodus la fabricarea aluminiului. Cu alte cuvinte, fără prea mari investiţii, galiul şi indiul se obţin din bauxite şi intră pe piaţă fără tamtam. La Roşia, niciun utilaj şi nicio substanţă nu indică exploatarea galiului. Ar fi cu totul neeconomic.
Germaniul
Oricît de important ar fi pentru industria semiconductorilor (ca de altfel galiul, folosit la impurificarea germaniului pentru diode) germaniul se obţine de asemeni ca subprodus la fabricarea zincului, argintului, plumbului şi cuprului. Aşadar, e perezent în calcopirite, în blende şi în alte sulfuri metalice native. Fiind o impuritate fără conţinut prea mare la Roşia, nu interesează pe nimeni. Presupunînd că minereul ar fi atît de bogat în germaniu, încît să spargă piaţa, prăbuşirea preţului ar face repede nerentabilă presupusa instalaţie de purificare. Cînd producţia mondială este 118t/an, cea mai mare parte obţinută în Rusia, China şi SUA, ce pretenţii poţi avea să spargi piaţa cu urme de germaniu?
Titanul
Deşi istoria metalurgiei titanului este scurtă, dioxidul de titan este folosit de mii de de ani ca pigment alb. Este cea mai albă substanţă cunoscută. Titanul are o răspîndire largă în natură. Este imediat după fier şi aluminiu. De aceea şi costă doar 17 dolari kilogramul în stare elementară. Cine ar avea nesăbuinţa să îl exploateze dintr-un conţinut de 0,1% dioxid de titan, cît se află în minereul de la Roşia? Proporţia exploatabilă începe de la valori de 100 de ori mai mari.
Cromul, cobaltul, bismutul, nichelul
Conţinutul din aceste metale este ridicol de mic. O proporţie mai mare de crom şi de nichel s-ar găsi într-un ceai preparat într-un ibric de inox de calitate. Cine ar face prostia să obţină la preţ de două ori mai mare decît cel al argintului, metale ordinare, ce altminteri se scot din zăcăminte de mii de ori mai bogate?
Vanadiul
Am rezervat un paragraf special, deoarece în vanadiu, minereul pare mai bogat. Să vedem cît de bogat. Vanadiul este un element foarte răspîndit în natură. Se găseşte pînă şi în hidrocarburile fosile. E drept, concentraţii mari de vanadiu se găsesc rar. 98% din producţia de vanadiu pe plan mondial, se face din trei ţări: Africa de Sud, Rusia şi China, din minereuri de zeci de ori mai bogate. Producţia mondială de vanadiu este de numai 56.000 de tone, deoarece nu este nevoie de volume prea mari de oţeluri speciale. (chirurgicale şi de scule). Pentaoxidul de vanadiu este de asemeni folosit drept catalizator la fabricarea acidului sulfuric şi în tobele de eşapament ale automobilelor, pentru supraoxidarea oxidului de carbon**). Pentru a vă face idee de cît de puţin înseamnă 56.000t, aflaţi că numai din arderea combustibililor fosili, pleacă anual în atmosferă 110.000t de vanadiu. Dublu.
Arsenul
Oemnirea are nevoie de arsen ca de o nouă explozie nucleară. 5Kg/tonă pun probleme mai degrabă de cheltuire a banilor la fixarea lui în pămînt, decît de obţinere a banilor. Arsenul de la Roşia, nu ar aduce bani, ci ar consuma bani. Altfel, arsenul este un element ce însoţeşte fosfaţii naturali. În procesul de fabricaţie a acidului fosforic se poate izola şi arsenul ca subprodus. În apa mării este de asemeni destul arsen natural.
Caolinitul
Feldspatul potasic din rocă, în mediu acid, se poate transforma în caolin. Ce folos, că este prezent în mai puţin de 10%? Toate argilele sunt un amestec de caolinit şi montmorilonit (huma de zugrăvit). Proporţia mică de caolinit dă ulcele proaste. Mai mult caolinit se află în ceramica de Horezu (de calitate mecanică medie, spre proastă) decît la Roşia.
Concluzie: Avem o ţară bogată în resurse sărace şi foarte sărace.
Închei cu o întrebare: unde este tezaurul de 60 de miliarde acreditat de sacorţosul academician?
–––––––––––
*) pe academician sunt supărat rău, pentru că încearcă să combată un proiect, folosindu-se de miciună. Numele său va mai apărea probabil în articole viitoare. Părăsind adevărul, Academia devine o unealtă propagandistică ordinară. Dacă aş fi academician, aş denunţa întreaga mizerie, cu atît mai vinovată, cu cît academicianul Haiduc este chimist.
**) la arderea catalitică în toba de eşapament, apar şi gaze nitroase. Cancerigene. Cînd aveţi un automobil euroconform, aflaţi că nu numai vanadiu şi eventual plumb răspîndiţi în aer, dar şi dioxid de azot. Fără oxid de carbon, şi în acelaşi timp, fără dioxid de azot, nu se poate.
★ Roşia Poieni cu bani de la Roşia Montană
Toată lumea s-a arătat oripilată de imaginea bisericii înecate în mîl, la Valea Şesii. Acolo nu e Roşia Montană. Este exploatarea de cupru (azi, părăsită) de la Roşia Poieni. Un perimetru mult mai larg decît cel alocat RMGC. (Roşia Montană e niţel mai la sud.) Şi zona aceea este poluată cu metale. Mai ales zona aceea. Cu fiecare zi se scug tone de otrăvuri din roca supusă intemperiilor.
Aşadar, în termeni de ecologie, bilanţul zonei are actualmente cifre puternic negative.
Studiind proiectul RMGC, am aflat despre ce riscuri sunt. Majoritatea sunt surmontabile. Mai am doar două nelămuriri, ce sper să se topească curînd.
Mai interesant cred că este să socotim ce bani se vor scoate din exploatarea metalelor nobile, şi mai ales, ce destinaţie ar fi în interesul naţional şi local.
Am aflat că participaţia statului va fi de 25%. Bani intraţi pe de-a moaca, fără ca statul să investească un leu. Mai este o redevenţă de 6%, precum şi 135 megadolari (cifră fluctuantă) reprezentînd garanţia de mediu. RMGC a avansat cifra de 78% (din 10 miliarde) reprezentînd proporţia de bani rămasă, din exploatare, pe teritoriul românesc. Din cele 7,8 miliarde teoretice, 1,6 reprezintă aproximativ salariile personalului direct şi auxiliar, iar alte aproape 3 miliarde, cheltuieli directe plătite furnizorilor români de materiale şi servicii. Rămîn 3,2 miliarde a căror destinaţie e bine să o fixăm încă de pe acum.
Perimetrul alocat RMGC reprezintă aproximativ 45 kilometri pătraţi. Avem promisiunea, garantată pecuniar şi dinamic, că compania va ecologiza terenul concesionat. Restul ariei poluate este de cel puţin patru ori mai mare decît perimetrul aurifer. Cariera de calcopirită de la Roşia Poieni, exploatată pe vremea lui Pelticle este chiar mai mare şi mai poluantă decît cea mai mare din cele aurifere, vizate de RMGC. Şi acolo vor trebui pompaţi bani pentru ecologizare. Nu ne putem lamenta în vîrf de clopotniţă.
De unde bani?
Aţi ghicit. Din cele 3,2 miliarde. Impactul social şi ecologic (în bine) ar fi formidabil. Va dispărea întrebarea: bun, şi după cei 16 ani?
După cei 16 ani în care oamenii ar avea de lucru (cu neplăcerile pe care oricum şi le asumă) ar mai rămîne bani pentru încă de două ori cîte 16 ani. La ecologizare. Ecologia nu este strigăt de luptă, ci muncă fizică şi intelectuală. Sudoare. Ecologia este tot economie.
Ecologia este ramura economiei care redă sau sporeşte valoarea terenurilor. Abia după ce acoperim gaura de bilanţ ecologico-pecuniar făcută deja în sutele de ani de scormonire, putem vorbi de turism la Roşia Montană şi chiar şi la Roşia Poieni.
Aşadar, e mult de muncă, iar banii zac exact acolo de unde vor trebui extraşi.
Sunt convins că vor sări cîrcotaşii de serviciu pe planul meu. Îi previn încă de pe acum, pentru a putea comenta, trebuie să vină ei cu un plan de achitare a datoriei ecologice din zonă.
Pînă atunci, le sugerez doar calea de control al banilor din custodia statului. Repet, din custodia statului. NU bani satului!
Obligaţi statul să publice anual bilanţul contabil al companiei RMGC şi bugetul de cheltuieli pentru ecologizare. 15.000 de ecologişti, cîţi sunt acum în stradă, ar fi tot atîtea perechi de ochi capabili să citească trimestrial rapoartele guvernamentale privind veniturile din aur şi cheltuielile de ecologizare, şi eventual să îi tragă la răspundere pe grangurii care nu sunt în stare să le motiveze.
Succes!
● Parchetul ne îndeamnă să ne căcăm pe un judecător, pe un premier şi chiar şi pe el
Textul de faţă li se adresează în special avocaţilor în căutare de motive pentru a recuza un anume judecător.
Motto:
„Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.”
Hm! Interesele generale ale societăţii. Reţinem frecţia asta, pentru că de ea se va freca întreaga construcţie ce urmează.
Nu ascund că intenţionez să hăituiesc un premier, doctor fraudulos în drept, titlu obţinut în baza unui plagiat flagrant. Abuzînd de poziţia sa de premier, micul şi ticălosul Titulescu a paralizat toate instituţiile publice şi private cu oarece tangenţă, în tentativa de a-şi astupa murdăria. Nu mă îndoiesc, eventualii cititori ştiu tot şirul de ticăloşii puse la cale. Începînd cu desfiinţarea comisiei de etică din Ministerul Învăţămîntului şi pînă la presiuni (sau cultivarea slugărniciei prin promisiuni palmate) uşor detectabile la Parchetul General.
Plagiatul premierului a fost denunţat la Parchet de către trei cetăţeni. Parchetul nu a văzut în fapta premierului nimic care să lezeze „interesele generale ale societăţii”. Nu a dispus nici măcar ordinul de retragere de pe piaţă a lucrării comerciale rezultate din plagiat. Ba, mai mult, nici măcar editurile ce au publicat autorii-sursă nu au ridicat pretenţii materiale. Nici măcar autorii-sursă. Un mucles general şi vinovat.
La rîndul meu, văzînd omerta generală, printr-un raţionament juridic ce nu poate fi contestat de către niciun jurist cu oarece cunoştinţe de drept, am demonstrat că NUP-ul Parchetului deschide o cutie a Pandorei. Parchetul s-a mulţumit să mă expedieze cu un sofism. (pag.1) şi (Pag.2) L-a durut fix în cur de „interesele generale ale societăţii”.
Dar care sunt acele „interesele generale ale societăţii”? Interesele economice? Imposibil. Nu pot fi decît diverse. Cele culturale? Aş! Politice? Şi alea sunt divergente. Atunci? Interesele generale ale societăţii sunt cele care exprimă valori morale: binele, adevărul, frumosul. Dar numai partea publică a lor, reunite în ceea ce numim curent morala publică.
Contrar opiniei comune, morala publică nu se referă la a nu-ţi arăta organele genitale în public. Este un concept mult mai larg, ce cuprinde inclusiv bazele regulilor ce asanează comerţul.
Morala publică este cea care stă la baza celor mai multe măsuri provizorii. Cînd cineva îşi arată curul în public, întîi i se acoperă curul şi abia apoi este luat la întrebări. Cînd un deţinut este transportat dintr-un loc în altul, firesc este ca chipul să îi fie ferit de privirile publicului. Cînd un produs contrafăcut este semnalat, întîi este retras de pe piaţă şi abia pe urmă se caută originea şi filiera. Cînd un vecin de bloc face scandal, întîi este redus la tonul normal şi abia apoi amendat.
Observăm că morala publică nu este un sentiment, ci un set de acţiuni raţionale şi precise de oprire imediată a răului, a minciunii, a urîtului. Abia după aceea se stabileşte în instanţă în ce măsură au fost lezate Binele, Adevărul şi Frumosul.
În cazul lucrării comerciale în discuţie, amicii noştri procurori nu par a fi înţeles că lipsa acţiunilor preventive pe care legalmente le aveau în fişa postului, lezează morala publică, adică tocmai „interesul general al societăţii”. Pilda lor lasă o breşă imensă în interesul public. Breşă prin care oprobriul nostru se va revărsa nu numai asupra ticălosului premier şi a obtuzilor procurori, dar şi asupra autorilor-sursă şi a editurilor părtaşe la frauda intelectuală prin inacţiunea lor.
Şi mai rău este că unul dintre autorii-sursă este judecător la o curte de apel. În mod automat, reputaţia judecătorului rămîne jeopardizată pînă cînd nu îşi va fi revendicat pe drept, repararea daunelor materiale şi morale provocate de copierea de către premier a unei lucrări publicate în 1999.
Reproduc din argumentaţia mea la plîngerea penală depusă împotriva premierului, un şir de suspiciuni legitime:
Declaraţia lui DD este un indiciu, fie al dezinteresului absolut, fie al unui raport de putere, în care putem doar presupune care este agresorul şi care, victima. Aşadar, o situaţie confuză, cu un imens potenţial de şantaj: fie DD îşi oferă ocazia de a-l şantaja pe VVP cu depunerea oricînd a unei plîngeri penale, fie VVP îl poate şantaja pe DD cu alte clenciuri. VVP este prim-ministru şi are legalmente suficientă putere pentru a o face direct sau pe ocolite. Repet, suntem pe terenul speculaţiei. Vulnerabilitatea lui DD poate fi agravată de eventualitatea ca însuşi DD să fi scris cărţi întregi apelînd la plagiat. De unde şi „dezinteresul”. Dacă nu ar fi aşa, în cazul Proprietăţii litigioase, DD ar fi ridicat neîntîrziat pretenţia de daune materiale împotriva autorului VVP. Dacă aş fi procuror la DNA, aş privi deja chiorîş lanţul „cumsecădeniei”.
Judecătorul se pune într-o situaţie incertă şi în instanţele în care este şi va fi prezent. Orice avocat sau învinuit îl poate recuza, atîta timp cît lasă arbitrariul să îi domine viaţa.
CSM este dator să il someze pe judecătorul Dumitru Diaconu să îşi regleze statutul moral. Singura cale de restaurare a moralităţii publice a judecătorului Dumitru Diaconu este ca acesta să îl acţioneze în instanţă pe premier, sau să demisioneze. Orice măsură căldicică nu face decît să adîncească prăpastia în dauna interesului public.
În joc este prestigiul Justiţiei. Şi, aş adăuga, interesele generale ale societăţii.
● De ce este primarul Oprescu penal
Tot ascultînd argumente şi pseudoargumente, am constatat că relativizarea morţii violente a copiilor, invocînd alte cauze, (accidente din neatenţie, violenţă domestică etc.) este ticăloasă, deoarece, înafară de moartea provocată de maidanezi, toate celelalte accidente fatale au autor cu răspundere legală.
Ca să le putem compara, trebuie să unificăm cauzele. Iar pentru a le unifica, trebuie să vedem cine e proprietarul legal al cîinilor vagabonzi. Legalmente, ei sunt în proprietatea primăriei. Aşadar, maidanezul este doar corpul delict al unui proprietar numit primăria Bucureştilor.
O a doua observaţie este că doar primăria este entitate publică. Toate celelalte sunt private. Or, cînd moartea se datorează unei entităţi publice, putem spune că avem un stat criminal. Pentru că dispare diferenţa dintre moartea de maidanez şi moartea în bătaie în arestul poliţiei. Ne putem aştepta ca un copil care se depărtează de părinţi, să fie înhăţat de poliţişti şi ucis în bătaie pentru că nu avea certificatul de naştere la el.
Sofismele pot fi uşor identificate. Dacă primăria nu va fi sancţionată într-un fel sau altul, oricum, dar PENAL, înseamnă că primăria este una din calamităţile naturale, alături de uragan, de avalanşă şi de trăsnet.
★ Cînd maibinele devine o pacoste
Am prelevat de pe GoogleEarth două fotografii făcute: una, la 1 septembrie 2008, cealaltă, la 24 aprilie 2012, la extremitatea vestică a podului Tsurumi din zona centrală a Hiroşimei.
Judecînd după relativa absenţă a algelor, pe pavajul celor două scuaruri semicirculare, aţi zice că fotografia din dreapta este cea veche. Dar dacă priviţi cu atenţie partea dreaptă, veţi constata că doar unul din scuaruri este năpădit de alge. Cel din dreapta jos. Cum se explică lipsa algelor în cel de sus? Răspunsul este simplu. Pe locul scuarului a fost construit ceva între cele două date. Mai exact, între 2009 şi luna mai 2011. După care, peisajul a fost restaurat. Întrebarea este: ce?
Pe locul indicat a fost săpat un mare hău, deasupra căruia stătea încălecată o hală de tablă, iar ceva mai la vest, biroul de şantier şi cîteva dormitoare modulare. Am dat doar de o imagine alb-negru pe care am luat-o în februarie 2011. Deja hala era demontată. Urma să se îndepărteze biroul şi dormitoarele (parţial vizibile).
Iată şi o imagine luată pe 26 mai 2011, în timpul şantierului de restaurare a scuarului. Pavajul de granit al scuarului era gata. Se lucra doar la refacerea trotuarului.
Punctul de lucru a fost al unui şantier subteran ce încă nu e gata. Este vorba despre un canal de drenaj pentru apele pluviale. O conductă cu diametrul de 900-2000mm, vîrîtă într-un tunel lung de 2076,5m, pînă la staţia de pompare vizibilă în dreapta hărţii de mai jos:
După cum se poate vedea, traseul canalului subteran are patru puncte de rapel. Cel pe care vi l-am semnalat mai sus era al cincilea. L-am marcat cu punct galben.
Harta am fotografiat-o în ianuarie 2011 de pe panoul punctului 3 de rapel, acolo unde scrie cu roşu: （現在地） între paranteze.
Să vedem cum arată punctul 3 de rapel, şi ce impact are asupra circulaţiei:
Aşa arată locul în prezent:
Este hala dreptunghiulară din centrul imaginii. Nu încurcă circulaţia nici pe cele patru benzi ale arterei (Bulevardul Gării), şi nici pe arteriola din dreapta ei.
Să vedem ce a fost înainte:
Spaţiu verde cu 7 arbori de camfor. Iar alături, 17 locuri de parcare (cu plată) cu proprietar primăria, dar administrate de o companie privată.
Celelalte două puncte de rapel sunt mult mai mici, situate pe trotuar. Iar staţia de pompare este într-o zonă mult mai puţin circulată. Oricum, rapelul terminal este în ograda staţiei de pompare.
Să recapitulăm: un tunel comparabil ca diametru cu unul de metrou, dar care nu încurcă nicăieri circulaţia. Au fost sacrificaţi 7 arbori (posibil conservaţi într-o pepinieră) şi, vremelnic, 17 locuri de parcare.
Pe panoul punctului de rapel încă activ, găsim descrise şi raţiunea şantierului, şi metoda de foraj. Iată-le:
Desenul înfăţişează scutul de săpare şi felul în care se face schimbul de substanţă cu exteriorul: iese pămîntul şi intră modulele de beton. Peştişorul zice: „Întrucît scutul înaintează precum o cîrtiţă, impactul asupra circulaţie este foarte mic”. Am văzut mai sus cît de mic e.
Să vedem mai departe:
Traducem sumar: În oraş, aversele de ploaie sau mareele înalte, mai ales cînd coincid cu ploile intense (citeşte taifun n.m.), provoacă inundaţii. Pentru a evita inundaţiile, instalăm conducta de drenaj pluvial şi staţii de pompare. (Jumătate din aria oraşului are altitudine negativă n.m.). Sub Parcarea Inarimachi (pe partea dinspre cartierul Matsukawa) am montat scutul şi săpăm pînă la staţia de pompare din cartierul Danbara.
Dacă observaţi traseul conductei, ea împrejumuieşte pe jumătate un muncel (marcat cu verde pe hartă). Partea din dreapta muncelului a intrat în sistematizare abia în 1991 – încheiată abia în 2011 – deoarece, aflat în umbra lui, cartierul a scăpat nevătămat după explozia nucleară. Ani buni, infrastructura proastă făcea să se adune apa de ploaie pînă la genunchi. Cam ca în Bucureştii zilelor noastre.
Să comparăm:
Am luat la întîmplare două fotografii ale unuia din multele puncte de lucru ale şantierului din Drumul Taberei. Tema este aceeaşi: să se sape un tunel în teren aluvionar (mult mai sapropelic în Hiroşima decît în Bucureşti). Iată fotografiile:
Nu pare a fi şantier, ci mai degrabă autobază. Autobază în mijlocul şoselei. Circulaţia longitudinală este nulă. Iar cea transversală, cotită ciudat.
Să vedem impactul asupra mediului:
Aşa arăta locul punctului de lucru înainte. Arborii au fost raşi odată cu asfaltul. Cine locuieşte acolo poate număra singur paguba de spaţiu şi de vegetaţie. Şi e doar unul din punctele de lucru. Practic, cartierul este paralizat. Şi pentru ce? Pentru ca nişte camioane să se lăfăie pe noroaie, cablurile să stea împrăştiate în dezordine, armăturile să stea la ruginit sub cerul liber.
Fără să neg utilitatea metroului ca bun de utilitate publică, constat că dispreţul pentru cetăţean este evident. Rămîne să îl cuantificăm în bani şi să vedem şi cum primăria striveşte demnitatea locuitorilor.
Prima întrebare este: al cui este terenul?
Majoritatea ar răspunde: al primăriei de sector/ generale.
Greşit! Terenul pe care sunt construite arterele de circulaţie şi parcurile sunt domeniu public. Primăria îl are doar în custodie. Nu este al ei, ci al dumneavoastră, al tuturor.
A doua întrebare: cu ce drept întrerupe primăria circulaţia la suprafaţă, cînd şantierul este subteran? Aici se cuvine o mică discuţie.
Cînd vă lăsaţi automobilul pe domeniul public vi-l saltă miliţia şi mai plătiţi şi amendă. Camioanele companiei de construcţii zburdă în voie pe domeniul public deturnat. Este echitabil? Desigur, nu.
Compania de construcţii este firmă comercială privată. Asta înseamnă că ar trebui să aibă parc de utilaje şi spaţii de depozitare a materialului. Pentru care să plătească impozit pe mijloacele fixe (inclusiv pe teren). Prin parcarea camioanelor şi depozitarea materialelor pe domeniul public, practic, terenul de sub ele este dat în folosinţă privată, fără plata vreunui impozit. Compania poate să funcţioneze astfel fără acareturi. Cîte companii au privilegiul de a-şi ţine calabalîcul pe domeniul public fără să fie pedepsite?
Cîţi dintre dumneavoastră plătiţi anual pentru un loc de parcare în vecinătatea casei? Nu mă îndoiesc, mulţi. Nu vă daţi sema că sunteţi discriminaţi? De ce compania poate parca şi face stive în mijlocul străzii fără să plătească un leu?
Nu ştiu cît costă un loc de parcare în Drumul Taberei, dar ştiu că un camion ocupă de de-a moaca echivalentul a trei locuri de parcare. Spaţiul ocupat de materiale este başca. Aşadar, prin răsfăţul companiei pe domeniul public, practic ea fentează competiţia şi se sustrage plăţii impozitului pe teren cel puţin. Başca economia de combustibil prin parcarea camioanelor pe domeniul public.
Sunt convins că punctele de lucru nici măcar nu sunt izolate fonic. Iar nămolul circulă mai liber ca vrăbiile, cărat de roţile camioanelor şi de pietonii nevoiţi să păşească pe covoare precare. Toate astea se pot cuantifica în antinevralgice, în fracturi de femur, în pacheţele de nervi şi în mii de ore de depresie psihică.
De asemeni, capitalul de timp vă e spulberat. La o socoteală simplă, din cei 350.000 de locuitori ai cartierului, cel puţin 150.000 ies zilnic din el. Ambuteiajele consumă cel puţin o oră în plus pe zi şi persoană. Înmulţit cu 150.000 şi cu 200 zile pe an, rezultă 30 milioane de ore risipite anual. Iar dacă socotim 10 lei ora, rezultă o pagubă adusă capitalului de timp al populaţiei, de 300 milioane de lei anual.
Pentru a evalua pagubele pricinuite de neplata chiriei pe zecile de hectare de teren public privatizate abuziv, cred că sunteţi suficient de calificaţi să o faceţi la centimă. Numai dacă nu credeţi că e în regulă inechitatea.
Impactul asupra comerţului din cartier şi a altor interese private, cred că orice prăvăliaş îl poate socoti prin compararea bilanţului contabil anual. Rămîne ca voluntarii din zonă să facă ancheta şi să centralizeze cifrele.
Sigur, sofiştii noştri reprezentanţi ar putea obiecta că metroul e de interes public. Că nu e numai tunel, ci şi staţii. OK. În imaginea de mai jos apare o intersecţie din buricul Hiroşimei, în locul în care terenul are cea mai mare valoare din oraş, iar densitatea circulaţiei maximă. Mai ales că la etajul II al blocului din stînga sus se află şi o autogară.
Sub intersecţie se află un complex comercial de patru ori mai mare decît cea mai mare staţie de metrou din Bucureşti. Iar sub complex, o staţie de tren urban pe pneuri. S-a lucrat vreme de patru-cinci ani, răstimp în care nu s-a întrerupt în nicio zi circulaţia. Intersecţia era pavată cu blocuri de beton detaşabile. Noaptea se îndepărtau şi se făcea schimbul de materie cu subteranul. Dimineaţa, totul era ca în palmă.
Să recapitulăm:
Primăria sectorului 6 se face vinovată de deturnarea destinaţiei unei bune părţi a domeniului public, de nesocotirea planurilor zonale de urbanism, de favorizarea evaziunii fiscale, de înrăutăţirea sănătăţii publice şi lezarea dreptului la un mediu sănătos, de discriminarea persoanelor fizice în folosul persoanelor juridice, de obstrucţionarea intereselor private legitime, de confiscarea timpului oamenilor, de punerea în pericol a vieţii şi avutului populaţiei în caz de calamitate naturală.
Cine este avocat, sunt convins că poate transpune totul în păsăreasca juridică. Rămîne să vă organizaţi pentru strîngerea datelor primare: locuinţă cu locuinţă.
Succes!
★ Reclamaţie la CSM
Preiau difuzarea unui nou document de interes public. Semnatarii sunt listaţi la coadă
In baza art. 133 alin. (1) din Constitutie si art. 1 alin. (1) din Legea 317/2004 prin care CSM este definit drept garant al independentei justitiei, precum si in baza art. 30 alin. (1) si art. 74 alin. (1) lit. g) din Legea 317/2004, îi solicităm Presedintelui CSM sa sesizeze Inspectia Judiciara si sa exprime o pozitie publica a CSM cu privire la declaratiile Primului ministru in exercitiu, Victor Ponta, facute in cursul anchetei din dosarul privind posibile cazuri de coruptie si frauda la Bacalaureat de la liceul Bolintineanu, precum si sa analizeze impactul asupra independentei justitiei al acestor declaratii care par a fi determinat oprirea audierii unor persoane si modificari ale strategiei in ancheta penala:
Reproduc mai jos textul scrisorii:
“9 iulie 2013
Doamnei Oana Andrea Schmidt-Haineala
Presedinte, Consiliul Superior al Magistraturii
Doamna Presedinte,
Conform raportului Comisiei Europene (CE) de monitorizare pe justitie si anticoruptie in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV), publicat in ianuarie 2013, independenta justitiei in Romania a devenit o tema de ingrijorare profunda la nivelul Comisiei incepand cu vara lui 2012. Comisia atrage atentia in mod explicit ca “una dintre preocuparile majore a fost dovada clara a exercitarii de presiuni asupra institutiilor judiciare si a lipsei de respect pentru independenta sistemului judiciar” si ca, in ciuda recomandarilor din raportul din vara lui 2012 al Comisiei, “atacurile cu motivatie politica la adresa sistemului judiciar nu au incetat.”
Potrivit art 133 alin (1) din Constitutia Romaniei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei. De aceea, in calitate de cetateni ai Romaniei, interesati de garantarea independentei justitiei si ingrijorati de interferentele politice la care asistam, va rugam sa sesizati Inspectia Judiciara si sa exprimati o pozitie publica a CSM cu privire la declaratiile Primului ministru in exercitiu, Victor Ponta, facute in cursul anchetei din dosarul privind posibile cazuri de coruptie si frauda la Bacalaureat de la liceul Bolintineanu si sa analizati impactul asupra independentei justitiei al acestor declaratii care par a fi determinat oprirea audierii unor persoane si modificari ale strategiei in ancheta penala.
Ne intemeiem aceasta solicitare pe art. 133 alin. (1) din Constitutie si art. 1 alin. (1) din Legea 317/2004 prin care CSM este definit drept garant al independentei justitiei, precum si pe art. 30 alin. (1) si art. 74 alin. (1) lit. g) din Legea 317/2004 care definesc obligatia si competentele CSM si ale Inspectiei Judiciare in legatura cu apararea independentei judecatorilor si procurorilor.
La inceputul lunii iulie 2013, presa a inceput sa relateze detalii despre o cercetare penala in curs cu privire la un posibil caz de coruptie si frauda la Bacalaureat de la liceul Bolintineanu din Bucuresti. Conform informatiilor publice, procurorii investigheaza posibila comitere a unor infractiuni de luare si dare de mita sau de trafic de influenta de catre directoarea liceului, membri ai comisiei de supraveghere a examenelor si alte persoane. Ca urmare, directoarea liceului a fost arestata preventiv de un complet de judecatori al Tribunalului Bucuresti.
Pe 5 iulie 2013, procurorul de caz a inceput audierea participantilor la examenele de Bacalaureat, fapt ce a atras, in mod firesc, atentia mass media si a declansat dezbateri publice. In acest context, fara a avea atributii legale si incalcand principiului separatiei puterilor in stat, Primul ministru Ponta a facut primele declaratii, acuzand procurorii de comportament abuziv (ca „pe vremea comunistilor”) si dand indicatii cu privire la desfasurarea anchetei („procurorul care are dosarul sa faca bine sa… […] O sa vorbesc cu ministrul Justitiei, sa discute cu Procurorul General.”)
Asadar, in plina desfasurare a unei activitati de cercetare penala, Primul ministru Ponta intervine public, califica si eticheteaza o ancheta penala in curs si da indicatii procurorului de caz cum sa-si stabileasca strategia, spunandu-i practic pe cine are voie sa audieze si pe cine nu. Mai mult, ii cere Procurorului General, prin intermediul ministrului Justitiei, sa intervina in ancheta, fapt anticonstitutional care incalca principiul separatiei puterilor in stat, fiind o incercare de a influenta si intimida justitia. Daca Primul ministru Ponta considera ca s-au comis erori in timpul procedurilor, acesta trebuia sa sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii si nu sa dea indicatii procurorilor ce sa faca sau sa nu faca in cursul unei anchete penale.
Credem ca declaratiile Primului ministru au urmarit incalcarea independentei magistratilor si discreditarea unei interventii legitime a statului in ceea ce pare a fi un caz grav de coruptie in invatamant. Acestea au avut urmari concrete:
·dupa declaratiile lui Victor Ponta, s-a renuntat la audierile din 5 iulie in dosarul privind suspiciunile de frauda la examenele de Bacalaureat de la liceul Bolintineanu, acestea fiind reprogramate. Conform informatiilor aparute in presa, unul dintre anchetatori a declarat: „aveam citatiile, dar aveam pregatite si mandatele de aducere, in cazul in care era nevoie sa le folosim. Asa e procedura legala. […] Pâna la urma nu le-am folosit pentru ca s-a iscat acel scandal prin intermediul televiziunilor.”
·ministrul Justitiei, Robert Cazanciuc, a anuntat ca, la cererea Primului ministru, l-a sunat pe Procurorul general al Romaniei pentru a vorbi cu procurorii care anchetau cazul fraudei la Bacalaureat de la liceul Bolintineanu: “M-a sunat putin mai devreme premierul legat de aceasta situatie. Am vorbit cu domnul Nitu (Tiberiu Nitu, procurorul general al României- n.r.) si l-am rugat sa discute cu colegii nostri procurori”[10]. Aceasta echivaleaza cu recunoasterea imprejurarii ca declaratiile Primului ministru au fost, in fapt, un ordin cu efecte concrete, care s-au si produs, constituind o interventie directa in justitie a executivului: ancheta a fost intrerupta prin interventii si intimidari politice, incalcandu-se independenta justitiei.
Cateva zile mai tarziu, pe 7 iulie, intr-un interviu acordat postului de televiziune Antena 3, Primul ministru Ponta a continuat declaratiile de intimidare si influentare a justitiei, demonstrand ca afirmatiile din 5 iulie nu au fost erori facute cu buna credinta intr-o dezbatere publica, ci au avut intentia de discreditare a magistratilor si de cenzurare a activitatii acestora. Primul ministru Ponta a folosit, printre altele, urmatoarele expresii: actiunea procurorilor este un „abuz ingrozitor”, un „abuz foarte grav”, „o actiune prost gândita si prost coordonata”, o actiune „comunista” si „fascista”.
Potrivit legii, numai Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara pot sanctiona si cenzura activitatile judecatorilor si procurorilor. In acest sens, apreciem ca interventiile publice ale Primului ministru Ponta nu fac parte dintr-o dezbatere publica privind independenta si eficienta justitiei, care poate fi si critica, ci au urmarit oprirea anchetei in curs la liceul Bolintineanu, care are ca obiect cercetarea suspiciunilor de frauda si coruptie la recentele examene de Bacalaureat.
De aceea, consideram ca sesizarea Inspectiei Judiciare si asumarea unei pozitii publice a Consiliului Superior al Magistraturii in legatura cu afirmatiile si actiunile Primului ministru Ponta sunt necesare pentru a apara separatia puterilor in stat si a consolida independenta si eficienta justitiei.
Va asiguram, inca o data, de sprijinul nostru in realizarea obiectivelor asumate de Romania, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Mecanismul de Cooperare si Verificare.
Cu consideratie,
Teodor Baconschi
Monica Macovei
Adrian Papahagi
Ionut Popescu
Cristian Preda
Sever Voinescu”
● Mai tare ca şpaga e şpaga dublă
Ieri mi-a venit un inginer de la o divizie de utilaj energetic a unei corporaţii vestite. Omul stătuse 18 luni în România. A umblat cam prin toate fiefurile clanurilor dr.plg. ponta, ridzi ş.a. Îmi povestea ce probleme mari au energeticienii de la Turceni, cîte şpăgi trebuie să dea pentru ca piesele de schimb să ajungă de la Constanţa la destinaţie.
Cu mîncarea a dus-o greu. Cel puţin în Petroşani, singurul loc în care putu mînca omeneşte fu casa şoferului alocat de compania energetică românească.
Îmi povestea că fu muşcat de un cîine maidanez, deşi locuia la numai 3 minute de palatul Victoria (să fi fost tot Bosquito?).
Din vorbă în vorbă, ajuse şi la scandalul Siemens. Un caz de corupţie la nivel înalt, petrecut prin era Meiji. Un înalt funcţionar luase şpagă de la Siemens pentru importul de generatoare electrice. Aşa se explică de ce jumătatea estică a Japoniei are generatoare de 50Hz (iniţial nemţeşti) iar restul, de 60Hz (iniţial, fabricate de General Electrics). Două frecvenţe înseamnă două megaşpăgi guvernamentale.
Iată că ceea ce prezentam mai demult ca glumă, menită să explice coexistenţa celor două frecvenţe la reţea, s-a petrecut într-adevăr. Şpaga costă mult pe termen lung şi foarte lung. În prezent, costisitoarele utilaje de conversie a frecvenţei de la 50 la 60Hz, şi viceversa, plasate undeva în Kansai, la interfaţă, nu pot transfera mai mult de 1GW între reţele. Este planificată ridicarea capacităţii de conversie la 4GW în trei ani. Alţi bani, pe care îi vor plăti abonaţii.
Situaţii asemănătoare găsim şi în România. De pildă, terminalul de containere de la Agigea are două baterii de macarale. Primele, (latura dinspre continent, cele albastre, construite de Mitsubishi Heavy Industry, următoarele, cele galbene, fură fabricate şi instalate de o companie chineză. Standarde diferite înseamnă dublarea volumului magaziei de piese de schimb, dublarea cheltuielilor auxiliare la achiziţie şi dublarea şpăgii pentru scoaterea subansamblelor din magazie. Ingenios, nu?
În prezent, Mazăre vrea portul Constanţa, cu totul, pentru sine. Vrea să devină stăpînul ghiulurilor.
▲ Sentinţă de anulare a alegerilor din colegiile #1 şi #2 Hiroşima
Despre premizele perverse ce produc rezultatele perverse născute de legea electorală din România s-a tot discutat. Şmecheria cu decuparea colegiilor este strigătoare la cer, dar nimeni nu întreprinde nimic pentru a restabili echitatea.
Iată că japonezii, cu un sistem electoral asemănător, cu aceleaşi rezultate paradoxale – dar cel puţin cu cotă fixă de fotolii adjudecate prin redistribuire, ceea ce face ca întotdeauna 180 din cei 480 de deputaţi ai Camerei Reprezentanţilor să fie în număr constant – au luat taurul de coarne.
Într-o sentinţă a Curţii Supreme de după alegerile generale din 2009, a fost declarat neconstituţional raportul de 2,43 între greutatea celui mai uşurel şi respectiv cel mai greu vot. Raport rezultat atît din decuparea vinovată a unor colegii inegale numeric, cît şi din cauze demografice în timp.
Camera reprezentanţilor însă a ignorat decizia Curţii Supreme, iar la alegerile din 16 decembrie 2012, a trasat cele 300 de colegii exact ca la alegerile precedente.
Contestarea nu a întîrziat. Grupul de avocaţi pentru sănătatea sistemului electoral, înfiinţat în 1962, are deja 14 sentinţe pronunţate de tribunale judeţene, pentru 31 de colegii. Sentinţe călîi, în care se constată anticonstituţionalitatea greutăţii votului, dar nu sunt urmate de decizii de anulare a alegerilor.
…pînă ieri, cînd Tribunalul judeţean Hiroşima a declarat nule alegerile din colegiile #1 şi #2 Hiroşima*). cu observaţia că raportul faţă de medie al electorilor calificaţi a fost intolerabil de mic (0,65 în colegiul #1 şi 0,52 în colegiul #2) ceea ce ridică greutatea votului individual la (raportul invers) la 1,54X şi respectiv 1,92X. Cu alte cuvinte, un vot din colegiul #2 Hiroşima a fost de aproape două ori mai greu decît media. Într-adevăr, intolerabil. Decizia de ieri, de anulare a alegerilor în colegiile citate, este prima de acest fel de la intrarea în vigoare a actualei Constituţii (1946). Dragnea are de ce se teme acum.
Pentru a scoate din Camera Reprezentanţilor cei doi deputaţi (dintre care Kishida fu ales şi de nevastă-mea), va fi însă necesară o decizie a Curţii Supreme a Japoniei**) care să confirme decizia de azi a Tribunalului judeţean Hiroşima.
Vestea vine foarte prost pentru regimul Abe II, deoarece premierul, aşezat confortabil pe o majoritate îngrijorător de mare, tocmai declara prin ianuarie că nu e dispus să iniţieze modificarea codului electoral.
Sursa este Radio NHK, buletinul din 26 martie ora 0, dar ştirea poate fi găsită şi pe Yahoo! care citează din Asahi.
Pentru a ne da seama cît de departe suntem de noţiunea de echitate, trebuie să observăm că în Constituţia românească este „firesc” ca, în plenul Camerelor reunite, votul unui deputat să fie de 2,354X mai greu decît votul unui senator. Ceea ce e intolerabil în Japonia, devine tolerabil şi natural în promiscuitatea morală a Constituţiei iorgovane amendate.
–––––––––
*) Fără legătură cu subiectul: în colegiul #3 Hiroşima a fost o situaţie „românească”: Candidatul I – admis, Candidatul II – respins, Candidatul III – admis.
**) O secţie a Curţii Supreme a Japoniei îndeplineşte rolul de Curte Constituţională.
★ Fotogramă cu membrii CNA sugînd pula voiculescului la gura şemineului
Articolul de faţă este prelungirea unei somaţii către CNA, în urma unei serii de linşaje mediatice cu care Antena 3 m-a blagoslovit.
–– Original Message ––
From: Georgeta Pretor Comunicare
To: Marius
Sent: Tuesday, February 26, 2013 5:20 PM
Subject: Raspuns CNA nr. 13855 RF/25.02.2013
Stimate Domnule Mistreţu,
Ca urmare a petiţiei dumneavoastră, înregistrată la C.N.A. cu nr. 13855/01.10.2012, la care aţi revenit printr-o adresă trimisă prin e-mail în data de 4 februarie, vă comunicăm că instituţia noastră a solicitat un punct de vedere postului de televiziune Antena 3 în data de 10.10.2012 şi ulterior în data de 04.02.2013, răspunsul primit în data de 20.02.2013, fiind redat integral mai jos:
(de aici în jos, punctul de vedere al Antenei 3)
„Exces de putere” isi propune sa contextualizeze subiectele importante din sfera politica dezvaluind intreaga poveste a personajelor implicate, aducând elemente noi si documente din trecut, analizand toate datele pentru a oferi publicului o imagine cat mai clara asupra evenimentelor. Productia se diferentiaza de celelalte emisiuni politice prin doua elemente: dezvaluiri importante despre decidentii din Romania si prezenta unui juriu care la finalul fiecarei editii va da un verdict.
Astfel, in emisiunea „Exces de putere” difuzata in data de 29.09.2012, moderatoarea Oana Stancu a discutat impreuna cu invitatii sai (Petre Roman, Dan Sova, Pavel Abraham, Adrian Ursu, Elena Cristian si Robert Veress) despre cheltuielile de transport inregistrate de cabinetul fostului Ministru Traian Igas precum si despre cazul de incompatibilitate al ministrului Vasile Cepoi in legatura cu modul in care a accesat fonduri europene in programul POSDRU. Printre aceste subiecte in cadrul emisiunii a fost facuta publica si „fabrica de plangeri penale” depuse la Parchet impotriva parlamentarilor care erau incompatibili dar au votat suspendarea Presedintelui Traian Basescu.
Prin plangerile, avand acelasi continut, petentii cereau inclusiv retinerea acelor parlamentari de catre parchet, prezentarea lor in instanta si emiterea unui ordin de interdictie care sa le interzica apropierea la mai mult de 100 m de cladirea Palatului Parlamentului.
Moderatoarea a precizat ca o astfel de plângere ii apartine unui domn pe nume Marius Mistretu care afirma ca este din Japonia, orasul Hiroshima. Astfel, au fost mentionate si blogurile care au prezentat articolele scrise de dl. Mistretu.
Invitatii din studio au discutat despre faptul ca plangerile cu acelasi continut erau semnate de diversi cetateni, unele dintre ele neavand niciun element de identificare (CNP, adresa etc.). moderatoorea mentionandu-I pe domnul Mistretu ca fiind singura persoana identificabila ca urmare a demersului jurnalistic.
In acest context o parte dintre invitati au pus la indoiala faptul ca dl. Mistretu locuieste in Japonia si ca ar fi persoana care a transmis astfel de plângeri. Respingem acuzatiile formulate de petent conform cărora moderatoorea impreuna cu invitatii au „proferat calomnii” la adresa dlui. Mistretu.
Astfel, in cadrul emisiunii „Exces de putere”, au fost puse in discutie subiecte de interes public, despre cheltuielile de transport ale Ministrului Traian Igas, despre plangerile penale depuse cu privire la unii membri ai Parlamentului precum si despre cazul de incompatibilitate al dlul ministru Vasile Cepoi. Fiecare invitat prezent in platoul emisiunii a avut posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere cu privire la subiectele dezbatute, moderatoarea intervenind pe parcursul emisiunii tocmai pentru a nu permite invitatilor sa se indeparteze de la subiectele emisiunii.
Cu privire la plangerile penale, demersul jurnalistic a fost motivat prin faptul ca modul in care erau redactate, lipsa datelor de identificare ale persoanelor semnatare, precum si indicarea in cuprinsul acestora a masurilor ce trebuiau luate de parchet, ridica mari semne de intrebare, cu privire la buna-credinta a unor astfel de persoane, cate vreme demersurile erau initiate cu evidenta tenta politica.
In ceea ce priveste ideile exprimate si modul in care acestea se exprima, „libertatea de exprimare, garantata de articolul 10 paragraful 1, sub rezerva paragrafului 2 al aceluiasi articol acopera nu numai „informatiile” si „ideile” primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, dar si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Libertatea presei include apelul la un grad ridicat de exagerare si chiar provocare.”
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului afirma ca atunci când judecatorul trebuie sa aleaga intre protectia reputatiei sau drepturilor altora si protejarea, incurajarea discutiilor deschise asupra chestiunilor de interes public, prioritatea este acordata acestora din urma, ” libertatea de exprimare constituind unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una din cerintele prioritare ale progresului societatii si ale implinirilor personale”
Libertatea presei constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul afla si isi formeaza opinii despre ideile si atitudinile conducatorilor politici.
Fată de cele invederate mai sus consideram neintemeiate sesizarile dlui Marius Mistretu si va stam la dispozitie cu orice alte lamuriri si precizari pe care le veti considera necesare si va asiguram de deplina noastra disponibilitate si intregul nostru respect.
(pînă aici, răspunsul Antenei 3)
(De aici în jos, bulşitul CNA, partea a II-a)
De asemenea, direcţia de specialitate a C.N.A. a întocmit un raport de monitorizare referitor la emisiunea Exces de putere difuzată de Antena 3 în data de 20.09.2012. Conform raportului, la rubrica Fabrica de plângeri penale s-a făcut referire la numele dumneavoastră, punându-se problema dacă persoana există sub acest nume, având în vedere că sesizările trimise nu sunt însoţite de date personale de identificare, menţiunea Hiroshima Japonia neputând fi considerată suficientă.
Cu consideraţie,
Şef Birou Comunicare şi Relaţii cu Publicul,
Mihaela Tică
Răspunsul meu:
–– Original Message ––
From: Marius
To: Georgeta Pretor Comunicare
Sent: Wednesday, February 27, 2013 1:54 AM
Subject: Re: Raspuns CNA nr. 13855 RF/25.02.2013
Stimaţi domni,
Vă mulţumesc pentru răspuns. Dacă am înţeles bine, dumneavoastră (CNA) nu vedeţi nimic ofensator în a difuza o bîrfă despre o persoană care a semnalat la Parchet un fapt strigător la cer. Bîrfa televizată a avut loc fără contactarea mea prealabilă. (Antena 3 are acces la datele mele de contact.) Aş fi avut destule explicaţii pentru gestul de a reclama doi deputaţi nesimţiţi şi în consecinţă anarhişti.
Nu vedeţi nimic ofensator în a difuza o fotografie culeasă de pe un domeniu privat, protejat de drepturile de autor, înfăţişînd o cetăţeană japoneză (soţia mea) persoană care nu avea nicio legătură cu subiectul. Totul, FĂRĂ aplicarea mozaicului pe chipul ei.
Colac peste pupăză, după ce soţia mea este defăimată şi i se nesocoteşte dreptul la imagine, se face în studio şi o legătură logică falsă între Preşedinte, PDL şi mine, iar persoanele din platou se mai şi izmenesc în privinţa existenţei mele. Părinţii mei sunt şi acum opriţi pe strada şi oprobriaţi de către publicul de-gură-căscător la scîrbavnica emisiune.
Vă mulţumesc, am acum proba irelevanţei şi a nocivităţii CNA.
Pentru cazul (puţin probabil) în care CNA se răzgîndeşte, fişierul incriminator se află aici:[cenzurat]
Cu stimă,
Marius Mistreţu
Hiroşima
★ Raţia de morcovi pe 9 zile
Acum 9 zile am somat CNA să îmi dea un răspuns în termen de 5 zile la reclamaţia din 1 octombrie 2012. Iată că CNA, excitat morcoveşte, a prins niţică viteză, chiar dacă depăşi copios toate limitele răbdării mele.
–– Original Message ––
From: Georgeta Pretor Comunicare
To: Marius
Cc: Tica Mihaela
Sent: Wednesday, February 13, 2013 8:32 PM
Subject: Re: raspuns intermediar nr. 14388/11.10.2012
Stimate Domnule Marius Mistretu,
Regretam ca rspunsul nostru vine cu intirziere si mai ales ca nu este inca intr-o forma finala.
Dorim sa va informam si sa ne cerem scuze despre intirzierea rezolvarii petitiei dumneavoastra, motivele …le cunoasteti: campania pre electorala si electorala, multiduninea de reclamatii (cateva sute au ramas reportate de anul trecut) si recent, schimbarea in procent considerabil a conducerii institutiei noastre.
Date fiind cele de mai sus, in urma revenirii dumneavoastra (revenire inregistrata cu nr. 1335/04.02.2013), s-a hotarat resolicitarea punctului de vedere in regim de urgenta (deoarece cel solicitat in 10.10.2012, asupra caruia v-am informat nu a venit) si vizionarea raportului de monitorizare.
Ritmul impus de noua conducere este alert, ceea ce ne face sa credem ca o sa va transmitem cit de curand un raspuns final.
Inca o data cu scuze si multumiri pentru intelegere,
Biroul Comunicare si Relatii cu Publicul
★ Somaţie către CNA
Textul de mai jos se leagă de reclamaţia la CNA din 30 septembrie 2012, înregistrată pe 1 a lunii următoare.
–– Original Message ––
From: Marius
To: Georgeta Pretor Comunicare
Sent: Monday, February 04, 2013 3:54 PM
Subject: Re: raspuns intermediar nr. 14388/11.10.2012
Somaţie
Stimaţi domni,
Am aşteptat de la dumneavoastră, mai bine de 4 luni, o informare despre felul în care aţi soluţionat reclamaţia nr. 13855/01.10.2012.
În termen de 5 zile de la data primirii mesajului de faţă, vă rog să îmi remiteţi raportul. Lipsa unei rezoluţii din partea dv. în termenul specificat va constitui proba irelevanţei CNA şi îmi va da dreptul de a acţiona pe cale legală împotriva CNA.
Vă mulţumesc,
Marius Mistreţu
Hiroshima
● Un cap în gura politicianului, la anul şi la mulţi ani
Anul acesta vîndui pe eBay cîteva mărunţişuri ce depăşiră o anumită sumă. Plăţile fură făcute prin PayPal. Zilele trecute am primit recomandarea să îmi upgradez contul pe măsura vînzărilor. (A trebuit să uploadez copia unui document de identitate şi să fac congruente două adrese.) Prilej cu care am citit şi o mică parte din voluminosul contract. Mi-a atras atenţia lista condiţiilor de bonitate comportamentală.
În linii mari, lucruri de bun simţ. Odată transpuse în viaţa politică, condiţiile de bonitate ar scoate din viaţa publică marea majoritate a politicienilor. Pe eBay, cu toţii ar avea din start scoruri negative*). Nimic nu i-ar recomanda să vîndă ceva. Nici măcar să cumpere o linguriţă de aluminiu.
Politicienii români prea adesea invocă prezumpţia de nevinovăţie cînd vine vorba de ticăloşia lor, dar pretind condiţii foarte binare, foarte încîlcite şi foarte punitive pentru cetăţenii de rînd.
Premiez orice cititor care ar găsi vreun criteriu pe care politicienii să îl satisfacă. (desigur, la transpunerea în termeni politici, am pretenţia ca cititorii să aibă habar de metafore) Aplic mai jos lista.
După consultarea listei, sper ca orice moderator TV să aibă înţelepciunea de a-i trage un cap în gură, în direct, oricărui politician care mai invocă prezumpţia de nevinovăţie.
Pentru conformitate:
9.1 Restricted Activities. In connection with your use of our website, your Account, the PayPal Services, or in the course of your interactions with PayPal, other Users, or third parties, you will not:
Breach this Agreement, the Commercial Entity Agreement, the Acceptable Use Policy or any other Policy that you have agreed to with PayPal;
Violate any law, statute, ordinance, or regulation and as a Personal User, will not make payment to sanctioned countries, in particular North Korea and Iran, or in exchange for embargoed goods such as weapons and nuclear related development pursuant to the “Regulation on trade-related payment” and the “Regulation on the purpose of use of funds” of the Foreign Exchange and Foreign Trade Act;
Infringe PayPal’s or any third party’s copyright, patent, trademark, trade secret or other intellectual property rights, or rights of publicity or privacy;
Sell counterfeit goods;
Act in a manner that is defamatory, trade libelous, threatening or harassing;
Provide false, inaccurate or misleading Information;
Engage in potentially fraudulent or suspicious activity and/or transactions;
Refuse to cooperate in an investigation or provide confirmation of your identity or any Information you provide to us;
Receive or attempt to receive funds from both PayPal and the Seller, bank or credit card issuer for the same transaction during the course of a dispute;
Control an Account that is linked to another Account that has engaged in any of these Restricted Activities;
Conduct your business or use the PayPal Services in a manner that results in or may result in complaints, Disputes, Claims, Reversals, Chargebacks, fees, fines, penalties and other liability to PayPal, other Users, third parties or you;
Have a credit score from a credit reporting agency that indicates a high level of risk associated with your use of the PayPal Services;
Use your Account or the PayPal Services in a manner that PayPal, Visa, MasterCard, American Express, Discover or any other electronic funds transfer network reasonably believes to be an abuse of the card system or a violation of card association or network rules;
Allow your Account to have a negative balance;
Provide yourself a cash advance from your credit card (or help others to do so);
Access the PayPal Services from a country that is not listed on PayPal’s Worldwide page.
Disclose or distribute another User’s Information to a third party, or use the Information for marketing purposes unless you receive the User’s express consent to do so;
Send unsolicited email to a User or use the PayPal Services to collect payments for sending, or assisting in sending, unsolicited email to third parties;
Take any action that imposes an unreasonable or disproportionately large load on our infrastructure;
Facilitate any viruses, trojan horses, worms or other computer programming routines that may damage, detrimentally interfere with, surreptitiously intercept or expropriate any system, data or Information;
Use an anonymizing proxy; use any robot, spider, other automatic device, or manual process to monitor or copy our website without our prior written permission;
Use any device, software or routine to bypass our robot exclusion headers, or interfere or attempt to interfere with our website or the PayPal Services; or
Take any action that may cause us to lose any of the services from our Internet service providers, payment processors, or other suppliers.
–––––––––––
*) Pe eBay nimeni nu aşteaptă ca punctele negative să ajungă la 50%. La 5%, utilizatorul zboară. Asta înseamnă un raport construcţie:destrucţie a reputaţiei, de 20:1.
Subiecte din aceeaşi categorie:
https://delaepicentru.com/2011/03/10/prezumptia-de-nevinovatie-nu-revirgineaza-curva/
Alin Fumurescu
Fără buletin 
3 comments